Oamenii moderni, mai mult decât cei din secolele trecute, cred în existenţa unor conspiraţii extrem de misterioase! Uneori, aceste conspiraţii se dovedesc adevărate, alteori false. Cele mai multe, însă, rămân învăluite într-un mare mister.
Personal, resping atitudinile extreme atunci când vorbim de lucruri atât de ciudate precum conspiraţiile mondiale. Cei care resping din start existenţa oricărei conspiraţii motivându-şi atitudinea cu un soi de “pragmatism” şi cerând “dovezi” nu sunt decât nişte încuiaţi care confundă noţiunea de ADEVĂR cu cea de “adevăr juridic”, adică un adevăr care poate fi demonstrat cu probe. Viaţa e compusă dintr-o mare sumă de adevăruri care nu pot fi demonstrate cu probe în înţeles juridic. Omul este dotat cu creier ca să gândească, ca să pună evenimentele într-o succesiune logică şi să încerce astfel să ajungă la adevăr nu neapărat prin căutarea de probe în înţelesul lor juridic ci prin găsirea de răspunsuri care să poată explica satisfăcător multele lucruri neînţelese care compun un mister sau o posibilă conspiraţie.
De asemenea, îi resping şi pe cei care văd în orice o conspiraţie! Aceştia sunt mai penibili decât primii, mai ales când îi vezi vorbind cu atâta convingere despre “ei”, cei care din umbra pământului decid şi scurgerea anotimpurilor. Dacă e soare iarna, apoi sigur e HAARP, arma secretă a Americii care modifică anotimpurile, dacă Obama tuşeşte în direct precis a transmis un semnal secret de invadare a Iranului, dacă Putin tace, precis vrea să zică el ceva şi – evident – tu, conspiraţionist de meserie, ştii precis ce!
Să-i lăsăm, însă, pe deraiaţii de la normalitate şi să vedem în ce măsură putem crede în existenţa unor conspiraţii.
Spuneam la început că există conspiraţii care în timp s-au dovedit a fi adevărate. Aş enumera aici, pe scurt, Afacerea Watergate, Afacerea Dreyfus, Proiectul MKUltra (un program de control al minţii oamenilor gestionat de CIA), COINTELPRO (un program FBI de intimidare a unor organizaţii politice din SUA), Afacerea Contra-Iran, Conspiraţia becurilor (o înţelegere secretă între producători de a pune în comerţ doar becuri cu durată limitată de funcţionare) etc... Luate aşa, în detaliu, sunt foarte multe conspiraţii care s-au dovedit a fi adevărate. Aceste cazuri încurajează oamenii să creadă mai departe că multe alte conspiraţii sunt acum în derulare, sub ochii noştri, şi îi face pe aceştia să arate cu degetul spre tot felul de organizaţii “oculte” care ar fi responsabile.
Să enumerăm şi câteva conspiraţii (sau mistere) care nu s-au dovedit a fi adevărate, dar despre care există argumente (slabe sau solide, apreciaţi fiecare în parte!) pentru a susţine existenţa lor reală. Aşadar, Prioria din Sion (o societate secretă mitică despre care se spune că plănuieşte reinstaurarea dinastiei merovingiene pe tronul Europei şi Ierusalimului), Proiectul Blue Beam (NASA împreună cu Naţiunile Unite încercă să implementeze pe scară globală religia New Age, cu Antihristul la conducere şi să înceapă astfel o Noua Ordine Mondială, prin intermediul unei simulări tehnologice 3D a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos), Aselenizarea (unii spun că aselenizarea nu a avut loc, paşii lui Armstrong pe lună fiind filmaţi într-un studio Hollywood-ian), Supravieţuirea lui Elvis Preasley, a lui Adolf Hitler, originile SIDA, reptilienii (o specie extraterestră care trăieşte printre oameni, purtând chip uman), Chemtrail (Teoria dârelor chimice lăsate de aeronave militare care conţin agenţi chimici sau biologici pulverizaţi în mod deliberat la altitudini mari, în scopuri care nu trebuiesc divulgate publicului larg, în cadrul unor programe clandestine conduse de către oficiali guvernamentali) etc. Sunt FOARTE multe teorii ale conspiraţiei care pot fi, într-o măsură mai mare sau mai mică, adevărate, la fel cum, în aceeaşi măsură, pot fi neadevărate.
Probabil cea mai consumată teorie a conspiraţiei este cea legată de extratereştri. Amintesc fenomenul de răpire extraterestră, Incidentul Roswell din 1947 (când ofiţeri ai Armatei americane au declarat într-o conferinţă de presă că au capturat un OZN prăbuşit, inclusiv corpuri de extratereştri, pentru ca apoi, într-o altă conferinţă, să se spună că de fapt era vorba de un balon meteorologic), incidentul Mantell din 1948 (un pilot de avion P-51 Mustang care a murit după o urmărire şi probabil o luptă aeriană cu un OZN), Incidentul OZN din Pădurea Rendlesham, Anglia, 1980, când o întreagă unitate militară britanică a raportat debarcarea, aterizarea în apropiere a unei imense nave OZN, Oamenii în negru, Comisia Majestic 12 creată depreşedintele american Harry Truman pentru a investiga fenomenul OZN, Zona 51 (o bază secretă americană despre care se spune că ar găzdui aparate OZN) etc...
Mai amintesc succint câteva presupuse conspiraţii: atentatele de la World Trade Center, uciderea lui J.F. Kennedy, a lui Michael Jackson, moartea ciudată a lui Elvis, a prinţesei Diana, a Papei Ioan Paul I, existenţa unor organizaţii care ar conduce în secret întreaga omenire, precum Grupul Bildenberg, Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Francmasoneria, Clubul de la Roma, Iluminati, Evreii etc...
Nu-i aşa că şi dacă luăm doar exemplele menţionate mai sus am putea găsi suficiente teme interesante asupra cărora să medităm? Am putea oare să negăm toate acestea fără să cercetăm? Am putea să le acceptăm doar aşa, ca să ne satisfacem pofta de senzaţional şi fără o profundă documentare? Eu cred că fiecare om are dreptul să-şi construiască o părere proprie. Până la urmă, inteligenţa, capacitatea de înţelegere, pasiunea pentru adevăr, toate acestea vor creea fiecăruia o imagine potrivită cu propria personalitate. Jignirea altora doar pentru că au altă părere, aerele de superioritate ale celor care cred (“ştiu ei”) că deţin adevărul suprem sunt atitudini nepotrivite.
Personal, în funcţie de timpul pe care îl am la dispoziţie, cercetez cu plăcere aceste conspiraţii (şi multe-multe altele, nemenţionate aici), păstrez o atitudine rezervată, dar interesată, şi gust cu plăcere toate opiniile care se exprimă pe subiectele acestea misterioase, nedescifrate încă. Aş vrea să văd cât mai mulţi oameni implicaţi în activitatea de cercetare a adevărului şi cât mai puţini oameni “convinşi” în mod supreficial de deţinerea adevărului suprem. Succes tuturor!
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu