Adevărul despre adevăr

În ceea ce noi numim normalitate se regăsesc uneori şi noţiuni despre care avem tentaţia să spunem că sunt „rele”. O să vă dau azi un asemenea exemplu... „Adevărul oficial”!

Majoritatea covârşitoare a oricărei naţiuni de pe glob e formată din oameni care nu prea sunt interesaţi de marile adevăruri istorice sau de misterele omenirii! Nici pentru dezlegarea enigmelor prezentului nu prea se obosesc mulţi, ba chiar aş spune că există o oarecare indiferenţă faţă de subiectele misterioase din viaţa prezentă. Acest tip de normalitate se regăseşte chiar şi în reperele morale pe care le tot clamăm atâta în mod public, dar faţă de care nu avem acelaşi respect în viaţa reală pe care o ducem. Câteva exemple?

Primarul băimărean Cătălin Cherecheş a fost reales de o largă majoritate chiar dacă „a furat” şi se afla în puşcărie, pe ideea „şi ce dacă a furat, a făcut ceva şi pentru oraşul nostru”, nu? Când Bill Clinton a fost acuzat de minciună în problema cu Monika Lewinski şi sexul oral din biroul de la Casa Albă... popularitatea acestuia a crescut! S-a stresat vreo majoritate pentru „moralitatea” faptei sale? Nu! Toţi bărbaţii „l-au înţeles” pe Bill pentru că, probabil... toţi ar fi făcut la fel dacă se aflau în aceiaşi postură! Condamnăm la televizor infidelitatea vreunui politician, dar apoi ne uităm pofticioşi la orice panaramă care trece strada în fustă scurtă şi aş putea continua cu exemplele la nesfârşit, dar o să mă opresc ca să ajung la subiectul nostru...

Spuneam, deci, că lumea are alte preocupări decât marile secrete ale omenirii sau moralitatea. Peste tot în lume oamenii muncesc mult şi câştigă mai puţin decât au nevoie. Multe vise sau dorinţe le rămân oamenilor pe veci neîmplinite. Specialiştii de la Hollywood au înţeles de mult această frustrare generală a omenirii, de aceea cele mai de succes filme făcute acolo sunt cele care prezintă viaţa pe care n-au trăit-o (şi n-o vor trăi niciodată) oamenii de rând: plină de aventuri, bogăţie, femei frumoase, bărbaţi fatali... Românii nu şi-au dezgheţat încă gândirea, de aceea ei produc încă filme cu sărăcie,mizerie, ţărani, ţigani şi alte asemenea lucruri de care omu’ e sătul, motiv pentru care cinematografia românească, plină de „filme de artă şi cultură” e în faliment... dar nu despre filme o să vorbesc.

Plecând de la viaţa obositoare şi plictisitoare pe care o duce majoritatea omenirii am putea să înţelegem mai uşor de ce oamenii, în timpul lor liber, caută preocupări care îi pot relaxa şi care îi pot scoate din necazul vieţii lor de zi cu zi. Mulţi, foarte mulţi din păcate, se refugiază în alcool şi după ce ajungi un consumator regulat (sau dependent) chiar că nu te mai interesează politica, afacerile, „dezvăluirile” sau misterele omenirii! Înţelegeţi? Cei care nu au probleme cu alcoolul se regăsesc în alte domenii: filme, internet, socializări virtuale, citit romane sau ieşiri, plimbări, vizite, treburi casnice, hobby-uri nevinovate etc... Vedeţi voi vreodată vreo majoritate a unui popor care să se relaxeze documentând abuzurile guvernului? Never! Sau căutând cu ardoare „adevăruri” despre corupţie, mafie, furturi masive din banul public şi alte asemenea subiecte grele? No way! 

Ei bine, am să vă spun cum văd aceşti oameni adevărurile mari şi grele ale vieţii de zi cu zi. Nefiind cu adevărat preocupaţi de aceste subiecte, aceştia (întotdeauna „aceştia” fiind majoritari!) acceptă de bun orice comunicat al Guvernului, sau al vreunei instituţii guvernamentale! Trebuie să înţelegi bine de tot mentalitatea acestui tip de om (care e majoritar într-o naţiune) ca să-i poţi înţelege apoi nepăsarea sau superficialitatea! Nu s-o condamni, s-o înţelegi! Căci până la un punct e justificată!!!

Aşadar, dacă Guvernul spune, e adevărat! Pentru că tot ce spune Guvernul e preluat şi re-preluat de toate mijloacele de informare în masă. Drept urmare, că vrei, că nu vrei, la un moment dat te „loveşti” de comunicatul Guvernului, de „adevărul” pe care acesta îl promovează. Îl asculţi în treacăt, îl păstrezi în memorie fără să vrei şi-ţi vezi mai departe de ale tale. Nu vei căuta niciodată o altă părere despre subiect, nu vei documenta niciodată problema semnalată de Guvern! O vei prelua doar, aşa cum ţi-a fost servită. Atât! Şi apoi, dacă vreodată vei vorbi cu cineva despre subiect, vei pretinde că ştii adevărul şi vei „argumenta” cu ceea ce zice Guvernul... Cam asta se întâmplă în toate societăţile moderne, democratice. Nu doar la noi, ci peste tot în lume! E plină viaţa de dovezi în acest sens!

Dacă un ziarist reclamă un abuz, va şti despre asta o minoritate şi tot o minoritate va reacţiona. Majoritatea, chiar dacă aude (sau citeşte) despre acel abuz, va ignora subiectul. Când Guvernul reclamă un abuz (de orice fel) toată lumea preia subiectul, şi majoritatea va reacţiona mai mult sau mai puţin! Uitaţi-vă la Revoluţia din decembrie 1989! A fost făcută de „poporul român”? Aiurea! Până în 22 decembrie, în toată ţara au ieşit în stradă să lupte cu sistemul maxim 3-400.000 oameni. Din 23 milioane! După ce Ceauşescu a fugit (deci după ce „Guvernul” a anunţat plecarea dictatorului şi Revoluţia a devenit OFICIALĂ!) au ieşit în stradă milioane! E simplu... Întreabă-te de ce n-ai ieşit la luptă înainte de 22 (dacă aveai vârsta potrivită) şi o să înţelegi!

De ce credeţi că toate Guvernele lumii, atunci când vor să „îngroape” un abuz, fac o „comisie”? Comisia are girul Guvernului, va „verifica” şi va da o „soluţie”, iar MAJORITATEA va prelua această soluţie cu titlu de adevăr! Poţi tu, „celălalt”, din minoritatea care are preocupări de aflare cu adevărat a adevărului, să vii cu zeci de PROBE care să conteste argumentat comunicatul Guvernului că degeaba o faci! Nu vei putea schimba nimic! Te vor crede „ai tăi”, cei din minoritate, nici aceia toţi pentru că interesele divergente dezbină minoritatea asta... Atât! Aţi înţeles cum stă treaba?

La fel se va întâmpla pe orice subiect delicat... Atentatele de la WTC din septembrie 2001... Sunt nenumărate anchete private care demonstrează fără nici o umbră de îndoială că varianta prezentată de Guvernul american (cu Ben Laden etc) este o minciună. Şi? S-a schimbat ceva? Nu! Nu mai insist...

Concluzie: Noi, ăştialalţi, dacă vrem să „demonstrăm” ceva, dacă vrem să „dezgheţăm” lumea asta adormită, trebuie... să ne strecurăm în Guvern! Nu neapărat noi, în persoană! Prin oamenii din Guvern care au... altceva! Coloană vertebrală, patriotism adevărat şi sănătos, caracter! Să-i găsim! Să vorbim prin ei! În America a existat un procuror care a deschis un proces oficial prin care acuza CIA de asasinarea lui Kennedy. A pierdut, dar acum nu asta contează. Contează că a existat! Peste tot în lume, în Guverne există OAMENI pe care noi, ceilalţi, căutători de adevăruri, ne putem baza! Să-i găsim, să vorbim prin ei, dincolo de demersul nostru liber pe care îl facem oricum. Sau, pentru cei care pot şi vor, să devină ei acei oameni din Guvern! Să accedem curat la funcţii publice şi să spunem adevărul! Atunci adevărul va fi preluat şi acceptat de majoritatea oamenilor! Şi atunci adevărul va LUCRA, va avea EFECT, va schimba omenirea! Doar atunci! Până atunci... trăim, luptăm, lucrăm şi ne sacrificăm viaţa în timp ce majoritatea se distrează neinteresată. Ne căutăm, ne încurajăm, ne ajutăm.... şi nu schimbăm cu adevărat nimic. Rămânem repere pentru alţi care ne vor urma şi care vor "lupta" la fel, fără succes!

Eu mă opresc aici şi...

...Vă doresc succes!

Pe curând...

Cornel SABOU