Societatea românească este bulversată şi dezbinată de
recent anunţata intenţie a Guvernului de a promova o graţiere colectivă. Zeci
de mii de români au ieşit în stradă, în toată ţara, pentru a protesta împotriva
salvării politicienilor corupţi de condamnările la închisoare. Ce se va
întâmpla în continuare? De unde a pornit totul? Care este „calea de mijloc”,
cea care în teorie ar trebui să rezolve orice problemă socială? Haideţi să încercăm
să înţelegem împreună fără a fi, într-un fel sau altul, partizanii
necondiţionaţi ai vreunei „tabere” aflate în conflict...
Mie mi se pare clar şi foarte evident un lucru. După ce
au câştigat alegerile, pesediştii s-au strâns în jurul puterii şi şi-au evaluat
în mod pragmatic „problemele” cu care se confruntă şi căile prin care le pot
rezolva. Astfel, indubitabil, una din problemele aflate pe agenda PSD a fost
faptul că mulţi parlamentari ai acestui partid (şi FOARTE mulţi alţi
politicieni locali!) au probleme penale grave, suferind deja condamnări sau
fiind pe cale de a fi condamnaţi. De aceea, cred, una din sarcinile care au
fost puse în cârca noului Ministru al Justiţiei a fost aceea de a promova cu orice preţ o
Graţiere care să rezolve această problemă.
Să ne lămurim... Calea pe care se merge în această
chestiune este una LEGALĂ, constituţională, corectă din punct de vedere legal. Nu
putem, aşadar, să acuzăm Guvernul de ABUZ atunci când anunţă intenţia
graţierii. Putem discuta caracterul MORAL al demersului, dar cine suntem noi să
punem standarde morale? Suntem cei perfecţi, fără de pată? Atunci, dacă aşa
este, de e nu ne regăsim NOI în fruntea Guvernului şi a puterii politice? De ce
îi lăsăm pe „corupţii” ăştia să ne conducă legal şi să-şi graţieze tot legal fărădelegile?
Paradoxal, pe „piaţa” deschisă a vieţii politice suntem complet absenţi cu
toate standardele noastre morale înalte, dar suntem extrem de prezenţi acolo
unde doar se dă din gură degeaba, pe internet sau în stradă!
În fine, să mergem mai departe cu „judecata”... Dacă nu
fugim de principiile sănătoase la care ar fi bine să ne raportăm mereu
atitudinile publice, atunci ar trebui să recunoaştem că avem o problemă mai
gravă decât graţierea asta! Societatea asta a noastră, în numele căreia uneori
cu mândrie şi mânie ne trezim vorbind, este extrem de divizată şi
contradictorie! Românii, în număr MARE, îi votează pe hoţi, pe nemernici şi pe
jefuitorii banului public! Să vă amintesc că în Baia Mare a fost reales primar
un om aflat la puşcărie pentru că tocmai luase mită în calitatea sa de primar?
A fost asta o problemă pentru băimăreni? NU! PSD-ul fură pe rupte de peste 20
de ani şi totuşi a avut mereu procente foarte mari în alegeri. Fostul
prim-ministru pesedist Adrian Năstase a făcut puşcărie, actualul lider PSD a
fost condamnat la închisoare, „tăticul” PSD, Ion Iliescu, este cercetat penal
pentru CRIMĂ contra păcii (dosarul mineriadei din 1990), fostul lider PSD,
Victor Ponta, este şi el suspect în mai multe dosare penale etc... A fost o
problemă pentru români să-i voteze pe pesedişti? NU!
Ce înţelegem din această situaţie? Înţelegm că societatea
românească este în mod clar divizată în două grupări mari şi importante. Prima,
mai numeroasă, este formată din oportunişti de tot felul, din toate sectoarele
vieţii, din cei care gândesc că... „şi ce-i dac-a furat? Şi noi am face la fel
în locul lor! Nu contează c-a furat, a făcut ceva şi pentru noi... etc”, oameni
care înţeleg furtul banului public ca fiind ceva normal în România de azi. Aceştia
nu sunt doar politicieni de la TOATE partidele, sunt de fapt foarte mulţi
oameni dintre noi, ceilalţi, care cică nu facem poilitică! Pensionari care au
văzut ei la viaţa lor altele mai rele decât jaful de acum, tineri care vor să
parvină rapid, profesori, medici şi funcţionari care nu concep să trăiască doar
din salariul ăsta românesc mizerabil, avocaţi, poliţişti, magistraţi combinaţi
cu tot felul de interlopi şmecheri care ştiu să facă bani rapid şi ştiu să-i
împartă „corect” între ei, proşti şi inculţi care nici nu pot concepe că poate
exista şi o societate curată, fără asemenea mizerii etc...
Toţi ăştia sunt
FOARTE MULŢI, poate chiar majoritari!
De cealaltă parte, este un grup, tot numeros, dar
probabil minoritar în societate, care îşi doreşte o viaţă publică curată,
corectă, care se raportează la valori adevărate, care gândeşte sănătos etc, dar
care nu prea participă activ la viaţă politică a ţării sau a comunităţilor
locale, preferând să „nu se murdărească”! Aceştia sunt cei care de regulă
manifestează public, pe stradă, atunci când Guvernul o mai ia razna. Aşa a fost
şi în 2012, cu manifestaţiile anti-partide care a dus la căderea Guvernului
Boc, aşa este şi acum cu manifestaţiile anti-graţiere.
Dilema în care suntem acum e următoarea: dictează
majoritatea, chiar dacă aceasta este sub orice standard moral sau minoritatea
care se agaţă de idealurile „perfecte”? Legal, orice variantă e „corectă”.
Într-o democraţie se face exact ceea ce vrea majoritatea. Asta ar însemna că
graţierea este bine-venită, servind interesele majorităţii. Totodată, însă,
trebuie să ne amintim că TOATE lucrurile importante şi bune realizate în
istoria fiecărei Naţiuni au fost realizate (mereu!) de o minoritate curajoasă
şi „nebună”, care s-a luptat cu sistemul vechi reuşind să câştige şi să impună prin
luptă (uneori prin sacrificii!) standardele noi!
Asta este acum dilema fiecăruia dintre noi! Tu unde te
situezi? Să nu ne ascundem după deget! Vrei graţierea asta oportunistă şi necesară
ca să-ţi salvezi fundul sau ca să „ajuţi” un prieten, un finanţator, o rudă sau
doar ca să-ţi aperi un interes, de orice natură ar fi acesta? Sau vrei ca
Graţierea asta să fie blocată ca să nu scape de pârnaie cei care s-au crezut
mari şi tari ca să fure din banul public? Ideea e că dacă faci parte din
categoria asta a doua, atunci trebuie să fii predispus la sacrificii! Ai
înţeles? Trebuie să ieşi la luptă! Nu contează cum, unde... contează CÂND!
Adică, ACUM! Pentru că lupta acum se duce!
Eu, sincer să vă spun, am cam obosit. Am dus pe umeri
lupte grele cu sistemul ăsta nenorocit. Am făcut şi temniţă grea degeaba,
pentru că n-am fost „cuminte”. Mi-am distrus viaţa, familia, am pierdut tot în
afară de idealuri şi credinţe! Cam aşa am plătit eu lupta asta la care cei mai
mulţi dintre voi aţi fost doar martori tăcuţi şi comentatori de pe margine.
Acum ar cam fi rândul vostru, nu credeţi? Iar dacă voi, ăştia de-un „leat” cu
mine sunteţi prea puturoşi ca să luptaţi, ar trebui ca noua generaţie de tineri
s-o facă aşa cum eu, la vârsta lor, am făcut Revoluţia din decembrie 1989 care
v-a dăruit apoi societatea asta „democratică” unde furtul şi jaful banului
public e o normalitate! Ar trebui...
Eu vă doresc mult succes celor care luptaţi, în orice
formă, pentru o societate mai bună, pentru idealuri şi principii sănătoase de
viaţă. Vă doresc noapte bună celor care deja v-aţi plafonat aşteptările şi care
credeţi că lupta este pentru fraieri şi proşti care nu se ştiu „adapta”.
FIE CA CEL MAI BUN SĂ ÎNVINGĂ! N-am zis "cel mai puternic"...
Pe curând...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu