Pe faţa lui Aiacoboaie...

Dragă Aiacoboaie,
În "Glasul MM" de azi, vineri 30 martie 2007, ai avut onoarea de a publica un editorial. Te felicit, probabil e primul (şi ultimul) editorial pe care l-ai publicat în întreaga ta carieră jurnalistică! Faptul că ai "sărbătorit" acest eveniment dedicând creaţia ta lui Cornel Sabou e un fapt care ţine de un soi de frustrare pe care o înţeleg. Pentru orice cititor al "Glasului" este evident că te-ai străduit mult, ai dat - cum se spune - tot ce ai p(f)utut. Te-am citit, cu milă, de la început până la sfârşit... Şti care a fost prima amintire care mi-a revenit în minte? Vocea ta linguşitoare din perioada de început a televiziunii Alpha TV, când nu mă scoteai din apelative de genul "maestre", "profesore" etc... În memoria acelor momente frumoase, când pentru tine eram un fel de idol de presă, voi încerca să-ţi dovedesc faptul că nu te-ai înşelat, că am fost şi am rămas (cel puţin pentru tine) un maestru şi un profesor...
Aşadar, limbă de cur de câine ce eşti, tu care ai supt pule de la toţi milionarii de pe aici, din Maramureş, să şti de la mine că nu te plânge nimeni! Ai plecat din Maramu', ai fost izgonit de aici pentru că aşa suntem noi, maramureşenii, neiertători cu jigodiile. Dacă ne superi o dată te iertăm, a doua oară te mai înţelegem, dar a treia oară e prea mult! Şi nu ne mulţumim doar să te-njurăm sau să-ţi dăm şuturi în fund ci te aruncăm cât colo, ca pe-o măsea stricată, ca pe-un gunoi de preţ ce eşti! Cândva, nu de mult, a mai încercat unul (cred că Vadim îi zice) să mă înjure aşa, ca la uşa cortului. Nici o problemă, mi-am zis, dacă tot sunt maestru trebuie să reacţionez pe limba lui... Urmarea? I-am dedicat un material care cred că şi acum stă undeva în arhiva lui la loc de cinste! I-am închis gura măscăriciului şi l-am făcut de groaza târgului. De atunci şi-a băgat minţile-n cap şi a stat în banca lui... Tu eşti departe de nivelul intelectual al lui Vadim şi asta se vede din scriitura ta!
Mi-amintesc de vremea în care erai la Alpha TV. Tu îţi mai aminteşti? E postul care a ajuns în faliment din cauza ta! Dar de AXA TV? Acolo te luptai cu Creţ care din voi să vă băgaţi amantele pe ştiri. Încercai şi tu să fi bărbat, dar nu prea te descurcai la partea cu sexul! Uite, am auzit o poveste interesantă şi vreau neapărat să ţi-o (s)pun...
Cică ţi-a fost băgată pe gât o tipă mişto, tânără, liceancă şi prietenă cu un bişniţar. Tu ai pus botu la ea instantaneu şi - ca orice fraier care se respectă - ai vrut s-o iei de nevastă. Ţi-ai găsit şi naş, pe cine altul decât pe Marian Ilea zis "Limbă de Aur". Într-o dimineaţă, pe terasa unei pizzerii din Baia Mare, făceai calcule pizdoase despre cum o să te măriţi tu cu fata aia, aşa fără să ai actele necesare! Ce se-ntâmplase oare? Nu-ţi ieşise încă schimbarea de nume? A venit "naşul" tău să te salveze... A zis Limbă de Aur că ştie el nişte primari care ţi-ar oficia slujba de înmormântare - pardon - de cununie fără să ceară acte. Şi-aţi mers în Baia Sprie, la Barbulovici. Ăsta, primar cu ceva vechime, n-a pus botu la vrăjeala voastră şi a refuzat să-ţi facă o nuntă cadou. Ofuscat, Marian te-a făcut pachet şi aţi mers direct în Tăuţi, la "micul Băsescu", Tony Ardelean. Aţi crezut că aţi scăpat de dracu, dar aţi dat de mă-sa! Tony a spus din prima: "bă, voi îmi întindeţi o cursă, hai plecaţi de-aici". Şi nemăritat ai rămas, fraiere coclit ce eşti! Dar partea frumoasă abia urmează... Tu şi Marian îi pregătiseşi tipei o faină carieră jurnalistică, undeva prin redacţia Glasului... După eşecul cu primarii, fata de liceu te-a lăsat baltă şi s-a dus la prietenul ei (ţi-l aminteşti?, bişniţarul!) căruia i-a spus: "Ia-mă frate de la ăsta că m-am săturat. N-are nici măcar buletin şi nici nu ştie fute. De ce naiba să mai stau cu el?" Şi dusă a fost... Acuma, Aiacoboaie dragă, spune sincer: nu-i aşa că încă mai ai amintiri cu ea? O regreţi? Ei, fiţi-ar mutra a dracului să-ţi fie, gata, te-ai lins pe bot! N-o mai pupi cât trăieşti! Ce a fost a fost... şi n-o să mai fie! Când naiba o să mai ajungi tu director de televiziune ca să ţi se pună-n poale nişte gagici? Acuma, că ai ajuns pe drumuri, mai te du şi prin gară... Găseşti pe-acolo nişte borâturi bune de faţa ta, nici o grijă...
Ca un nefutut ce eşti, te legi şi tu de familia mea, de nevastă, de mamă, de copii... Ştiu că nu poţi discerne de aceea nici n-am pretenţii de la tine. Cu Marian era altceva, el avea totuşi ceva vocabular, cu el chiar îmi plăcea să mă duelez, dar cu tine, jigodie... cu tine ce să fac? Cum să te mai bag în seamă? Te bag - eventual - într-un WC şi trag apa după tine, deşi ştiu că nici apa nu te poate spăla. Pentru că fiinţa ta întreagă pute, e o mizerie greţoasă, un putregai urât şi o balegă de vacă... Cu capu tău chel ca fundul unei prostituate, cu moaca ta de beţiv ordinar nu poţi ieşi în lume decât mascat, ca nevasta lui Bin Laden.
Mai pomeneşti de puşcărie... şi tu, şi naşu tău... O tot daţi înainte, puşcărie-n sus, puşcărie-n jos. Un medic psihiatru ar putea să vă pună imediat un diagnostic. Eu n-am să zic decât că respectaţi tiparul de comportament al omului care se teme de închisoare mai ceva decât de moarte. Probabil, voi credeţi că dacă aţi ajunge acolo aţi fi violaţi, bătuţi, schingiuiţi etc... De aici şi groaza cu care scrieţi când vorbiţi de puşcărie, de aici şi "bucuria" pe care o aveţi când aflaţi că un om poate ajunge acolo. Să vă spun ceva, amândorura... Puşcăria nu e - în realitate - sperietoarea pe care o vedeţi voi prin filmele americane. Acolo, după gratii, se află oamenii simplii din societatea noastră, care n-au avut suficiente relaţii pentru a scăpa de condamnări, care au murit de foame în libertatea asta tip junglă, care vă sunt vouă - poate - vecini sau consăteni sau care v-au fost cândva. Sunt oameni - majoritatea - amărâţi, bătuţi de soartă, nu de Dumnezeu! Eu am fost acolo şi - după cum vedeţi - am ieşit întărit, puternic şi capabil să vă fac vouă nopţi albe! Dacă va trebui voi merge din nou şi nu va fi nici o problemă. Spre deosebire de tine, eu sunt bărbat şi am sânge-n instalaţie ca să-mi înfrunt soarta. Eu am ales drumul acesta în viaţă şi nu plâng pe umărul nimănui, ba dimpotrivă! Dar ce vorbesc cu tine, tu nu şti ce înseamnă "a alege"... Ai auzit de George Coşbuc? Nu, George Coşbuc în afară de faptul că e o stradă a mai scris şi poezii când se plictisea. Una din ele se numeşte "Decebal către popor". Îţi citez un vers-două (şti ce sunt astea?, of...): "Totuna e dac-ai murit flăcău sau moş-ngârbovit/Dar nu-i totuna leu să mori/Sau câine-nlănţuit!" Da, mortăciune, după cum vezi, există pe lumea asta şi oameni care aleg cum să "moară"! Pentru că e singura alegere importantă pe care poţi să o faci în viaţă! Nu poţi decide când să te naşti, asta e treaba părinţilor tăi şi nici cum să trăieşti... aici eşti "victima" anturajului, a educaţiei primite în familie etc... Nu poţi alege locul în care apari pe pământ şi nici cine să fie şef de stat în secunda naşterii tale. Poţi, în schimb, alege cum să mori! Ca un bărbat adevărat, luptând cu viaţa şi cu împrejurările nefaste, luându-te la trântă cu potrivnicii sorţii tale, ca un leu, sau dimpotrivă poţi alege să fi o târâtoare, un nemernic fără Dumnezeu, şi să mori ca un laş slugarnic, ca un câine-nlănţuit! Da, probabil tu vei fi "liber" mereu, iar eu voi fi "închis" din nou. Diferenţa mare dintre noi, pocitanie, este că eu am ales să "mor" aşa, pe când tu te temi de "moarte"... Rămâi, din partea mea, liber şi-nlănţuit... Eu, de oriunde-aş fi - de aici sau din puşcărie - mă piş pe faţa ta! În curând...

Cornel SABOU

Corin Cherecheş este "lucrat" din interior!

Corin Cherecheş este patronul ziarului cotidian "Glasul Maramureşului". În acelaşi timp, Corin este implicat într-o multitudine de alte afaceri, îndeosebi în cele legate de alcool. De ani buni, în jurul său sunt ţesute o serie de afaceri fantomă, operaţiuni comerciale, bancare şi de altă natură care te pot face să crezi că "respectabilul" consilier al Partidului Democrat este de fapt un miliardar de carton! Aceste aspecte vor fi tratate într-un număr special al ziarului nostru, "Viaţa Maramureşului" care va fi dedicat afacerilor fantomă derulate de acest om.
Pe de altă parte însă, se pare că acest Corin Cherecheş este "vânat" din mai multe părţi. Nu ştim dacă este vorba şi de concurenţă, dar ştim sigur că în lupta aceasta nevăzută sunt implicaţi şi "ofiţeri" ai Serviciilor de Informaţii... În acelaşi timp, vă amintesc faptul că omul său de bază din "Glasul Maramureşului", Marian Ilea, este bănuit că a fost informator al Securităţii şi că ar lucra chiar şi în prezent ca agent acoperit al serviciilor secrete. Până în momentul de faţă - deşi a fost chestionat asupra acestui subiect - Ilea nu a negat explicit faptul că ar colabora cu serviciile...
Şi-acum să interpretăm puţin ultimele evenimente din "războiul media" maramureşan...
De la arestarea lui Dan Pârcălab, eu am scris mai multe materiale în "Viaţa Maramureşului" despre mafia din presa noastră locală. Dan Pârcălab nu a fost subiectul nostru principal, fiind amintiţi alţi pretinşi jurnalişti: Adi Rusu (Detectivul de Presă), I.R. Roşiianu, Claudiu Florescu şi Marian Ilea. Dintre toţi, cel care a reacţionat cel mai puternic a fost Marian Ilea! Ceilalţi au scris o dată, de două ori şi au abandonat "lupta", dar Ilea nu şi nu! El a început să mă atace scriind în "Glasul MM" tot felul de materiale acuzatoare la adresa mea. În prima fază nu m-am întrebat foarte mult ce-l mână-n luptă pe acest jurnalist corupt, dar apoi am bănuit că în spatele atacurilor sale stau alte considerente decât cele recunoscute oficial. Dacă este informator sau agent acoperit, Marian Ilea trebuie să reacţioneze la ordin! Ordinele (mai ales în ceea ce priveşte serviciile secrete) au întodeauna un scop precis, urmăresc un anumit rezultat! Serviciile noastre nu acţionează haotic, la întâmplare. Pentru a identifica exact care este scopul Serviciilor într-un caz dat nu trebuie să te uiţi decât la efecte, adică la ceea ce se produce în urma acţiunilor de "luptă" desfăşurate la vedere. Pentru mine este clar că Marian Ilea acţionează cu un scop precis, iar dacă încerc să identific acest scop uitându-mă la efectele pe care le-a produs Marian, atunci este clar că scopul lui Ilea (şi al serviciilor din spatele lui) este să-l termine pe Corin Cherecheş!!! Cum? Foarte simplu...
Singurul efect notabil al atacurilor declanşate de Marian Ilea la adresa mea a fost faptul că eu am început să scriu de Corin Cherecheş şi de afacerile sale ilegale. Marian ştie (cum ştie tot Maramureşul) că "Viaţa MM" nu e ancorată de nici un partid sau grup de interese, deci politica editorială a acestui ziar e determinată doar de voinţa mea. În consecinţă, el speră că voi reacţiona la atacurile sale publicând mai departe date acuzatoare despre Corin, date care vor provoca în final căderea mahărului PD! Corin are multe "bube-n cap", multe afaceri dubioase în care este implicat. Evident, ca urmare a primelor mele articole care l-au avut drept ţintă, au început să curgă spre mine informaţii care dezvăluiau atât originile averii sale cât şi acţiunile (afacerile) mafiote în care este implicat. Sincer, pe mine mă bucură oarecum acest lucru. Corin nu a fost niciodată preferatul meu... Precizez chiar că voi publica toate informaţiile pe care le-am primit despre el. N-are decât să cadă şi să fie "victima" colaterală a "războiului media" (de fapt, ţinta urmărită de Servicii!). Mie, puţin îmi pasă! Mă surprinde însă naivitatea sa, uşurinţa cu care cade victimă diversiunilor lui Marian Ilea! Corin Cherecheş patronează acum un război media (Cornel Sabou - Marian Ilea) din care victimă sigură va fi doar el!!! Din informaţiile mele rezultă că acest Corin este foarte influenţabil, uşor de "dus de nas" de un profesionist al diversiunii, cum este Marian. Chiar şi acum, dacă va citi acest material (deşi nu cred că ştie folosi internetul), Ilea îi va spune că eu urmăresc să bag zânzanie între ei, să câştig "războiul" prin dezbinarea taberei adverse. Din păcate (pentru el), atunci când se va trezi la realitate, pentru Corin va fi prea târziu să mai repare ceva. Trecutul şi prezentul său glorios vor fi doar istorie, iar el va zăcea undeva neştiut şi ignorat de societate. Pentru că el habar nu are ce i se pregăteşte! Eu, sincer vă spun, mă voi distra teribil şi voi juca mai departe rolul "naivului" care răspunde atacurilor lui Marian Ilea prin dezvăluiri care-l vor viza pe Corin Cherecheş. Astfel, misiunea lui Ilea se va îndeplini (Mariane, te rog să nu mă uiţi când vei primi un bonus de la Servicii pentru "punct ochit, punct lovit"; merit măcar o bere, nu crezi?). Pentru că nu sunt implicat personal în conceperea unor asemenea conspiraţii, am ţinut să fac aceste precizări... În plus, este foarte aproape momentul în care îi voi putea zice lui Corin "vezi, ţi-am spus eu!". Şi ţin tare mult să trăiesc acel moment...
Pe curând...

Cornel SABOU

Schizofrenicul “Vagonetar”

A fi sau a nu fi… bolnav psihic!

Comportamentul public al jurnalistului Marian Ilea îngrijoarează

Simptomele schizofreniei paranoide se regăsesc din plin în manifestările publice ale acestuia

Marian Ilea nu a negat explicit faptul că ar fi colaborat cu Securitatea, sau că ar lucra ca agent acoperit al serviciilor secrete

Întrebare: dacă boala lui Marian este reală şi dacă el este agent acoperit cum poate statul român să colaboreze cu un schizofrenic???

În ultimele săptămâni, cetăţenii judeţului Maramureş (telespectatori ai AXA TV sau cititori ai ziarului „Glasul MM”) au putut fi martorii unui comportament extrem de bizar al jurnalistului Marian Ilea. Observând cu atenţie comportamentul acestuia, am reuşit să identific câteva simptome ale unei boli extrem de grave, schizofrenia paranoidă! Să fie clar de la bun început, nu susţin că Marian Ilea e nebun, că are crize sau că trebuie tratat de specialişti într-un spital psihiatric! Mă îngrijorează însă starea sa de sănătate având în vedere că e un jurnalist foarte simpatic, un adevărat top-model al presei maramureşene. Sincer, n-aş vrea să-l pierdem pe acest Marian, să ne trezim într-o zi că e dus în cămaşă de forţă şi închis la nebuni! De aceea trag acum un semnal de alarmă şi solicit public oamenilor de specialitate să studieze comportamentul lui Marian şi să stabilească dacă acesta se încadrează sau nu în simptomele specifice schizofreniei paranoide! Lansez un apel către întreaga comunitate maramureşeană: oameni buni, dacă Marian Ilea ar avea nevoie de ajutor nu i-aţi întinde o mână? Haideţi, aşadar, să punem mână de la mână şi să salvăm sufletul pierdut al acestui brav jurnalist! Într-un asemenea demers, cu caracter strict umanitar, primul pas trebuie să fie identificarea bolii (dacă ea există) şi apoi stabilirea unui tratament eficient.

Schizofrenia

Termenul "schizofrenie" se referă la una din cele mai temute şi controversate boli mintale cunoscute. Deşi are manifestări specifice, boala poate îmbrăca manifestări foarte variate de la un pacient la altul şi chiar la acelaşi pacient, de la un moment la altul. În general, schizofrenia poate fi stăpânită cu tratament adecvat, iar la peste 50% din pacienţii care au acces la tratament de specialitate timp de mai mulţi ani, boala se poate chiar vindeca. Deşi cercetătorii şi specialiştii în sănătate mintală nu ştiu ce anume cauzează schizofrenia, tratamentele disponibile la ora actuală îngăduie pacienţilor să ducă o viaţă normală atât pe plan profesional cât şi familial. Cu toate acestea, persoanele care suferă de schizofrenie au nevoie de o supraveghere medicală continuă, pentru tot restul vieţii - într-o manieră oarecum similară pacienţilor care suferă de diabet.

Simptome

În general, schizofrenia debutează în timpul adolescenţei sau tinereţii. Simptomele se instalează treptat, motiv pentru care familia sau prietenii adesea nu remarcă instalarea bolii. Ceea ce simte la început pacientul este o stare de tensiune, incapacitatea de a se concentra sau dormi, precum şi dorinţa de a se retrage din viaţa socială. După un timp însă, cei apropiaţi observă că personalitatea pacientului s-a schimbat. Perfrmanţele profesionale, aspectul fizic şi relaţiile sociale încep să se deterioreze. Personal nu cunosc multe amănunte din viaţa de adolescent a lui Marian Ilea. Ştiu însă că în urmă cu aproximativ 15 ani, acest eminent jurnalist avea un comportament dezechilibrat. Era unul din clienţii fideli ai barurilor băimărene, consuma foarte mult alcool şi de multe ori nu avea cu ce-şi plăti cinzeaca. Una din ospătarele care-l servea permanent ne-a mărturisit că Ilea cerea deseori alcool şi apoi colinda mesele vecinilor cerşind bani pentru a-şi putea plăti consumaţia. Desigur, nu ştim noi acum în ce măsură această descriere se potriveşte cu realitatea de atunci, dar dacă aceste bârfe sunt adevărate, atunci iată, putem găsi în comportamentul de acum 15 ani al lui Marian forme evidente de viaţă dezorganizată. Marcat de o stare de tensiune interioară, frustrat şi incapabil să se adapteze stilului de viaţă de după 1989 omul poate cădea în patima alcoolului şi poate astfel facilita inconştient apariţia schizofreniei.

Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin adeseori din ce în ce mai bizare. Pacientul adoptă comportamente ciudate, spune cuvinte lipsite de sens şi are percepţii neobişnuite. Acesta este debutul psihozei, sau bolii mintale. Psihiatrii pun diagnosticul de schizofrenie atunci când un pacient a avut simptomele active ale bolii (de ex. un episod psihotic) timp de cel puţin două săptămâni, la care se adaugă alte simptome colaterale existente timp de cel puţin 6 luni. În multe cazuri, pacienţii sufera timp de multe luni înainte de a căuta ajutor. Schizofrenia tinde să aibă o evoluţie ciclică, cu perioade de agravare şi ameliorare a simptomelor. Aceasta face ca un pacient care suferă de această boală să pară perfect normal într-o anumită perioadă, pentru ca după un timp să nu mai poată gândi logic şi să ajungă până acolo încât nu mai au nici o idee despre cine sunt ei sau cei din jurul lor. Iluziilie, halucinaţiile şi tulburările de gândire sau vorbire devin dominante.

Dacă ne amintim acum câteva “discursuri” rostite de Marian în ultima vreme putem vedea că o serie de simptome dintre cele descrise mai sus se regăsesc în personalitatea sa. Ilea are un comportament ciudat… Deşi se pretinde jurnalist, el nu respectă principiile jurnalismului, se implică activ în viaţa internă a partidelor politice, emite păreri şi judecăţi despre tot felul de probleme, chiar şi despre acelea pe care nu le cunoaşte deloc, se autointitulează “lider” etc… Discursul său pe TV conţine cuvinte lipsite de sens, iar percepţiile sale asupra realităţii sunt cu adevărat neobişnuite. În anumite situaţii, Ilea pare un om perfect normal, dar îndată ce-şi dă drumul la gură se poate constata că nu mai poate gândi logic. Iluziilie, halucinaţiile şi tulburările de gândire sau vorbire încep să domine discursul său şi să-I afecteze comportamentul.

Iluziile sunt gânduri fragmentate, bizare şi care nu au nici o bază în realitate. De exemplu, pacienţii care suferă de schizofrenie pot ajunge să creadă că cineva îi spionează sau pune la cale sa le facă rău, sau că cineva le "aude" gândurile, le instilă gânduri în minte sau le controleaza simţămintele, acţiunile sau impulsurile. Unii pacienţi ajung să creadă că sunt Isus, sau că posedă puteri şi capacităţi neobişnuite.

Halucinaţiile sunt o altă manifestare a schizofreniei. Cea mai obişnuita halucinaţie la pacienţii cu schizofrenie este auzirea de voci care comentează comportamentul pacientului, îl insultă sau îi transmit porunci. Mai pot apărea halucinaţii vizuale, cum ar fi vederea unor lucruri care nu există, sau tactile - cum ar fi perceperea unor senzaţii de arsură sau mâncărime.

O altă tulburare frecventă afectează procesul gândirii în aşa fel încât pacienţilor le vine foarte greu să facă asociaţii între diferite gânduri. Ca urmare, ei pot trece de la un subiect la altul total diferit, fără să realizeze că ceea ce fac este lipsit de logică. Uneori pot înlocui cuvintele cu sunete sau rime lipsite de sens sau cu cuvinte inventate de ei.

Trebuie să precizez că descrierea acestei boli poate fi uşor găsită pe zeci de siteuri medicale. Simptomele pe care eu le descriu sunt preluate de pe asemenea siteuri (de pe internet), deci reprezintă punctul de vedere oficial al medicinei româneşti. Noi nu trebuie acum decât să vedem ce spun medicii şi să comparăm această teorie cu realitatea pe care ne-o oferă comportamentul lui Marian Ilea. Putem astfel concluziona fiecare dacă simptomele oficiale, recunoscute ale schizofreniei se regăsesc sau nu în comportamentul lui Marian Ilea.

In ciuda acestor simptome, pacienţii care suferă de schizofrenie nu sunt cu totul rupţi de realitate. Ei ştiu, de exemplu, că omul mănâncă de obicei de trei ori pe zi, că noaptea se doarme şi că străzile sunt pentru maşini. Aceasta le şi permite să pară normali în cea mai mare parte a timpului.

Simptomele psihotice ale schizofreniei se pot atenua - perioada în care medicii spun că pacientul este în remsie. Alte simptome - cum ar fi retragerea socială, reacţiile emoţionale inadecvate, apatia extremă etc. - pot însă persista ani de zile, atât în perioadele de remisie, cât şi atunci când psihoza revine - perioadă numită de recădere, sau decompensare. Chiar în remisie fiind, pacienţii care suferă de schizofrenie pot să nu fie totuşi în stare să facă lucruri obişnuite, cum ar fi să se îmbrace sau să se spele cum trebuie.

Trebuie să recunosc faptul că imaginea lui Ilea nu este dintre cele mai “curate”. El apare pe TV îmbrăcat mereu aproape cu aceleaşi haine, pare mereu neîngrijit şi nespălat, aşa că pe bună dreptate poţi să te întrebi dacă el stăpâneşte sau nu aceste trări simple ale omului modern (spălatul şi îmbrăcatul). Anumiţi oameni mi-au destăinuit – printre altele – că Marian nu ştie să citească mesajele SMS, nu ştie să introducă numere în telefonul mobil sau să utilizeze în condiţii bune calculatorul.

Bolnavii, uneori vorbesc pe un ton monoton şi susţin că nu au deloc trăiri emoţionale. Ceilalţi îi privesc ca fiind ciudaţi şi tind să îi marginalizeze.

Exista mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacienţii ale căror simptome sunt colorate de impresia că sunt persecutaţi sunt catalogaţi ca suferind de "schizofrenie paranoidă"; pacienţii care sunt incoerenţi dar care nu au iluzii sunt incluşi în categoria de "schizofrenie dezorganizată". Forma cea mai debilitantă de schizofrenie este schizofrenia "negativă": pacienţii cu această formă de boală sunt lipsiţi de iniţiativă, motivaţie, interes social, incapabili să se bucure şi să reacţioneze afectiv. Intrucât schizofrenia diferă de la un pacient la altul ca intensitate, severitate şi frecvenţă a episoadelor psihotice sau reziduale, mulţi specialişti folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a descrie un spectru de boli cu gravitate variabilă. Alţii consideră schizofrenia ca fiind de fapt un grup de boli înrudite, la fel cum "cancerul" descrie multe boli diferite, dar înrudite între ele.

Dacă Marian Ilea are sau nu impresia că este persecutat cred că nu mai trebuie demonstrat. El a afirmat public de nenumărate ori (şi a scris chiar) faptul că este urmărit de maşini ciudate, că tot felul de oameni politici plătesc presa pentru a scrie de el etc… Acestea nu sunt decât expresii ferme, concrete ale sentimentului de persecuţie la care Marian crede că este supus.

Câteva date statistice

Schizofrenia afectează ambele sexe în mod egal, însă debutul la femei are loc de obicei cu cinci ani mai târziu decât la bărbaţi. În populaţia generală, cam 150 din fiecare 100.000 de persoane se vor îmbolnăvi de schizofrenie. Deşi este o boală relativ rară, prin faptul că debutează timpuriu în viaţă şi datorită efectelor devastatoare pe plan emoţional, familial, financiar etc. pe care le are, această boala este una din cele mai temute afecţiuni mintale. Schizofrenia ţine ocupate mai multe paturi de spital decât aproape oricare altă boală. În SUA, costul schizofreniei este estimat la 30-48 milioane dolari.

Cauze - teorii

Există numeroase teorii privitoare la cauzele schizofreniei, fără însă ca cercetătorii să poată identifica până în prezent cauza exactă.

În trecut, cercetătorii psihiatri au emis teoria că schizofrenia îşi are rădăcinile în greşeli de educaţie a copiilor. Se credea că o mamă rece, distantă şi lipsită de afecţiune (numită de aceşti teoreticieni "schizofrenigenică") putea, prin îngrijirea ei inadecvată, să determine apariţia simptomelor de schizofrenie la copiii ei. Astăzi, această teorie este socotită desuetă.

Cei mai mulţi specialişti sunt de părere că unii moştenesc susceptibilitatea de a se îmbolnăvi, iar boala este declanşată de evenimente exterioare, cum ar fi o infecţie virală care produce modificări biochimice în organism, sau o situaţie foarte stresantă din viaţa de adult, sau o combinaţie a acestora.

Oamenii de ştiinţă ştiu de mai mult timp că schizofrenia are tendinţa de a apărea în anumite familii, şi la ora actuală există multe studii care sprijină existenţa unei componente ereditare în schizofrenie. De exemplu, studii recente indică existenţa unui risc de 8-18% de îmbolnavire de schizofrenie la copiii care au un părinte ce suferă de această boală - chiar şi în cazul în care sunt adoptaţi de părinţi sănătoşi mintal. Dacă ambii părinţi suferă de schizofrenie, riscul copilului creşte la 15-50%. Copiii ai căror părinţi biologici sunt sănătoşi, dar ai căror părinţi adoptivi suferă de schizofrenie au un risc de îmbolnăvire de 1% - risc identic cu cel al populaţiei generale.

Este important de înţeles însă că schizofrenia nu se moşteneste direct, la fel cum se moşteneşte culoarea ochilor. Asemenea multor boli cu componentă ereditară, schizofrenia se manifestă atunci când organismul trece prin modificările hormonale şi fizice ale adolescenţei. Genele sunt cele care guvernează configuraţia fizică şi biochimică a creierului.

Cei mai multi psihiatri consideră că elementele descrise mai sus - predispoziţia genetică, influenţele din mediu, cum ar fi infecţiile virale, factorii stresanţi, cum ar fi sărăcia, precum şi abuzul emoţional sau fizic - formează o constelaţie de factori care trebuie luaţi în calcul atunci când încercăm să înţelegem schizofrenia. Un mediu familial sau social neprietenos, sau dobândirea unor deprinderi social inadecvate pot declanşa schizofrenia la cei care au o vulnerabilitate genetică sau pot provoca recăderi la cei care suferă deja de boală. Psihiatrii sunt, de asemenea, de părere ca aceşti factori stresanţi pot fi contracaraţi de aşa-numiţii "factori protectori". Printre aceştia se numără folosirea regulată a medicamentelor antipsihotice, existenţa unei reţele de suport constituită din familie şi prieteni, găsirea unui loc de muncă în care pacientul este acceptat şi înţeles, precum şi învăţarea deprinderilor sociale şi de adaptare necesare pentru a face faţă acestei boli.

Personal, aş vrea să cred că mediul în care-şi desfăşoară activitatea profesională Marian Ilea îl va ajuta pe acesta să elimine simptomele descrise mai sus, care se regăsesc în comportamentul său.

Tratamente

Psihiatrii au descoperit o serie de medicamente care ajută la reechlibrarea balanţei biochimice. Ele reduc semnificativ halucinaţiile şi celelalte simptome, ajutând în acelaşi timp pacientul să poată avea o gândire coerentă. Ca toate medicamentele însă, şi cele antipsihotice au unele efecte secundare şi trebuie luate numai la indicaţie şi sub supravegherea unui psihiatru/medic. În primele săptămâni după începerea tratamentului, când organismul pacientului se adaptează, pacientul are uneori de furcă cu senzaţii de gură uscată, vedere înceţoşată, constipaţie şi ameţeală. Ameţeala poate apărea după ridicarea bruscă în picioare, din cauza scăderii tensiunii arteriale. Aceste efecte secundare dispar de regulă după câteva săptămâni.

Există însă şi alte efecte secundare care pot fi mai grave şi uneori incomplet reversibile, motiv pentru care administrarea lor trebuie făcută numai sub supravegherea unui psihiatru. Unul din aceste efecte secundare se numeşte diskinezie tardiva (DT) şi afectează 20-30% din persoanele care folosesc medicamente antipsihotice. Această diskinezie apare mai frecvent la pacienţii vârstnici.

DT debutează cu tremurături ale limbii, ticuri faciale şi mişcări mandibulare anormale. Ulterior simptomele se pot agrava, mergând pâna la mişcări de aruncare şi rotire continuă a limbii, lingerea şi pocnirea buzelor, grimase şi mişcări de mestecare şi sugere. În cele din urmă, pacientul prezintă mişcări spasmodice ale mâinilor, picioaerelor, gâtului şi umerilor.

Din nou observăm câteva simptome care apar şi-n comportamentul reputatului nostru jurnalist. Putem vedea pe Tv cum Ilea îşi roteşte continuu limba într-o mişcare caracteristică de sugere! Un motiv în plus să fim îngrijoraţi de soarta sa…

Sunt speranţe

Se pun multe speranţe în noua generaţie de medicamente antipsihotice, mai ales că ele vor fi utile şi în cazurile care au devenit rezistente la medicaţia tradiţională. De asemenea, ele vor avea mai puţine efecte secundare şi o eficienţă sporită în tratarea simptomelor schizofreniei. Unul din cele mai recent intrate pe piaţă este Clozapine. Acest produs nu pare să producă DT şi s-a dovedit util în multe cazuri pentru care tratamentul tradiţional se dovedise insuficient. Dezavantajul principal al clozapinului este potenţialul său de a provoca agranulocitoza, o tulburare sangvină ce apare la 1-2% din pacienţi şi care poate fi fatală dacă nu este depistată din timp. Aceasta înseamnă că pacienţii trataţi cu Clozapine vor trebui monitorizaţi foarte atent prin teste sangvine periodice, ceea ce va face ca tratamentul să fie foarte costisitor.

Graţie capacităţii de a diminua halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire, tratamentul medicamentos permite pacienţilor să se poată bucura şi de rezultatele terapiei sociale şi psihologice. Terapia socială, care se axează pe reînvăţarea deprinderilor sociale, se poate administra în cadrul unor sesiuni de grup, în familie sau individual. Aceste tratamente s-au dovedit a avea capacitatea de a reduce riscul recăderilor cu până la 50%.

Un alt tip de tratament nemedicamentos ce şi-a dovedit eficienţa este aşa-numita terapie familială psiho-educaţională. Ea se bazează pe rolul foarte important pe care familia îl joacă în viaţă şi recuperarea pacientului cu schizofrenie. Implicarea familiei în tratamentul bolnavului de zchizofrenie devine o practică standard în clinicile de psihiatrie care se respectă. Un studiu recent a arătat că frecvenţa recăderilor scade la zero la în primul an de astfel de terapie.

În finalul articolului nostru, trebuie să precizăm că suntem categoric alături de Marian Ilea şi că dorim însănătoşirea sa grabnică. Mai există însă o problemă…

Informator schizofrenic?

Într-unul din numerele trecute ale “Vieţii” publicam un mini-interviu cu Marian Ilea. Prima întrebare la care acesta a fost solicitat să răspundă a fost dacă recunoaşte faptul că a fost informator al Securităţii şi ce înseamnă “Vagonetarul”. Vă mai amintiţi răspunsul său? Iată-l: “Dacă aş fi fost informator al Securităţii, probabil că ,,Vagonetarul’’ ar fi însemnat un nume de cod. Adică Marian Ilea ar fi semnat note informative cu ,,pseudonimul’’- codul ,,Vagonetarul’’. Acest cuvânt şi cod în acelaşi timp nu înseamnă nimic pentru Marian Ilea de acum şi cel de dinainte de 1989, asta o scriu şi o declar şi amica, şi oficial…” După cum vedeţi, Ilea nu a negat explicit faptul că ar fi fost informator al Securităţii. El a spus că numele de cod “Vagonetarul” nu înseamnă nimic, şi are dreptate. Nu numele de cod trebuie să însemne ceva pentru el ci însăşi activitatea de informator! Cu privire al aceasta – repet – Ilea nu a negat-o explicit! În aceste condiţii, mă simt obligat să speculez puţin pe această temă… Unii oameni bănuiesc faptul că Marian Ilea a fost informator al Securităţii încă de pe vremea în care lucra la mină. În prezent, se bănuieşte că este activ, în slujba unui serviciu secret. Bănuielile sunt cu atât mai întemeiate cu cât Ilea a scris de mai multe ori materiale de presă extrem de laudative la adresa unor şefi de servicii secrete. Cel mai execrabil în acest sens a fost cel scris despre colonelul Vasile Mureşan căruia Marian Ilea I-a ridicat o adevărată statuie mediatică. Serviciile secrete româneşti au recunoscut faptul că au – în prezent – agenţi sub acoperire în presa românească. Există aşadar creată premisa pentru Ilea de a lucra în slujba serviciilor secrete. Mai departe, observăm că el se implică activ în multe probleme care nu privesc breasla jurnalisticii, motiv care întăreşte suspiciunea că ar fi agent acoperit.

În momentul de faţă însă se pune o altă problemă: cât de echilibrate, reale şi autentice sunt informaţiile pe care el le dă serviciilor secrete dacă suspiciunile noastre de mai sus se dovedesc întemeiate şi Marian Ilea este bolnav de schizofrenie paranoidă? În acest caz, oare statul român nu este dus în eroare, nu este dezinformat? Poate un bolnav schizofrenic să fie o piatră de temelie pentru serviciile secrete româneşti? Desigur, până la obţinerea unor răspunsuri la întrebările de mai sus trebuie să clarificăm dacă Marian Ilea este sau nu bolnav de schizofrenie paranoidă… În acest sens, poate ar fi utilă o “inspecţie” la fondul de arhivă al Spitalului de Psihiatrie din Baia Mare. Trebuie aflat dacă Marian Ilea are sau nu un dosar medical la acest spital, dacă a fost sau nu internat vreodată, dacă a urmat un tratament de specialitate şi cum a răspuns el tratamentului medicamentos. În mod normal, cazul (dosarul) medical al unui om nu ar trebui să intereseze pe nimeni. Orice om poate fi supus “păcatului” de a suferi de-o boală, chiar şi psihică. Dacă însă acel om lucrează într-un domeniu sensibil (ca şi cel al informaţiilor) şi mai ales ca agent acoperit al unui serviciu secret, atunci boala sa poate fi un real pericol pentru societate. Ipotetic vorbind, Marian Ilea ar putea oferi serviciilor secrete informaţii extrase din halucinaţiile sale, iar acest serviciu secret - luându-le de bune - să demareze acţiuni concrete împotriva unor semeni de-ai noştri complet nevinovaţi! Comportamentul dezechilibrat al unui schizofrenic nu poate sta la baza unor decizii ale SRI sau al altui serviciu secret! Nu pot să cred că societatea noastră a ajuns într-un asemenea hal încât să aibe nevoie de seviciile informative ale unui nebun cu legitimaţie!! Dacă realitatea este chiar aceasta, atunci Dumnezeu cu mila!!! Înseamnă că România s-a transformat într-un spital de nebuni, iar noi – oamenii normali - suntem ţinuţi în cămaşă de forţă de o mână de schizofrenici…

Vom reveni asupra acestui subiect, în curând…

Cornel SABOU

Un blog pentru maramureşeni

http://maramureseni.ablog.ro/

Care dintre voi nu tresare când aude vorbindu-se în jurul său despre Maramureş? Care dintre voi nu se gândeşte din când în când că a cam trecut ceva vreme de când nu a mai fost pe "acasă"? Care dintre voi nu fredonează uneori "După pui de moroşan" sau "Maramureş plai cu flori"? Cei care sunt plecaţi de ceva vreme din Maramureş ştiu despre ce vorbesc. Nu e vorba de o tânguire sau de datul capului pe spate şi clipitul din gene a nostalgie. E vorba doar de dorul de acel "acasă", care tot "acasă" indiferent de câte alte case mai avem oriunde prin lume. Sigur că sunt unii pentru care cuvintele de mai sus nu înseamnă nimic. Le dorim mult succes şi multă sănătate şi multă fericire. Pentru cei care se regăsesc în cele de mai sus transmitem invitaţia de a intra în "circuitul maramureşenilor prin lume", cum a zis un bun prieten stabilit de ceva vreme în Canada. Adică să povestim unii cu alţii, despre unii alţii şi despre tot ce mai vrem şi ştim. Am creat acest blog (http://maramureseni.ablog.ro/) ca să povestim între noi. Vom discuta despre ce se întâmplă în Maramureş, vom "bârfi" ce fac şefii administraţiei pe acolo, vom ţine pumnii pentru FC Baia Mare să scape de retrogradare. Vom spune şi vom comenta tot ce vrem aici. Măcar aşa să ţinem cât de cât aproape unii de alţii.

Cristian China-Birta, Director general PMG Consulting

0722.255.881

office@pmgconsulting.ro

www.pmgconsulting.ro

Diversiunea CMP a eşuat

Nici un mijloc de informare în masă din Maramureş nu s-a alăturat "Clubului Maramureşean de Presă"

Săptămâna trecută ne-a parvenit la redacţie un comunicat semnat de Dan Pârcălab şi Ioan Romeo Roşiianu în numele unei organizaţii intitulate "Clubul Maramureşean de Presă". Întrucât această "organizaţie" îşi atribuie un nume pompos în legătură directă cu mass-media ne vedem nevoiţi să luăm atitudine şi să semnalăm public faptul că acest "Club" nu reprezintă presa locală din Maramureş! În fapt, câţiva indivizi care lucrează prin presă s-au adunat la un bar din centrul oraşului pentru a pune la cale această diversiune. Scopul lor nu are nimic comun cu ideea de jurnalism sau cu idealurile acestei meserii. Numele lor spune totul despre acţiunea pe care au pornnit-o: Claudiu Florescu, Marian Ilea, Ioan Romeo Roşiianu, Adi Rusu, Dan Pârcălab... A mai fost menţionat Aiacoboaie Bogdan Eduard (dat afară între timp de la Orizont TV). De asemenea, în mod fals, aceştia au pretins că din grupul lor face parte şi jurnalistul Liviu Bala. În acest sens, numele lui Liviu Bala a fost pomenit atât pe TV cât şi în unele articole de presă. Reprezentantul televiziunii Cinemar, Liviu Bala, a ţinut să precizeze public faptul că nu face parte din acest "Club" fantomă şi că nici nu va dori să intre într-o asemenea organizaţie. Numele său a fost pomenit deoarece sforarii doreau să obţină o legitimare a demersului lor prin adăugarea unui nume necompromis, care să le crească credibilitatea. Acţiunea de dezinformare nu a reuşit!

Care este scopul acestei diversiuni? În primul rând, aceşti "iniţiatori" îşi doresc să poată controla segmentul media maramureşean. Drept urmare, ei au conceput un plan simplu în aparenţă. Se adună patru-cinci asemenea indivizi, îşi împart funcţiile şi înfiinţează "Clubul", apoi îi invită pe toţi "fraierii" să vină şi să se alăture demersului lor. Cu cât vor fi mai mulţi, cu atât mai mare va fi credibilitatea lor. Toţi cei nou-veniţi n-au ce face decât să se supună "judecăţii" celor care au "iniţiat" fantomaticul Club... Care este legitimitatea lor reală? Nici una! Au fost ei votaţi în funcţiile respective de cei "200" de jurnalişti care se spune că au semnat pentru eliberarea lui Dan Pârcălab? NU! Deci, nu reprezintă pe nimeni şi - în consecinţă - nu pot "apăra" pe nimeni!

Ioan Romeo Roşiianu susţine că în Maramureş sunt 31 de instituţii mass-media. Iniţiatorii de care vorbesc lucrează la 5 asemenea instituţii. Unde sunt restul de 26? Personal, sunt sigur că nici măcar angajaţii lor, de la cele cinci mijloace de informare în masă, nu se vor alătura Clubului diversionist! Vom vedea mai exact în perioada care urmează...

Pot să vă informez în schimb că am început demersurile pentru înfiinţarea unei adevărate organizaţii pentru apărarea jurnaliştilor. Îmi propun ca această organizaţie să fie una reprezentativă, să lucreze strict pentru promovarea valorilor jurnalistice, pentru atragerea tineretului înspre această meserie şi pentru protecţia reală a ziaristului. Noi nu vom folosi un limbaj de lemn (ce înseamnă "climat sănătos"?) şi nici metode securisto-comuniste de legitimare publică. Intenţionăm să invităm toţi ziariştii maramureşeni să participe la şedinţa de înfiinţare a noului organism, iar alegerea liderilor se va face doar prin vot democratic la care să poată participa orice reprezentant media din Maramureş. Iniţiatorii CMP se tem de un vot liber din partea întregului corp de jurnalişti maramureşeni, pentru că acţiunile lor din ultimii ani nu au fost reprezentative pentru breaslă. De aceea au şi ales aceştia să se "înfiinţeze" pe ascuns şi abia după ce-şi asigură funcţiile să iasă în public pentru legitimare... Acum, că diversiunea lor a fost combătută, merită să-i uităm şi să ne vedem de treabă. Pe curând...

Cornel SABOU

Glasul MM continuă şantajele

Prin publicarea unor materiale neadevărate, cotidianul lui Corin Cherecheş face presiuni asupra directorului “Vieţii MM”
Patronul PD crede că va putea astfel să oprească dezvăluirile despre mafia din presa locală
Îi transmitem acestuia un singur mesaj: nu cedăm la şantajele voastre! Dezvăluirile continuă...

În “Glasul MM” de luni, 26 martie 2007, jurnalista de duminică Raluca Cârligean (scuzaţi cacafonia, dar asta e fata!) semnează un articol despre “Afacerile marca Sabou” în care emite teorii aberante şi ne(parţial)documentate în legătură cu anumite afaceri desfăşurate de mine în construcţii. Deoarece această fătucă, făcută şi crescută în spiritul lui Marian Ilea, nu a aflat că asemenea materiale de presă trebuie documentate şi prin chestionarea “ţintei”, îmi permit să fac unele precizări.
Materialul încearcă să acrediteze ideea că pe firma de construcţii (unde colaborez) aş fi angajat oameni pe care nu i-am plătit sau cărora nu le-am făcut carte de muncă. “Dovezile” pe care le prezintă Raluca noatră sunt nişte declaraţii luate de la muncitori care au fost daţi afară de la firma de construcţii... ATÂT! Asta e documentare de presă marca “Glasul MM”! Înainte de toate, îi informez cu respect pe confraţii de la “Glasul” că toate materialele pe care le-au publicat despre mine vor fi trimise zilele acestea la Bucureşti pentru a fi analizate de specialişti recunoscuţi în mass-media cărora le voi cere să se pronunţe faţă de “profesionalismul” dovedit aici de publicaţia lui Corin. Răspunsul lor îl voi publica în “Viaţa MM” şi veţi vedea atunci dacă “Glasul MM” face cu adevărat presă sau... doar diversiune.

Ce plătim?

Să revenim puţin la problemele ridicate de “Glasul MM”. Madam Cârligeanu se pronunţă pe chestiuni care îi sunt complet străine! Ea “anchetează” afaceri de construcţii despre care oricum nu are nici un habar. Sunt sigur că dacă i-aş da o mistrie în mănă s-ar apuca să mănânce supă cu ea! Fierăstrăul l-ar folosi poate la tăiat pâinea, iar cleştele la scos măsline din borcan! Pentru că madam nu ştie, am s-o informez eu de câteva lucruri...
În construcţii, eu am câteva principii pe care le respect cu sfinţenie. Unul poate fi rezumat în felul acesta: nu voi plăti niciodată munca ci doar rezultatul muncii! Pricepi diferenţa, madam? Dacă doar munceşti, s-ar putea să munceşti degeaba, pentru că munca ta - mai ales în construcţii - poate provoca pagube, uneori ireparabile. Construcţia, de orice fel ar fi aceasta, implică o responsabilitate enormă. Nu-ţi poţi permite, ca muncitor, să-ţi baţi joc de materialele, sculele sau investiţia pe care o face un beneficiar. Tocmai de aceea, în construcţii, am condiţionat întodeauna plata muncii de rezultatul acesteia! Asta înseamnă profesionalism, responsabilitate şi respect faţă de orice beneficiar... De-a lungul anilor, mi-a fost dat să cunosc foarte mulţi asemenea “muncitori” (ca şi cei enumeraţi de Glasul), oameni obişnuiţi să “muncească” exact ca pe vremea răposatului. Adică, mă prezint la şantier, frec menta toată ziua şi aştept salariul... NU, în economia de piaţă nu se mai poate aşa! Dacă vei dori să afli adevărul, dm’şoară Cârligean, ar trebui să te duci tocmai la beneficiarii pe care-i enumerai în articolul tău şi să-i întrebi. N-ai făcut-o până acum pentru că nu eşti decât o diversionistă din “şcoala Ilea”. Nu te interesează adevărul ci doar să ponegreşti un om, iar pentru scopul ăsta te “prostituezi” profesional... Nu-i nimic, şti vorba aceea, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere!

Raluca şi normele

Glasul mai publică în facsimil un “document” scris de mână chiar de “muncitorul” care mă reclamă, deci fără nici o valoare reală. Dacă vreţi, public şi eu în “Viaţa” un “pontaj” făcut şi semnat de mine pe o foaie standard, cu “prezenţa” reporterilor la Glasul... Ce valoare juridică ar avea un asemenea document? Multe mai ai de învăţat, dragă Raluca... ªi totuşi, îmi “permit” să te întreb, să-ţi cer “sfatul”: dacă ai avea angajaţi care vin beţi la serviciu zilnic, care fac chefuri la locul de muncă şi care execută o lucrare de o săptămână (după normele din construcţii) într-o lună jumate, ce decizie ai lua? Le-ai da premii? Dacă “salariul” tău negociat e de 10 milioane şi tu “produci” într-o lună o valoare de piaţă de doar 3 milioane câţi bani o să primeşti? Din câte ştiu, şi voi, la Glasul, aveţi anumite norme pe care trebuie să le respectaţi. De aceea şi zburaţi zilnic pe la toate instituţiile să vă umpleţi de “ştiri”, să vă realizaţi norma şi să vă luaţi salariul. Dar dacă n-ai scrie nimic şi-ai bea cafele toată ziua la redacţie cu cât te-ar plăti Corin Cherecheş?
În domeniul contrucţiilor, problema mâinii de lucru calificată e foarte serioasă. Cei mai buni în acest domeniu au plecat la muncă în Occident (cu milioanele!). Aici, au rămas să lucreze ca meseriaşi în construcţii tot felul de rataţi, foşti mineri, profesori, vănzători, agricultori sau “meseriaşi” alcoolici. Aceşti pierde-vară se prezintă la angajare la firmele de construcţii şi cer loc de muncă. Nu poţi să-i descoperi pe incapabili decât punându-i la lucru. Iar când îi descoperi ce faci? Îi dai afară! Logic?, sau e prea complicat pentru tine, Raluca? De plătit cum îi plăteşti? După cum au muncit, sau după cum cer ei? Ai o dilemă... Rezolv-o!

Sunteţi penibili

Mai departe, ameninţaţi că veţi publica şi “cazul” unui maistru care a lucrat la firma de construcţii. Uite cum stă treaba, eu n-am vrut să-i fac rău acestui bătrânel simpatic, dar dacă mă siliţi voi am s-o fac. Pentru că individul a furat de la firma mea şi încă nu l-am reclamat la poliţie pentru asta. Mi-a fost milă de el, dar în cazul acesta voi reveni cu aplicarea legii. Zilele astea voi depune la Poliţie o plângere prin care-l voi acuza de furt şi va trebui să înapoieze firmei toate bunurile pe care le-a sustras. Dacă te interesează detalii, îţi stau la dispoziţie...
Madam Raluca, să şti de la mine un lucru... Oamenii nu sunt proşti! Cititorii tăi, ca şi ai mei, sunt (nu toţi, dar majoritatea lor) mai deştepţi decât noi. Doar Marian Ilea se imaginează undeva deasupra tuturor, intangibil. În realitate, ceea ce credem noi că “mascăm” prin articolele noastre este extrem de vizibil. Tocmai de aceea eu scriu “la vedere”, pe faţă, anumite lucruri şi ofer justificări, motivaţii şi explicaţii reale faţă de demersul de presă pe care-l susţin. Intenţia voastră este clară şi evidentă: vreţi să-mi închideţi gura, să mă speriaţi, să nu mai scriu de Ilea şi Corin. Nu ţine cu mine, dragilor! Am uitat să mă mai sperii, madam! Puteţi scrie pagini întregi despre oricare aspect din viaţa mea, eu nu mă voi opri, nu voi înceta să vă iau ca subiect de presă. Capisco? Repet, sunt prea puternic pentru voi şi vă trebuia o asemenea lecţie! Marianul vostru s-a obişnuit ca lumea să tremure de frica unor materiale de presă, să cedeze unor asemenea şantaje şi să vă facă pe plac. Nu e cazul meu... Pe domeniul concret al jurnalisticii nu a putut nimeni, niciodată să-mi reproşeze ceva. Aţi încercat să vă băgaţi nasul prin alte afaceri pe care le-am făcut, iar tot ceea ce aţi putut “descoperi” vă umple de ridicol! Sunteţi penibili, dar nu-i nimic, continuaţi... Tot ceea ce faceţi în acest sens va fi folosit împotriva voastră. De data asta nu v-aţi ales ţinta potrivită. Cornel Sabou nu cedează unor şantaje! Scrieţi cât vreţi, eu voi face la fel. Să vedem cine (şi cât) va pierde!
Până săptămâna viitoare... numai bine!

Cornel SABOU

Dilema lui Marian...

Dacă Marian Ilea mi-a dedicat un amplu editorial (pag. 1, cu continuare pe pag. 2!) în Glasul de luni, 26 martie 2007, mă văd nevoit să-i răspund în acelaşi mod. În primul rând, trebuie să spun că mă bucur de faptul că dezvăluirile mele i-au băgat puţin frica-n oase bietului “Vagonetar”. Era şi timpul... Apoi, trebuie să remarc faptul că, în Glasul de luni, pentru prima oară materialele care mă au drept ţintă au nişte autori reali. Marian Ilea semnează editorialul, iar Raluca Cârligean (v-o amintiţi?, cea care spunea - tot în Glasul - că Mircea Man e deputat PNL!) semnează un articol în pagina 7. Semn că patronul Corin Cherecheş s-a săturat de jurnalismul de mahala promovat de Ilea, cu articole semnate “Glasul Maramureşului” etc... Sunt convins că liderul PD i-a cerut - în sfârşit - lui Ilea să aibe curajul de a semna cu numele întreg articolele pe care le scrie. Nu de alta, dar iată că din vina acestui “jurnalist” “Glasul MM” a ajuns să fie cercetat pentru şantaj! O pată frumoasă pe gulerul alb al consilierului PD Corin Cherecheş! În fine... Nu ţin să-l lămuresc pe Ilea că în demersul meu de presă nu e vorba de ură, sau cel puţin nu de “ura” pe care şi-o imaginează el. Eu sunt prea puternic pentru ei, şi doar cei slabi urăsc din toate puterile pentru că doar aşa îşi pot refula neputinţa. Eu scriu de 12 ani în presa locală, regională şi naţională. Am urmărit mereu subiecte care vouă, jurnaliştilor corupţi, nu vă erau accesibile. Am ţintit întodeauna persoanele importante din societate, pentru că acestea ne fac viaţa grea... “Campania” mea de presă (dusă doar împotriva unor lichele din presa locală!) are la bază o foarte bună documentare şi tocmai de aceea produce efecte şi generează (contra)reacţii! La întrebarea ta, Mariane, DE CE? voi răspunde tot printr-o întrebare: DE CE NU??? Cine sau ce eşti tu ca să fi “protejat” de Cornel Sabou? Ai făcut tu lucruri extraordinare pentru societatea noastră, ai fost cumva un apărător al oamenilor simpli, necompromişi? NU! Dimpotrivă, te-ai făcut unealta unor jocuri de culise care deja te depăşesc, calci nonşalant peste “cadavre” urmărindu-ţi scopul mizerabil şi înjuri prosteşte crezând că asta e literatură! Ai încercat să te aperi scriind de mine în Glasul lui Corin, dar tocmai acele articole mi-au demonstrat (o dată în plus, dacă mai era nevoie) cât eşti de nepriceput, de răutăcios şi de nedrept! N-ai făcut nici o minimă do-cumentare, n-ai solicitat nici măcar o dată părerea mea, ai refuzat să publici o banală replică (scrisă de mine pe un ton oficial, respectuos), n-ai fost capabil nici măcar să citeşti corect unele documente, te-ai luat de mama mea, de soţie şi de copii mei! Dar până unde crezi că voi accepta tupeul tău ordinar?! Cine-ţi dă voie ţie să dai de pământ cu viaţa intimă a unui om, să-i ponegreşti familia fără nici un scrupul? Au venit şi la mine oameni şi mi-au spus câte-n lună despre tine, dar eu nu m-am apucat să-ţi descriu viaţa intimă, preacurviile şi beţiile, datoriile neplătite şi viaţa de boschetar pe care ai dus-o cândva! Ţi-am respectat viaţa intimă şi m-am legat doar de afaceri şi jurnalistică, te-am întrebat chiar înainte de a scrie anumite lucruri, şi chiar dacă te criticam pot spune că - în esenţă - te respectam! Dar felul în care ai scris de mine, Mariane, te-a “condamnat” definitiv! Ţine minte ce ţi-am spus pentru că vei plăti pentru toate astea! Asta e ură? Eu cred că e o reacţie firească...
Pe curând...

Cornel SABOU

Editorial apărut în "Viaţa MM", nr. 12 (133) din 27 martie - 2 aprilie 2007

Războiul "urii"

Înainte de orice, vă rog să citiţi următoarele materiale de presă. Precizez doar că în trimiterile de mai jos e vorba de două editoriale, unul semnat de Dan Pârcălab în Gazeta de Maramureş (publicat pe internet în 26 martie 2007) şi celălalt semnat de Marian Ilea în cotidianul Glasul Maramureşului, tot de luni 26 martie 2007...

Aici, aveţi editorialul lui Dan Pârcălab...
Iar aici, aveţi editorialul lui Marian Ilea...
Şi acum explicaţiile...
Titlul lui Ilea este "Jurnalismul îmbolnăvit de ură", iar cel al lui Dan Pârcălab "Anotimpul urii". Ambele editoriale conţin un mesaj direct, adresat personal mie. De ce mie? Pentru că sunt directorul săptămânalului "Viaţa Maramureşului" şi în ultimele săptămâni am publicat o serie de articole despre mafia din presa maramureşeană... Cei doi "reputaţi" jurnalişti afirmă că demersul meu de presă este exprimarea unui sentiment de "ură". Desigur, ei nu reuşesc să explice de unde provine "ura" asta a mea, dar îi înţeleg deoarece e greu să "dovedeşti" nişte afirmaţii neconforme cu realitatea... Acuma, aş dori să vă supun atenţiei dvs, cititorii de pe blog (deoarece acest material nu apare în ziarul meu de mâine, marţi 27 martie 2007), câteva aspecte legate de problema semnalată de cei doi jurnalişti.
Trebuie să recunoaşteţi că apariţia în aceiaşi zi a două editoriale semnate de doi lideri de presă în două ziare locale care (ambele) se declară ca fiind "cele mai bune în presă locală" şi care se referă la una şi aceiaşi problemă ("ura" mea faţă de colegii din presă) înseamnă că subiectul adus în atenţia opiniei publice este îndeajuns de important pentru a fi discutat public, măcar pe acest blog, dacă nu şi în paginile (viitoare) ale săptămânalului meu...
De la bun început o precizare necesară... Editorialul lui Dan este (cred) urmarea unei întâlniri consumate între noi doi săptămâna trecută, marţi, 20 martie 2007. Printre altele, în cursul acelei întâlniri am discutat şi despre poziţia lui Dan în cadrul noului Club Maramureşean de Presă. I-am arătat lui Dan materiale scrise (publicate) de colegii săi din cadrul Clubului (sunt doar 6 cu toţii: Dan Pârcălab, Marian Ilea, Ioan Romeo Roşiianu, Adi Rusu, Alin Preda şi Claudiu Florescu) în care se arată că obiectivul principal al acestui Club este să "condamne" alţi jurnalişti (cu trimitere explicită la subsemnatul), să-i excludă din breaslă (deşi n-am înţeles niciodată termenul acesta, de exculdere!) pe aceiaşi jurnalişti incomozi (adică, tot pe mine!). În acest sens, i-am arătat lui Dan ziarele respective, cu poziţiile publice ale lui Marian Ilea, Adi Rusu şi Ioan Romeo Roşiianu şi cu faptul că acolo se vorbea concret de ziarul meu şi de persoana mea (aici nu era loc de îndoială sau de o interpretare greşită din partea mea). Dan nu şi-a asumat punctele lor de vedere şi a promis că va publica un material în care va preciza explicit faptul că acest Club nu-şi propune să excudă pe nimeni. Lucru pe care l-a şi făcut în Gazeta sa de luni, 26 martie 2007. N-aş fi amintit de această discuţie dacă Dan nu şi-ar fi călcat cuvântul dat cu privire la confidenţialitatea discuţiei noastre (oricum, o cerere în acest sens fiind făcută de el şi acceptată de mine, nu invers). De ce spun că şi-a călcat cuvântul? Păi, e simplu să citiţi (şi să comparaţi) cele două editoriale. Este clar că în urma discuţiei noastre Dan a rămas cu acest sentiment, că eu sunt "posedat" de ură în ceea ce-i priveşte pe ei, subiectele materialelor mele. De asemenea, este clar că după întâlnirea noastră Dan s-a sfătuit (consultat) cu Marian Ilea. Amândoi au ajuns la această concluzie şi - iată - au publicat (întâmplător oare?) aceiaşi temă de editorial, în aceiaşi zi!
Bun, acum să mergem puţin mai departe... Să vedem ce e "ură" în materialele scrise de mine... 1. Dan mi-a reproşat că "e nedrept" faptul că am scris unele lucruri despre el (cum ar fi faptul că a fost bătut de omul de afaceri Viorel Zoicaş). Poate că are dreptate, poate că nu, dar eu întreb: dacă scri de asemenea chestiuni, în condiţiile în care Dan e cercetat de DIICOT pentru şantaj şi constituire de grup infracţional, e "ură" sau pur şi simplu un demers normal de presă? Eu am spus de multe ori faptul că evenimentul creat de DIICOT (arestarea grupului de ziarişti, inclusiv a lui Dan) m-a determinat să cercetez pe cont propriu faptele care îi sunt imputate pentru a vedea în ce măsură acuzele care i se aduc sunt reale sau nu! Dan îmi reproşează tocmai acest lucru, că verific temeinicia acuzaţiilor care îi sunt aduse de DIICOT. Se teme oare de ceea ce pot afla? Nu mă interesează acest lucru, dar mă interesează să ştiu dacă principial sau profesional am greşit luând această atitudine? Voi ce părere aveţi?
2. Ilea spune că am ură faţă de toţi şi faţă de toate... Îmi pune în gură (sau în gând) idei care nu-mi aparţin. Eu m-am referit concret (cu date, nume şi fapte) la doar câţiva jurnalişti: Claudiu Florescu, Marian Ilea, Dan Pârcălab, Adi Rusu şi - foarte puţin - Ioan Romeo Roşiianu. Sunt ei "totul" sau "toţi"? Dimpotrivă, am venit şi am apărat jurnaliştii care au fost victimele unor abuzuri administrative la Glasul Maramureşului (daţi afară pe criterii neprofesionale, cu salarii neplătite etc...)
3. Împotriva mea s-a pornit o avalanşă de presiuni, intimidări şi şantaje pentru a opri seria de dezvăluiri pe care am început-o (şi care - repet - îi vizează de fapt doar pe cei trei-patru enumeraţi mai sus, din care doar pe Marian Ilea în mod principal). A început Marian Ilea prin publicarea unor avertismente în Glasul MM. Văzând că nu mă opresc a început să abereze publicând articole nesemnate despre activităţi comerciale desfăşurate de mine în urmă cu ani de zile... S-a legat de mine, de mama mea, de soţia mea, de copii mei. Mi-a terfelit numele... Nu a "iertat" nimic! A publicat multe neadevăruri şi jumătăţi de adevăr! I-am trimis (oficial) o replică pe care a refuzat să o publice... Am depus o plângere la Parchetul Baia Mare prin care l-am acuzat de şantaj. A replicat continuând să publice materiale mincinoase la adresa mea, a familiei mele, a colaboratorilor mei... Spuneţi voi, oameni buni, cine e de fapt posedat de ură? Eu sau Marian Ilea? Citiţi vă rog materialele semnate de el şi comparaţi-le cu cele semnate de mine. El e plin de înjurături şi aprecieri jignitoare, ale mele pline de informaţii concrete, acuzaţii argumentate!
Din păcate simt că lucrurile vor evolua în sensul acutizării disputei dintre noi... Pentru că eu nu sunt omul care să cedez la şantaje, la ameninţări. El (ei - Ilea şi Dan) crede (cred) că mă vor speria, dar asta nu se va întâmpla niciodată!
Ştiu că îmi vor trimite pe cap controale de la diverse instituţii... Nu-i nimic, voi face faţă, şi voi continua să scriu, să dezvălui mafia din presa locală maramureşeană... Voi, cei de pe net, veţi fi martorii mei pentru că aici, pe blogul acesta, voi scrie începând de mâine zilnic, urmând ca săptămânal să scriu în ziarul pe care-l conduc. O să vă rog doar să citiţi toate părţile aflate în acest conflict, să judecaţi, să comparaţi şi să... comentaţi. Promit că nu voi şterge nici un comentariu din cele care vor fi publicate pe acest blog (asta în timp ce Gazeta de MM şterge toate comentariile care îi sunt defavorabile!). Vă invit să luaţi parte la acest "meci", să-l vizionaţi şi să vă cruciţi de ceea ce veţi citi! De mâine, marţi, 27 martie 2007, zilnic, aici...

Cornel SABOU

PS - O precizare neimportantă... În nici unul din materialele de presă în care sunt atacat nu mi se reproşează nimic legat de activitatea mea din presă, de profesia de jurnalist! Sunt doar atacuri la persoană, la familie (mamă, nevastă, copiii etc...). Spune şi asta ceva, nu?

E RĂZBOI… MEDIA!

În supratitlul acestei rubrici a stat scris mereu „Un simplu punct de vedere… asumat”. De ce acum este puţin altfel? Pentru că, în fond, şi acum este tot un punct de vedere, tot asumat integral de semnatar, însă… acum, numai SIMPLU nu e subiectul acestor rânduri. De ce? Pentru că astăzi, în această săptămână, în această lună, în Maramureş suntem în plin război mediatic! Noi… adică presa… război între gazetari, din păcate… de la ziare, posturi TV şi posturi radio… Unii colegi jurnalişti vor spune, poate, că nu e adevărat, că aşa ceva nu există, că e o exagerare, că de fapt e vorba de concurenţa firească între instituţiile media. Poveşti! Dacă vreun ziarist maramureşean va afirma aşa ceva, atunci el va avea nevoie de prea mult tupeu să ignore, chiar şi indirect, faptul că în acest moment este deja în plină desfăşurare un „război media” în toată regula, cu tot „armamentul”, cum nu a mai fost niciodată! (şi să iertaţi, vă rog, stimaţi cititori, modul radical în care mă exprim – nu îmi e caracteristic, credeţi-mă! -, însă ceea ce se întâmplă în mass-media locală de circa opt-nouă săptămâni încoace mă obligă să folosesc expresii care mă deranjează şi pe mine însumi; dar nu mai am încotro, ajunge cu frazele „cu mănuşi”, cu mesajele „pe după pruni”!).

Un argument în sensul celor mai-sus afirmate este mai ales modul în care a apărut noul simulacru denumit Clubul Maramureşean de Presă (CMP), care tocmai este în perioada de „naştere” – iar „cezariană” ar fi prea puţin spus pentru cât de greu se naşte această „STRUŢO-CĂMILĂ” sau „ORNITORINCO-LAMANTIN” a unei anume părţi a presei din Maramureş. Să mă explic. Am spus că e război, da, din punctul nostru de vedere a început un război!; un război implică, de regulă, două părţi beligerante (şi n-am să explicitez acum, ca să priceapă şi partea adversă, fiecare cuvânt pe care-l scriu aici; deci, fără supărare, întrebaţi-l pe Marian Ilea ce înseamnă „beligerant” şi ce fel de animale sunt ornitorincul şi lamantinul, căci un scriitor sigur se pricepe la orice domeniu, nu-i aşa?). Iar una dintre tabere îi are în componenţă pe următorii jurnalişti: I.R. ROŞIIANU (pe numele său real Ion FALCĂ, purtat până în 2005 – când într-adevăr şi-a schimbat oficial numele –, venit pe aceste meleaguri din Roşiorii de Vede!), Marian ILEA, Claudiu FLORESCU, Adi RUSU, Alin PREDA şi, surprinzător sau nu, Dan PÂRCĂLAB (directorul săptămânalului „GAZETA de Maramureş”). Ei sunt cei şase ziarişti – „lideri locali de opinie”? - care au pus bazele noului Club Maramureşean de Presă (CMP). Ei sunt cei şase care nu demult au anunţat public cum că din grupul lor de iniţiativă mai făceau parte şi AIACOBOAIE Bogdan Eduard (încă unul pripăşit pe-aici degeaba, încă unul căruia îi era ruşine cu NUMELE SĂU REAL - Aiacoboaie, şi care, iată, din nou a şters-o englezeşte din Maramureş! – oare cine urmează?) şi, nota bene, Liviu BALA… Ei bine, în cazul lui Bala, moroşan get-beget, vechi jurnalist, cei şase mai-sus menţionaţi au comis o greşeală gravă, care ţine chiar de penal: respectivii au folosit numele lui Bala – ca membru al grupului iniţiator al CMP – fără acordul jurnalistului(!), fără ca acesta să fi semnat vreun act, fără ca Liviu să fi participat, oficial, la vreo întrunire a grupului în cauză!

Astfel, din opt au mai rămas doar şase! Adică, din punct de vedere al instituţiilor media, e vorba de tabloidul „NECENZURAT”, AXA TV, „GLASUL Maramureşului”, „Detectivul de presă” şi „GAZETA de Maramureş”. Deci asta înseamnă până acum CMP – club care credea, prin ai săi iniţiatori, că va „prinde” măcar de două-trei ori mai multe mijloace de informare în masă din Maramureş (vezi detalii în paginile interioare). Apropo, de exemplu, prin comparaţie, Asociaţia Presei Sportive (APS) din Maramureş are în componenţă, acum în 2007, 40 de membri (de la directori până la simpli colaboratori) din 13 instituţii media. Şi nu doar atât, căci e de subliniat şi faptul că APS MM, prin conducerea sa, la şedinţa de joi, 22 martie a.c., şi-a exprimat oficial dezaprobarea faţă de anumite acţiuni recente ale unora dintre foştii membri ai APS, recte iniţiatori sau susţinători ai noului CMP (câteva amănunte despre şedinţa APS, în paginile interioare ale ziarului nostru).

Deci, în Maramureş e „război media” în toată regula. Vor fi victime? Mai mult ca sigur, inclusiv colaterale, din păcate, ca în orice conflict serios. Iar cine încă susţine, şi astăzi, că nu există niciun război între ziarişti, înseamnă ori că e naiv, ori un căcăcios, ori e de o ipocrizie crasă. Sau se fofilează, crezându-se un fel de „Elveţie”… cam cum au crezut, timp de vreo patru, şi ziariştii de la „GAZETA de Maramureş” – că săptămânalul lor e o „Elveţie” în conflictele din presa locală. Iar acum au ales!

Peter CZOMPA

Adi Rusu, „detectivul” cel neprihănit, s-a trezit portavocea CMP

„De ieri, Clubul Maramureşean de Presă a început să prindă cheag. O iniţiativă de coagulare a breslei, bine-venită (…)”– scria Adi Rusu, director general al cotidianului „Detectivul de presă”, în comentariul său din pagina 2, în data de 14 martie a.c. Aşadar, după cum scria Rusu, din 13 martie „a început să prindă cheag” Clubul Maramureşean de Presă (CMP), comentariul respectiv având, nota bene, următorul titlu: „CMP, o voinţă a jurnaliştilor”. Da, o voinţă a jurnaliştilor… a doar câtorva jurnalişti cu nume „vechi şi grele” în media locală (vezi paginile 2, 3 şi 16). Prin urmare, atât conform titlului cât şi conform primelor fraze, jurnalistul Adi Rusu vorbeşte (scrie) despre CMP, în calitatea sa de membru fondator, fiind unul dintre cei şase iniţiatori. Dar scria Adi Rusu în numele CMP sau strict în nume personal? Veţi vedea imediat, stimaţi cititori, de ce am punctat – şi voi mai puncta – pe importanţa acestei întrebări. Căci, în fond, vorba unui coleg de breaslă (chiar din CMP!), fiind vorba de rubrica în care Rusu scrie zilnic, deci a sa „bucăţică”, nu mai era necesar ca semnatarul să mai precizeze în text că este opinia sa personală, şi nicidecum poziţia CMP. Iar acum să vedem de ce am privit lucrurile din acest punct de vedere.

„Se vrea şi debarasarea de pseudojurnaliştii care îşi cam fac de cap în peisajul media în numele unei profesii pe care nu o cinstesc prin acţiunile lor (ce tip de acţiuni, dragă Adi, de ce o iei pe arătură şi nu spui concret ce te doare? – n.a.). Există o anumită pătură de rataţi, care şi-au făcut cuib prin cele redacţii şi care în ultima vreme şi-au găsit ţinte tot jurnalişti. Câteva publicaţii, voma presei locale (frumos vocabular, măi directore de ziar, n-am ce zice! – n.a.), reprezentată de oameni marcaţi de evenimente nefericite din trecutul lor (oare te referi chiar la unii dintre colegii tăi din Clubul Maramureşean de Presă? – n.a.), de o impotenţă mintală şi o nesimţire fără margini pun la zid munca celorlalţi colegi fără să le dea dreptul la apărare (ce vorbeşti tu, domnu’ Rusu, a formulat vreunul dintre voi un Drept la replică şi aţi solicitat publicarea lui într-unul dintre ziarele la care te referi?; sau ai uitat unde e Palatul de justiţie, domnule director-poet? – n.a.). Nefericiţii, din nepricepere şi disperare, îşi spun pamfletari (…) Din acest punct de vedere, pamfletarii de la ziare hazlii ori jurnale de apartament sunt doar păduchii unei bresle care nu-i mai acceptă (stimaţi cititori, aici curajosul şi verticalul Adi Rusu se referă la HORA LOCALĂ şi VIAŢA Maramureşului, lucru evident, însă, iată, facem noi menţiunile respective dacă Adi tot n-a mai avut atâta pastă-n pix s-o facă el însuşi!; şi-ţi dăm şi posibilitatea, asprule jurnalist detectiv de presă, să ne strigi acum: iată, v-aţi recunoscut şi v-aţi deconspirat singuri!; păi asta-i doar una dintre diferenţe între noi: tu baţi câmpii, nu spui nimic concret şi te-ascunzi după deget – al lui Petruşca Călin, în timp ce noi spunem lucrurilor pe nume, ce zici? – n.a.). (…) Cei din club se vor delimita clar de haiducii neruşinării de la capătul pixului (…)” ş.a.m.d.

Însă ne oprim aici cu citatele din capodopera lui Adi Rusu, îi ajunge câtă publicitate i-am făcut iarăşi. Aşadar, vorbeşte Adi în numele CMP sau în nume personal? „Cei din club se vor delimita clar de haiducii…”, scrie Rusu, da’ de unde ştia el încă din 14 martie că ai săi colegi se vor delimita, auzi, de nişte haiduci? Şi de care anume haiduci, măi Adi, de ce nu dai tu nume, ca să afle cititorii tăi că mai sunt haiduci în Maramureş? Ce-o tot întorci ca la Buzău, spune pe şleau ce-ai de spus… Apropo, dar de ce vorbeşti despre nişte „pseudojurnalişti”, „pamfletari”, „păduchi” şi „haiduci”, însă eviţi cuvinte precum semianalfabeţi, pupincurişti ori ŞANTAJIŞTI? Nu-ţi plac astfel de cuvinte? Fireşte că nu! Şi ce dacă lumea vorbeşte? Puţin îţi pasă ţie, domnule director general, de toate astea, nu-i aşa? Ştii tu vorba lui Pamfil Şeicaru (şi sper că nu mă înşel) – „Şantajul şi etajul”? A, nu ştii cine-a fost Pamfil Şeicaru? Ba ştii, atunci e OK!

Şi să mai lămurim un lucru. Colegul de CMP al lui Adi Rusu, adică scriitorul Marian Ilea, zicea, sâmbăta trecută la AXA TV, cam aşa ceva: „CMP e deja contestat din stânga şi din dreapta. Ceea ce e bine, înseamnă că CMP chiar există şi e luat în seamă. Că dacă n-ar fi luat în seamă…” În regulă, în principiu e corectă constatarea lui Marian, doar că mai depinde la cine s-a referit vorbind de contestarea CMP. Poate la unii politicieni? Sau la oameni de afaceri? Ori la nişte funcţionari publici? Poate. Aşa cum probabil era o aluzie şi la unii jurnalişti? Poate inclusiv la noi? Poate! Dacă da, atunci chestiunea stă cam aşa: noi nu contestăm înfiinţarea sau existenţa noului CMP, e dreptul colegilor noştri să-şi facă ce organizaţie vor. Cu totul alta e problema, chestie de nuanţă: noi încercăm să arătăm opiniei publice - şi mai ales ziariştilor tineri - strict MODUL în care a pornit acest CMP şi CINE sunt iniţiatorii, adică cei care vor să formeze „un grup care îşi propune să respecte şi să apere atât drepturile şi obligaţiile omului de presă, cât şi ale celorlalţi”, după cum scrie acelaşi Adi Rusu. Limpede?

Peter CZOMPA

APS Maramureş „schimbă foaia” în 2007

Din păcate, săptămânalul „VIAŢA Maramureşului” încă nu are o pagină de sport. Nu încă! De ce? Aş putea să înşir aici câteva argumente concrete şi foarte serioase (de exemplu, încă nu am găsit un jurnalist care să se ocupe numai de partea de sport, să aibă şi niţică experienţă în domeniu – poate chiar un sportiv sau fost sportiv, dar şi să scrie în ton cu politica editorială generală a ziarului nostru…), însă nu de argumentele noastre aveţi nevoie, stimaţi cititori, ci de informaţii şi comentarii pertinente din sportul maramureşean, nu-i aşa? Ba da. Aşa că, în sensul celor menţionate, vă putem spune că joia trecută (22 martie), la şedinţa filialei din Maramureş a Asociaţiei Presei Sportive (APS) din România, am promis colegilor noştri membri APS că în curând „VIAŢA Maramureşului” va avea şi o pagină dedicată sportului. Şi aşa va fi, pentru că noi ne ţinem promisiunile şi, în plus, publicaţia noastră are doi membri APS. Apropo de şedinţa APS menţionată, să precizăm câteva lucruri. Ca orice organizaţie a mass-media, APS Maramureş are şi bune, dar şi mai puţin bune, are şi realizări, dar sunt şi aspecte care nu întotdeauna au putut mulţumi pe toată lumea. Deci, nu e de mirare că unii membri au părăsit APS, la fel cum e de bun augur faptul că în fiecare an în APS Maramureş intră noi membri. Spre exemplu, deşi în 2006 APS MM a avut 36 de membri, deşi câţiva dintre ei au părăsit asociaţia, totuşi în acest moment filiala maramureşeană are 40 de membri, fiind una dintre cele mai puternice şi importante asociaţii judeţene din ţară. Şi, cum spuneam, există comentarii pro şi contra activităţii filialei noastre, există şi contestatari – ceea ce e absolut normal, nu ne deranjează chiar deloc nici pe noi, membrii simpli, şi nici pe cei din conducerea APS MM, recte pe preşedintele Ioan P. Pop şi pe secretarul asociaţiei, Daniel Kotecz. Fiindcă, tot ca exemplu elocvent, vorba prezidentului I.P.P. (căruia absolut nimeni nu-i poate contesta cei 37 de ani de activitate jurnalistică şi cu atât mai puţin activitatea ca ziarist sportiv!), care spunea la şedinţă: „Mi-a spus un ziarist că el nu mai are nevoie să fie în APS fiindcă el oricum poate intra pe gratis la orice competiţie sportivă! Atâta a înţeles acel pseudo-ziarist despre ce înseamnă APS!” Fără comentarii.

În altă ordine de idei, trebuie să menţionăm că şedinţa filialei APS s-a desfăşurat la sediul Complexului Sportiv „VIOREL MATEIANU”, unde funcţionează F.C. „Vorel Mateianu”- club privat de fotbal pentru copii şi juniori, preşedintele clubului fiind fostul fotbalist şi actualul om de afaceri Illes Zoltan Attila (despre care vom scrie, precum şi despre alte cluburi pentru copii şi juniori din Maramureş, în viitorul foarte apropiat, vă promitem). Că Illes Zoli a creat toate condiţiile ca şedinţa APS MM să se desfăşoare în cele mai bune condiţii, că a fost şi o scurtă conferinţă de presă pe tema „Viitorii fotbalişti din Maramureş / Investiţii şi investitori în fotbalul juvenil” – da, asta a fost, nu insistăm acum, asupra unor astfel de aspecte vom reveni. Căci şi Illes, precum alţi investitori în acest domeniu sportiv extrem de important şi sensibil, are meritele sale, omul are mulţi „lăudători”, dar şi mulţi duşmani! Aşa că… altă dată cu detalii. Pe de altă parte, în afară de Zoli şi clubul său, la buna organizare şi desfăşurare a întrunirii membrilor APS MM au mai contribuit substanţial următorii: doamna Ileana BLEDEA (cofetăria „Ileana” din Sighetu Marmaţiei), Fănică POP (restaurantul „RAPID”), Cristian BRUMAR („TOP MARKET”) şi, nicidecum în ultimul rând, firma „TOTAL ACORD”- distribuitor autorizat al mărcilor Tuşnad, Golden Brau, Ciuc, Heineken, Bucegi, Cotnari, Vincon, Santal. Prin urmare, le mulţumim şi noi pentru sprijinul acordat.

Una peste alta, cu bune şi cu rele, cu foşti membri plecaţi din APS, dar şi cu noi membri, cel puţin din punctul nostru de vedere am concluziona astfel: APS MM merge mai departe, puţin mai întărit, cu o conducere acum parcă mai hotărâtă să ia taurul de coarne, vrea, nu vrea (căci numai cu şedinţe, poveşti şi aşteptând doar laude, categoric nu se poate în presa românească de azi!). Deci, APS MM „schimbă foaia” în 2007, noi asta sperăm!

Peter CZOMPA

URBAN- Primul magazin de hip-hop wear din Baia Mare

Situat pe Bd-ul Unirii numărul 1, vis-à-vis de "Euro gsm", magazinul URBAN şi-a deschis porţile oficial miercuri, 21 martie. Este momentan singurul magazin dedicat exclusiv sferei hip-hop şi urban, acesta deschizându-se ca urmare a necesităţii de a acoperi acest segment de piaţă.

Hainele sunt aduse direct din S.U.A. şi poartă embleme originale precum ECKO (aici incluzând toata gama - Ecko Red, Ecko Unlimited), Pelle Pelle, South Pole, Makaveli, Rocawear, Akademics, Sir Ben Miles şi aşa mai departe. Preţurile practicate sunt în concordanţă cu puterea de cumpărare a băimărenilor, cu alte cuvinte acestea fiind mai mult decât acceptabile, dorindu-se pătrunderea pe toate segmenetele de cumpărători.

Magazinul este deschis de luni până vineri, de la ora 10 la ora 18, şi sâmbătă de la 10 la ora 16. Decupând talonul din acest ziar puteţi beneficia de o reducere de 10% din preţurile afişate pe rafturile magazinului URBAN.

Imediat după Sărbătoarea Paştelui va fi organizată o lansare oficială a magazinului, în aer liber, cu invitaţi din toată ţara, purtându-se deja discuţii cu BITZĂ şi PARAZIŢII.

Vino în magazinul URBAN să te convingi de calitatea hainelor expuse!

CASA TINERETULUI ŞI CARUSELUL „AFACERILOR” (II)

Din 2 martie 2006, Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş (FJTM) are două conduceri

Şase asociaţii membre ale FJTM au dat în judecată, anul trecut, actuala conducere în frunte cu Mircea Cătană

Cele două tabere se acuză reciproc de interese meschine, în timp ce conducerea CJ Maramureş, implicată şi ea în scandal, tace chitic

În prima parte a acestui material, recte cel publicat în numărul de săptămâna trecută al săptămânalului „Viaţa Maramureşului”, v-am relatat câteva ceva despre ce a însemnat cazul CASA TINERETULUI din Baia Mare aproximativ în perioada 1993-2003, plus gravele consecinţe care şi acum afectează serios activitatea instituţiei. De fapt, pe baza unor documente şi declaraţii, ne-am oprit numai asupra relaţiilor de colaborare dintre Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş (FJTM) – instituţia care coordonează activitatea Casei Tineretului propriu-zise – şi unul dintre foştii chiriaşi ai Casei, S.C. Casa Tineretului SRL, o firmă băimăreană privată administrată în ultimii ani de omul de afaceri Marian Marchiş. Şi, în acelaşi timp, sub genericul „caruselul afacerilor”, v-am prezentat cum se derulau asocierile, închirierile, investiţiile etc. între proprietarul FJTM şi firmele administrate de Marian Marchiş şi Viorel Deghid, adică S.C. Casa Tineretului SRL şi S.C. DALIMAR SRL (cu precizarea că la un moment dat Viorel Deghid s-a retras, cel puţin oficial, din afacere, cam prin 1999-2000, de fapt când au început neînţelegerile între proprietar şi chiriaş, iar domnul Deghid cocheta tot mai mult cu politica). De asemenea, v-am spus că s-a ajuns în fel şi fel de procese ciudate, s-a ajuns la plângeri penale, la o sesizare către fostul PNA (dar fără nicio finalitate, nici astăzi nu e clar de ce PNA, actualul DNA, nu s-a ocupat de caz), la vânzarea prin licitaţie publică a unei părţi din clădirea Casei Tineretului (CT), licitaţii ulterior anulate sau suspendate în ultimul moment.

Una peste alta, exemplu mai mult decât elocvent, s-a ajuns ca în 2006 chiar câteva asociaţii membre ale FJTM să dea în judecată tocmai conducerea FJTM. Şi, nu în ultimul rând, mai precizam că în urmă cu doi-trei ani, când mai mulţi ziarişti de la câteva instituţii media locale s-au ocupat mai serios – sau cel puţin ei au încercat să se documenteze corect – în privinţa cazului CT, totuşi de anumite „nume” şi date nu s-a putut lega aproape niciun jurnalist! De ce, vă explicăm mai încolo, tot printr-un exemplu tipic presei noastre.

Înfloritoarea perioadă 1990-1992

Dar să le luăm pe rând, concret, fără multă poliloghie, însă pe documente şi informaţii verificate. Precizam în episodul trecut că, la modul general, activitatea FJTM se poate împărţi (acesta fiind strict punctul de vedere al subsemnatului, după o anchetă pornită în urmă cu mai bine de trei ani!) cam aşa: 1990-1992, 1993-2003, 2004 şi 2005-2007. Acum, haideţi să ne oprim puţin asupra perioadei 1990-1993. Dar deocamdată nu vom intra în detalii, ci doar vă vom da, stimaţi cititori, o listă cu numele câtorva persoane care au avut „legături” cu Casa Tineretului, mai mult sau mai puţin, în acei primi ani după circul regizat din ’89: Ovidiu POP (Mugur – fost pe-atunci preşedinte al primei şi unicei organizaţii de „profil”, şi anume celebra Asociaţie Tineri pentru Tineri, cunoscuta ATT astăzi condusă de Mircea Ilie Cătană, acum şi preşedinte al FJTM); Mircea CĂTANĂ (atunci, în 1990, a fost prim-vicepreşedinte al ATT, până în 1992 când a plecat la Bucureşti, în „cercurile înalte”!); Liviu FAGE (fost vicepreşedinte al ATT, astăzi prosper om de afaceri, de exemplu el fiind patron al fabricii producătoare a ciocolatei „Galactic”); Ilie TUDOR; Walter FRIEDRICH; Călin MATEI (astăzi consilier judeţean PSD şi om de afaceri); Alexandru COSMA (prosperul om de afaceri, fost preşedinte al CJ Maramureş între 2000-2004); Mircea STREUŢI (fost un timp scurt preşedinte ATT); avocatul Traian VELEA; Teodor ARDELEAN (actualul director al Bibliotecii judeţene şi lider al PLD Maramureş); Claudiu FLORESCU… şi alţii. Ce ziceţi, frumoasă perioada 1990-1992 la Casa Tineretului, nu-i aşa? Dar acum atât despre acei ani, deocamdată.

Să revenim în actualitate, să zicem în iunie 2006, când FJTM, condusă de Mircea Cătană (ATT), Titel Caoşan (asociaţia KELSEN) şi Felix Hupka (asociaţia MADISZ Baia Sprie), a fost acţionată în judecată de şase dintre proprii membri ai fundaţiei (vezi facsimil), şi anume: Asociaţia Tineretului Catolic Maramureş (ATCM) – prin reprezentant Mihai Şimon; Asociaţia de Tineret „Am fost ş’om fi” Ieud – Doru Ioan Dăncuş; Clubul de Turism „Creasta Cocoşului” – Gavrilă Iusco; „YMCA” Baia Mare – Dan Onoriu; „YMCA” Rozavlea – Vasile Mârza şi Asociaţia pentru Tineret „Rivulus Dominarum” (ATRD) Baia Mare – prin reprezentant Laurant Somogyi (cel care în anul 2004 a fost, timp de circa şase luni, preşedinte al FJTM, după aceea conducerea FJTM fiind preluată de Cătană şi Caoşan). Cele şase asociaţii menţionate au depus la Tribunalul Maramureş „Acţiune în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale (a FJTM – n.red.), în contradictoriu cu: ATT, Asociaţia „MADISZ” Baia Sprie şi Asociaţia KELSEN, cu rugămintea ca prin hotărârea ce o veţi aduce în cauză: - să constataţi nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a FJTM şi a Procesului-verbal al Adunării Generale din 23 mai 2006, înregistrat sub nr. 156/23.05.2006 (…)”

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care la acea dată FJTM avea în componenţă 11 asociaţii de tineret, reclamanţii susţin că „În mod nelegal şi fraudulos, la cererea a trei asociaţii (cele trei anterior menţionate – n.red.) s-a convocat o adunare generală printr-un convocator publicat într-o zi de sâmbătă.” Ei bine, de-aici încolo se complică rău lucrurile, căci reclamanţii precizează în continuarea documentului, în patru puncte distincte, de ce ei consideră nelegale convocarea, întrunirea, respectiv hotărârea Adunării generale; pentru că, atenţie, intră acum în calcule şi Hotărârea nr. 132 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Judeţean (CJ) Maramureş, prin care, printre altele, conform OUG nr. 166/2002, CJ şi-a desemnat cei trei membri în Consiliul de conducere (Cc) al FJTM, iar FJTM având dreptul la doar doi reprezentanţi în Cc! Cei trei reprezentanţi numiţi de CJ sunt Remus Burdea, Mihaela Liţe şi Szilagyi Noemi, în timp ce din FJTM au fost aleşi (a se reţine, aleşi!) Doru Dăncuş şi Mihai Şimon, conform procesului-verbal încheiat în data de 11 ianuarie 2006 şi înregistrat la CJ Maramureş în 2 martie 2006?! Deci, reclamanţii susţin că cel puţin din 2 martie 2006 FJTM are o cu totul altă conducere decât cea actuală (sic!) şi, nota bene, mai scriu reclamanţii astfel: „La mai bine de patru luni (referire la perioada martie-iunie 2006 – n.red.), cele trei persoane, Cătană M., Caoşan T. şi Hupka F., au încercat să se autopropulseze în consiliul de conducere (al FJTM – n.red.) prin Adunarea Generală a cărei hotărâre am atacat-o.” Prin urmare, FJTM şi Casa Tineretului au în acest moment două conduceri? Cel puţin teoretic da, căci practic conduc şi astăzi tot Cătană, Caoşan, Hupka şi, indirect, încă vreo doi lideri de asociaţii care-i susţin pe cei trei – cel puţin asta ne-au spus surse din cealaltă tabără, cea a contestatarilor, dar surse care încă nu s-au decis să ne facă declaraţii concrete. Nu ştim de ce, e treaba lor, noi stăm la dispoziţia oricui are ceva de spus public… şi are şi curajul necesar!

În altă ordine de idei, revenind în câteva cuvinte la perioada 2003-2006, vă spuneam că atunci mai mulţi jurnalişti maramureşeni s-au apucat să „sape” la cazul Casa Tineretului. Şi când unii dintre colegii noştri, mergând pe firul „afacerilor”, au constatat că FJTM are de plătit către firma lui Marian Marchiş imensa sumă de peste 58.000 dolari, iar la rândul său, Marchiş are restanţe şi penalităţi la neplata chiriei de câteva miliarde de lei vechi, fireşte că unii ziarişti au încercat să afle cum şi de ce s-a ajuns la situaţia respectivă. Şi am aflat atunci de povestea mai veche – cu vechii parteneri de afaceri Marchiş şi Deghid, în perioada 1993-1999 (de fapt, parteneriat încă de dinainte de 1989, în conducerea UTC Maramureş!)… Şi într-adevăr s-a scris despre cazul Casa Tineretului în cotidiane, în săptămânale, s-au făcut emisiuni la radio şi TV; însă, în mod foarte ciudat, toate materialele s-au oprit când s-a ajuns la… Viorel Deghid! Că s-a pomenit o dată sau de două ori despre domnia-sa şi DALIMAR, da, însă pe urmă gata, brusc! Păi n-a ajuns Deghid subprefect, parcă în 2003 sau la începutul lui 2004? Păi n-a ajuns chiar prefect în 2004? Ehei, dar nici măcar acest lucru nu era atât de important. Ştiţi ce instituţie privată de sănătate publică se pregătea, încă din 2003, să-şi deschidă porţile în Baia Mare? MEDCENTER, o firmă mai mult decât onorabilă şi foarte serioasă (dovadă stau astăzi cetăţenii care sunt foarte mulţumiţi de serviciile medicale prestate de profesioniştii care lucrează acolo!). Şi-atunci? Atunci, ştiţi unde a plecat să lucreze Viorel Deghid imediat după alegerile din 2004? La MEDCENTER cumva? Pe partea financiar-contabilă cumva? Şi mai ştiţi, stimaţi cititori, cum s-au umplut deodată mai toate publicaţiile locale de reclamă pentru MEDCENTER? Şi nu aşa, oricum, ci săptămână de săptămână, spot publicitar pe câte o jumătate de pagină, timp de luni şi luni de zile… Coincidenţe? Se poate, însă prea multe şi prea mari coincidenţe. Ce spuneau ai mei colegi, de la diverse instituţii media locale, când îi întrebam de ce muncesc atâta la cazul Casa Tineretului şi totuşi nu publică decât câteva rânduleţe, cu prea puţine nume şi date concrete? O să vă spunem… (va urma)

Peter CZOMPA