De exemplu, n-am
găsit pe internet nici o urmă a existenței unei femei care s-a numit Moldovan
Maria Valeria (foto dreapta). De parcă nici n-ar fi trăit! Dar nu este așa! De fapt, a trăit
și a trăit din plin tot ce i s-a dat, cu o seninătate vecină cu irealul! De
aceea, mi-am propus să vă spun două-trei cuvinte despre EA! Ar fi păcat să nu
existe pentru posteritate nici o urmă a acestui blând suflet care a trăit cândva
pe Pământ!!!
Maria a privit întotdeauna oamenii în ochi. Chiar și când era total supusă față de alții, umilită de unii, batjocorită de ceilalți, ea a rămas mereu tăcută... da-și ridica privirea spre ochii tăi! Așa vorbea ea! Niciodată prin multe cuvinte! N-am cunoscut o persoană mai tăcută decât a fost Maria toată viața ei și care totodată să spună atât de multe în limbajul doar de unii cunoscut al sufletului!
Cândva, de mult, a
plâns. Nimeni n-a aflat vreodată de ce. Se cutremura de hohote de plâns, sub
ochii mei, cu mâna la ochi. Își acoperea oglinda sufletului ca să nu citească
nimeni, nimic, în ea. Și a reușit s-o păstreze timp de decenii imaculată, fără să
primească intruși în acel loc sfânt!
Maria a avut și ea
prințul ei, doar că acesta nu a venit pe un cal alb ca s-o salveze, ci a
plecat.... și așa s-a salvat Maria! A crescut singură patru copii, toți băieți.
Față de Maria, ei au rămas toată viața niște copii chiar și după ce au
încărunțit. Târziu, în timp, aproape de Sfârșitul Lumii, când anii grei ai
bătrâneții atârnau vizibil pe umerii ei, a mai avut putere să-și privească încă
o dată unul din copii și să spună, ca pentru ea: „Ce frumos e fiul meu”!
Maria a avut
nepoți. Unii au apucat s-o cunoască! Ea i-a cunoscut pe toți.
Cu Maria m-am
certat, la un moment dat. Toți cerșetorii opreau la ea la poartă, pentru că
Maria nu refuza pe nici unul și ăștia mereu veneau și reveneau știind „că-i
loc” de „produs” ceva. I-am spus să nu mai facă asta. Odată, unul din ăștia, a
intrat peste ea în casă. Eram atunci și eu acolo și l-am scos afară imediat. Ea
nu m-a ascultat. I s-a furat pensia de mai multe ori. Lăsa banii mereu la
vedere, pe masă, pe pat, pe unde se nimerea și mergea să trebăluiască prin
grădină toată ziua. Ați auzit vreodată să existe undeva în „lumea civilizată”
vreo casă care să nu aibă ușa încuiată niciodată? Așa era casa Mariei!
Maria a fost și
bolnavă. De fapt, a strâns în ea cam toate bolile lumii, fără exagerare. A avut
atât de multe încât pe ultima, cea fatală, nici nu i-au descoperit-o medicii-specialiști-experți
decât atunci când perfida nedepistată își făcuse deja treaba.
Pe final de drum, i-a
fost drag să fie îngrijită de noră și nepoată. N-a avut fete și le-a cerut copiilor
să-i aducă niște „fiice”. Iuliana a fost una din aceste fiice dăruite Mariei. A ținut-o în brațe
pe Maria și i-a spus c-o iubește. Legenda spune că Maria ar fi fost fericită!
28 ianuarie 2023 a
fost o zi importantă. Ștefania a împlinit vârsta de 14 ani. Tocmai ce-și făcuse
actele pentru primul Buletin. 28 ianuarie 2023 a fost și ziua în care Maria a
predat ștafeta vieții către Ștefania. Un cadou dureros, cu tort dulce-amar și
multe lumânări!
Moldovan Maria
Valeria n-a fost niciodată pe internet. A refuzat telefoanele inteligente
preferându-l pe cel „cu butoane”. Astăzi dacă o sunați, nu mai răspunde ea.
Răspunde Iuliana sau Ștefania!
Marți, 31 ianuarie
2023, în groapa aceea va intra și o parte din mine... Nu mă interesează fix
deloc ce veți crede unii sau alții. Eu nu sunt ca MAMA! Nimeni nu va putea fi
vreodată ca EA! Știți câți oameni i-au spus „Mama Maria”? N-aveți habar! Mie
poate că nici copiii mei nu-mi vor mai spune cândva „tată”, dar ea a fost
chemată ca mamă de mulți!
Am vrut doar să vă
spun că a existat cândva (între 1949 și 2023) o femeie numită MOLDOVAN (fostă Sabou)
MARIA VALERIA care a trăit pentru alții,
uitând să trăiască pentru ea. Așa cum au uitat și toți ceilalți să trăiască,
măcar un pic, pentru ea. Cum am uitat toți, dar cum ea nu ne-a uitat pe nici
unul!
Maria a fost...
ca-n povești! Că de n-ar fi fost, credeți-mă, nu v-aș fi povestit!
SFÂRȘIT
Cornel SABOU
