luni, 31 martie 2014

NATO şi mica minciună din Afganistan

Pentru că zilele acestea s-au sărbătorit 10 ani de când România este membră NATO mulţi oficiali români (inclusiv preşedintele Băsescu) au menţionat faptul că România a participat la războiul din Afganistan ca o obligaţie derivând din statutul de membru NATO. S-a repetat astfel de mai multe ori faptul că participarea la acest război s-a făcut sub comanda NATO şi că aceasta este o obligaţie pentru statul român şi de asemenea o mândrie. 

În primul rând voi demonta această minciună amintindu-vă doar două date esenţiale: România s-a alăturat coaliţiei militare care a atacat Afganistanul în anul 2001, în baza Hotărârii nr. 38 din 21 decembrie 2001 a Parlamentului României, care acorda Guvernului împuternicirea de a stabili forţele, mijloacele, finanţarea şi condiţiile în care se va asigura această participare. România a intrat în acest război în 2001, iar membră NATO a devenit abia în 29 martie 2004! Aşadar, ce calitate NATO avea România în 2001 şi încă 3 ani după aceea? Ce obligaţii NATO avea România pentru a participa la războiul din Afganistan în perioada 2001-2004? Nici una! Participarea la acest război a fost o acţiune benevolă, oportunistă, o decizie luată de autorităţi pentru a intra în graţiile marilor puteri care duceau în spate cu adevărat războiul din Afganistan.

De asemenea, mai menţionez următoarele. Războiul din Afganistan a început şi s-a terminat (în faza sa principală) sub comanda SUA şi Marii Britanii. Forţele militare implicate în război au reprezentat o Coaliţie militară internaţională formată ad-hoc, din mai multe state, fără ca NATO să fie implicată în vreun fel. Abia în anul 2003, NATO a fost solicitată să preia comanda forţelor din Afganistan pentru a ajuta la stabilizarea ţării şi la întărirea autorităţii noii puteri afgane. Războiul principal se terminase, confruntările care au urmat (continuând până azi) fiind duse împotriva unor insurgenţi (aşa numiţii terorişti) care acţionau de capul lor prin tot felul de acte sinucigaşe sau atentate cu bombe artizanale. 

Drept urmare, corect din punct de vedere istoric este să spunem că participarea la războiul din Afganistan nu s-a făcut sub autoritatea NATO, România nefiind membru NATO atunci când s-a implicat în război, iar NATO nefiind implicată în nici un fel în primii doi ani de război. Abia din 2003, de când NATO a preluat comanda Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF) şi din 2004, de când România este membră NATO se poate spune că România acţionează sub mandat NATO în Afganistan. 
În fine, poate nu este atât de important să ştim toate aceste mici amănunte. Sau poate, dimpotrivă, este important să înţelegem de ce astăzi militarii români mai mor prin Afganistan!

Cornel SABOU

joi, 27 martie 2014

Mircea Diaconu există, dar lipseşte cu desăvârşire

Cunoaşteţi, cred, cazul Mircea Diaconu. Celebrul actor candidează ca independent pentru Parlamentul European după ce (anii trecuţi) a fost declarat incompatibil de ANI deoarece ocupa mai multe funcţii publice: senator, ministru al Culturii şi director de teatru, plus că o angajase şi pe nevastă-sa la teatru în urma unui concurs aranjat. Din această cauză, PNL a refuzat să-l pună pe Diaconu pe liste, aşa că incompatibilul a demisionat din partid şi a decis să candideze independent. Zilele acestea, BEC va decide dacă această candidatură este legală sau nu...
Cazul Diaconu este, din punctul meu de vedere, un paradox. Dacă te uiţi la prestaţia sa publică, la discurs, la modul de comportare în funcţiile publice pe care le-a avut e clar că omul este cu zece clase peste media politicienilor români! La toate acestea, Diaconu a adăugat şi un plus de modestie, de decenţă şi de respect fapt care l-a evidenţiat în peisajul acesta general plin de incompetenţă şi semi-analfabetism. Dacă aş rămâne ancorat doar în aceste repere, aş declara că-l susţin pe Diaconu la orice funcţie, la orice candidatură. Pentru că eu chiar aş vrea ca asemenea oameni să se impună în politica românească. De-am avea o sută ca Mircea Diaconu în politica românească am renaşte, poate, ca popor, ca ţară!

Pe de altă parte, însă, nu pot să nu simt şi un gust amar. Cu toate calităţile enumerate mai sus, acest om de excepţie, odată ajuns la vârful puterii în România, a demonstrat că nu se ridică mai presus de mediocritate atunci când vine vorba de interesul personal, egoist! Ales senator, Diaconu nu s-a mulţumit cu atât. A ţinut cu dinţii să-şi păstreze postul de director de teatru ca să mai ia un salar şi de acolo. Asta deşi legea spunea clar că este incompatibil cu amândouă funcţiile. Mai mult, şi-a angajat şi nevasta (tot ca director) în urma unui concurs trucat. A acumulat ulterior şi funcţia de Ministru al Culturii devenind astfel un mic Napoleon care le făcea pe toate. De fapt nu făcea nimic, dar lua salariu din trei părţi!

Vedeţi dvs, asta este mica descurcăreală românească de care Mircea Diaconu nu s-a putut desprinde! Şi dacă un om cu inteligenţa sa, cu prestaţia şi pregătirea sa nu a putut să se rupă de şmecheriile acestea de duzină atunci ce pretenţii putem avea de la ceilalţi, de la parlamentarii de genul... "meseria mea e auto"??
Concluzie: În cazul Diaconu sunt cu sufletul împărţit în două. Privind realitatea (trăim într-o ţară în care toţi "se descurcă" asemeni lui Diaconu, dar nu toţi sunt prinşi) şi comparând calitatea de om şi de profesionist a acestuia cu a celorlalţi l-aş susţine din toată inima! Pe de altă parte însă, ştiu că ţara asta asta nu se va ridica din mocirla morală în care se zbate prin oameni care nu-şi servesc decât propriul interes, care nu văd în funcţiile publice decât oportunităţi de a-şi satisface propriile nevoi şi interese. 

Aşadar, ce alegem, oameni buni? Îl susţinem pe Diaconu pe ideea că oricum în Parlamentul European nu vor să meargă decât "neveste disperate, secretare şi amante" sau îl dăm la o parte pe ideea că omul "a fost prins" la butoiul cu miere? Complicat? Pentru mine da... De aceea, stau deoparte, ca să zic aşa. În acelaşi timp, în aceiaşi ţară, dar nu în aceleaşi funcţii Mircea Diaconu există, dar lipseşte cu desăvârşire. 

Cornel SABOU

luni, 17 martie 2014

Becali, sau Satana pedepsit de Dumnezeu

Prin 2012 am scris un articol pe acest blog prin care afirmam că Gigi Becali este de fapt omul Satanei şi nu al lui Dumnezeu. Înainte de a continua vă dau linkul spre acel articol şi ar fi indicat să-l citiţi înainte de a parcurge continuarea aici...


De atunci şi până azi, faptele vieţii au demonstrat că am avut dreptate. Becali este la închisoare pentru infracţiuni deloc onorabile. Este "beneficiarul" mai multor condamnări şi mai are încă pe rol nişte dosare. Indiferent dacă vă place sau nu Becali, trebuie să recunoaşteţi că profilul acesta de infractor mafiot (răpire, sechestrare, mită, afaceri ilegale cu Ministerul Apărării etc) nu corespunde absolut deloc cu profilul unui bun creştin. Mai ştiţi cumva de unde vine denumirea de CREŞTIN, de la ce personaj se trage acest nume? Bineînţeles că ştiţi, de la Isus Hristos! Isus a fost şi el condamnat într-un proces. Mai ţineţi minte de ce anume era acuzat? Da, era acuzat că se credea Dumnezeu, că făcea minuni, că vindeca oameni, că proclama venirea Împărăţiei lui Dumnezeu etc... Nu a fost acuzat de furt, mită, tâlhărie sau alte asemenea fapte! Mai târziu, în istorie, mii de alţi creştini au fost executaţi, torturaţi sau încarceraţi abuziv, dar toţi aceştia au suferit nedreptăţi pentru CREDINŢA lor în Dumnezeu, nicidecum pentru infracţiuni de drept comun! Nu există nici măcar un creştin care să fie comemorat azi de vreo religie pentru că a fost închis acuzat fiind de răpire şi sechestrare! Dacă ne credem creştini autentici atunci ar fi bine să nu ne lăsăm păcăliţi de aceşti satanişti în haine scumpe care îl "cumpără" pe Hristos doar ca să-şi atingă scopurile lor mârşave şi să facem clar diferenţa între cei care suferă cu adevărat pe nedrept o condamnare şi cei care sunt mafioţi (infractori) cu acte în regulă. 
Teoriile mele n-ar fi bune de nimic dacă Dumnezeu Cel adevărat nu ar avea El grijă de toate aceste lucruri şi nu ar oferi Personal răspunsurile potrivite! În cazul Becali răspunsul lui Dumnezeu e clar şi la vedere: satanistul a fost răpus şi aruncat la groapa de gunoi socială! Becali a ajuns la puşcărie, tot acolo ajungând şi verii săi, unul mai mafiot ca celălalt!
Putem recunoaşte caracterul real al omului şi dacă ne uităm la comportamentul celui închis. Adevăraţii creştini, cei care au suferit în închisoari pentru credinţa lor, nu au cerşit niciodată bunăvoinţa călăilor! Ba dimpotrivă, erau onoraţi să sufere în numele lui Hristos şi mulţumeau lui Dumnezeu pentru încercările prin care trec. Becali, în schimb, face zilnic câte o cerere de graţiere! Becali îşi plânge soarta în cel mai jalnic mod! Becali este dărâmat de lipsa confortului cu care este obişnuit, de lipsa slugilor sale, de lipsa mediatizărilor care l-au făcut celebru, de lipsa mâncării de calitate etc... Nimic creştin în lucrurile astea. Nimic onorabil. 
Am înţeles că mai nou Becali încearcă să-şi asocieze "suferinţa" cu cea trăită de Iov, biblicul Iov. Adică, el, Becali, suferă toate nenorocirile pământului asemeni lui Iov. Să fie clar: Becali suferă pedeapsa păcatelor sale grave, de fapt el suferă pedeapsă pentru viaţa sa de infractor, de mafiot! E clar? O viaţă de mafiot plină de infracţiuni nu poate fi "iertată" pentru că mafiotul face donaţii. Cei mai mari donatori din lume sunt celebri Rotschild şi Rockfeller care pe de altă parte sunt acuzaţi că au "patronat" cele mai mizere conspiraţii mondiale care au distrus popoare şi naţiuni! Dacă donezi 5000 euro nu înseamnă că ai dreptul să te culci cu nevasta unui fotbalist de-al tău şi să distrugi astfel o familie! Şi ar mai fi multe de spus...
Nu mai continui... Blastemul pe care şi l-a atras Becali asupra sa se extinde şi asupra familiei sale. Fiica sa, Teodora, a accidentat un om pe stradă, drept urmare i s-a întocmit dosar penal. Probabil, cazul se va rezolva cu bani. Cine nu şi-ar dori să fie uşor accidentat de o maşină condusă de fiica lui Becali??? :) DAR, pentru că am vorbit de Dumnezeu, acolo banii nu au nici o influenţă. Becali va descoperi asta încetul cu încetul. Până una-alta, el are de plătit acum pentru mai mult decât infracţiunile sale. În "codul penal" ceresc a te folosi de numele lui Dumnezeu ca să faci bani este o "infracţiune" care se pedepseşte cu... moartea! Becali ar trebui să se teamă de asta!!! S-auzim de bine!

Cornel SABOU

luni, 10 martie 2014

Sentinţa completă în dosarul transferurilor

COMUNICAT DNA

Prin decizia penală pronunțată la data de 04.03.2014, Curtea de Apel București Secția a II-a Penală, a hotărât următoarele: 

Condamnă pe inculpatul COPOS GHEORGHE, fost președinte și patron al Clubului de fotbal „Rapid București”, la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria(asociat sau reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală.

Condamnă pe inculpatul STOICA MIHAI, fost director al Clubului de fotbal „Oțelul” Galați, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Condamnă pe inculpatul BORCEA CRISTIAN, fost președinte executiv al Clubului de fotbal „Dinamo”, la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria(asociat, acționar sau reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de înșelăciunedouă infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală, toate în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul BECALI IOAN, impresar sportiv, la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria(agent licențiat sau de reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilorînșelăciune și evaziune fiscală, toate în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul BECALI VICTOR, impresar sportiv, la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria (agent licențiat), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală, toate în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul PĂDUREANU JEAN, fost președinte al Clubului de fotbal „Gloria Bistrița”, la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de gravespălare a banilor și evaziune fiscală.

Condamnă pe inculpatul POPESCU GHEORGHE, fost angajat al firmei „Becali sport”, la pedeapsa de 3 ani și 1 lună și 10 zile închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul NEȚOIU GHEORGHE, fost acționar la Clubul de fotbal „Dinamo” la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilorînșelăciune cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală.

Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian și Becali Ioan la plata către partea civilă LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „BANATUL” TIMISOARA a sumei de 265.000 USD, în echivalent în lei la cursul de schimb al BNR de la data efectuării plății, la care se adaugă dobânda legală de referință a BNR calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Obligă pe inculpatul Copos Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 63.908 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Dulca Cristian).
Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian și Becali Ioan la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 609.444 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Contra Cosmin).
Obligă inculpatul Becali Ioan la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 844.603 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal(transferul fotbalistului Ganea Ionel).
Obligă, în solidar, pe inculpații Pădureanu Jean, Becali Ioan, Becali Victor și Popescu Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 328.440 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Sînmărtean Lucian).
Obligă, în solidar, pe inculpații Copos Gheorghe, Becali Ioan și Popescu Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 2.296.097 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Bratu Florin).
Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian, Becali Ioan și Nețoiu Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 405.992 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Alexa Dan).
Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian și Becali Ioan la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 164.780 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Mihalcea Adrian).
Confiscă de la inculpați următoarele sume de bani: 
- de la inculpatul Copos Gheorghe – 150.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Dulca Cristian) și 40.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Bratu Florin);
- de la inculpatul Stoica Mihai – 550.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Arhire Iulian); 
- de la inculpatul Borcea Cristian – sumele de 593.750 USD și de 80.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Ioan – 418.750 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Contra Cosmin);
- de la inculpatul Becali Ioan – 1.400.000 USD, în echivalent în lei iar de la inculpatul Pădureanu Jean – 112.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Ganea Ionel);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 169.667 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 1.201.667 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Victor – 1.201.667 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Codrea Paul);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 213.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 125.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Victor – 125.000 USD, în echivalent în lei iar de la inculpatul Stoica Mihai – 125.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Cernat Florin);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 124.500 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Ioan – 100.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Mara Bogdan);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 32.167 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 360.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Victor – 360.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Mitea Nicolae);
- de la inculpatul Pădureanu Jean – 87.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 75.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Victor – 75.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Popescu Gheorghe – 75.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Sînmărtean Lucian);
- de la inculpatul Copos Gheorghe – 500.007 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 500.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Popescu Gheorghe – 1.000.000 USD în echivalent în lei din care se scade suma de 1.330.000 lei plătită cu titlu de impozit (transferul fotbalistului Bratu Florin);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 29.200 Euro, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Ioan – 403.000 Euro, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Alexa Dan).
- de la inculpatul Becali Ioan – 350.000 Euro, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Mihalcea Adrian). 
Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează : COPOS GHEORGHE – 115.000 lei; STOICA MIHAI – 65.000 lei; BORCEA CRISTIAN – 265.000 lei; BECALI IOAN – 315.000 lei; BECALI VICTOR – 115.000 lei; PĂDUREANU JEAN – 65.000 lei; NEȚOIU GHEORGHE – 65.000 lei și POPESCU GHEORGHE – 115.000 lei.
Obligă apelantul inculpat Popescu Gheorghe la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. 

DEFINITIVĂ 

Inculpații au fost trimiși în judecată de către DNA la data de 30 septembrie 2008, vezi comunicatul nr. 249/VIII/3 din 02 octombrie 2008. 

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

vineri, 7 martie 2014

Susţin graţierea lui Gică Popescu!

În ultimele zile a apărut în societatea românească o atitudine îmbrăţişată de foarte mulţi oameni cu privire la graţierea lui Gică Popescu, condamnat şi arestat în dosarul transferurilor din fotbal. Personal, susţin această idee şi-mi doresc ca Gică Popescu să fie graţiat! Spun acest lucru pentru că am văzut între timp tot felul de apariţii idioate prin media, figuri triste de analişti rataţi, care se împotrivesc acestui curent de simpatie pentru cel care a fost Căpitanul Generaţiei de Aur. 
Spre deosebire de ceilalţi condamnaţi în dosar, Gică nu a fost mafiot de meserie. Jean Pădureanu, Borcea, MM Stoica sau fraţii (verii) Becali, toţi s-au remarcat de-a lungul anilor numai prin afaceri ciudate, prin şmecherii de tot felul, prin mafiotisme care le-au adus milioane de euro (bani negri) în buzunare. Popescu a nimerit în mijlocul lor dintr-un motiv foarte simplu. Aceşti oameni conduceau fotbalul românesc, ei manevrau toţi banii din fotbalul românesc, ei gestionau toate situaţiile care însemnau "afaceri" în fotbalul românesc. 
Gică a câştigat mulţi bani din fotbal. Nu s-a retras pe o insulă din Spania sau din altă zonă pururea caldă ci s-a întors în România ca să-şi investească banii în ţara lui. Aici s-a lovit de celebra mafie românească, de toate învârtelile mari sau mici care compun viaţa afacerilor de tip românesc. A încercat să se adapteze. A jucat cinstit dar asta nu i-a fost de folos. Academia de fotbal pe care a vrut s-o înfiinţeze a fost un eşec pentru că a primit tot felul de şicane din partea “sistemului”. A început să fie “sfătuit” de toţi aceşti mafioţi de meserie cum să-şi investească banii, ca să facă dintr-un leu, doi. Popescu a fost un naiv... un naiv frumos, însă. Da, admit că e posibil să fii pus botul la influenţa mafioţilor şi să fii gestionat vreun transfer în condiţii ilegale. Imediat, însă, ce scandalul a izbucnit în presă, Popescu a scos din contul său un milion şi vreo trei sute de mii de lei noi şi a mers la fisc ca să plătească impozit pe afacerea ilegală care i se imputa! Fără să-l silească nimeni, fără să fii început deja un proces împotriva lui! În fine...
Nu vreau acum să discut neapărat dosarul în cauză. Mă uit la Gică Popescu, la tot ce a însemnat el pentru sportul românesc şi pentru imaginea României în lume. Nu a fost el cel mai bun. Acolo, în vârf, e locul lui Hagi. Dar el, Popescu, a fost Căpitanul lui Hagi! El, Popescu a fost căpitanul Barcelonei! În lumea asta largă, dacă mergi în Burkina Faso există şanse să găseşti pe cineva care a auzit de Gică Popescu şi prin el de România, dar categoric nu vei găsi vreunul din ţara aceea care să fii auzit de Cristian Tudor Popescu sau de alţi analişti împiedecaţi în propriile idei. De ani de zile americanii ne dau nouă lecţii de viaţă. Ei bine, Popescu, alături de toţi ceilalţi din generaţia de aur, a mers acolo, în America, şi le-a predat americanilor o lecţie de fotbal! I-a învăţat cum trebuie să privească zborul balonului spre poartă, şi apoi i-a învins, acolo, la ei acasă! Românii conduşi de Popescu au şocat lumea mondială a fotbalului zdrobind toate clasamentele şi pronosticurile până într-acolo încât unii au ajuns să şoptească pe la colţuri că România va câştiga campionatul mondial! Doar un penalty ratat în meciul acela nenorocit cu Suedia din sferturile Cupei Mondiale ne-a împiedicat să fim, prin el şi prin toţi colegii lui, cei mai buni din lume!
Popescu, prin performanţele sale, a adus FERICIRE în sufletele a milioane de români! Să nu uităm, până la urmă, cine suntem noi. Nu am avut foarte multe figuri celebre. Am avut o singură gimnastă care a fost cea mai bună din lume, Nadia. Un singur tenisman care a fost cel mai bun din lume, Ilie Năstase. Un singur fotbalist care figurează şi acum în clasamentul celor mai buni din toată istoria fotbalului, Hagi. Şi o singură Generaţie de Aur, al cărei căpitan a fost Gică Popescu. Celelalte mari forţe sportive ale lumii au avut sute, mii de sportivi care au dominat sportul mondial. Germania a câştigat de mai multe ori Campionatul Mondial şi are sute de fotbalişti care au format generaţii de aur nemţeşti de-a lungul a multe decenii. Noi nu-l avem decât pe Popescu şi ai lui! 
Gata, nu mai întind vorba... Popescu trebuie să fie eliberat. Graţiat! Este monumentul de care avem nevoie ca să ne amintim că am fost cândva în fruntea fotbalului mondial, că au tremurat cândva toate forţele fotbalistice ale lumii atunci când Popescu intra în teren. Nu avem altul ca el. Iar toţi cei care mor de invidie şi de răutate să stea în banca lor. Niciodată nu s-a întâmplat (şi nici pe viitor nu se va întâmpla) ca zeci de mii de oameni să scandeze numele lor! Să se împace cu ideea! Pe curând...

Cornel SABOU

joi, 6 martie 2014

Despre conspiraţii şi mistere

Oamenii moderni, mai mult decât cei din secolele trecute, cred în existenţa unor conspiraţii extrem de misterioase! Uneori, aceste conspiraţii se dovedesc adevărate, alteori false. Cele mai multe, însă, rămân învăluite într-un mare mister.
Personal, resping atitudinile extreme atunci când vorbim de lucruri atât de ciudate precum conspiraţiile mondiale. Cei care resping din start existenţa oricărei conspiraţii motivându-şi atitudinea cu un soi de “pragmatism” şi cerând “dovezi” nu sunt decât nişte încuiaţi care confundă noţiunea de ADEVĂR cu cea de “adevăr juridic”, adică un adevăr care poate fi demonstrat cu probe. Viaţa e compusă dintr-o mare sumă de adevăruri care nu pot fi demonstrate cu probe în înţeles juridic. Omul este dotat cu creier ca să gândească, ca să pună evenimentele într-o succesiune logică şi să încerce astfel să ajungă la adevăr nu neapărat prin căutarea de probe în înţelesul lor juridic ci prin găsirea de răspunsuri care să poată explica satisfăcător multele lucruri neînţelese care compun un mister sau o posibilă conspiraţie. 
De asemenea, îi resping şi pe cei care văd în orice o conspiraţie! Aceştia sunt mai penibili decât primii, mai ales când îi vezi vorbind cu atâta convingere despre “ei”, cei care din umbra pământului decid şi scurgerea anotimpurilor. Dacă e soare iarna, apoi sigur e HAARP, arma secretă a Americii care modifică anotimpurile, dacă Obama tuşeşte în direct precis a transmis un semnal secret de invadare a Iranului, dacă Putin tace, precis vrea să zică el ceva şi – evident – tu, conspiraţionist de meserie, ştii precis ce!
Să-i lăsăm, însă, pe deraiaţii de la normalitate şi să vedem în ce măsură putem crede în existenţa unor conspiraţii. 
Spuneam la început că există conspiraţii care în timp s-au dovedit a fi adevărate. Aş enumera aici, pe scurt, Afacerea Watergate, Afacerea Dreyfus, Proiectul MKUltra (un program de control al minţii oamenilor gestionat de CIA), COINTELPRO (un program FBI de intimidare a unor organizaţii politice din SUA), Afacerea Contra-Iran, Conspiraţia becurilor (o înţelegere secretă între producători de a pune în comerţ doar becuri cu durată limitată de funcţionare) etc... Luate aşa, în detaliu, sunt foarte multe conspiraţii care s-au dovedit a fi adevărate. Aceste cazuri încurajează oamenii să creadă mai departe că multe alte conspiraţii sunt acum în derulare, sub ochii noştri, şi îi face pe aceştia să arate cu degetul spre tot felul de organizaţii “oculte” care ar fi responsabile. 
Să enumerăm şi câteva conspiraţii (sau mistere) care nu s-au dovedit a fi adevărate, dar despre care există argumente (slabe sau solide, apreciaţi fiecare în parte!) pentru a susţine existenţa lor reală. Aşadar, Prioria din Sion (o societate secretă mitică despre care se spune că plănuieşte reinstaurarea dinastiei merovingiene pe tronul Europei şi Ierusalimului), Proiectul Blue Beam (NASA împreună cu Naţiunile Unite încercă să implementeze pe scară globală religia New Age, cu Antihristul la conducere şi să înceapă astfel o Noua Ordine Mondială, prin intermediul unei simulări tehnologice 3D a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos), Aselenizarea (unii spun că aselenizarea nu a avut loc, paşii lui Armstrong pe lună fiind filmaţi într-un studio Hollywood-ian), Supravieţuirea lui Elvis Preasley, a lui Adolf Hitler, originile SIDA, reptilienii (o specie extraterestră care trăieşte printre oameni, purtând chip uman), Chemtrail (Teoria dârelor chimice lăsate de aeronave militare care conţin agenţi chimici sau biologici pulverizaţi în mod deliberat la altitudini mari, în scopuri care nu trebuiesc divulgate publicului larg, în cadrul unor programe clandestine conduse de către oficiali guvernamentali) etc. Sunt FOARTE multe teorii ale conspiraţiei care pot fi, într-o măsură mai mare sau mai mică, adevărate, la fel cum, în aceeaşi măsură, pot fi neadevărate. 
Probabil cea mai consumată teorie a conspiraţiei este cea legată de extratereştri. Amintesc fenomenul de răpire extraterestră, Incidentul Roswell din 1947 (când ofiţeri ai Armatei americane au declarat într-o conferinţă de presă că au capturat un OZN prăbuşit, inclusiv corpuri de extratereştri, pentru ca apoi, într-o altă conferinţă, să se spună că de fapt era vorba de un balon meteorologic), incidentul Mantell din 1948 (un pilot de avion P-51 Mustang care a murit după o urmărire şi probabil o luptă aeriană cu un OZN), Incidentul OZN din Pădurea Rendlesham, Anglia, 1980, când o întreagă unitate militară britanică a raportat debarcarea, aterizarea în apropiere a unei imense nave OZN, Oamenii în negru, Comisia Majestic 12 creată depreşedintele american Harry Truman pentru a investiga fenomenul OZN, Zona 51 (o bază secretă americană despre care se spune că ar găzdui aparate OZN) etc... 
Mai amintesc succint câteva presupuse conspiraţii: atentatele de la World Trade Center, uciderea lui J.F. Kennedy, a lui Michael Jackson, moartea ciudată a lui Elvis, a prinţesei Diana, a Papei Ioan Paul I, existenţa unor organizaţii care ar conduce în secret întreaga omenire, precum Grupul Bildenberg, Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Francmasoneria, Clubul de la Roma, Iluminati, Evreii etc... 
Nu-i aşa că şi dacă luăm doar exemplele menţionate mai sus am putea găsi suficiente teme interesante asupra cărora să medităm? Am putea oare să negăm toate acestea fără să cercetăm? Am putea să le acceptăm doar aşa, ca să ne satisfacem pofta de senzaţional şi fără o profundă documentare? Eu cred că fiecare om are dreptul să-şi construiască o părere proprie. Până la urmă, inteligenţa, capacitatea de înţelegere, pasiunea pentru adevăr, toate acestea vor creea fiecăruia o imagine potrivită cu propria personalitate. Jignirea altora doar pentru că au altă părere, aerele de superioritate ale celor care cred (“ştiu ei”) că deţin adevărul suprem sunt atitudini nepotrivite. 
Personal, în funcţie de timpul pe care îl am la dispoziţie, cercetez cu plăcere aceste conspiraţii (şi multe-multe altele, nemenţionate aici), păstrez o atitudine rezervată, dar interesată, şi gust cu plăcere toate opiniile care se exprimă pe subiectele acestea misterioase, nedescifrate încă. Aş vrea să văd cât mai mulţi oameni implicaţi în activitatea de cercetare a adevărului şi cât mai puţini oameni “convinşi” în mod supreficial de deţinerea adevărului suprem. Succes tuturor!

Cornel SABOU

miercuri, 5 martie 2014

"Greii" o duc greu la puşcărie

Glumind puţin, suporterii de fotbal din România au spus că iată, s-au mai eliberat opt locuri în loja VIP la meciul România – Argentina! Asta pentru că Justiţia română i-a condamnat fără milă pe “greii” fotbalului românesc la ani tot atât de grei de închisoare. De ieri, aceştia sunt după gratii, consumându-şi deja prima noapte “de dragoste” din noul lor război pentru supravieţuire...
Să trecem, pe scurt, în revistă condamnările, în ordinea mărimii lor:
Cristi Borcea - 6 ani şi 4 luni închisoare
Ioan Becali - 6 ani şi 4 luni
Victor Becali - 4 ani şi 8 luni 
George Copos - 3 ani si 8 luni 
MM Stoica - 3 ani si 6 luni 
Gigi Neţoiu - 3 ani si 4 luni.
Gică Popescu - 3 ani şi o lună 
Jean Pădureanu - 2 ani şi 4 luni 
Nu mai intru în detalii privind perioada pe care aceştia o vor petrece după gratii. Nici nu mai este atât de important acum. Ceea ce contează este faptul că în sfârşit Justiţia din România a lovit dur în cancerul fotbalului românesc. Suporterii spun că dacă acum DNA şi-ar face echipă de fotbal ar avea cei mai mulţi suporteri din România! Trimiterea celor opt după gratii are un impact ENORM în conştiinţa publică, iar imaginea şifonată a Justiţiei din România este acum în mod clar profund îmbunătăţită. 
Fotbalul este o preocupare importantă pentru cel puţin jumătate din populaţia ţării. Chiar dacă în ultimii ani fotbalul românesc s-a “remarcat” mai mult printr-o prestaţie mediocră, plăcerea de a urmări acest sport a rămas aceeaşi. Dezamăgirea suporterilor români venea tocmai din faptul că aceşti mafioţi din fotbal distrugeau competiţia adevărată cu Cooperativa lor, cu afacerile lor murdare şi chiar cu atitudinea aceea arogantă, de oameni imuni la orice încercare de a-i prinde şi pedepsi. Iată că epoca lor de aur a încetat!
Poate că nu vor sta mult timp după gratii. Admit ideea că e foarte posibil ca aceştia să beneficieze curând de acea amnistie dorită mult de PSD şi care e posibil să fie votată în perioada următoare în Parlament, dar din nou vin şi spun că asta e mai puţin important. Nu sunt tipul de om care să jubileze pe necazul altuia. Nu-mi doresc să-i văd chinuindu-se şi “plătind” cu lacrimi faptele lor de corupţie şi abuz. Îmi doream, însă, să-i văd doborâţi! Şi chiar de-o fi să fie mâine eliberaţi, ei sunt deja o murătură de mafiotism! Ce-a rămas din imaginea lor de “grei” ai fotbalului nu mai e decât o jalnică imagine a unor oameni distruşi de sistemul lor de non-valori. 
Nu mă întind mai mult cu “povestea” pe acest subiect pentru că evenimentul a fost deja dezbătut pe mii şi mii de siteuri, posturi TV, radio, ziare etc. O să închei citându-l pe jurnalistul Tolontan. Acesta spunea că a fost contactat de nişte jurnalişti olandezi care au spus că în ţara lor niciodată nu s-ar fi dat pedepse atât de grele pentru asemenea infracţiuni. Olandezii ne priveau oarecum cu invidie. Este poate prima oară când se întâmplă aşa ceva, ca o ţară occidentală să privească cu respect spre autoritatea justiţiară română pentru modul drastic în care aceasta a pedepsit infracţiunile din lumea fotbalului. Nu mă pot abţine să nu felicit şi eu Justiţia Română în ansamblul ei, deşi sentinţa a fost dată doar de câţiva judecători de la Curtea de Apel Bucureşti. Da, mulţumesc România pentru că i-ai doborât pe aceşti mişei, pentru că ai aruncat la container aceste gunoaie din fotbalul românesc! 
Cu o părere de rău specială la adresa lui Gică Popescu...

Cornel SABOU

Istoria Maramureşului (II) - Epoca preistorică şi daco-romană

După o lucrare a PROF. ALEXANDRU FILIPAŞCU DE DOLHA ŞI DE PETROVA, DOCTOR ÎN FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE, Editura „GUTINUL" Baia Mare -1997 - Textul este reprodus după prima ediţie a lucrării, apărută în 1940 Ia tipografia ziarului „UNIVERSUL" Bucureşti

Maramureşul dacilor liberi ocupat de Romani

Nu se poate determina începutul locuirii Maramureşului şi nici rasa căreia i-au aparţinut primii săi locuitori. Faptul că Maramureşul putea să ofere din abundenţă toate cele trebuincioase vieţii omeneşti trebuie să fi exercitat încă din cele mai vechi timpuri o puternică atracţie pentru aşezările omeneşti. Bogata faună, sarea ce se întinde de la Cuhea la Hust pe o lungime de 100 km, cele 234 izvoare minerale, păşunile bogate, excelentul mijloc de comunicare de-a lungul văilor, posibilitatea de lăzuire a şesurilor pentru aşezări de sate şi pentru un început de agricultură, cantitatea enormă de lemn etc. nu puteau să rămână neobservate de ochiul ager al omului. Aceasta cu atât mai mult că Maramureşul, izolat de restul lumii, oferea locuitorilor săi un adăpost sigur împotriva invaziilor popoarelor care au stăpânit vremelnic provinciile învecinate
Dacă vechea Dacie este leagănul civilizaţiei anti-elene şi primul pământ de descălecare pentru popoarele din Asia, în conflictul neîntrerupt care a existat între stăpânii Daciei şi noul popor năvălitor, o parte din cei biruiţi şi alungaţi trebuie să fi căutat refugiu în Maramureşul apărat de munţi şi de codri seculari. Repetarea deasă a acestor conflicte a înmulţit peste măsură numărul locuitorilor, umplând până şi coamele munţilor celor mai înalţi cu aşezări omeneşti. Aceasta se constată din terenurile muntoase, nepotrivite agriculturii, care poartă totuşi urme neîndoielnice de cultivare intensă şi îndelungată: cum sunt răzoarele înalte, ce despărţeau singuraticele parcele şi grupurile geometrice, rămăşiţele vechilor bordeie de locuit. Timpul acesta s-a păstrat în tradiţia populară sub numele de „poiede", când după aceeaşi tradiţie târgurile se ţineau pe muntele Geamăn, de unde se comunica cu târgul năsăudenilor şi bucovinenilor de pe Măgura Neagră.
De altfel, de-a lungul văii Tisa, până la izvoarele ei, s-au descoperit unelte de fabricaţie neolitică, precum şi mai multe obiecte de bronz în diferite comune maramureşene. La Sarasău s-a descoperit un obiect de bronz artistic decorat, greu de 9 kg, precum şi săbii şi brăţări, iar la Strâmtura o masă mare de diferite obiecte de bronz. Faptul că aceste obiecte s-au găsit şi pe locurile vechilor mine de sare, iar la Nireşel şi Poiana Craiului s-au descoperit chiar în corpul sării instrumente de exploatare primitivă, bazată pe principiul: „guta cavat lapidem", constituie o dovadă că minele noastre au fost exploatate din cele mai vechi timpuri, chiar şi pentru export, putându-se transporta sarea cu uşurinţă pe văile Tisa, Taras, Talabârjava şi Iza. 
Sub Burebista, Dacia se întindea până la Vilna, cuprinzând şi Maramureşul. În acest timp Rodna Veche era un centru industrial înfloritor, având cele mai bogate mine de aur. Între Gelonos (Porolissum) şi Sarmisegetusa, dacii au construit o linie fortificată, presărată cu puternice cetăţi de apărare, situate pe coamele munţilor. Linia aceasta se termină la confluenţa Arieşului cu Someşul, unde se afla o cetate care s-a menţinut până în sec. al XIII-lea, când a fost distrusă de mongoli. De aceea expediţia de cucerire romană nu s-a mărginit la ocuparea Sarmisegetusei, deoarece stăpânirea deplină a provinciei reclama şi cucerirea liniei fortificate de la nord şi nord-vest. Deci, ultima rezistenţă dacă a avut loc la hotarul Maramureşului, unde s-a retras populaţia civilă, precum şi luptătorii daci care au supravieţuit înfrângerii lor definitive. 
Rămăşiţele dace şi-au organizat în Maramureş o patrie nouă, o Dacie liberă, pentru apărarea căreia au construit o mulţime de cetăţi, a căror amintire o păstrează numirile „cetate” şi „cetăţuie" din diferitele comune. Urme de cetăţi dace se mai recunosc la Băleşti, amintită în 1480 sub numele de Belavâr, unde se păstrează amintirea altor două cetăţi, una situată pe vârful unui deal, iar alta pe ţărmul stâng al Târâşului; la Bărănica, pe valea Bârjavei, pomenită în 1454; la Apşa dealul Cremeniţa; la Onceşti urmele altor două cetăţi; cetatea lui Drăguş de pe vârful unui deal şi alta la răsărit de Bârsana, pe un deal frumos cu platou larg, numit şi azi Cetăţea; la Cuhca, dealul Cetăţelul şi platoul frumos din fata comunei cu urme neîndoielnice ale unei cetăţi străvechi; la Sarasău urmele unei puternice întărituri în locul numit Poarta de Fier, pomenită în 1389 şi unde într-o groapă de 8 m adâncime s-au descoperit obiecte de bronz şi romane. Ţinutul Onceştilor în sec. al XlV-lea se numea „Subcetate" sau „Vâralya". Tot în scop de apărare, dacii au construit şi o linie fortificată de-a lungul graniţei, a cărei amintire o păstrează dealul numit „Gruiul Valului" de lângă Cuhea. 
Romanii, pentru a exploata în linişte minereurile din Rodna, au închis accesul din Maramureş spre Valea Someşului cu două fortificaţii puternice de pământ, ale căror urme se văd şi azi. Una la intrarea spre valea Sălăuţei, lângă Salva, pe locul numit Dumbrava; iar alta la sud de Romuli, la 10 km de la trecătoarea Şetref, la o înălţime de 500 m, pe locul numit Tarniţa Neagră, de pe ţărmul stâng al Sălăuţei. După câteva decenii de consolidare internă, dacii liberi au început - după pilda bastarnilor din nordul Bucovinei - să facă incursiuni de pradă pe văile înfloritoarei provincii romane. Ca urmare, romanii au fost siliţi să pună capăt independenţei ultimei ţărişoare dace, pe care au anexat-o ţinutului Porolissum din Dacia superioară. 
În Maramureş romanii au construit drumuri, au reparat cetăţile şi au pus în exploatare minele de sare de pe Ronişoara, pentru apărarea cărora au construit o fortăreaţă, numită Castellum, după care îşi luă numele satul Coştiui. De-a lungul Izei, plantată cu castani, se aflau vilele patricienilor din Rodna Veche; pe Dealul Viei de la Teceu s-a cultivat vie, iar văgăunile munţilor noştri au servit ca sedii de oracole romane. 
Amintirea originii daco-romanc se păstrează încă vie în tradiţia poporului maramureşean. După o tradiţie din Rozavlea, Maramureşul a fost locuit la început de uriaşi; din care cu timpul n-a mai rămas decât un singur uriaş bătrân, care avea o fiică cu numele Rozalia. Plimbându-se odată pe ţărmul Izei, fiica uriaşului a văzut o mulţime de oameni minusculi, din care luând câţiva în poala hainei sale, îi duse să-i arate tatălui ei. Uriaşul văzându-i, îi spuse fiicei sale că piticii aceştia sunt oameni din neamul romanilor care vor stăpânii în viitor Maramureşul. Rozalina rugă pe Dumnezeu ca pe unul dintre voinicii romani să-1 facă ceva mai mare, iar pe ea ceva mai mică. Dumnezeu ascultându-i rugămintea, fata de uriaş se căsători cu alesul inimii sale, căsătorie din care s-au născut românii din Maramureş. 
Amintirea dacilor a eternizat-o, poporul din Maramureş în credinţele sale despre Baba Dochia, ce se comemorează în primele zile din martie. Unele obiceiuri s-au păstrat veacuri de-a rândul, încât pentru stârpirea lor a fost nevoie de intervenţia oficialităţii comitatense. O diplomă din 1586 ne spune că vicecomitele Vasile Radu din Comeşti, însoţit de cei 4 pretori, s-a deplasat în comuna Budeşti pentru a ancheta unele obiceiuri dace, pe care poporul le practica într-un templu dacic, construit în acest scop. Din limba dacilor ni s-au păstrat mai multe nume de sate, văi şi munţi, ca: Borşa (Bora - Vifor), Leordina (leorda - scaiu sălbatec), Petrova (Petrodawa), Tursad, bras, Iza (Pons-Izez), Tisa, Taras (Tyras şi Thrax), Bârjava, Talabârjava, Ondava, Bratila, Dârmoxa, Codrava, Târmoxa, Toroiaga, Zimbroslava ş.a. Tot de la daci ne-a rămas portul ţărănesc, iţarii, sumanul şi guba de lână; cămaşa deschisă la piept, cureaua de peste mijloc, opincile, cojocul, părul lung purtat în bucle şi acoperit cu căciulă, cajrinţele, broderiile de pe cămăşile femeilor, salbele de mărgele sau de monede; forma de zidire a casei cu balustradă de stâlpi sculptaţi, cu uşa de intrare la mijloc, în tindă, având în dreapta vatra cu cuptorul şi locul de dormit, iar în stânga casa cea mare împodobită cu ţoluri, perini şi farfurii învelite cu ştergare brodate, destinată oaspeţilor; gardul de nuiele, portiţa şi vraniţa de la intrare, superedificatele 
gospodăreşti ş.a
Despre stăpânirea romană ne vorbesc o mulţime de monede, descoperite în diferite sate şi mai ales în apropierea vechilor mine de sare. S-au descoperit astfel: banul lui Comodus (187) la Ciuleşti, banul lui Traian (105) în Ieud, banul lui Marcian (450) în Slatina, o medalie cu inscripţia „Via Traiana" în Petrova. În 1874 s-a găsit la Teceu, lângă drumul ce duce spre vechile mine o oală de lut conţinând peste 1100 dinari de argint, provenind din epoca de la Vitelliu şi Vespasian până la Septimius Sever (69-193). Monede s-au mai găsit pe locurile vechilor cetăţi din Bărănica, Crăciuneşti, Coştiui şi Sarasău. Inscripţii romane avem numai două, una săpata într-o piatră înaltă de 1,80 m, descoperită în hotarul Crăciuneştilor şi purtând inscripţia: „V B H S V"; iar alta o tablă votivă a lui Lanuarius, schimbător dc bani din a doua jumătate a sec. al II-lca, cu inscripţia: „D1ANAE AVC'SACR IANVARIVS AVGG'LJB' NVMMVL' EXVOTO'LDD"
Stăpânirea romanilor se mai constată din obiceiurile romane păstrate până azi la nunţi şi înmormântări, din marele număr de cuvinte curat latine, ca: păcurar, păcuini (oi cu lapte), toţi huc, puţ, a la ş.a., precum şi întreaga terminologie creştină. De la romani se mai păstrează şi nume de sate, văi, munţi şi persoane, ca: Coştiui (castellum), Rona de Jos şi de Sus (rudus, rodus şi roncius, însemnând aramă nelucrată şi folosindu-se ca numiri pentru staţiunile miniere şi metalurgice); Virişmort (Vires Martis), Bocicoi şi Bocicoel (bosco - pădure), Valea Liberului de lângă Bocicoel, amintind pe Liber Pater, pomenit de mai multe inscripţii romane din Dacia; Muntele Cibleşul, consacrat zeiţei Oibclc, Mama Mare sau Magna Mater Deorum; Mons Formozus, cum se numeau încă în sec. al XV-lea Munţii Crasna de pe Taras şi Popivanul din Petrova; Ursova şi Lupova din hotarul Uglei, Traianul din hotarul Săcelului, Dealul Arieteua din hotarul Apşelor, pomenit în 1453, Capul Mundului de lângă Şetref (mundulus - frumos); Vârful Omului, amintind pe Saturn, onorat cu numele de Homodor; marele număr de munţi şi de dealuri care poartă numirea de Muncel şi Muncelaş, derivând din cuvântul moticcllo; numiri ce le găsim deja în sec. al XV-lea, apoi Lupu, Ursu, Mandrea, Albu, Maxim, Lungu, Crăciun, Negrea, Lupa Ursa, Marusa, Sandrina etc.
Romanii au exploatat sarea din minele maramureşene pe o scară foarte întinsă, iar metodele de exploatare le-au transmis urmaşilor lor, care au continuat să exploateze sarea neîntrerupt până la venirea ungurilor. Documentele din sec. XIV-XV fac amintirea mai multor mine de sare deja foarte de mult timp părăsite, ca: în 1411 salis fodinis din Talabârjava şi veteres foveas seu salis fodinas, vulgo Soakna vocatas din Ariniş; în 1355 fodinas salium din Giuleşti; în 1418 locum antique fodinac salium din Crăciuneşti ş.a. (cf. ib. nr. 97, 18, 126). De aceea o lucrare de la începutul secolului al XîX-lca, intitulată: ,,Tentamen eruitionis qua salisfodina Rhonensis ad aetatem Regiminis Divi Stephani I-i Regis Hungariac coinciderit ?" şi redactată de către un inginer de mine pune pentru sec. al II-lea începutul exploatării de sare din Dragomircşti, Ieud, Giuleşti, Rona de Jos, Slatina; Nireşel Neaga, Teceu, Ocna Must şi Bereneu, spunând între altele următoarele: ,,aedem ipsae Romanorum coloniarum rclique fodinas has ultro prosequi, ad epochamque ipsius Hungarorum in Marmatiam introitus continuare dehuerint... oportebat Romanos per totam longe Marmatiam salcm indagasse, ut nobis eorundem vestigia relinquantur; illos moduni, methodum, operationisque therminos tcchnicos introducere, ut nos, quod imitemur, haberemus"
Stăpânirea romană de un veac şi jumătate a fost suficientă pentru a romaniza elementele dace din Maramureş. Aceasta s-a putut face fără constrângere, deoarece nu era vorba de expansiunea unei rase, ci a unei culturi superioare, care se bucura de un prestigiu imens şi de care indigenii erau lăsaţi să se apropie liberi, respectându-li-se toate obiceiurile străvechi. Lipsită de o limbă culturală proprie, pătura superioară a fost silită să înveţe de la început limba latină, iar poporul de jos încuscrit cu coloniştii romani, imitând exemplul fruntaşilor lor, s-a ajuns la o repentină deznaţionalizare. De altfel, romanii tindeau în permanenţă la crearea unei preponderenţe naţionale prin colonizarea de elemente romane şi romanizate, putând astfel să transplanteze în Maramureş sufletul Romei antice, viaţa şi civilizaţia romană, instituţiunile, legile, drumurile, oraşele, cetăţile şi obiceiurile romane. Tot la aceasta a contribuit în mare măsură şi creştinismul primit în forma latină, care a cimentat în sufletul strămoşilor noştri cultul faţă de limba romană şi faţă de tradiţiile imperiale. Accst creştinism a pătruns în Maramureş pe cale paşnică, nu prin domnitori, ci prin oameni de rând, muncitori, păstori, negustori, colonişti şi legionari. Se ştie câ în anul 170 în Panonia staţiona legiunea XII „Fulminatrix" care lupta împotriva quadonilor şi a marcomanilor din Slovacia de azi. Această legiune fiind compusă în întregime din ostaşi creştini, se prea poate ca din contactul cu ei, creştinismul să fi pătruns în Maramureş şi dinspre Vest. 
va urma

luni, 3 martie 2014

Victoria lui Putin

Rusia face ce vrea în problema Ucrainei şi nimeni nu i se poate opune. Acum, la ora la care scriu aceste rânduri, armata rusă a ocupat cu forţele sale militare întreaga Peninsulă Crimeea, teritoriu care aparţine Ucrainei. ONU nu poate lua măsuri pentru că Rusia este membră a Consiliului de Securitate ONU şi are drept de veto. În rest, nu există alte instituţii internaţionale capabile să facă ceva în criza ucraineană. De ce are succes Vladimir Putin cu acest tip de politică? Am să încerc să ofer mai multe răspunsuri la această întrebare. Iată de ce...

Pentru că...
... SUA şi aliaţii săi au atacat Afganistanul pe motiv că acolo s-ar ascunde Osama Ben Laden, presupusul autor al atentatelor de la World Trade Center. Nu exista nici o dovadă, nici că Ben Laden ar fi executat lovitura, nici că s-ar ascunde în Afganistan. Cu toate acestea, armatele democrate ale lumii au luat cu asalt triburile din Afganistan, au măcelărit bătrâni, femei şi copii, apoi... nimic! Nu l-au găsit pe Ben Laden, nu au rezolvat problema terorismului, nu au obţinut nici un avantaj pentru lumea democratică în fruntea căreia era SUA. Un război inutil care a rămas în memoria lumii şi care a născut suspiciuni temeinice despre interesele oculte care guvernează politica SUA. Mulţi ani după acest război, Ben Laden a fost prins... pe teritoriul Pakistanului!

Pentru că...
... SUA şi aliaţii săi au atacat Irakul pe motiv că Sadam Hussein construieşte arme de distrugere în masă. Din nou masacre, crime, lupte, mii de morţi şi zeci de mii de răniţi pentru... nimic! Irakul a fost înfrânt, Sadam a fost luat prizonier şi apoi executat, dar în Irak nu a fost găsită nici o armă de distrugere în masă. Toată motivaţia oficială invocată de mai multe state “democratice” pentru a justifica acest război era deja o minciună dovedită. Din nou suspiciuni întemeiate despre cercurile oculte care conduc din umbră politica statelor democratice europene şi a SUA. 

Pentru că...
... O bombă a explodat în Siria ucigând mai multe sute de copii şi imediat toţi conducătorii ţărilor democratice au sărit să-şi mobilizeze armatele pentru a ataca Siria. A trebuit ca Vladimir Putin să vină şi să demonstreze cu probe că bomba a fost lansată de rebelii apăraţi de occident pentru ca intenţiile belicoase ale “democraţilor” să fie anulate. 

Pentru că...
... doar aceste cazuri, fără a mai pune la socoteală implicarea puterilor “democratice” în revoluţiile din Orientul Mijlociu, ne dau proba falimentului politicii internaţionale promovate de statele din vestul Europei şi SUA. Nici unul din aceste conflicte nu a fost legitim, iar puterile democratice au demonstrat că se comportă ca un stat fascist, inventând pretexte ca să atace state slabe pentru a-şi servi nişte interese personale. Ei bine, exact asta face şi Putin acum! Nimic mai mult sau mai puţin. Sub pretextul protejării minorătăţii ruse din Ucraina armata rusă a ocupat toată Crimeea. Asta e...

Toţi oamenii care sunt ghidaţi în viaţa lor de principii moderne, cu adevărat democratice, sănătoase, vor condamna intervenţia în forţă a Rusiei în problema ucraineană. DAR, aceşti oameni nu pot fi acum reprezentaţi cu cinste de liderii europeni care au procedat de nenumărate ori asemeni Rusiei! Nu putem decât să stăm şi să privim spectacolul lumii mirându-ne de una sau de alta, dar nu vom putea niciodată să fim cu adevărat un exemplu atâta vreme cât, la rândul nostru, am fost autorii (direcţi sau indirecţi) ai atâtor abuzuri şi crime precum cele săvârşite în numele democraţiei de statele occidentale alături de SUA. 
Vladimir Putin a învăţat de la noi cum să sfideze lumea, cum să-şi împlinească propriile dorinţe prin forţă armată. Şi o face acum predându-ne ironic o lecţie de viaţă! 

Cornel SABOU

sâmbătă, 1 martie 2014

Traian Băsescu consideră intervenţia Rusiei în Ucraina o agresiune

(1 martie 2014)


Mesajul preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, cu privire la situaţia din Crimeea


Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, urmăreşte cu deosebită atenţie evenimentele în derulare în Peninsula Crimeea, dar şi din regiunea Harkov, Donetsk şi Odessa. Apariţia unor grupări civile dar şi a unor formaţiuni militare nerevendicate care au ocupat clădirile autorităţilor legitime şi semnalele repetate ale unor tendinţe separatiste ameninţă stabilitatea Ucrainei, suveranitatea, integritatea sa teritorială şi securitatea regională.

România este preocupată de respectarea deplină a statalităţii, suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Ucrainei în frontierele recunoscute internaţional. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, solicită ca mişcările de trupe din Peninsula Crimeea să respecte strict prevederile Acordului de la Budapesta din 1994 privind garantarea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Ucrainei şi să se înscrie în limitele documentelor biletarale privind staţionarea trupelor ruse în Peninsula Crimeea, în baza Acordurilor de la Harkov şi a tuturor elementelor notificate ulterior de către autorităţile ucrainene.

Domnul preşedinte Traian Băsescu, insistă asupra faptului că orice diferend politic între administraţia regională a Crimeii şi puterea centrală a statului ucrainean nu se poate rezolva prin forţă, ci numai prin dialog direct, în limita prevederilor constituţionale ale Ucrainei. 

În ceea ce priveşte protejarea minorităţilor, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, consideră că aplicarea fermă a normelor internaţionale şi a bunelor practici în domeniu reprezintă singurul izvor de reglementare a drepturilor minorităţilor naţionale şi trebuie să reprezinte o obligaţie a fiecărui stat şi nu motivul unei intervenţii armate externe. 

România consideră că orice prezenţă a trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei, fără acordul acesteia şi în afara acordurilor bilaterale şi a notificărilor ucrainene deja existente, poate fi considerată o agresiune la adresa Ucrainei.


Departamentul de Comunicare Publică 
01 Martie 2014