Acasa

Nu scriu mult...

Sunt acasa, cu copiii si cu mama mea. Atmosfera de Craciun. Colinde pe fundal, mancare calda si buna in bucatarie, caldura. Peste cateva ore plec. A fost simplu si frumos.

Pe curand...

Cornel SABOU

Jurnal (7)

Motto: Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau înălţa. Gabriel Ţepelea

Din nou week-end...

M-am ales cu un ”nou” şef de secţie. A revenit pe post ofiţerul Bogdan Neagoş. Cel despre care spuneam că anul trecut s-a ”specializat” în ”cunoaşterea” deţinuţilor uitând să-i mai şi recompenseze cu permisii de Crăciun. Azi dimineaţă a venit pe secţie spunând (ironic) că îi vor trebui din nou vreo trei luni ca să ne cunoască, şi ca să ne propună pentru recompense. Nu prea ştiu dacă trebuie să râd la glumele lui... Cred însă că nici el nu râde la ”glumele” mele. L-am copiat amândoi pe Traian Băsescu (în varianta cârcotaşă), adică... ”vai, ce-mi plac glumele mele!” Vom vedea cine va râde mai bine, şi mai ales cine va râde la urmă! Eu pe ideea asta merg, şi nu-mi fac griji. Ce ziceţi, el ar trebui să-şi facă???

Încerc să ignor provocările astea. Mă deranjează. Îmi place să scriu despre altceva, despre lucruri care înnobilează omul. Despre sentimente. Despre oameni care merită numele ăsta. Aici simt că s-a produs o schimbare în felul meu de-a fi... jurnalist! Înainte căutam doar să critic, să scot în evidenţă răul social din mediul de afaceri şi din cel politic. Nu mai aveam timp de Oamenii care se pierdeau în anonimat, deşi EI erau aceia care făceau aerul respirabil. Vreau să identific în viitor adevăratele valori, şi să le pun în... valoare! Vreau să le cunoaştem mai bine împreună, dacă ”trebuie” să le luăm ca modele demne de urmat, iar dacă alegem să rămânem pe drumul nostru măcar să spunem că există. Puteam să fac asta şi aici, dar dacă acum aş prezenta portrete pozitive despre nişte cadre ale unităţii le-aş face mai mult rău decât bine, pentru că ”superiorii” lor nu ar aprecia asemenea ”laude”. Le-ar interpreta în modul lor mafiot de gândire. Şi atunci, la CE sau la CINE ar folosi? De aceea tac... acum.

Voi fi acasă de duminică seara până luni seara. Copiii mă aşteaptă. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt mari, frumoşi, sănătoşi. Învaţă bine, sunt cuminţi şi devreme maturizati. Ţinând cont că au fost lipsiţi de ambii părinţi o perioadă de aproape trei ani e o minune că sunt aşa cum sunt. De fapt, sunt DOUĂ minuni, Flaviu şi Darius...

Să aveţi un week-end fain...

Cornel SABOU

Jurnal (6)

citatul zilei: Să trăieşti bine nu este altceva decît să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată lucrarea ta. Îi arăţi (prin cumpătare) o iubire desăvîrşită, pe care nici o nenorocire nu o poate zdruncina (ceea ce ţine de tărie), care nu ascultă decît de El (şi aceasta este dreptatea), care veghează pentru a discerne toate, de teama de nu te lăsa luat prin surprindere de viclenie şi de minciună (şi aceasta este prudenţa) Augustin de Hipona

Parcă văd că se va repeta situaţia de anul trecut cu permisiile de Crăciun. Atunci, nici o persoană privată de libertate de la regimul ”deschis” nu a primit vreo permisie. Pentru că un ofiţer incompetent, Bogdan Neagoş, n-a avut timp să ne ”cunoască”... În realitate, şi pe ăsta, şi pe mulţi alţii îi doare-n cot de noi, de lege şi de dramele pe care le trăiesc oamenii închişi. Nu-i interesează nici măcar să-şi cunoască atribuţiile legale, ca să nu mai zic că nu cunosc nici legile care le reglementează munca. Dacă pot să facă un rău, să confişte un telefon sau un cablu improvizat, îl fac cu mare plăcere şi cu un zâmbet tâmp pe faţă. Ca să-ţi facă în ciudă! Ca să exploateze la maxim durerea ta... Ca să te lovească. Asta-i plăcerea multora de aici. Ei nu fac lucrurile astea din datorie, din obligaţie de servici (căci atunci s-ar simţi la fel de obligaţi şi să ne respecte drepturile) ci dintr-o preocupare bolnavă de a crea o durere în plus, de a vedea deţinutul umilit, batjocorit, înjosit etc... Chiar dacă aparent pe mine m-au lăsat în pace de-o vreme încoace, în realitate unii mă urmăresc şi speră să mă ”faulteze” cât de curând. Am parte de tot felul de verificări ciudate, de ”interpretări” ale unor situaţii vechi de când lumea, de avertismente... Oricum, eu am uitat să mă tem. Merg înainte. Încolo e drumul meu... şi credinţa mi-e în Dumnezeu!

Eu ştiu... că am mai trăit situaţii de astea... Cândva, peste timp (nu mult), unii vor veni la mine şi-mi vor spune ”Cornele, eu te-am ajutat”. Dar vorbele lor mă vor plictisi atunci... Pentru că eu ştiu... ştiu foarte bine, şi foarte exact cine şi cum m-a ajutat. Iar ”ajutorul” la care mă refer nu ţine – până la urmă – decât de nişte amărâte de drepturi consfinţite de lege!

Între timp mi s-a confirmat un lucru de care oricum eram convins. Ştiu că s-au dat ordine la administraţia penitenciarului pentru ca să fiu distrus. Da, e adevărat! A venit omul de afară, multimilionar-miliardar, l-a chemat la ordin pe ofiţerul de puşcărie şi i-a spus verde-n faţă: ”Vreau să-l termini pe Cornel SABOU, să-l termini definitiv”... Dar Cornel Sabou nu e aşa uşor de terminat (femeile ştiu mai bine asta – ca să fiu nesimţit). De aia am avut eu multe probleme în timpul detenţiei mele... Am trecut însă peste ele, prin ele, am supravieţuit. Uneori, banii nu sunt suficienţi, chiar dacă ofiţerul fără caracter se supune ordinului tău şi încearcă. Acum ştiu mult mai exact cum stau lucrurile... Şi mă păzesc mult mai bine! Încă nu sunt terminat, domnilor.... Mai lucraţi la asta???

Cornel SABOU