Ziarista de la Aprozar

N-am crezut că unii pot fi chiar atât de bătuţi în cap încât să inventeze de-a dreptul nişte poveşti aiuritoare. Există în Baia Mare o mână de ziarişti care au fost plătiţi (angajaţi) să-l crucifice cu orice preţ pe fostul primar băimărean Cristian Anghel, acum aflat la închisoare. Profitând de faptul că acesta este în imposibilitate de a replica la fiecare aberaţie publicată pe net, pseudo-ziariştii de care vorbeam lansează ”bombe” menite să-l discrediteze pe fostul primar. Nu m-aş băga în prostiile astea dacă n-ar avea cumva legătura cu viaţa mea de după gratii. Dacă o fac, dacă intervin acum, e doar pentru a clarifica lucrurile, în interesul adevărului.

Deci, pe siteul http://www.detectivuldepresasoc.ro, site ”patronat” de vechiul meu ”client” Adi Rusu, apar TREI articole sub titlul ”Anghel, bătut în puşcărie!”. Ca să nu vă chinuiţi să butonaţi aiurea în căutarea lor, vi le reproduc eu aici:

articol 1:
Exclusiv Detectivul de Presă Şoc: ANGHEL, BĂTUT ÎN PUŞCĂRIE!
Surse din anturajul fostului edil băimărean, încarcerat pentru fapte de corupţie, ne-au relatat în exclusivitate că Anghel a fost bătut de către „tovarăşii” săi de după gratii! Din câte am aflat, Cristian Anghel se comportă şi la puşcărie ca în primărie, intrând unde doreşte şi când doreşte, fără să respecte codurile celorlalţi puşcăriaşi, unii membri ai unor clanuri celebre şi periculoase. Aşa se face că Anghel, într-una dintre zile, nu a respectat semnele uneia dintre clanuri, intrând în încăpere fără să avertizeze conform regulilor, puşcăriaşii aflaţi acolo. Drept „răsplată”, Anghel ar fi primit câţiva pumni care l-au pus la pământ. Dacă în libertate Cristian Anghel a reuşit mereu să se impună, se pare că în spatele gratiilor faptul că a fost primar şi preşedinte de partid, nu contează. Pentru prima dată în viaţă, cum este şi normal, Anghel este tratat egal cu ceilalţi muritori. I s-au prezentat regulile nescrise din puşcărie, el nu le-a respectat şi a fost „pedepsit”.
Răsplătit cu aceeaşi monedă
Cristian Anghel a depus o cerere de eliberare condiţionată la începutul anului, aprobată de comisia de eliberări din cadrul penitenciarului şi avizată favorabil şi de tribunal. Procurorii DNA au făcut însă recurs şi astfel Anghel va mai sta o perioadă după gratii. Unele voci susţin că acesta îşi merită soarta şi tărăgănările procurorilor, el însuşi trăgând de timp ca în Baia Mare să nu fie organizate alegeri.

articol 2:
Alo, domnule primar ?! ANGHEL, BĂTUT ÎN PUŞCĂRIE DIN CAUZA UNEI CONVORBIRI TELEFONICE ÎNTRERUPTE!

Vă ofeream în exclusivitate sâmbătă, 29 ianuarie 2011, informaţia primită pe surse, conform căreia Cristian Anghel, fostul primar al municipiului, actualmente închis pentru fapte de corupţie, a fost caftit de colegii de celulă. Se pare că acesta nu a respectat legile nescrise ale puşcăriaşilor.
Suntem privaţi de libertate, dar avem telefoane...
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că unii deţinuţi sunt „privilegiaţi”, astfel că deţin ilegal telefoane mobile. Prin convorbirile telefonice făcute din puşcărie, unii îşi administrează afacerile, vorbesc cu rudele, prietenii sau „colaboratorii”. Din câte ne-a declarat un apropiat al fostului primar, care doreşte să îşi păstreze anonimatul, inclusiv Anghel ar deţine un telefon mobil. Revenind la episodul recent în care Pinochio- Anghel a încasat câţiva pumni, am aflat şi motivul. Se pare că există un cod între deţinuţi, când unul din celulă vrea să vorbească la telefon, celălalt/ceilalţi, trebuie să părăsească celula. Când doresc să se întoarcă, deţinuţii „ieşiţi la plimbare”, trebuie să bată în uşă conform înţelegerii. Este vorba de semne pe care gardienii nu le cunosc, sau se fac că nu le ştiu, astfel încât cel care vorbeşte la telefon să ştie cine intră în celulă: colegul sau gardianul...
Anghel s-a crezut în primărie, nu la puşcărie. În loc de „să trăiţi”, a primit câţiva pumni...
Pe metoda „sunt fost primar, am drepturi speciale”, Pinochio a uitat de curând de înţelegerea dintre deţinuţi. Fiind scos din celulă pentru ca „tovarăşii” lui să poată dialoga în intimitate, acesta s-a întors la un moment dat, dând buzna în celulă. Nervos, unul dintre colegii de celulă, speriat şi crezând că a fost prins de un gardian vorbind la telefon, văzând că este doar „colegul”, i-a administrat lui Anghel o corecţie. Din câte am aflat noi este vorba de câţiva pumni daţi în zona facială. Cine este cel care a „îndrăznit” să îi dea ceaiul fostului edil, aflaţi în curând.
Rămâneţi pe Detectivul de Presă Şoc, mâine urmează noi dezvăluiri despre acest subiect!

articol 3:
Anghel bătut în puşcărie pentru o convorbire telefonică întreruptă: UN MEMBRU AL CLANULUI DOBĂIEŞ I-A DAT CEAIUL FOSTULUI PRIMAR
Vă prezentam zilele trecute în exclusivitate informaţia primită pe surse, conform căreia fostul primar al municipiului a fost bătut în puşcărie. Sursele noastre au dezvăluit şi motivul pentru care Anghel a fost bătut: a întrerupt convorbirea telefonică a unui „tovarăş”, nu a respectat legile nescrise ale deţinuţilor.
Din câte a reieşit ulterior, tot pe surse, am aflat că un membru al Clanului Dobăieşilor, tovarăş de celulă cu Cristian Anghel, ar fi fost cel care i-a aplicat fostului primar corecţia. Obişnuit cu importanţa pe care şi-a dat-o când deţinea funcţia supremă în municipiul Baia Mare, Anghel nu a ţinut cont de codurile deţinuţilor. Intrând în celulă fără să dea de înţeles că păşeşte în celulă un deţinut şi nu un gardian, băgându-l în sperieţi pe colegul care purta o conversaţie telefonică, Anghel a primit câţiva pumni în zona facială. Se pare că este vorba de un membru al Clanului Dobăieş, cunoscut în judeţul nostru ca fiind o gaşcă extrem de periculoasă de interlopi.

Toate aceste ”articole” sunt semnate de ”ziarista” Anamaria Somay...

Şi-acum să clarificăm ”problema”: Anghel nu a luat nici o bătaie în puşcărie! Nici măcar nu s-a certat cu cineva. Anghel este bine-merci din acest punct de vedere. Toţi deţinuţii de pe secţia unde este închis (fără excepţie) îl respectă pe fostul primar. Nu îl deranjează nimeni, sub nici o formă. Are o cameră liniştită, cu oameni (colegi de celulă) foarte... ”la locul lor”. Mai mult decât atât, pe secţia aceasta nu există nici un deţinut care să facă parte din ”clanul Dobăieş”! De unde naiba a putut scorni Anamaria Somay întreaga poveste numai ea ştie. Îi recomand să se apuce de romane SF. Are... ”aplecare” pentru aşa ceva. Cât despre jurnalism... s-o lase baltă! În profesia asta nu poţi inventa asemenea poveşti!!! Adică, de putut, poţi, că nu te costă nimic să o iei razna. Şi nu te doare nici capul (pe principiul că ”nu poate să te doară ce n-ai”). Doar că scopul (nobil) al acestei meserii este altul decât inventarea unor evenimente care nu au avut loc.
Mă gândesc că poate, sărăcuţa jurnalistă, a ”pus botul” la vrăjeala unui coate-goale de pe la puşcărie (angajat sau deţinut). Dar când e vorba de un astfel de caz, cu o persoană atât de cunoscută nu faci chiar nici o verificare??? Nici una???? Alo, Adi Rusu tată, aşa faci tu presă pe-acolo??? Chiar sunteţi toţi ”şocaţi”??? Mă trezesc că mâine-poimâine o să scrieţi şi despre mine că am murit la puşcărie, şi eu o să fiu în programul meu zilnic de ieşire la Biblioteca Judeţeană. O să zică lumea că-s fantomă. Bu-hu-hu!

No, ce să mai zic?.. AŞA NU! Aşa nu se face presă... Ăştia fac de ruşine meseria de ziarist. Haideţi să vă citez din editorialul semnat pe acest site de Anamaria noastră:

”Unii pseudo-jurnalişti încasează bani ca să îi picteze pe anumiţi potentaţi ai zilei în culorile dictate de dătătorul de bancnotă. Alţii, scriu prostii atât de mari încât îţi vine să renunţi la cititul presei scrise... Un ziar local a îndrăznit, din inconştienţă sau prostie, să publice un material în numele lui Vasile Vlaşin, material despre care acesta a aflat dând o geană peste presă! Ca ziarist, fie unul adevărat sau unul pseudo... cum poţi să comiţi o asemenea faptă ?! Să scrii un articol în numele unei personalităţi publice fără să vorbeşti cu acel om, fără ca acesta să fi spus măcar pe şustache vreun cuvânt din ce ai scris tu?! Cum poţi da o declaraţie a unui om cu care nu ai vorbit, ale cărui cuvinte sau declaraţie nu le-ai văzut publicate în altă parte?! Cum poţi da un drept la replică în numele lui Vlaşin dacă el nu a scris, nu a zis şi nu a cerut acest lucru?!”

Anamaria dragă, răspunsul la întrebările astea retorice îl poţi da chiar tu! Cum e posibil să inventezi asemenea aberaţii cum ai inventat chiar tu??? Chiar, sunt curios şi eu. Cum e posibil??? iată şi finalul apoteotic al ”jurnalistei”:

”Ce s-a întâmplat în cazul Vlaşin, poate fi considerat viol! Violul integrităţii unui om, violul asupra drepturilor sale constituţionale... Tot viol se numeşte această fraudă în numele unui om care nu are nici o legătură cu un material scris în numele său. Viol asupra actului de presă. Şi mi-e scârbă acum şi mă gândesc iar şi iar de ce nu m-am făcut mai bine vânzătoare la aprozar? Acolo poate nu mi-ar fi fost ruşine cu "colegii"...”

Bravo Anamaria! La aprozar cu tine. Că acolo nu poţi vinde castraveţi dacă nu-i ai! Sau, mai stii... ai o soluţie si în cazul ăsta? Cât despre Vlaşin, nu cred că e tocmai mulţumit de felul în care i-ai luat tu apărarea... Chiar ţi s-a părut că omul ăla arată ca un om violat??? Tu cred că ai ceva sechele în problema asta, cu violul... În fine, treaba ta. Bafta la aprozar!

Cornel SABOU

A murit...

A murit Bartolomeu Anania... Să fiu sincer, mă impresionează vieţile sfinţilor! Cred că e bine să scoatem din anonimat şi din uitare vieţile celor ce au pus mai presus de confortul lor imediat aspecte înălţătoare pentru suflet. Într-un fel, noi trăim şi datorită oamenilor de sacrificiu din istoria neamului şi a lumii! Nu conştientizăm întotdeauna asta, pentru că ne lăsăm furaţi de cotidian, de ”problemele” noastre de zi cu zi. Dar chiar dacă noi nu ”vedem”, oamenii aceştia excepţionali există. Suferind nedrept prin închisori, batjocoriţi uneori, linguşiţi când au putere, cei ce cred în virtute nu se îndoaie în faţa greutăţilor vieţii. Pentru că viaţa lor este eternă, şi ei ştiu asta. Doar viaţa noastră este limitată. Pentru că noi alegem aşa. Noi ne limităm la viaţa de azi pe mâine, la câştigul imediat, la satisfacţia ieftină şi la plăcerea care corupe caracterul. Şi pierdem... Mai mult decât ne puteam imagina atunci când câştigăm. Pentru că nu avem conştiinţa adevăratelor valori. Cele care înalţă sufletul şi întăresc caracterul. De aceea, noi, cei mai mulţi, suferim atunci când ne lovim de greutăţi.
N-am cunoscut multe despre Bartolomeu Anania... M-a impresionat însă povestea vieţii lui, a experienţei dure trăite de el în închisorile comuniste. Mă întreb dacă a putut cu adevărat să-şi ierte temnicierii??? Dincolo de vorbele publice. Şi mă mai întreb dacă gunoaiele alea umane care schingiuiau şi omorau prin puşcării au avut măcar o tresărire atunci când au auzit că Bartolomeu a murit???
Eu sunt mai limitat în puterea de a ierta... Îmi recunosc păcatul ăsta. Am făcut ceva progrese, nu zic, dar mai am de lucru. O să-i iert într-o zi pe toţi cei ce au încercat să-mi distrugă viaţa. Sper! Dacă nu reuşesc, atunci să mă ierte Dumnezeu... şi să-i păzescă pe ei. De mine! Mai vorbim... Pe curând...

Cornel SABOU

Jurnal (19)

36... Îmi place să scad. Înainte preferam să adun... Azi a mai liberat unu'.
Anghel s-a dus la Gherla. Îl aştept înapoi vineri. Încă nu se ştie nimic de liberarea lui. Adică, nimic oficial, că neoficial se poartă tot felul de bârfe. Cele mai multe răutăcioase.
Nu mă plictisesc, dar nici nu mă laud. Aici, n-am cu ce. Sunt bine...

Trebuie să vină primăvara, nu? Asta aştept. E cea mai aşteptată primăvară din toate câte-au fost şi-or să mai fie! Şi-or să mai fie!!

Nu mai scriu... Decât atât, că au rămas 36. Pe curând...

Cornel Sabou