Zeitgeist - Adevărul şocant despre criza societăţii actuale!

Un material video care nu trebuie ratat!
O serie de dezvăluiri şi informaţii înlănţuite într-o logică perfectă menită să explice inexplicabilul!
O prevestire inteligentă a lanţului de crize care distruge omul, individul, societatea, aşa cum este construită aceasta azi!
O serie de măsuri care pot salva "situaţia"...
În final, o ALEGRE! Depinde de tine...

Cornel SABOU

PS - materialul video este "lung", are două ore! Sacrifică-ţi două ore din viaţă şi o să vezi că "merită"! Până la urmă, poate că ai pierdut în viaţă mult mai mult decât două ore, nu?

Lupul PDL îşi schimbă părul

PDL îşi schimbă părul! A renunţat la culoarea portocalie şi se "îmbracă", mai nou, în verde sau (şi) alb. Se poate interpreta că această schimbare este o recunoaştere a eşecului politicilor economice promovate de guvernul portocaliu. Asta pe de o parte. Pe de alta, este o (altă) încercare de a mai prostii electoratul. Adică, vezi Doamne, nu suntem noi ăia portocalii care au nenorocit ţara. Nu suntem noi, suntem alţii, suntem altcineva!
Este evident, clar şi de la sine înţeles că o simplă CULOARE nu spune nimic despre un om sau partid. Culoarea unor afişe, embleme sau haine doar diferenţiază un grup de altul, dar nu este în sine un plus sau un minus. Pedeliştii se feresc de portocaliu nu pentru că dintr-o dată culoarea şi-ar fi pierdut din frumuseţe ci pentru că aceasta îi demască! În faţa poporului! Culoarea portocalie este acum un fel de afiş din vestul sălbatic pe care scrie "Wanted" ("Căutat")!
Portocaliştii se ascund. Se ascund de popor, de trecutul LOR, de tot ceea ce au furat, dărâmat şi distrus în anii de guvernare. Nu au bărbăţia de a merge înainte aşa cum sunt, cu bune şi rele. Nu au un purtător de mesaj inteligent, explicit şi convingător. Nu au o "locomotivă" bine ancorată în preferinţele electoratului în spatele căruia să se ascundă (cum au făcut înainte, când l-au avut pe Băsescu). Într-un fel, aş putea spune că sunt speriaţi! Pedeliştii sunt speriaţi!
Şi-au schimbat culoarea părului... Năravul ba. Sunt aceiaşi. Cu calităţi şi defecte. Cu defecte mai multe. Mi-ar fi plăcut să-i văd hotărâţi, responsabili şi curajoşi. Să-şi asume guvernarea portocalie, căci portocalie a fost. N-are cine... Cine să fie bărbatul "femeii" PDL? Mircea Man, în Maramureş? Looser-ul tuturor campaniilor? Exemplul de manual privind incompetenţa şi corupţia? Altcineva... Emil Boc? Păi, Boc e doar portavoce! Dacă nu vorbeşte nimeni în spatele său, el pe cine să îngâne, pe cine să citeze, de la cine să preia textele pe care să le repete ca pe o poezie de 23 august?
Să vă spun sincer, pe alocuri îmi plăcea PDL! Adică, faptul că au luat nişte măsuri curajoase care aveau menirea de a reface economia îmi dădea, la început, impresia că PDL e ceea ce declară, un partid de dreapta. Şi eu chiar cred că doar un partid autentic de dreapta poate salva România acum. Dar "dreapta" pedelistă nu era ceea ce avea (şi are) nevoie România. Ei au fost radicali doar pe segmentele care priveau populaţia, reducând veniturile acesteia, anulând subvenţii, sporuri, stimulente, alocaţii etc. Acolo unde ei aveau interese, în afaceri (mai ales cu statul) şi bugete locale controlate de PDL au fost mână largă şi risipitoare. Am văzut că politica "de dreapta" promovată de PDL nu era decât un paravan sub care se continua jaful programat şi sistematic al economiei naţionale. Doar poporul trebuia să strângă cureaua, ei puteau face burţile mari în continuare. Doar poporul trebuie să îndure lipsuri, ei pot creşte "investiţiile" în firmele clientelare. Doar amărâţii trebuie să suporte reduceri şi tăieri de venituri, ei au "soluţii" pentru a-şi dubla, tripla, câştigurile! Şi noi vedem asta! Peste tot, în fiecare localitate, oamenii văd, ştiu, cunosc, nu sunt orbi! Şi ei ştiu că noi ştim! De aceea îşi schimbă culoarea... Năravul ba.
PDL n-are... Cam asta e faţa actualului partid de guvernământ. N-are lider, n-are programe eficiente, n-are idei, n-are soluţii. PDL vrea doar să perpetueze o stare de faliment având ca "protecţie" în imaginea publică ideea de criză. "Criza e de vină". Da, criza, dar nu criza economică mondială ci criza de competenţe pedeliste!
Lupul alb în pădurea verde nu mai e portocaliu, dar e tot lup. Tot flămând. Nu-l satură "Dumnezeu" oricât ar sta la putere, oricât ar fura şi oricât ar lua de la popor. Anul viitor va veni să cerşească votul din nou. Spăşit, mieros, cuminte, dar cu dinţii ROŞII de sângele celor care au murit de foame şi frig pe frontul democraţiei originale româneşti. Poate ar fi timpul să-i aruncăm la gunoi! Să-i alungăm! Să-i vânăm! Să-i "exterminăm" de la putere şi să-i gonim cu câinii unui nou val de politicieni!
Mai vorbim despre asta...

Cornel SABOU

Cine salvează generaţia de rahat a fotbalului românesc?

Articolul precedent, despre meciul Luxemburg-România, a fost un fel de prolog la materialul de azi în care vreau să scriu despre fotbalul românesc.
Ştiţi cu toţii că performanţele fotbalului românesc au scăzut foarte mult în ultimul deceniu şi jumătate. Generaţia de Aur, construită pe timpul comunismului, ne-a mai bucurat câţiva ani după Revoluţie cu performanţele echipei naţionale, până s-a stins şi a fost înlocuită de o generaţie nouă, tot de culoare galbenă, dar de "rahat", nu de aur!
Se spune că societatea de tip capitalist este superioară celei de tip comunist. În teorie, aşa este. În practică, jumătate din populaţia României regretă comunismul, nivelul de trai este scăzut, poate sub nivelul din 1989 (doar tentaţiile sunt mai mari acum), iar în fotbal performanţele “capitaliste” au dispărut cu desăvârşire. Destinele fotbaliştilor români au intrat pe mâinile unor interlopi (Borcea, Becali, Copos, etc) care folosesc masa de sportivi pentru a rula şi spăla bani negri de ordinul milioanelor de euro.
De ce a scăzut fotbalul românesc în ultimii 15 ani? Nu mai avem talente în acest sport? AVEM! Altceva nu mai avem... Nu mai avem “oameni de fotbal” care să mănânce fotbal pe pâine, care să facă nopţi albe pentru a pregăti meciuri, care să viseze scheme şi soluţii noi, care să facă psihologie cu sportivii, care să-i viziteze pe fotbalişti acasă pentru a le cunoaşte familia, originea socială şi problemele de orice fel. Astăzi, primul lucru pe care îl face un fotbalist care semnează un contract profesionist cu un “mare” club este să se împumute de la bişniţari. Al doilea, este să-şi ia maşină “bengoasă”. Al treilea, femei! Cu această tripletă de dorinţe este anulată din start performanţa! Nimeni nu-l îndumă pe tinerel, nimeni nu-l învaţă să-şi trăiască noua lui viaţă, să-şi urmărească scopul, performanţa. Talentul său moare virgin...
La conducerile cluburilor sunt aduşi “şmecheri” care ştiu să facă bani. Vânzând vise şi speranţe. Apoi, visele se transformă în coşmaruri şi speranţele mor. Şi tremurăm cu Luxemburgul...
Fotbalul românesc nu va renaşte până când destinele acestuia nu vor încăpea pe mâini profesioniste. De oameni care nu vor urmări să facă bani negri repede, ci performanţe, repede sau târziu. Care vor avea răbdare. Care vor construi performanţa, nu o vor fura! Asta nu se va întâmpla prea curând. De obicei, renaşterea vine după o mare criză. România este “doar” în urna a patra valorică europeană... Sub noi mai sunt echipe. Luxemburg, Malta, Cipru şi Lichtenstein. Şi San Marino. Era să uit de Vatican, dar ăştia cred ca n-au echipă de fotbal.

Suntem în criză? Poate că da. Poate că mai jos de atât nu putem coborî... Cine ne ridică? Cine ridică fotbalul românesc din galbenul rahat? Este cineva capabil?

Cornel SABOU

PS. Fotbalul românesc s-a mai aflat o singură dată într-un moment atât de dramatic. În 1982 era în urna a patra valorică europeană şi în preliminariile pentru Euro 84 a fost pusă într-o grupă “imposibilă”, cu Italia (campioană modială), Suedia, Cehoslovacia şi Cipru, singura cotată “sub” noi. Panicaţi, oamenii federaţiei au adus un “profesionist” la cârma naţionalei, pe Mircea Lucescu. Avea vreo 33 de ani “Nea Mircea” şi încă mai juca (şi antrena) Corvinul Hunedoara. Vă mai amintiţi ce-a urmat? România a spulberat tot! S-a clasat pe locul întâi şi s-a calificat! A fost startul Generaţiei de Aur! Acum, se pare că o revenire a lui Mircea Lucescu este imposibilă. Ar fi prea frumos! Ar fi încă o generaţie renăscută. Ar fi un vis! Să ne trezim... Îl avem pe dom’ Piţi!