În sfârşit: Stroe pedepseşte organele de represiune!

Astăzi mi-a fost dat să aud o veste care m-a uimit! Ministrul de Interne, Radu Stroe, a anunţat că l-a demis pe şeful Jandarmeriei Bucureşti pentru modul defectuos şi abuziv în care acesta a gestionat protestele de stradă din Bucureşti, de la începutul anului 2012! Incredibil! Sincer, nu credeam că voi ajunge un astfel de moment, în care să văd că un diletant de la vârful sistemului plăteşte personal, cu funcţia sa, pentru modul în care s-a comportat cu amărâţii sorţii care protestau în stradă! Chiar dacă la baza acestei decizii au stat şi alte motivaţii vă rog să-mi permiteţi să-l felicit pe această cale pe ministrul Stroe pentru decizia luată şi pentru motivarea ei!

În acelaşi timp s-a mai transmis faptul că un jandarm care a lovit atunci un manifestant căzut la pământ a fost trimis la Parchetul Militar şi că împotriva lui s-a deschis un dosar penal! Doar unul a fost inculpat? Nu-i nimic, mai bine aşa decât deloc! În domeniul acesta, al pedepsirii organelor de represiune, nu prea avem "antecedente"! De aceea gestul lui Stroe cred că este un gest curajos şi merită încurajat! N-am stres, ştiu că şi el şi alţi miniştri îmi vor da cu nemiluita motive să-i critic de-alungul guvernării, dar tocmai de aceea nu vreau să pierd nicio ocazie importantă pe care mi-o dau ei, miniştri, şi în care merită să fie evidenţiaţi pozitiv!

Aş vrea să mai văd astfel de decizii curajoase. Şi în cazul şefului de Poliţie care şi-a violat o subordonată şi în cazul altor şefi de Poliţie care sunt corupţi sau care au abuzat de funcţia lor. Este multă curăţenie de făcut în acest domeniu. De asemenea, n-ar strica deloc ca ministrul Stroe să se mai aplece unpic asupra cazului crimei de la sediul Arhivelor din Baia Mare (de acum mulţi ani) când, se spune, un jandarm şi-a mitraliat colegii jandarmi şi apoi s-ar fi sinucis. Aceste concluzii sunt însă false, neconforme cu realitatea, iar jandarmii din Baia Mare sunt foarte supăraţi că li s-a pus în cârcă această multiplă crimă. Dacă Stroe ar fi cu adevărat curajos ar redeschide acest caz şi l-ar pune în lumina sa reală! Căci nu jandarmii au omorât jandarmi la Arhivele din Baia Mare ci... dar poate o să vă spun eu povestea reală într-o zi! 

Deocamdată mă opresc aici pentru că acum nu vreau decât să marchez pozitiv o decizie a Ministrului de Interne. Un cap al Jandarmeriei a căzut pentru că a acţionat abuziv în ianuarie-februarie 2012. Unui jandarm i s-a întocmit dosar penal. Prin aceste decizii, guvernul se delimitează de abuzurile instituţiilor din subordine. Şi face bine dacă face aşa! La Multe alte asemenea Decizii, domnule Stroe! Sper... Pe curând!

Cornel SABOU

A murit un comunist împuţit: Sergiu Nicolaescu

Surprinzător poate pentru unii, nu mă număr printre admiratorii recent decedatului regizor român Sergiu Nicolaescu! Ba dimpotrivă, aş spune că personajul mi-a fost profund antipatic şi - mai mult decât atât - îl consider ca având unul din cele mai jegoase caractere din spaţiul public românesc!

În primul rând aş spune că acest Sergiu Nicoleascu a fos unul din privilegiaţii regimului comunist de până în 1989! Prinzându-se (cu oportunismul specific comuniştilor de carieră) de faptul că evenimentele din decembrie 1989 vor transforma profund ţara şi că vor aduce la putere o nouă generaţie de policieni (chiar dacă preluată din vechea gardă) Nicolaescu a ieşit în faţă pozând în mare revoluţionar şi profitând la maximum (la fel ca în timpul comunismului) de avantajele care puteau decurge din această calitate. Înainte însă să spun eu mai multe haideţi să parcurgem împreună ce se spune despre Sergiu Nicolaescu în prezentarea care îi este făcută pe siteul http://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Nicolaescu

Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, Bucureşti, România a fost un regizor, actor şi politician român după 1989. A devenit cunoscut prin mega-producţii istorice ca Dacii (1966) şi Mihai Viteazul (1970), precum şi pentru seria de filme de acţiune centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul.

Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război. În timpul filmărilor la Noi, cei din linia întâi, Nicolaescu a adus distrugeri grave Mănăstirii Văcăreşti, fiind manevrate tancuri şi folosite petarde şi aruncătoare de flăcări în incinta mânăstirii. Un raport al Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti menţiona „fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; forţarea lacătelor şi a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum şi a uşii altarului Bisericii Mari”.

După Revoluţia din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR şi PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului. Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supravieţuitorul, Carol I şi Poker (film) au fost întâmpinate cu răceală de critica de specialitate, Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câştigarea de finanţări publice prin CNC pentru filmele sale.

Stilul său regizoral este caracterizat de o tendinţă bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea (film), Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era şi prinţul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust, înţelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generaţiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supravieţuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înţelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaş care e singurul din specia sa, care, supravieţuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”. Răspunzând unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creaţia lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie” 

Nu mai continui cu citatul deşi în textul de pe wikipedia mai apar şi trimiteri concrete la faptul că Nicolaescu era un turnător la Securitate, că se prezentase personal la Ceauşescu pentru a turna diverse persoane din cinematografie sau că acesta ar fi putut avea chiar gradul de general în Securitate! De altfel, e foarte clar că regizorul nu ar fi putut beneficia în acele timpuri de finanţări atât de masive la filmele sale idioate decât prin intervenţia personală a lui Nicolae Ceauşescu. 

Pe de altă parte nici filmele sale nu sunt chiar aşa de impresionante. Ba dimpotrivă, aş spune că abia aştept să scap de modelul de film Nicolaescian în care personajele stau drepţi şi recită replicile de parcă întreg filmul se joacă la radio, nu pe TV sau în cinematografe! N-aveţi decât să revedeţi filme de-ale sale şi să observaţi stilul enervant în care se jucau rolurile, complet idiot după părerea mea. Pe vremea aceea însă niciunul din noi nu ştiam aprecia gradul de profesionalism al unui actor şi ne lăsam furaţi de explozii şi călăreţi şi luptele cu săbii etc...

Pentru că a murit nu vreau nici să-l vorbesc prea mult de rău. Dar dacă e adevărat că morţii trăiesc prin sufletul lor într-o altă dimensiune din care pot vedea ce se mai întâmplă în lumea noastră atunci aş vrea să vadă şi el acum că înafară de mulţimea de prosternaţi în faţa "realizărilor" lui mai există şi oameni care, cunoscându-i caracterul mizerabil, ştiind ce lichea ordinară a fost la viaţa lui, nu se pleacă cu pioşenie în faţa cadavrului său ci mai degrabă aruncă pe direcţia respectivă un scuipat! Sergiu Nicolaescu nu merită nimic din partea noastră. S-a înfruptat el din banul public mai mult decât a meritat, de ce să-i mai fim noi slugi pioase după moarte? Ducă-se-n Iad, acolo unde este locul scârboşenilor comuniste gen Sergiu Nicolaescu! Să-ţi fie ţărâna grea, King-Kong şi-s curios acum pe unde vei scoate cămaşa în faţa lui Ceauşescu, căci îl vei întâlni curând!!! De Dumnezeu nu mai zic nimic... 

Cornel SABOU

Update: aud şi văd la TV că Sergiu Nicolaescu va fi incinerat şi nu înmormântat, motiv pentru care nu va putea beneficia de o slujbă creştinească de înmormântare. Este, dacă vreţi, o dovadă în plus asupra caracterului comunist al acestui personaj sinistru! Aşa să se şi întâmple, să fie ars în crematoriu! Nu merită mai mult, nu merită un preot lângă capul său şi nici un loc de veci în Cimitirul Belu unde stau îngropaţi Eminescu şi alte foste valori româneşti! Cred că decizia de incinerare îi aparţine şi că soţia sa nu face decât să-i respecte acestuia dorinţa. Un comunist nu suportă faptul că va fi petrecut la groapă de un preot. Sergiu Nicolaescu nu merită o groapă!

Respect pentru Adrian Năstase!

Toată stima şi respectul pentru persoana privată de libertate Adrian Năstase! Nu, nu glumesc! Şi după cum bine aţi văzut, nu m-am referit la politicianul Adrian Năstase ci strict la persoana care este acum, închisă într-un penitenciar. 

De ce spun că am stimă şi respect pentru el? Păi... să vedem...

Posturile TV au transmis (unele cu caracter ironic) multe ştiri despre implicarea fostului prim-ministru în activităţi educative cu persoanele private de libertate din penitenciar. Năstase a ţinut cursuri, a participat la diverse programe inclusiv cu cei dependenţi de droguri pe care căuta să-i înveţe să trăiască normal. Nişte ziarişti idioţi se amuzau pe seama preocupărilor din prezent ale lui Năstase fără să poată înţelege că şi acestea fac parte din viaţa noastră reală şi sunt chiar o problemă mai acută decât multe din falsele probleme pe care le ridică ei prin talk-show-uri televizate!

Eu însă ştiu ce e după gratii. Nu e chiar ca în filme (sub aspectul "pericolului" generat de personajele interlope) pentru că "populaţia" penitenciară este formată în mare parte din muritori de foame care fac diverse infracţiuni minore pentru că n-au alternativă. Poate părea puţin forţată ideea că unii oameni sunt oarecum siliţi să facă infracţiuni ca să poată trăi, dar ceea ce spun eu aici este o realitate şi nu poate fi contestată decât de personaje superficiale în opinie. Cel care va face o minimă documentare în domeniu se poate convinge personal.

Deci, vorbeam de Adrian Năstase. De cel care fusese gata să se împuşte decât să ajungă să trăiască după gratii. Să ştiţi că nu e uşor să accepţi în plan psihic faptul că vei petrece luni de zile (sau ani) după gratii, printre infractori şi în condiţiile mizere din penitenciarele româneşti! E chiar foarte greu, mai ales pentru persoanele care sunt învăţate "afară" cu un trai îndestulat, la un confort maxim. Până la urmă, Năstase a trecut de acest prag psihologic, l-a depăşit şi s-a adaptat. A făcut chiar mai mult. S-a integrat în atmosferă, a început să se implice şi să SCHIMBE în bine partea de spaţiu în care se mişcă şi în care se poate manifesta! Asta mă face să-l respect! Iată că nu şi-a negociat o liberare interlopă, nici nu a cerşit îndurare. Ba mai mult, şi-a "permis" să întreţină un blog cu opinii personale despre viaţa politică din România. El, mai mult singur decât înconjurat şi ajutat de prieteni, a hotărât să-şi menţină ridicată ştacheta pretenţiilor şi a continuat să activeze intelectual în spaţiul virtual românesc chiar dacă demersul său a stârnit iar ironii şi critici idioate. 

Într-un fel, Năstase îmi aminteşte de fostul primar băimărean Cristian Anghel. După ce a fost timp de 17 ani primar, Anghel s-a trezit condamnat la închisoare, arestat şi depus în penitenciar! Acolo... s-a întâlnit cu mine, ziaristul manevrat de mica ocultă locală şi de asemenea condamnat. M-am uitat atunci la Anghel oarecum curios... Trăia într-un mediu categoric nespecific lui, printre toţi ţiganii, hoţii şi bandiţii din zonă toţi disperaţi după ţigări şi mâncare, deseori violenţi şi - era să uit - foarte mulţi cu adevărat bolnavi psihici! Dar Anghel, la fel ca Năstase acum, s-a adaptat, şi-a înfrânt frica normală de un asemenea anturaj, a stat în picioare, demn, ascunzându-şi sentimentele, trăirile şi chiar implicându-se pe ici, pe colo, pe unde putea face ceva, cât de puţin, ca să schimbe în bine situaţia, ca să le mai deschidă mintea neciopliţilor din jur. Anghel nu s-a încurcat în nici o "combinaţie" specifică vieţii din închisoare, nu s-a asociat cu mafioţii închişi aici, trăia oarecum singuratic, în lumea lui, liniştit, citind şi scriind mult, făcând sport. Beam câteodată cafeaua de dimineaţă împreună, mai schimbam câteva opinii peste zi, ne mai serveam reciproc cu de-ale gurii şi ne respectam. Pentru că fiecare trăiam o dramă, fiecare în felul lui, şi fiecare îşi înfrunta destinul cu curaj şi - spun eu - cu nobleţe de caracter. Eu nu voi uita niciodată acele "clipe" (ani) de detenţie şi nici acele clipe în care marele politician nu mai era decât un simplu coleg, expus ca şi mine riscurilor sistemului. El cu siguranţă va uita pentru că - iată - la viitoarele alegeri va putea candida din nou şi va da cu siguranţă de pământ cu toţi parveniţii ăştia din politica băimăreană. Acolo este lumea lui Anghel, ca şi lumea lui Năstase, în cercurile conducătoare. Unii pentru asta au fost născuţi, crescuţi, făcuţi. Din lumea aia se vede mai greu în jos spre muritorii de rând. Când cazi descoperi că există şi aceasta, lumea celor mulţi şi flămânzi, o lume guvernată de multe legi neadoptate de parlament! Când te ridici abia aştepţi să uiţi de ea. Unii însă nu se pot ridica mai mult decât le este - poate - predestinat...

Năstase şi Anghel sunt făcuţi să conducă şi vor trăi ulterior detenţiei reimplicându-se în viaţa politică. Anghel o face deja, desigur pe la periferia vieţii publice pentru că instanţa i-a interzis să se implice direct o anumită perioadă de timp. La fel va fi şi cu Năstase. După liberare, o perioadă va activa pe la marginea vieţii publice. Dar această perioadă va trece. Şi va reveni aşa cum revine acum Cristian Anghel! Şi cred că va avea puterea să învingă! Pentru că dacă ai învins un sistem care a încercat să te distrugă într-o confruntare inegală, atunci poţi să câştigi şi o "luptă dreaptă" în libertate! Sincer şi din toată inima le doresc atât lui Cristian Anghel cât şi lui Adrian Năstase multă putere şi curaj pentru a-şi reîncepe viaţa publică activă! Din punctul meu de vedere, odată ce au fost închişi şi au putut să demonstreze că fac faţă detenţiei prin forţe proprii, cu tărie psihică şi mai ales cu o dorinţă vizibilă de a se implica pentru a schimba în bine măcar o mică zonă din spaţiul infect în care trăiesc, ei au arătat că sunt oameni puternici şi capabili! Lăsând la o parte tot ce a fost cândva, tot ce li se poate reproşa în trecutul lor politic, Năstase şi Anghel TREBUIE să revină. Îmi doresc asta, alături de ei şi-mi mai doresc ca o dată întorşi la realitatea noastră ei să-şi activeze din nou aceste calităţi care i-au ajutat să fie învingători în iad! De data aceasta însă, în slujba noastră, pentru noi şi - de ce nu? - pentru ROMÂNIA! Sună pretenţios? Poate că da, dar prefer să cred în aceste idei, pentru că odată, cândva, am crezut în oameni şi oamenii m-au dezamăgit. Paradoxal, acum cred că nişte foşti şi/sau actuali "puşcăriaşi" pot schimba în bine societatea! Vom vedea împreună dacă realitatea îmi va da sau nu dreptate. 

La Mulţi Ani în 2013!

Cornel SABOU