Avionul care a căzut pe capul Guvernului

Un avion a căzut în Munţii Apuseni, două persoane au murit şi alte cinci au fost rănite. În condiţii normale, această simplă ştire nu ar impresiona prea mult. Aproape zilnic se intâmplă în lume câte un accident aviatic, iar cele mai multe asemenea incidente se lasă cu un număr mare de victime. 

Problema “românească” apare însă imediat DUPĂ producerea accidentului. Aşadar, avionul cade, ştirea explodează pe toate posturile TV şi urmează partea de salvare a victimelor. Nimeni nu ar fi putut reproşa nimic autorităţilor dacă din cauza prăbuşirii ar fi murit mai multe persoane, DAR... primele informaţii spun că toţi cei care se aflau în avion sunt în viaţă, chiar dacă unii dintre ei în stare foarte gravă! Din acest moment intrăm într-un episod care ţine exclusiv de profesionalismul autorităţilor implicate în operaţiunea de salvare. Dacă oamenii au supravieţuit prăbuşirii şi ţinând cont de faptul că victimele se aflau într-un loc neidentificat, în pădure, prin Munţii Apuseni, în stare gravă, fiecare minut care trecea devenea foarte important pentru salvarea lor! Cu cât ar fi fost găsiţi mai repede cu atât şansa lor de a supravieţui era mai mare. 

Şi acum să recapitulăm, pe scurt, ce s-a întâmplat... Autorităţile s-au mişcat foarte greu, eforturile diferitelor instituţii (Poliţie, SRI, STS, Armată, Jandarmerie, SMURD etc) n-au fost coordonate dintr-un centru unic, datele tehnice pentru localizarea locului prăbuşirii n-au fost interpretate corect de “specialişti”, iar locul prăbuşirii nu a fost găsit. În consecinţă, căutările autorităţilor au fost fără nici un rezultat timp de aproape 7 ore. Norocul victimelor a fost faptul că toţi cetăţenii care locuiesc în zona în care s-a prăbuşit avionul au ieşit în teren, într-o acţiune spontană de căutare fără precedent! Sute de oameni s-au răspândit prin munţi, prin căi numai de ei ştiute, ca să-i găsească pe răniţi. Aşa se face că un pădurar a ajuns primul la locul catastrofei şi acesta a coordonat apoi sosirea mai multor salvatori. Între timp, însă, două persoane au decedat, pilotul şi o studentă. 

Ceea ce a urmat ţine de specificul românesc. Cine este vinovatul? Cine îşi dă demisia? Nimeni! Cine e responsabil pentru faptul că au trecut 7 ore până la găsirea victimelor, fapt care a agravat considerabil starea fizică a victimelor, provocând şi moartea a două persoane? Nimeni! Presa se concentrează pe aceste lucruri, iar politicienii îşi joacă acum cartea lor de interese. Schimbăm pe cineva sau sacrificăm doar nişte peşti mai mici? Ne facem că plouă sau tăiem ceva în carne vie?

În urmă cu câteva minute, premierul Victor Ponta a anunţat că a luat deja primele măsuri împotriva celor pe care îi consideră vinovaţi. Au fost înlocuiţi din funcţii un Secretar de Stat din Ministerul de Interne, doi directori de la ROMATSA şi se va înainta către CSAT propunerea de schimbare a şefului STS. Suficient? Aş spune că e mai mult decât nimic, dar în acelaşi timp e foarte puţin în comparaţie cu adevărata răspundere şi vinovăţie! Vorbim aici de un sistem care nu funcţionează, nu de două-trei persoane care nu şi-ar fi făcut datoria! Vorbim de structuri incompetente de la vârf la bază, de nepotisme şi corupţie, de acapararea instituţiilor până la cel mai de jos nivel de către politruci iresponsabili! Dacă am avea un preşedinte şi un prim-ministru cu adevărat interesaţi de ţara asta atunci am avea parte ACUM de un adevărat cutremur de restructurare a instituţiilor şi de pedepsire a vinovaţilor!

Avionul căzut pe capul guvernanţilor declanşează acum o intervenţie COMPETENTĂ a societăţii civile! Milioanele de oameni care privesc şocaţi, supăraţi, uimiţi, trişti şi revoltaţi desfăşurarea evenimentelor nu stau inactivi. Părerea lor, exprimată public, pe siteuri de socializare, pe bloguri şi alte adrese de net, la servici sau în familie va mişca din loc muntele de ignoranţă guvernamentală şi incompetenţa dovedită.

Atât deocamdată pe acest subiect. Mă declar onorat că fac parte din România oamenilor simplii, care au ieşit din casele lor să caute supravieţuitorii fără să fie plătiţi sau recompensaţi pentru asta. Mi-e silă că fac parte din România autorităţilor care mâncau seminţe sau jucau Solitaire în loc să caute prin munţi. În acest timp, de undeva, dintr-o altă lume, Adrian Iovan şi Aurelia Ion privesc spre noi. Şi spre ei! Cu lacrimi îngheţate pe obraz.... 

Cornel SABOU

La bună revedere, pe curând!

Perioada mea de “concediu” s-a cam prelungit, ca să spun aşa... Mi-a fost dor să scriu, aşa că de azi înainte voi scrie mai des! Chiar foarte des!! :)

Acum nu am un subiect în minte deşi acestea se înghesuie de-a valma în creierii mei, îmbrâncindu-se ca să iasă în faţă pentru a deveni “vedetă” pe blog! Este timp pentru toate, chiar şi pentru cele neinteresante, cum ar fi – de exemplu - plăcerea de a umbla în pantaloni scurţi iarna! :) Nu vreau să mă grăbesc însă pentru că oricum nimeni nu stă grăbit să mă citească! :)

Sunt un om care consumă multă informaţie. Chiar dacă ar fi să stau izolat de societate (şi am stat, nu puţin!) nu mă pot abţine să nu culeg informaţii de peste tot! Din natură dacă de la oameni nu e posibil! Din jurul meu, de aproape şi de departe. Din ţară şi din străinătate. Cum spuneam, de peste tot...

Dar informaţiile nu-mi plac doar pentru că, atunci când vin, acestea aduc cu ele noutăţi sau pentru că pur şi simplu... există! Le caut, le primesc şi le procesez doar pentru că mă ajută să înţeleg (bine, zic eu) REALITATEA în care trăiesc! Mă ajută să mă orientez în spaţiul meu vital! Mă ajută să iau decizii, şi acesta este probabil cel mai important aspect!

Voi împărţii cu voi unele concluzii la care am ajuns. Vă voi cere sfatul sau părerea acolo unde am nevoie de acestea. Sau am să vorbesc doar aşa, ca să mă aflu-n treabă şi să scriu, să scriu, să scriu...

La bună revedere, pe curând!

Cornel SABOU

Omul si regretul

Ne-am obisnuit (majoritatea dintre noi) sa luam anumite aspecte ale vietii ca fiind derivate ale religiei si din aceasta cauza sa le minimalizam importanta sau sa le ignoram de-a dreptul. Cum ar fi, de exemplu, sentimentul de regret, de parere de rau, asociat prea usor cu "pocainta", cu regretul interesat sau motivat de impunerea unei legi biblice. In realitate, in realitatea noastra, a vietii noastre, REGRETUL ocupa insa un loc foarte important si putini oameni sunt constienti de asta! Sa va dau un exemplu...

Daca ai avut in trecut un comportament nedemn, urat, fata de parintii tai acum poti sa ignori asta si sa-ti vezi de viata ca si cum nimic nu a fost. Parintii poate au imbatranit, ii lasi cu batranetea lor si-ti vezi de ale tale. Sau pastrezi un formalism impus de societate si-i vizitezi cand si cand, de ochii lumii. Daca, insa, la un moment dat te incearca un sentiment real de regret fata de modul mizerabil in care te-ai comportat in trecut fata de ei asta te face, te obliga, sa adopti o atitudine noua. Iti doresti sa repari cumva greselile trecutului. Te opresti din drumul tau (care nu duce oricum nicaieri) si-ti amintesti (suferind poate) ca ai calcat in picioare oamenii care te-au nascut! Te intorci la ei si ii privesti acum altfel, cu mai mult drag, cu mai multa atentie. Incerci sa-i ajuti, sa-i asculti, sa-i intelegi. Poate nu vei spune niciodata "iarta-ma", dar important e ca regretul din tine te-a schimbat, te-a facut sa te intorci la radacinile existentei tale si sa vezi in parintii tai nu doar doi oameni suferinzi ci doi sfinti in viata! Doi sfinti pacatosi nevoie mare, dar "iertati" in fata cerului pentru ca ani nesfarsiti de zile s-au ingrijit ca tu din mic sa ajungi mare fara sa traga nici un folos din asta...

Alt exemplu, poate mai des intalnit...

In lumea moderna, sotul si sotia se bat ca sa demonstreae cine are dreptate! Ca sa arate cu degetul cine-i vinovat! Nu ma refer la tinerii care cred ca tot ce zboara se mananca, la cei orbiti de dragoste sau care abia experimenteaza viata. Ma refer la cuplurile care deja impart totul, timpul, banii, cartofii, bucata de carne, facturile, copiii, dragostea... Si pentru ca in viata reala nimeni nu are totul din belsug, judecarea prioritatilor va aduce mereu conflictul in cuplu. Si daca e conflict, mic sau mare, musai trebuie sa fie si un vinovat, plus unul care are mereu dreptate. Barbatul, fiind intotdeauna foarte tare cand se bate cu o femeie, isi va impune dreptatea sa si va arata cu degetul triumfator spre femeia vinovata. Femeia, de regula fiind mai slaba, tace si se deschide in alte parti, unde i se pare ca gaseste intelegere, acuzand in barfa ei nedreptatea barbateasca si consolidandu-si astfel rolul de victima...

Exemplele de mai sus sunt luate din viata reala, din ceea ce traiesc foarte multi oameni azi. Si-ntr-un caz si in celalalt situatia nu se poate normaliza, nu poate fi adusa pe fagasul ei normal fara sa aiba la baza un sentiment de regret curat! Atunci cand imprejurarile vietii tale te fac sa-ti dai seama ca ai gresit, primul pas care vine automat, fara voia ta, e regretul! Nu discut acum daca-l impartasesti sau nu, daca orgoliul te va lasa sa faci pasul aparent inapoi care duce la impacare, la normalitate sau daca vei merge tot inainte ca boul, purtandu-ti regretul cu tine si uitand intr-o zi de el. Spun doar ca fara regret, fara aceasta parere de rau, o schimbare de atitudine sincera, reala, este imposibila! Mai departe, asociate sentimentului de regret vor fi si alte caracteristici ale personalitatii tale care vor decide in ce fel se manifesta schimbarea...

Filosofez aici pe seama regretului pentru ca ma incearca si pe mine, din multe motive, mult mai complexe, mai complicate decat exemplele de mai sus. Daca ar fi fost doar atat..! N-o sa particularizez insa cu viata mea...

O sa inchei cu o concluzie simpla. Oamenii buni isi regreta faptele gresite din trecut. Oamenii rai nu regreta, ei isi vor gasi mereu justificari. Oamenii buni isi vor indrepta greselile, atat cat pot, atat cat le permite inteligenta. Oamenii rai vor merge inainte spre inapoi cu convingerea ca totul li se cuvine, inclusiv suferinta celor calcati in picioare. Identificati-i in oamenii de langa voi si reactionati ca atare! Cel care si-a abandonat parintii te va abandona si pe tine atunci cand interesul i-o va cere. Cel care isi nenoroceste partenerul de viata ce interes poate avea sa te faca pe tine fericit? Cel care nu are regrete, nu trebuie sa aiba parte nici de iertare!

Cornel SABOU