37... Numărătoarea inversă continuă. Azi ar trebui ca fostul primar Cristian Anghel să fie transferat la Gherla. Are ANP-ul o ”politică” găunoasă de prezentare a deţinutului la Curtea de Apel Cluj. În loc să-l ducă dimineaţa cu o maşină, să-l prezinte instanţei clujene şi apoi să-l aducă seara înapoi, ei organizează un transfer în toată regula la Gherla cu câteva zile înainte de instanţă. Apoi, la alte câteva zile după înfăţişarea din faţa judecătorilor se face transferul înapoi la Baia Mare. Aşa şi cu Anghel. Merge la Gherla pentru a putea fi dus la instanţa din Cluj. Va lipsi cam o săptămână din Baia Mare. Aiurea...
Discutam cu el dimineaţă tot felul. Omul încă se gândeşte serios la administraţia publică locală. Caută tot felul de idei care să înbunătăţească sistemul. Vorbeam de grupurile de cetăţeni care pot sprijini administraţia. Organizate pe cartiere. Cu întâlniri periodice în şcoli. Cu iniţiative care să fie transmise primăriei, şi să fie însuşite de primar (sau/şi consilieri). Grupuri formate din oameni isteţi, indiferent de pregătire, cu spirit civic dezvoltat peste mediu. A găsit şi o denumire sub care ar putea fiinţa aceste grupuri: ”Rivulus Dominarum”!
M-a întrebat ce mai ştiu de referendumul care a avut loc în Baia Mare. Se mai vorbeşte de el? Cine draq să mai vorbească de un referendum la care nu a participat nimeni??? Organizat din interesul particular al unor consilieri. Pentru blocarea (cică) a poluării în Baia Mare. De fapt pentru blocarea societăţii străine care vrea să scoată aur din pirita aruncată în jurul oraşului. Societate care era foarte bună atunci când accepta ofertele de ţevi şi alte materiale oferite de firmele consilierilor locali, dar de îndată ce le-a refuzat s-a trezit cu... referendum! Aici sunt nişte poveşti tare faine cu consilierii ăştia, dar o să vi le spun eu după ce ies afară! Cum fac ei să vândă cu japca statului tot felul de produse ”unicat” pe care numai ei le fabrică. Milionari de carton. Ei fac oferta către primărie, apoi merg în consiliul local şi forţează acceptarea ei de către executiv. Uneori ţine ”vrăjeala”, alteori nu. Depinde de cine e acolo, în vârf. Acum Anghel nu mai e... Dar să lăsăm astea pe mai încolo... când vine căldura! Acuma mi-e cam frig să scriu atâta...
Am fost şi răcit. O perioadă. Care a trecut deja. Acum sunt bine. Foarte bine chiar! Pe curând...
Cornel Sabou
luni, 31 ianuarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
Glume cu gardieni
Bancuri adaptate pentru gardienii din penitenciare... Precizare: aceste texte sunt simple glume. Nu se vor răutăcioase. Cine are simţul umorului să râdă! Dacă râde, atunci nu se poate regăsi printre personaje... Distracţie faină!
---------------------------------------------------
Un vizitator vrea să intre cu maşina în Penitenciar. La poarta 1 îl opreşte gardianul vigilent.
- Trebuie să-ţi fac o percheziţie, îi spune el şoferului
- Nici o problemă, zice şoferul şi se retrage lăsându-l pe gardian să-şi facă meseria.
În timpul căutării amănunţite agentul găseşte într-un cotlon un pacheţel plin cu un praf alb. Cu o mină victorioasă, se ridică, desface tacticos pacheţelul, trage o limbă zemoasă prin conţinut şi rânjind către vizitatorul uimit spune:
- Cocaină? cocaină?
- Nu, antrax!
---------------------------------------------------
Examen de admitere pentru postul de agent la Penitenciar. Testul de fizică. Subiectul: Fenomenul ionizării. La sfârşitul examenului unul din candidaţi îl întreabă pe altul, coleg de bancă:
- Mă tu ai ştiut?
- Perfect!- răspunde acesta.
- Să-ţi dea D-zeu sănătate zice primul, înseamnă că am ştiut şi eu, pentru că am copiat cuvânt cu cuvânt de la tine.
Enervat şi îngrijorat candidatul care ştiuse îi spune celuilalt:
- Idiotule, cum ai putut face una ca asta, acum o să ne prindă şi o să ne pice pe amândoi!!
- Fii serios, îi răspunde cel care copiase, n-o să se prindă nimeni pentru că am mai schimbat şi eu pe ici pe colo. De exemplu unde tu ai pus ION, eu am pus GHEORGHE!
--------------------------------------------------
Doi agenţi în prima lor zi de muncă...
- Agent 001, ce este penitenciarul?
- Nu ştiu.
- Eşti prost. Agent 002 ce este penitenciarul?
- Penitenciarul este mama mea.
- Corect. Agent 001 ce este penitenciarul?
- Penitenciarul este mama Agentului 002.
- Idiotule, penitenciarul este şi mama ta, ai inţeles?
- Înţeles.
- Ce ai înţeles?
- Că sunt frate cu Agentul 002
-------------------------------------------------
Un agent şi-o agentă se iubesc... Cum să facă ei dragoste în penitenciar fără să se prindă colegii? Hotărăsc să îşi trimită mesaje codificate printr-un deţinut atunci când vor să se ardă.
Într-o zi, îii zice agentul deţinutului:
- Deţinut, du-te la Agenta X şi zi-i că vreau să bat la maşină.
Se duce deţinutul la Agenta X:
- Domşoară/Doamnă, zice Agentul că vrea să bată la maşină.
- Du-te şi zi-i că n-am decât cerneală roşie.
Îi zice deţinutul Agentului... după vreo două zile din nou îl trimite Agentu pe deţinut la Agentă. Asta iar îi zice că n-are decât cerneală roşie şi tot aşa de câteva ori.
După un timp, îi zice Agenta deţinutului:
- Du-te la Agent şi zi-i c-am cerneală albastră acum.
Se duce, îi zice, la care Agentu:
- Du-te şi zi-i că am scris de mână…
--------------------------------------------------
doi gardieni clampă pleacă ff fericiţi de la servici.
merg ce merg şi la un timp spune unu foarte amărât:
- frate....am uitat să mă piş
- nu-i nimic, te învăţ eu
--------------------------------------------------
Se face un sondaj internaţional pentru a se afla care sunt cei mai buni gardieni din lume pentru a păstra secretul de serviciu.
O tipă de la un penitenciar american este prima care îşi spune părerea:
- Soţul meu ştie unde lucrez, dar nu ştie cu ce mă ocup. Iar eu nu ştiu nici unde lucrează şi nici cu ce se ocupă. Si nici nu mă interesează. Eu nu duc acasă hârtii de la serviciu şi nici el nu aduce acasă hârtii de la serviciu.
Agentul de la un penitenciar Japonez spune:
- Eu şi soţia mea lucrăm în acelaşi birou, dar eu nu ştiu cu ce se ocupă şi nici ea nu ştie cu ce mă ocup .... Şi nici nu mă interesează.
În sfârşit vine şi rândul românului:
- Eu lucrez singur în birou. Nu ştiu cu ce mă ocup.... si nici nu mă interesează!
--------------------------------------------------
Merge gardianul nostru la prima expoziţie de pictură din viaţa sa. Să vadă şi el cum sunt picturile. La un moment dat, indignat, se adresează custodelui:
- Înţeleg că pictorii moderni pun operelor lor titluri ciudate, dar la tabloul ăsta, care prezintă clar o partidă de sex, titlul "Lenin în Polonia" este complet nejustificat.
- Vă explic imediat. Ştiţi cine este doamna din tablou?
- Habar n-am.
- Este soţia lui Lenin.
- De acord, însă partenerul ei nu este Lenin.
- Aţi găsit singur explicaţia. ...............Lenin este in Polonia
------------------------------------------------
Gardianul:
- Ce obrăznicie! Eu îţi spun că nevastă-mea are un copil şi tu mă întrebi de la cine?
Colegul:
- Linişteşte-te, nu te enerva, am crezut că ştii!
------------------------------------------------
Un gardian către soţia lui: - te rog sa nu mai sari într-un picior, că ţi-l rup şi pe celălalt.
------------------------------------------------
Un grup de gardieni pleacă într-o excursie (făcută cadou de ANP) în natură, prin munţii Carpaţi.
La un moment dat se aude un urlet înfricoşător.
- UUUUU-UUUUUUUUUU-UUUUUUUUUUUUUUU.
Speriaţi şi curioşi îşi întreabă ghidul despre ce este vorba. Ghidul le spune glumind:
- În zona noastră există un grup de femei foarte frumoase care în momentul în care le vine timpul de împerechere se adună într-o "peşteră" şi îşi înalţă strigătul hormonal în aşteptarea masculilor.
Peste 2 zile pe blogul lui Cornel Sabou scria cu litere de-o şchioapă.
"15 gardieni au murit călcaţi de tren într-un tunel din Romania. Toţi erau dezbrăcaţi"
-----------------------------------------------
Doi gardieni escortează un deţinut. La un moment dat se rătăcesc, şi nu mai găsesc drumul corect. După o vreme rămân fără mâncare.
Ei propun ca în fiecare zi să-şi taie câte ceva din corp să mănânce.
În prima zi, primul gardian, îşi taie o bucată din picior.
- Azi mâncăm pulpă!
A doua zi, al doilea gardian, îşi taie din coaste.
- Azi mâncăm costiţă!
A treia zi vine rândul deţinutului. Seara îşi deschide şliţul. Fericiţi ceilalţi doi exclamă:
- Astă seară mâncăm cârnăcior!
Deţinutul:
- Ce cârnăcior! Un ceai cald şi la culcare!
---------------------------------------------
---------------------------------------------------
Un vizitator vrea să intre cu maşina în Penitenciar. La poarta 1 îl opreşte gardianul vigilent.
- Trebuie să-ţi fac o percheziţie, îi spune el şoferului
- Nici o problemă, zice şoferul şi se retrage lăsându-l pe gardian să-şi facă meseria.
În timpul căutării amănunţite agentul găseşte într-un cotlon un pacheţel plin cu un praf alb. Cu o mină victorioasă, se ridică, desface tacticos pacheţelul, trage o limbă zemoasă prin conţinut şi rânjind către vizitatorul uimit spune:
- Cocaină? cocaină?
- Nu, antrax!
---------------------------------------------------
Examen de admitere pentru postul de agent la Penitenciar. Testul de fizică. Subiectul: Fenomenul ionizării. La sfârşitul examenului unul din candidaţi îl întreabă pe altul, coleg de bancă:
- Mă tu ai ştiut?
- Perfect!- răspunde acesta.
- Să-ţi dea D-zeu sănătate zice primul, înseamnă că am ştiut şi eu, pentru că am copiat cuvânt cu cuvânt de la tine.
Enervat şi îngrijorat candidatul care ştiuse îi spune celuilalt:
- Idiotule, cum ai putut face una ca asta, acum o să ne prindă şi o să ne pice pe amândoi!!
- Fii serios, îi răspunde cel care copiase, n-o să se prindă nimeni pentru că am mai schimbat şi eu pe ici pe colo. De exemplu unde tu ai pus ION, eu am pus GHEORGHE!
--------------------------------------------------
Doi agenţi în prima lor zi de muncă...
- Agent 001, ce este penitenciarul?
- Nu ştiu.
- Eşti prost. Agent 002 ce este penitenciarul?
- Penitenciarul este mama mea.
- Corect. Agent 001 ce este penitenciarul?
- Penitenciarul este mama Agentului 002.
- Idiotule, penitenciarul este şi mama ta, ai inţeles?
- Înţeles.
- Ce ai înţeles?
- Că sunt frate cu Agentul 002
-------------------------------------------------
Un agent şi-o agentă se iubesc... Cum să facă ei dragoste în penitenciar fără să se prindă colegii? Hotărăsc să îşi trimită mesaje codificate printr-un deţinut atunci când vor să se ardă.
Într-o zi, îii zice agentul deţinutului:
- Deţinut, du-te la Agenta X şi zi-i că vreau să bat la maşină.
Se duce deţinutul la Agenta X:
- Domşoară/Doamnă, zice Agentul că vrea să bată la maşină.
- Du-te şi zi-i că n-am decât cerneală roşie.
Îi zice deţinutul Agentului... după vreo două zile din nou îl trimite Agentu pe deţinut la Agentă. Asta iar îi zice că n-are decât cerneală roşie şi tot aşa de câteva ori.
După un timp, îi zice Agenta deţinutului:
- Du-te la Agent şi zi-i c-am cerneală albastră acum.
Se duce, îi zice, la care Agentu:
- Du-te şi zi-i că am scris de mână…
--------------------------------------------------
doi gardieni clampă pleacă ff fericiţi de la servici.
merg ce merg şi la un timp spune unu foarte amărât:
- frate....am uitat să mă piş
- nu-i nimic, te învăţ eu
--------------------------------------------------
Se face un sondaj internaţional pentru a se afla care sunt cei mai buni gardieni din lume pentru a păstra secretul de serviciu.
O tipă de la un penitenciar american este prima care îşi spune părerea:
- Soţul meu ştie unde lucrez, dar nu ştie cu ce mă ocup. Iar eu nu ştiu nici unde lucrează şi nici cu ce se ocupă. Si nici nu mă interesează. Eu nu duc acasă hârtii de la serviciu şi nici el nu aduce acasă hârtii de la serviciu.
Agentul de la un penitenciar Japonez spune:
- Eu şi soţia mea lucrăm în acelaşi birou, dar eu nu ştiu cu ce se ocupă şi nici ea nu ştie cu ce mă ocup .... Şi nici nu mă interesează.
În sfârşit vine şi rândul românului:
- Eu lucrez singur în birou. Nu ştiu cu ce mă ocup.... si nici nu mă interesează!
--------------------------------------------------
Merge gardianul nostru la prima expoziţie de pictură din viaţa sa. Să vadă şi el cum sunt picturile. La un moment dat, indignat, se adresează custodelui:
- Înţeleg că pictorii moderni pun operelor lor titluri ciudate, dar la tabloul ăsta, care prezintă clar o partidă de sex, titlul "Lenin în Polonia" este complet nejustificat.
- Vă explic imediat. Ştiţi cine este doamna din tablou?
- Habar n-am.
- Este soţia lui Lenin.
- De acord, însă partenerul ei nu este Lenin.
- Aţi găsit singur explicaţia. ...............Lenin este in Polonia
------------------------------------------------
Gardianul:
- Ce obrăznicie! Eu îţi spun că nevastă-mea are un copil şi tu mă întrebi de la cine?
Colegul:
- Linişteşte-te, nu te enerva, am crezut că ştii!
------------------------------------------------
Un gardian către soţia lui: - te rog sa nu mai sari într-un picior, că ţi-l rup şi pe celălalt.
------------------------------------------------
Un grup de gardieni pleacă într-o excursie (făcută cadou de ANP) în natură, prin munţii Carpaţi.
La un moment dat se aude un urlet înfricoşător.
- UUUUU-UUUUUUUUUU-UUUUUUUUUUUUUUU.
Speriaţi şi curioşi îşi întreabă ghidul despre ce este vorba. Ghidul le spune glumind:
- În zona noastră există un grup de femei foarte frumoase care în momentul în care le vine timpul de împerechere se adună într-o "peşteră" şi îşi înalţă strigătul hormonal în aşteptarea masculilor.
Peste 2 zile pe blogul lui Cornel Sabou scria cu litere de-o şchioapă.
"15 gardieni au murit călcaţi de tren într-un tunel din Romania. Toţi erau dezbrăcaţi"
-----------------------------------------------
Doi gardieni escortează un deţinut. La un moment dat se rătăcesc, şi nu mai găsesc drumul corect. După o vreme rămân fără mâncare.
Ei propun ca în fiecare zi să-şi taie câte ceva din corp să mănânce.
În prima zi, primul gardian, îşi taie o bucată din picior.
- Azi mâncăm pulpă!
A doua zi, al doilea gardian, îşi taie din coaste.
- Azi mâncăm costiţă!
A treia zi vine rândul deţinutului. Seara îşi deschide şliţul. Fericiţi ceilalţi doi exclamă:
- Astă seară mâncăm cârnăcior!
Deţinutul:
- Ce cârnăcior! Un ceai cald şi la culcare!
---------------------------------------------
luni, 24 ianuarie 2011
Jurnal (17)
Nu-i stres... Au mai rămas 44 zile. Calm, mult calm îmi trebuie acum. Doar aşa, pentru liniştea mea interioară... Multă lume de aici când se apropie de data liberării începe să se confrunte cu insomnii, cu o agitaţie permanentă, cu stres! Eu rămân "fidel" calmului. Îmi dă confort şi siguranţă. Îmi dă şi linişte...
NU a fost puţin. Trei ani am stat aici... Ştiu că e prea devreme pentru un bilanţ general, dar deja mă simt, totuşi, mulţumit. Sunt mult mai bine decât ar fi "trebuit" să fiu, şi încă departe de ce aş vrea să fiu! Dar e bine...
Zilele acestea, pe care le voi mai sta aici, voi mai scrie despre mine. Este ultima parte a jurnalului meu personal. Apoi, după liberare, voi reveni la scopurile normale ale meseriei mele, de jurnalist. La reflectarea societăţii, aşa cum este ea. Nefardată, şi nereglată prin procese intelectuale artificiale. După liberare nu veţi mai cunoaşte trăirile interioare ale lui Cornel SABOU (de care oricum, nu duceaţi lipsa), şi nici gândurile, planurile, ideile care macină un om de genul meu. E mai bine aşa...
Deocamdată, însă, mai am gânduri, planuri, idei, sentimente. Altceva nu pot să am. N-am voie să am. De altfel, dacă nu mă înşel, partea cu sentimentele mi-e interzisă. Eu trebuie doar să mă adaptez, să accept, să mă supun, nu să SIMT. M-aţi putea contrazice afirmând că "a simţi" e un proces interior care nu poate fi interzis. Mda, parţial corect. Doar că nu mi-e clar un lucru... Ce e un sentiment când nu-l poţi manifesta? Ce valoare are? Aici nu pot să fiu supărat... că se interpretează! Nici vorbă să fiu furios, nervos sau iritat. Pentru că asta se transformă în "incident", şi apoi în amânarea liberării. Nu pot urî, căci ura - dacă nu o poţi manifesta deschis - te macină, şi suferi. Nu pot iubi, pentru că aş fi fraier! De fapt, chiar sunt...
Dar nu contează acum ce pot şi ce nu pot. Contează doar ceea ce fac efectiv. Faptele te reprezintă cu adevărat. La fel şi pe mine. Încerc să fiu ireproşabil. Mi-e greu, mi-e uşor... când-cum. Unii reuşesc asta uşor, fiind din firea lor extrem de maleabili. Eu (cred) sunt mai rigid. Nu în extremă, dar suficient ca să mă "mişc" mai greu în direcţii necunoscute. Mai vorbim... Pe curând...
Cornel SABOU
NU a fost puţin. Trei ani am stat aici... Ştiu că e prea devreme pentru un bilanţ general, dar deja mă simt, totuşi, mulţumit. Sunt mult mai bine decât ar fi "trebuit" să fiu, şi încă departe de ce aş vrea să fiu! Dar e bine...
Zilele acestea, pe care le voi mai sta aici, voi mai scrie despre mine. Este ultima parte a jurnalului meu personal. Apoi, după liberare, voi reveni la scopurile normale ale meseriei mele, de jurnalist. La reflectarea societăţii, aşa cum este ea. Nefardată, şi nereglată prin procese intelectuale artificiale. După liberare nu veţi mai cunoaşte trăirile interioare ale lui Cornel SABOU (de care oricum, nu duceaţi lipsa), şi nici gândurile, planurile, ideile care macină un om de genul meu. E mai bine aşa...
Deocamdată, însă, mai am gânduri, planuri, idei, sentimente. Altceva nu pot să am. N-am voie să am. De altfel, dacă nu mă înşel, partea cu sentimentele mi-e interzisă. Eu trebuie doar să mă adaptez, să accept, să mă supun, nu să SIMT. M-aţi putea contrazice afirmând că "a simţi" e un proces interior care nu poate fi interzis. Mda, parţial corect. Doar că nu mi-e clar un lucru... Ce e un sentiment când nu-l poţi manifesta? Ce valoare are? Aici nu pot să fiu supărat... că se interpretează! Nici vorbă să fiu furios, nervos sau iritat. Pentru că asta se transformă în "incident", şi apoi în amânarea liberării. Nu pot urî, căci ura - dacă nu o poţi manifesta deschis - te macină, şi suferi. Nu pot iubi, pentru că aş fi fraier! De fapt, chiar sunt...
Dar nu contează acum ce pot şi ce nu pot. Contează doar ceea ce fac efectiv. Faptele te reprezintă cu adevărat. La fel şi pe mine. Încerc să fiu ireproşabil. Mi-e greu, mi-e uşor... când-cum. Unii reuşesc asta uşor, fiind din firea lor extrem de maleabili. Eu (cred) sunt mai rigid. Nu în extremă, dar suficient ca să mă "mişc" mai greu în direcţii necunoscute. Mai vorbim... Pe curând...
Cornel SABOU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)