Visul românesc

Mass media, atât cea naţională cât şi cea internaţională, e plină de exemple de români „răi”. Românii fură, ucid, mint, cerşesc parcă peste tot în lume! Toată lumea-i condamnă pe români, se fereşte de români şi acuză românii. Asta se vede la televizor, în mass media, dar... realitatea nu e asta! Astăzi, în ajun de Sărbătoare Naţională, am să vă vorbesc de românii adevăraţi. Criminali, hoţi, cerşetori există în toate ţarile lumii. Nici SUA nu duce lipsă, nici Occidentul. Aşa că răii români nu sunt cu nimic mai prejos decât răii altor naţiuni. Dar noi, românii, mai însemnăm şi altceva!  Suntem plini de poveşti de succes şi ar trebui – poate – să „inventăm” o nouă sintagmă atunci când privim deschis spre românii adevăraţi. Eu aş numi-o VISUL ROMÂNESC! Deseori posibil de împlinit!

Trei românce fericite

Cristiana Popescu are acum ceva peste 30 de ani... „Locuieste in Adu Dhabi, este insotitoare de bord la o companie privata detinuta de unul din membrii familiei regale a Emiratelor Arabe, are un salariu de peste 5000 de euro pe luna si un logodnic care o iubeste. Si mai important decat toate – isi traieste viata din plin.  Totul a inceput in facultate. Cristiana era studenta la Litere la Limbi straine si lucra in aeroportul Henry Coanda la punctele de securitate. Si-a dat seama ca in Romania nu prea are cum sa castige banii pe care si-i dorea si a inceput sa isi caute online joburi in strainatate. A fost la mai multe interviuri si  a avut noroc – a fost angajata la Etihad Airways - compania aeriana nationala a Emiratelor Arabe cu baza in Abu Dhabi. Asa a inceput aventura in lumea araba pentru Cristiana. „M-am mutat in Abu Dhabi, unde am descoperit o alta lume. M-am indragostit imediat de oras si de jobul meu. Am invatat foarte multe despre aviatie in toate cursurile pe care le-am facut ca sa imi iau licenta de zbor si, de asemenea, am invatat cum sa traiesti si sa muncesti alaturi de zeci de nationalitati diferite”, povesteste Cristiana. Dupa doi ani si jumatate  petrecuti la Etihad Airways, Cristiana si-a dat seama ca vrea mai mult. A aplicat pentru un job la o companie „de private vip jets”, care aparitine familiei regale a Emiratelor Arabe - Falcon Aviation Services. „Ca sa ajungi sa muncesti la acest nivel trebuie sa ai experienta in first class service, sa ai o atitudine profesionala si sa stii sa comunici cu persoane de un anumit statut social si material - presedinti, regi, printese, diplomati si oameni de afaceri”, spune Cristiana. Compania i-a asigurat un apartament mobilat, pentru care nu trebuie sa plateasca nimic. Totul este inclus in contract.  Castiga in jur de 5000 de euro pe luna. „Cateodata si mai mult. Depinde de cate zboruri am in luna respectiva”, povesteste Cristiana. (link: 

Denisa Danila a reusit sa devina medic in Spania dupa ce i-a facut pe spanioli sa uite ca e romanca. Studiaza medicina de 11 ani, din care ultimii 7 in Spania. Mai are pana sa devina medic specialist in oftalmologie, asa cum viseaza, dar a reusit deja sa isi cumpere casuta visurilor ei: cu piscina, jacuzzi, solarium si o terasa imensa. La varsta ei, de numai 29 de ani, se poate considera un om realizat. Denisa locuieste acum in Alicante, unde lucreaza ca medic internist intr-un spital privat. A obtinut jobul in mod clasic: si-a depus un CV, iar angajatorilor le-a placut ce au citit. Inainte de asta, a lucrat pentru cea mai mare companie privata de servicii medicale din Spania. Denisa a reusit sa isi cumpere o casa cu doua etaje in Alicante. Este intr-o zona rezidentiala, are piscina, jacuzzi in aer liber, loc de joaca pentru copii. “Etajul de mai sus se cheama Solarium si poti sta la soare chiar si in plina iarna, pentru ca aici iernile sunt blande. Acolo as vrea sa imi amenajez o zona chill-out cu canapele si o mini gradina japoneza”, viseaza Denisa.

Monica Micu a renuntat la Romania pentru un nou inceput in Mexic. Frumos, nu? Tequila, sombrero, poncho, mariachi, Acapulco... Dar viata in Mexic nu se reduce la atat: “Fiecare locuitor cunoaste pe cineva care fie a fost jefuit, fie a fost rapit pentru o recompensa. Deocamdata, raii se ucid intre ei,  dar evident ca exista si victime colaterale. Daca stii sa eviti opulenta, iesitul noaptea pe strazi pustii, esti prudent si mai ai si noroc in viata, poti trai linistit aici”, ne lamureste Monica.  A plecat in Mexic impreuna cu sotul ei inainte sa inceapa criza, fara sa stie spaniola, dar cu multa vointa si entuziasm pentru o viata noua.  Odata ajunsa acolo, si-a setat prioritatile: s-a pus cu burta pe carte, a facut cursuri intensive de spaniola timp de un an si jumatate, iar acum este as in spaniola. Nu dupa mult timp si-a gasit si un job: lucreaza intr-o  organizatie internationala pe un program pentru protectia jurnalistilor din mai multe state unde situatia lor e grava. Nu este intamplator ca a fost angajata aici. In Romania, Monica a lucrat in televizune si are cursuri de specialitate: a facut “Dreptul”, studii postuniversitare in Relatii Internationale si are si o specializare in stiri de televiziune la BBC World School si una in reportaje radio la RFI  Paris. 

Link: http://www.perfecte.ro/lifestyle/romance-care-au-cucerit-lumea-ele-au-reusit-sa-se-faca-respectate-in-strainatate-au-joburi-de-vis-platite.html

Un român dă ora exactă la New York

Dimitrie Vicovanu este unul din cei mai renumiti ceasornicari de peste Ocean. Printre clientii sai se numara personalitati precum actorul Bill Cosby sau violonistul Itzhak Perlman.

Atunci cand la renumita casa de licitatii de obiecte rare de colectie Shotheby's din New York ajunge o piesa de orologerie rara, precum un Patek Philippe de aur din 1930, care trebuie restaurata, dupa ce n-a functionat zeci de ani, se apeleaza la Dimitrie Vicoveanu, un adevarat chirurg al orologiilor. "Ceasurile mi-au placut de mic copil, m-au fascinat si doream sa cunosc minunea unor roti care ne spuneau in cele din urma timpul real in care traim", a spus ceasornicarul. Cariera sa a inceput, insa, in domeniul arheologiei, activand in cadrul unui muzeu din Iasi. Vicovanu a invatat arta restaurarii ceasurilor de colectie sub egida guvernului comunist condus de Ceausescu, care l-a trimis la Laussane, in Elvetia, sa studieze. Nu s-a mai intors in Romania si in 1977 a reusit s-o ia cu el si pe fata sa, Daniela, care urma sa sufere o operatie pe cord, la doar 11 ani. Au emigrat in SUA in 1979 si doi ani mai tarziu, i-a urmat si sotia ceasornicarului, Agurita. Acum, in magazinul sau din New York, nu doar repara, ci si vinde ceasuri de colectie. "Master of Time" este administrat de fiica sa, Daniela. Batranul isi repara ceasurile intr-un atelier din Queens, unde mii de componente sunt asezate si organizate cu cea mai mare atentie posibila, iar meticulozitatea ceasornicarului roman din New York este rasplatita pe masura: reparatiile mai complicate pot ajunge si la doua mii de dolari. Printre clientii sai, s-au numarat personalitati precum actorul Bill Cosby sau violonistul Itzhak Perlman. Romanul a reusit sa repare inclusiv un ceas Omega de 50 de ani, plin de apa in urma unui accident aviatic. "De-a lungul anilor, clientii existenti mi-au facut reclama, spunand unul altuia despre mine. In plus, marea casa de licitatie Sotheby's imi trimite clienti. Relatia mea cu Sotheby's a inceput cu multi ani in urma, cand ei m-au luat consultant, ca sa desfac ceasurile puse in vanzare, sa stabilesc originalitatea lor pentru a fi descrise in catalogul licitatiei si sa estimez reparatiile necesitate de unele dintre piese", ne-a mai marturisit romanul.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/batranul-ceasornicar-povestea-romanului-care-da-ora-exacta-la-new-york-1249430

Medic în Africa de Sud

Alina Marian Beyer a plecat din Romania la scurt timp dupa Revolutie. Acum, ea lucreaza ca medic pediatru, avocat si asistent universitar in Africa de Sud.In Cape Town, sunt multi sud-africani care nu au auzit de Romania, lucru care ar putea fi si o "binecuvantare ascunsa", pentru ca "aici nu suntem asimilati cu stereotipul romanului cersetor si hot, despre care am auzit ca circula prin Europa", a povestit Alina Marian Bayer. "Am absolvit in Romania Facultatea de Pediatrie, deci am incercat sa raman in domeniul respectiv, desi o perioada am lucrat in urgente si apoi in Imunologie si Alergologie. In 2001 am primit o oferta de studii post-doctorale in Memphis, Statele Unite, si am lucrat acolo pana in 2003, cand m-am hotarat sa studiez dreptul si am revenit in Cape Town.

Initial nu am fost prea sigura de sansele mele de succes - parea totul mai mult o aventura - deci m-am inscris la o facultate de invatamant la distanta, University of South Africa. Ulterior m-am transferat la University of Cape Town, unde am absolvit licenta si masteratul cu specializarea in drept commercial si dizertatia in domeniul proprietatii intelectuale si concurentei. Am fost intai 'advocate', adica membra a baroului avocatilor pledanti care lucreaza pe langa Inalta Curte. Acum doi ani am devenit 'attorney' - un avocat care poate sa lucreze pentru firme independente - si 'conveyancer' - echivalentul unui notar specializat in tranzactii imobiliare. Initial am lucrat pentru o firma de avocati, dar de aproximativ sase luni mi-am deschis propria firma cu profil de drept medical, comercial, al familiei si al proprietatii imobiliare."

In plus, Aura este si scriitoare, iar cartea sa, Out of the Transylvania Night, in care vorbeste despre experienta comunismului, a fost nominalizata la Premiul Pulitzer in 2011, fiind un bestseller in SUA. "De intors in Romania nu cred ca se va intampla, dar vizitez tara aproape in fiecare an, avand familie si prieteni in Sibiu. Actualmente scriu o alta carte bazata pe psihologia lui Wayne Dyer, Bruce Lipton si Brian Weiss. De asemenea, sunt fascinata de editura Hay House cu care o sa am un training in Alaska si unul in Brazilia in aceasta vara. Cred ca descoperirea de sine este cea mai grea de facut; sa crezi ca esti pe drumul care trebuie, mergand in directia implinirii destinului tau reprezinta de fapt esenta vietii. Dar cum Lao-Tzu a spus: O calatorie de o mie de mile incepe doar cu un simplu pas! Niciodata nu este prea tarziu sa pui primul picior si sa crezi cu adevarat in ceea ce faci", incheie romanca.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/povestea-de-succes-a-unei-romance-in-africa-de-sud-ma-sperie-perspectiva-de-a-imbrani-in-romania-1244468

Designer la Viena

Probabil mai cunoscuti in strainatate decat in propria in tara, unii romani au reusit sa se faca respectati prin talentul lor si sa fie exemple pentru multe generatii din toata lumea. Un astfel de om este si Patricia Vincent, creatore de moda din Romania care are o cariera de succes in Viena, Austria. Nascuta in Bucuresti, Patricia Vincent locuieste din 5 octombrie 2002 in tara lui Mozart. Privind in urma, nu stie cum ar fi evoluat cariera sa daca ramanea in tara, pentru ca viata sa profesionala s-a nascut la Viena. "Am studiat un semestru la Michelbeuern Institute, un an la Asociatia Guvernamentala a Textilelor si am urmat un internship la un atelier de creatie couture. Studiul autodidact a inceput din perioada studiilor asistate si s-a focusat mai mult pe design. Acesta continua si astazi, el include documentare si analiza, descoperirea diverselor tehnici, seminarii sau specializari pe o anumita nisa", ne-a explicat Patricia Vincent.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/poveste-romaneasca-in-tara-lui-mozart-despre-moda-frumusete-si-business-1244729

Profesoară în America

Aura Imbarus a parasit Romania in 1997, cand a tras lozul norocos la Loteria Vizelor si a ajuns astfel pe Taramul Fagaduintei. Jurnalista in Romania, sibianca si-a cladit o cariera impresionanta pe pamant american, acolo unde preda ca profesor de liceu si colegiu.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-sua/visul-american-al-unei-romance-nominalizate-la-pulitzer-1243896

Specialist în Franţa

Florin Calin Paun a plecat inca din timpul facultatii in Franta, unde si-a continuat studiile in ingineria de aviatie la Ecole Polytechnique. Acum, dupa mai bine de doua decenii, romanul este considerat unul dintre cei mai buni "technology scouter" (descoperitori de tehnologie) din Franta. Il regasim pe Florin Calin in ierarhia ONERA (Oficiul National de Studii si Cercetari Aerospatiale al Frantei), unde, in calitatea sa de "Directeur Adjoint Innovation Industrielle", are rolul de a transforma inventiile cercetatorilor in cat mai multe aplicatii de succes. "In 20 de ani, nu am suferit niciodata ca sunt roman. Anunt cu mandrie ca sunt roman, pentru ca am un accent care imi tradeaza automat originea. Oamenii care se simt discriminati au probabil ceva sa isi reproseze", a adaugat cercetatorul roman.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/roman-de-la-agentia-spatiala-franceza-esti-discriminat-daca-faci-prostii-nu-ca-esti-roman-1241033

Găsiţi sute, mii de asemenea poveşti româneşti de succes pe net. Fiecare caz în parte (şi toate laolaltă) se constituie într-o dovadă de necontestat că poporul acesta este predominant frumos, muncitor, cinstit, drept şi ataşat de valori autentice, universale. Haideţi să nu mai definim românismul după ceata de ţărani care votează după plasa de alimente pe care o primesc, sau după acei politicieni fără scrupule şi fără nimic sfânt! Aştia sunt, împreună, gunoiul societăţii noastre, dar NOI, toţi ceilalţi, mulţi, frumoşi şi devotaţi cauzelor în care credem facem istoria reală a României prin toate faptele noastre de succes, de aici şi de pretutindeni!
Visul Românesc poate deveni realitate! Mii de români au demonstrat asta!
La Mulţi Ani române, priunde te-ai afla!

Cornel SABOU

Ziarul lui Dolha

Mircea Dolha este acum deputat PNL de Maramureş şi vrea să fie ales pentru următorii patru ani senator. Îl cunosc de mult timp şi pot spune că până de curând aveam o părere oarecum bună despre el. Adică, pentru a nu fi greşit înţeles, nu am avut afaceri sau orice alt fel de combinaţii cu el în trecut, nu îi sunt dator cu nimic şi nu îmi datorează nimic... Îl apreciam pentru că în peisajul acesta molcom ardelenesc maramureşean local era cam singurul care „ieşea în faţă” bătându-se ba ici, ba colo, cu unu’-altu’, fiind deci oarecum activ. Nu se ferea de presă, răspundea oricăror provocări şi avea „tupeul” acesta de-a se lua „la trântă” cu oricine în plan politic. Nu l-am cunoscut, însă, până de curând, de „aproape”, în „intimitatea” sa şi nu mă refer la intimitatea vieţii private. Mi-a oferit el această ocazie atunci când, recent, a venit să-mi propună o „afacere”!

Dolha ştia că urmează campania electorală şi voia să scoată pe piaţă un „ziar de campanie”, adică o publicaţie scrisă prin care să-şi facă reclamă astfel încât, pe de o parte, să câştige postul de senator la care visează, iar pe de altă parte să poată lovi în adversarii săi politici. Treaba mea, în viziunea sa, era să „conduc” acest ziar la vedere, să pretind public că publicaţia era a mea, urmând ca el să fie şeful „din spate", nevăzut şi neştiut. Concepţia lui Dolha este clasică şi cunoscută în peisajul presei româneşti. Mimăm un ziar „independent” care de fapt serveşte interesele „noastre”, iar pentru ca ziarul „independent” să fie credibil scoatem în faţă un ziarist cunoscut, iar prin vocea sa ne „aranjăm” interesele, adică lovim în adversari şi ne facem „nouă” imagine frumoasă! Acel jurnalist eram (trebuia să fiu) EU!

N-am zis „nu”, n-am zis „da” categoric. Am acceptat să „lucrez” pentru scoaterea primului număr. Mă agăţasem de una din promisiunile lui care suna frumos pentru mine, ca ziarist... „Poţi publica în ziar ce anchete vrei, despre oricine, nu mă interesează să protejez pe cineva”. Era ocazia să scot „de la naftalină” nişte materiale de presă „grele” care să apară într-un ziar. Am zis hai să încerc... Pe moment am decis să trec cu vederea faptul că în ziarul respectiv urmau să apară şi reclame vizibile cu PNL şi cu Dolha, fapt care, pentru „cunoscători”, elimina orice dubiu cu privire la... „cine e în spate”! L-am lăsat pe deputat să se amăgească cu secretul său...

Am scris câteva texte, am trimis editorului şi o anchetă care dezvăluia modalitatea prin care tatăl lui Cătălin Cherecheş, fost director la Direcţia Silvică Maramureş, fura bani grei de la stat, furtul acesta stând la originea averii imense moştenite de familia Cherecheş. Primul număr a apărut de Sărbătoarea Castanelor, dar... fără ancheta mea! Am întrebat care-i treaba şi mi s-a spus că materialul trimis de mine este păstrat... „pentru mai târziu”!

Ziarul se numeşte „Ziua bună, Maramureş”. Are şi un site, zbmm.ro... Eu am renunţat atunci, pe loc, la „colaborarea” propusă de Dolha. Mi-am dat seama că e inutil să mai continui doar pentru a scrie în folosul său sau pentru a documenta anchete de presă care nu vor fi publicate niciodată ci vor fi eventual folosite ca şantaj în folosul deputatului. Zic asta pentru că, ulterior, aflu cu stupoare că mama lui Cătălin Cherecheş este trecută candidat la parlamentare din partea PNL, adică... nu mai zic nimic.

Ziarul se distribuie gratuit. Primul număr a apărut în 30.000 (treizeci de mii) de exemplare. Problema a fost că Dolha n-avea pe nimeni la distribuţie. Am înţeles că tineretul liberal nu prea mai voia să facă muncă voluntară pentru Dolha, deoarece în trecut luase destule „ţepe” tot lipindu-i acestuia afişe cam pe gratis. De când am abandonat eu ziarul au mai apărut două numere, în calitate mult mai proastă. Şi Dolha îl voia săptămânal! Între timp şi-a aranjat difuzarea, nu zic cum că poate greşesc şi nu vreau să acuz aiurea de exploatarea unor copii, prin (din) anumite şcoli, clase şi (cu) profesoare, dar (probabil) fără acceptul părinţilor etc... Adică, ziarul e depus în cutiile poştale din oraş(e). Nu mai contează cum şi de către cine...

Contează altceva. Cine finanţează un ziar falimentar care apare în 30.000 de exemplare? Pe listele de candidaţi ai PNL, în Maramureş, a apărut fostul ministri Anca Boagiu! Când Dolha m-a contactat PRIMA oară ca să-mi propună să-i preiau ziarul era în America (SUA) în „vizită”. Lucrurile se leagă. Ministrul Boagiu şi-a aranjat să obţină deputăţia într-un loc sigur şi vrea probabil să beneficieze de linişte. Aici, în Maramureş. Prin surse numai de ea ştiute a rezolvat o finanţare de miliarde (lei vechi) pentru ziarul ăsta „de campanie”. Clar, nu-s banii lui Dolha! Ăsta e renumit pentru zgârcenia sa. Se cearta cu toată lumea pentru fiecare leu pe care trebuie să-l plătească. Din buzunarul lui n-ar da veci atâţia bani pentru editarea unui ziar care nu aduce deloc venituri. Mi s-ar părea interesant de aflat de unde vin exact zecile, sutele de milioane necesare pentru editarea acestui ziar şi pentru întreţinerea siteului şi care este legătura acestei finanţări cu candidatura Ancăi Boagiu! Nu credeţi?

Editarea ziarului se face la Bucureşti de către ziaristul Andrei Bădin, fost realizator de emisiuni la B1TV, scos pe tuşă după ce a fost acuzat de DNA de ceva infracţiuni. Nu ştiu ce probleme a avut Bădin în trecut, nici nu mă interesează, ştiu că în perioada scurtă în care am colaborat cu el pentru editarea ziarului mi-a dovedit că este un profesionist desăvârşit în munca tehnică de presă. Nici el nu este de acord cu unele „idei” ale lui Dolha, dar probabil, nu-i aşa?, trebuie să trăiască şi el cumva şi de aceea mai acceptă compromisul acestei colaborări... Nu-l judec, nu-l condamn. Fiecare decide pentru el, conform cu valorile şi principiile în care crede!

Ar mai fi detalii „picante” de povestit din această scurtă experienţă, dar neînsemnate comparativ cu ceea ce tocmai v-am povestit, de aceea nu mai insist pe subiect. Va las să digeraţi în linişte „subiectul” şi să citiţi în cunoştinţă de cauză ZIARUL LUI DOLHA!

Numai bine, pe curând...

Cornel SABOU

TU cu cine votezi?

În România, partidele sunt - toate! - o apă şi-un pământ! Nimic altceva nu le diferenţiază decât calitatea sau prostia membrilor sau conducerii. Doctrinele sunt apă de ploaie, nimic clar, concis, de ţinut minte. Nimic concret. Doar baliverne... Este poate cea mai mare dezamăgire în viaţa politică a României să vezi că n-ai în ce să crezi! La IDEI mă refer, la principii. Nu există "stânga" sau "dreapta". Există doar lideri mai deştepţi sau mai proşti. Şi există aparatul de partid. Care peste tot e la fel. Face munca de teren pentru candidat. Aia cu pliante, broşuri, afişe etc. 

Partidul care e la putere porneşte cu un mic avans faţă de celelalte. Pentru că are în subordine un aparat de stat. Şi vor exista întotdeauna oameni care vor vota cu puterea, oricare ar fi aceasta. 

Aşadar, zic că n-are rost să votaţi cu un anumit partid! Nici împotriva unui anumit partid. Partidele sunt organizaţii. Aveţi pe plan local OAMENI care candidează. Uitaţi-vă la ei. EI CONTEAZĂ!

Aşa ajungem la lucrurile care contează... Din România se emigrează masiv pentru că aici se trăieşte prost. Se trăieşte prost pentru că avem guvernări proaste. Dar guvernările astea sunt formate din oameni. Unii dintre ei ajung acolo pentru că îi votăm noi! De aia zic că trebuie să votezi oamenii, nu partidele. Oarecum împotriva firii... Pentru că într-o societate democratică de tip capitalist nu ar trebui să existe "salvatori" în chipul unei persoane. Societatea mare ar trebui să-şi construiască bunăstarea prin acţiunile cumulate a mai multe societăţi mici, indiferent că vorbim de asociaţii din economie sau din politică. Organizaţiile ar trebui să deţină puterea de a face bine. Democraţia se dorea un fel de opunere dictaturii şi absolutismului. De aceea se lupta cu nazismul şi comunismul, care erau societăţi construite în jurul unei personalităţi "salvatoare", dar dictatoriale. 

Astăzi, am ajuns, în frumoasa democraţie, să constatăm că prin definiţia ei, democraţia româneasca nu îşi este de ajuns pentru a răzbi în viaţă. Pentru că suntem originali, avem nevoie să îmbinăm "bunul" cu "răul". Alegem partide, dar votăm oameni!

Oricum, nu se va schimba nimic în România următorilor 4 ani! Garantez pentru asta! Nimic în sens bun, vreau să zic... Aceleaşi "investiţii" în nimic, cu firme clientelare la stat ca să ia de-a moka banii din buget, apoi mâna de răsfăţaţi care să-şi facă vile şi piscine, iar prostimea să moară de foame. Acelaşi film, aceiaşi actori cu regie proastă şi final previzibil... 

Sunt curios să ştiu... în tot acest peisaj, TU cu cine votezi şi mai ales de ce??? Dacă eşti angajat politic, membru sau susţinător activ te înţeleg. Dacă ai un prieten sau o rudă care candidează iar te înţeleg. Dar dacă nu eşti nimic din toate astea, cu cine naiba votezi şi DE CE??? Îmi spui şi mie? Te rog... Numai bine!

Pe curând...

Cornel SABOU