Ce sunt "trupele de elita"?

Auzim des in ziua de azi vorbindu-se despre "trupele de elita" ale diferitelor armate, cele mai celebre fiind (datorita filmelor produse la Hollywood) cele americane. Ce sunt acestea? Ce inseamna sa fii soldat DE ELITA? Poate o sa va surprinda raspunsul, dar tin sa vi-l spun deoarece am vazut ca multa lume se inseala in privinta asta imaginandu-si ca a fi soldat de elita inseamna ceva semanand a om, plin de muschi, care face salturi mortale si in somn si care ucide pe toata lumea doar folosind mana stanga. Nu e asa...

S-au facut mii si mii de studii despre al doilea razboi mondial. Unul dintre acestea a constatat un fapt surprinzator pe de o parte, iar pe de alta socant! Din milioanele de soldati aliati care au luptat in ww2 maxim 10 la suta au tras cu arma din dotare! Cei mai multi, larga majoritate, n-au tras decat la instructie, obligati fiind de superiori. Initial, nimeni nu a inteles profunzimea acestei constatari. Apoi, dupa alte studii complicate, s-a concluzionat ca este, de fapt, un lucru normal! OMUL, prin natura sa, nu este un criminal innascut! Toti oamenii normali la cap au retineri sa omoare pe cineva. Cand Guvernul te inroleaza in Armata cu japca si te trimite la razboi mergi ca n-ai ce face, dar acolo, pe front... nimeni nu te poate obliga sa ucizi! Cei mai multi au stat pititi, ascunsi prin transee, foarte putini fiind aceia care luptau cu adevarat, infruntand inamicul, tragand cu arma! Cand ofiterii superiori au vazut aceasta realitate au inceput sa selecteze din randul militarilor pe aceia care aveau curaj sa lupte si cu acesti soldati formau Batalioanele de Recunoastere care mergeau in fata, gaseau inamicul si luptau cu acesta. In timp, acestia au ajuns sa fie numiti SOLDATI DE ELITA! De ce? Pentru simplul fapt ca LUPTAU! Trageau cu arma, nu fugeau, nu se ascundeau tremurand, nu innebuneau din cauza exploziilor etc... Nu vorbim aici de Hercule sau Rambo, de culturisti sau super-soldati cu super-pregatire. Vorbim doar de caracter, de curaj, de frica aflata sub control si mult sange rece. Acestia sunt soldatii de elita! Cei care au curajul sa lupte! Atat! Nu neaparat sa invinga, nu neaparat sa rupa frontul, sa rastoarne lumea... doar sa lupte!

In diviziile normale din acele timpuri dintr-o grupa de 10 soldati maxim unul lupta cu adevarat. Ceilalti bateau mult din gura, afisau o falsa vitejie fata de prizonieri, femei sau batrani, dar cand venea inamicul aproape si incepea sa traga cu gloante adevarate o luau la fuga. Unul singur ramanea in spate sa lupte! Acesta era soldatul de elita! Si era de elita nu pentru ca avea muschi sau pentru ca beneficiase de vreo pregatire militara speciala ci doar pentru ca avea CURAJ sa lupte! O grupa de soldati de elita era compusa tot din zece soldati, dar acolo luptau toti! Aceasta e diferenta! Asta face dintr-un soldat o ELITA, CURAJUl de a lupta in conditii de razboi real!

In ziua de azi armata nu mai e obligatorie. In Armata se inscriu doar cei care simt ca au curajul sa lupte, sa-si riste viata, indiferent daca fac asta din motive financiare sau de alta natura. De aceea, azi, majotitatea trupelor sunt DE ELITA! Stii ca o Companie trimisa la lupta va lupta prin toti soldatii sai, nu ca in trecut cand Compania era compusa din oameni recrutati cu forta si doar unul din zece lupta. 

Acum ati inteles cum sta treaba? OK, ma bucur...

Sa stiti, insa, ca nu e o tragedie sa nu fi... soldat de elita. De altfel, normalul e sa nu-ti placa sa ucizi, chiar sa refuzi asta. Asadar, nu va simtiti complexati daca nu intrati in categoria elitelor militare. Puteti fii (unii chiar sunteti) acea elita a societatii care doriti, in alte domenii, cu alte abilitati si calitati.

Ramane doar sa intelegeti ca atunci cand vine vorba de domeniul militar, a fi soldat de elita inseamna a avea curajul sa lupti in conditii reale de conflict. Si nu e putin lucru acesta, credeti-ma! V-o spune un om care a luptat!

S-auzim de bine, pe curand...

Cornel SABOU

Graţierea rupe-n două România

Societatea românească este bulversată şi dezbinată de recent anunţata intenţie a Guvernului de a promova o graţiere colectivă. Zeci de mii de români au ieşit în stradă, în toată ţara, pentru a protesta împotriva salvării politicienilor corupţi de condamnările la închisoare. Ce se va întâmpla în continuare? De unde a pornit totul? Care este „calea de mijloc”, cea care în teorie ar trebui să rezolve orice problemă socială? Haideţi să încercăm să înţelegem împreună fără a fi, într-un fel sau altul, partizanii necondiţionaţi ai vreunei „tabere” aflate în conflict...

Mie mi se pare clar şi foarte evident un lucru. După ce au câştigat alegerile, pesediştii s-au strâns în jurul puterii şi şi-au evaluat în mod pragmatic „problemele” cu care se confruntă şi căile prin care le pot rezolva. Astfel, indubitabil, una din problemele aflate pe agenda PSD a fost faptul că mulţi parlamentari ai acestui partid (şi FOARTE mulţi alţi politicieni locali!) au probleme penale grave, suferind deja condamnări sau fiind pe cale de a fi condamnaţi. De aceea, cred, una din sarcinile care au fost puse în cârca noului Ministru al Justiţiei a fost aceea de a promova cu orice preţ o Graţiere care să rezolve această problemă.

Să ne lămurim... Calea pe care se merge în această chestiune este una LEGALĂ, constituţională, corectă din punct de vedere legal. Nu putem, aşadar, să acuzăm Guvernul de ABUZ atunci când anunţă intenţia graţierii. Putem discuta caracterul MORAL al demersului, dar cine suntem noi să punem standarde morale? Suntem cei perfecţi, fără de pată? Atunci, dacă aşa este, de e nu ne regăsim NOI în fruntea Guvernului şi a puterii politice? De ce îi lăsăm pe „corupţii” ăştia să ne conducă legal şi să-şi graţieze tot legal fărădelegile? Paradoxal, pe „piaţa” deschisă a vieţii politice suntem complet absenţi cu toate standardele noastre morale înalte, dar suntem extrem de prezenţi acolo unde doar se dă din gură degeaba, pe internet sau în stradă!

În fine, să mergem mai departe cu „judecata”... Dacă nu fugim de principiile sănătoase la care ar fi bine să ne raportăm mereu atitudinile publice, atunci ar trebui să recunoaştem că avem o problemă mai gravă decât graţierea asta! Societatea asta a noastră, în numele căreia uneori cu mândrie şi mânie ne trezim vorbind, este extrem de divizată şi contradictorie! Românii, în număr MARE, îi votează pe hoţi, pe nemernici şi pe jefuitorii banului public! Să vă amintesc că în Baia Mare a fost reales primar un om aflat la puşcărie pentru că tocmai luase mită în calitatea sa de primar? A fost asta o problemă pentru băimăreni? NU! PSD-ul fură pe rupte de peste 20 de ani şi totuşi a avut mereu procente foarte mari în alegeri. Fostul prim-ministru pesedist Adrian Năstase a făcut puşcărie, actualul lider PSD a fost condamnat la închisoare, „tăticul” PSD, Ion Iliescu, este cercetat penal pentru CRIMĂ contra păcii (dosarul mineriadei din 1990), fostul lider PSD, Victor Ponta, este şi el suspect în mai multe dosare penale etc... A fost o problemă pentru români să-i voteze pe pesedişti? NU!

Ce înţelegem din această situaţie? Înţelegm că societatea românească este în mod clar divizată în două grupări mari şi importante. Prima, mai numeroasă, este formată din oportunişti de tot felul, din toate sectoarele vieţii, din cei care gândesc că... „şi ce-i dac-a furat? Şi noi am face la fel în locul lor! Nu contează c-a furat, a făcut ceva şi pentru noi... etc”, oameni care înţeleg furtul banului public ca fiind ceva normal în România de azi. Aceştia nu sunt doar politicieni de la TOATE partidele, sunt de fapt foarte mulţi oameni dintre noi, ceilalţi, care cică nu facem poilitică! Pensionari care au văzut ei la viaţa lor altele mai rele decât jaful de acum, tineri care vor să parvină rapid, profesori, medici şi funcţionari care nu concep să trăiască doar din salariul ăsta românesc mizerabil, avocaţi, poliţişti, magistraţi combinaţi cu tot felul de interlopi şmecheri care ştiu să facă bani rapid şi ştiu să-i împartă „corect” între ei, proşti şi inculţi care nici nu pot concepe că poate exista şi o societate curată, fără asemenea mizerii etc... 

Toţi ăştia sunt FOARTE MULŢI, poate chiar majoritari!

De cealaltă parte, este un grup, tot numeros, dar probabil minoritar în societate, care îşi doreşte o viaţă publică curată, corectă, care se raportează la valori adevărate, care gândeşte sănătos etc, dar care nu prea participă activ la viaţă politică a ţării sau a comunităţilor locale, preferând să „nu se murdărească”! Aceştia sunt cei care de regulă manifestează public, pe stradă, atunci când Guvernul o mai ia razna. Aşa a fost şi în 2012, cu manifestaţiile anti-partide care a dus la căderea Guvernului Boc, aşa este şi acum cu manifestaţiile anti-graţiere.

Dilema în care suntem acum e următoarea: dictează majoritatea, chiar dacă aceasta este sub orice standard moral sau minoritatea care se agaţă de idealurile „perfecte”? Legal, orice variantă e „corectă”. Într-o democraţie se face exact ceea ce vrea majoritatea. Asta ar însemna că graţierea este bine-venită, servind interesele majorităţii. Totodată, însă, trebuie să ne amintim că TOATE lucrurile importante şi bune realizate în istoria fiecărei Naţiuni au fost realizate (mereu!) de o minoritate curajoasă şi „nebună”, care s-a luptat cu sistemul vechi reuşind să câştige şi să impună prin luptă (uneori prin sacrificii!) standardele noi!

Asta este acum dilema fiecăruia dintre noi! Tu unde te situezi? Să nu ne ascundem după deget! Vrei graţierea asta oportunistă şi necesară ca să-ţi salvezi fundul sau ca să „ajuţi” un prieten, un finanţator, o rudă sau doar ca să-ţi aperi un interes, de orice natură ar fi acesta? Sau vrei ca Graţierea asta să fie blocată ca să nu scape de pârnaie cei care s-au crezut mari şi tari ca să fure din banul public? Ideea e că dacă faci parte din categoria asta a doua, atunci trebuie să fii predispus la sacrificii! Ai înţeles? Trebuie să ieşi la luptă! Nu contează cum, unde... contează CÂND! Adică, ACUM! Pentru că lupta acum se duce!

Eu, sincer să vă spun, am cam obosit. Am dus pe umeri lupte grele cu sistemul ăsta nenorocit. Am făcut şi temniţă grea degeaba, pentru că n-am fost „cuminte”. Mi-am distrus viaţa, familia, am pierdut tot în afară de idealuri şi credinţe! Cam aşa am plătit eu lupta asta la care cei mai mulţi dintre voi aţi fost doar martori tăcuţi şi comentatori de pe margine. Acum ar cam fi rândul vostru, nu credeţi? Iar dacă voi, ăştia de-un „leat” cu mine sunteţi prea puturoşi ca să luptaţi, ar trebui ca noua generaţie de tineri s-o facă aşa cum eu, la vârsta lor, am făcut Revoluţia din decembrie 1989 care v-a dăruit apoi societatea asta „democratică” unde furtul şi jaful banului public e o normalitate! Ar trebui...

Eu vă doresc mult succes celor care luptaţi, în orice formă, pentru o societate mai bună, pentru idealuri şi principii sănătoase de viaţă. Vă doresc noapte bună celor care deja v-aţi plafonat aşteptările şi care credeţi că lupta este pentru fraieri şi proşti care nu se ştiu „adapta”.  

FIE CA CEL MAI BUN SĂ ÎNVINGĂ! N-am zis "cel mai puternic"...

Pe curând...

Cornel SABOU

Satul românesc trăitor în Evul Mediu, an 2017, Mileniul III

O familie de americani care vizita la un moment dat România a fost intervievată la întoarcere de un reporter TV român. La întrebarea „cum vi s-a părut ţara noastră?” răspunsul americanilor a venit năucitor: „Fabuloasă! Pentru noi, a fost ca o întoarcere în timp!”...

Îmi pot imagina cât de „frumos” pare pentru un american învăţat cu viaţa ultramodernă din ţara lui să vadă cu ochii săi că acum, în prezent, în fantasticul mileniu III, undeva ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, mai există localităţi care să-i amintească acestuia de perioada Vestului Salbatic! Localităţi „născute” cu adevărat în Evul Mediu acum sute de ani şi rămase PÂNĂ AZI nu departe de acelaşi nivel de dezvoltare!

Da, e vorba de România noastră dragă! De satele noastre din care ni se trag TUTUROR bunicii şi străbunicii, de unde ne tragem şi noi gena de români deştepţi şi frumoşi! Suportaţi un EXEMPLU?

Judeţul Botoşani...Când spui Botoşani spui Moldova şi, evident, România. Prima impresie când spui „Moldova” e cea clasic-negativă: „aaaa, ăia înapoiaţi rău”. Înapoiaţi în ce? În nimic, dragilor, decât poate în (in)competenţa clasei politice! Atât! Când spui Moldova, vorbeşti de români extraordinari şi de o istorie care face cinste României! Dar în acelaşi timp vorbeşti deseori de o clasă politică de-a dreptul dobitoacă!

Comuna Mileanca... Nu ştiu cine-i primar pe acolo, dar ăsta dacă ar fi primar în Maramureş ar fi ucis cu pietre de săteni! Asta nu pentru că noi, maramureşenii, am fi mai grozavi ci tocmai pentru că nu avem, poate, acea răbdare frumoasă a moldoveanului, acel spirit iertător şi curat! Suntem puţin mai „corupţi” de Occident, fiind mai aproape geografic de acesta... şi nu doar în cele "bune", ci (mai ales) în cele rele!

Un sat, Codreni, uitat de lume, de autorităţi şi parcă şi de Dumnezeu... Rămas între dealuri şi idealuri, cu oameni încăpăţânaţi să trăiască şi să supravieţuiască împotriva cursului vremii! Unii, în aroganţa şi superficialitatea lor, îi numesc „pesedişti” sau „liberali” sau pun tot felul de etichete de astea ieftine. Oamenii de acolo, însă, n-au treabă cu politica. Sunt ţărani adevăraţi, sănătoşi la trup şi prea sănătoşi la minte ca sa se încurce cu tâmpeniile din politică. De aceea, poate, au fost lăsaţi deoparte de toată lumea! Din politică! În satul ăsta nimeni n-a băgat apă potabilă, n-a asfaltat nici un drum, n-a făcut NIMIC de câteva milioane de ani încoace! Dacă generaţia lui Ştefan cel Mare a ratat sa facă investiţii majore în satul Codreni, comuna Mileanca, judeţul Botoşani atunci generaţia actuală se pare că nu poate avea aşteptări serioase de la clasa politică!

Şi totuşi, oamenii de acolo, OAMENII, nu dorm pe ei! Se dezvoltă personal, îşi dezvoltă viziunea, idealurile, se adaptează, trăiesc şi evoluează normal, judecă şi... uneori acţionează, neuitând de unde-şi trag sângele!

Costel Bardan de-acolo a plecat... Nu în lumea largă, nu văzând cu ochii ci urmându-şi destinul. S-a stabilit la Bucureşti, munceşte acolo, trăieşte acolo şi se bucură de tot ce-a dat modernismul Capitalei româneşti. E moldovean, însă şi asta nu-i dă pace! Se uită în urmă nu cu regrete, ci cu furie! Cu supărare, cu dorinţe aprinse de focul său interior care vrea pentru satul său, pentru oamenii de acolo, măcar minimul necesar de civilizaţie. Un pic de apă, un drum, o canalizare... A făcut (scris) o petiţie. A adresat-o autorităţilor. E un drum înfundat ăsta! Costel nu ştie, el speră! El ŞTIE că aşa e normal, ca şi acel sat să beneficieze de condiţii umane şi... moderne! 
Ca să vezi... Să ai apă potabilă în satul tău, să ai un amărât de drum şi-o canalizare a devenit ceva MODERN! Păi dacă s-ar băga acolo o Bibliotecă ultra-dotată sau o Clinică Medicala ce-ar fi, S.F.???

Eu nu spun, da’ zic... Primaru’ de-acolo ar trebui să mulţumească Dumnezeului în care nu crede că nu l-a pus naiba primar p-aici, prin Transilvania! Că numa’n şuturi îşi trăia traiul până nu scotea satul din Evul Mediu! Ăla, însă (nici nu contează ce nume are) îşi ia salarul normal, frumos, la dată fixă şi doarme-n izmene, la fel ca preşedintele Consiliului Judeţean din Botoşani!

Costel Bardan, însă, nu dezarmează... Într-o zi visul său se va împlini! El crede în asta aşa cum credem toţi oamenii sănătoşi la minte în idealurile noastre! Mă alătur demersului său şi am să-i public aici, pe blogul meu, petiţia adresată autorităţilor. Mă gândesc că, totuşi, ţara asta nu-i guvernată doar de izmănoşi de ăştia născuţi morţi! Că mai sunt şi autorităţi adevărate care ştiu, pot şi vor să-şi impună AUTORITATEA!

Succes, Costel, şi salutări din Maramureş pentru sătenii din Codreni, Mileanca, Botoşani!

Cornel SABOU

PETIŢIE

Către 

Consiliul Judeţean Botoşani 

şi Primăria Comunei Mileanca 

Jud. Botoşani

Stimate Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, şi stimate Domnule Primar al comunei Mileanca, judeţul Botoşani, 
Subsemnatul Bardan Costel domicilat în Bucureşti str. ... nr ... sector 5, doresc ca prin intermediul acestei petiţii să vă aduc la cunoştinţă doleanţele locuitorilor satului CODRENI din comuna Mileanca, judeţul Botoşani, şi anume, asfaltarea drumului principal şi a străzilor adiacente, construirea podurilor stradale, alimentarea cu apă potabilă şi canalizare. Drumul este anevoios iar pe timp de ploaie devine foarte greu practicabil. 
Având în vedere că satul este locuit într-un procent mai mult decât jumătate de oameni în vârstă şi că în acest sat vin la şcoală copii din satele învecinate, pe jos, şi că tot în acest sat locuiesc rudele mele la care mă deplasez sistematic, conform progreselor care au avut loc în judeţul Botoşani, inclusiv în comuna Mileanca, şi locuitorii satului Codreni solicită un standard de viaţă adecvat. Datorită situaţiei expuse şi având în vedere posibilitatea accesării de fonduri Europene, în cazul în care nu se dispune de fonduri locale, rezultă că este necesar să dispuneţi următoarele măsuri: 
Implementarea unor proiecte pentru atragerea de fonduri Europene. 
Pe această cale solicit instituţiilor Dumneavoastră să ia aceste măsuri pentru remedierea imediată a problemelor expuse. 
Astfel, prezentul petiţionar solicit urmatoarele: 

1 - Asfaltarea satului Codreni. 
2 - Alimentarea cu apă potabilă şi canalizare. 

Fiind acreditat de locuitorii satului Codreni, vă solicit ca în termenul legal să-mi comunicaţi modul de soluţionare a petiţiei şi măsurile dispuse.