marți, 27 noiembrie 2018

Un ziar nou, la An Nou

La inceput a fost Cuvantul... Scris! Doar am scris... Asa am cules primii "lauri", asa am simtit primele reusite in jurnalism. Apoi, din dorinta de a fi independent, mi-am infiintat propriul ziar, "Viata Maramuresului". Aproximativ cinci ani a stat pe piata mass-media locala si nu degeaba. Era in topul audientelor, unul din putinele ziare care era cautat pentru A CITI ceva in el. Nu pentru mica sau marea publicitate, pentru decese sau locuri de munca. Pentru ceea ce scriam EU si uneori colaboratorii mei!

O condamnare nedreapta m-a oprit. Eu eram doar un jurnalist, nu altceva. Nu apartineam grupurilor de influenta sau de putere, nu eram in cardasie cu nimeni. De aceea s-a si putut orchestra "executarea" mea pe calea justitiei nedrepte. Am trecut apoi prin trei ani de inchisoare, dar nu oricum ci continuand sa fiu acelasi tip bataios, curajos si nedispus la compromisuri majore in fata adevarului. Din puscarie am publicat pe acest blog peste 100 de articole despre Mafia din inchisori, atat din lumea interlopilor cat si din cea a cadrelor. Din nou, nealipit grupurilor care conduc mai mult sau mai putin la vedere destinele celor inchisi. Din nou la limita sacrificiului personal. Mi-am spus ca poate asa a vrut Dumnezeu sa faca lumina in intunericul de acolo... prin mine! Si am fost acea lumina!

In fine, la noul inceput de dupa liberare m-am amagit putin. Am crezut ca o pot lua usor de la inceput. Si ar fi fost usor daca in viata reala s-ar fi pastrat conditiile care erau valabile candva, in trecut. Lumea, insa, a evoluat. Internetul a ucis majoritatea ziarelor din intreaga tara. Chiar si acum, in toata Romania, mai sunt functionale abia cateva ziare, iar in presa locala doar cele care depind de mari finantisti (cu mici exceptii, desigur). Ziaristii nu prea mai au un mijloc AL LOR de exprimare! Altul decat internetul liber...

Am fost oarecum dezarmat in prima faza. Clar, reteta aplicata cu succes in trecut nu mai era valabila in prezent. Am incercat sa evaluez cat mai corect noua situatie. Sa vad, sa inteleg, in ce conditii se poate face din nou o afacere de presa de succes, adaptata la realitatile schimbatoare de azi. Nu a fost usor! Mi-a trebuit mai mult timp decat credeam initial ca sa ajung la o forma, la un proiect acceptabil, care sa intruneasca toate conditiile esentiale ale unui demers de presa cinstit, profesionist facut si cu sanse reale de a supravietui "criminalului" internet! Si am reusit!

Daca voi spune ca detin cheia succesului in acest domeniu va voi parea lipsit de modestie, dar cum s-o spun altfel? SE POATE face presa de calitate, independenta si de succes atat profesional cat si financiar. La PRESA SCRISA ma refer... La cea TIPARITA! Asta e ideea pe care va rog s-o retineti. SE POATE! Exista pasi multi care trebuie facuti, etape, e munca de Sisif, dar e o munca placuta pentru cei pasionati. In jurnalism, oricum, nu poti intra fara talent, iar talentul vine, apare, din prea multa pasiune, nu picurat din nori!

Sa fii manager e cu totul altceva decat sa fii jurnalist. Cere alt tip de talent. Unii sunt semianalfabeti, dar excelenti oameni de afaceri. Asta a fost un domeniu in care mult timp am fost repetent. Pana m-am dezmeticit si eu... Nu printr-o minune ci dimpotriva, prin acelasi studiu aprofundat care mi-a permis sa fiu un bun jurnalist fara sa am la baza o educatie scolara corespunzatoare. Am reusit sa inteleg cum functioneaza piata, care sunt regulile scrise si mai ales cele nescrise. Cum se duc si cum se pot intoarce banii intr-un sistem economic si de afaceri sanatos, adaptat la realitatea nesanatoasa. Asa mi-au trecut ultimii ani, oameni buni! Cautand, intelegand si proiectand in timp si spatiu o noua formula de presa scrisa, un nou demers, UN NOU ZIAR!

N-am sa "dezvalui" acum detaliile acestui proiect. Adica, puteti sa ma credeti sau nu, nu de asta sunt eu stresat. N-o sa incerc sa va conving, doar va informez! Daca am sa gasesc singurul lucru ce-mi lipseste acum pentru a demara, linia de start, o sa va convingeti singuri dupa aia. Citind, cantarind si judecand. Cu fapte la dispozitie, nu doar vorbe. 

Am spus "linia de start"... da, e vorba de bani, de banii de pornire, dar nu de orice bani sau de oriunde si oricum veniti. Aici e cheia. Sa stiti ca multi politicieni NU POT presta o activitate politica adevarata din cauza conditiilor care au permis ascensiunea lor politica. La fel e valabil si in alte domenii, inclusiv in presa. Daca un mafiot iti finanteaza ascensiunea vei fi si tu mafiot, mafiotul lui! Pentru ca nu vei avea de ales. 
Cunosc si eu toata "lumea buna" a Maramuresului. As fi putut (asa cum au facut si altii) sa bat la toate aceste porti cersind finantare. N-am facut-o si daca o spun public inseamna ca asa e, altfel m-ar putea contrazice oricine ar cunoaste alta realitate. Din toti cei cu burta pe mormane de bani as fi gasit cel putin unu' interesat sa "investeasca" in asa ceva, nu-mi fac griji ca n-as fi reusit sa conving. Spre deosebire de altii, pentru mine vorbeste si experienta in domeniul presei, unde am dovedit cu fapte ca stapanesc arta succesului, nu cu vorbe mestesugite. N-am ales aceasta cale pentru ca vine in contradictie cu reteta de succes pe care am descoperit-o! Adica, o astfel de pornire ar fi ucis din start succesul si s-ar fi transformat doar intr-o alta "trompeta" jurnalistica lipsita nu doar de forma, dar si de continut. Cand totul depinde de unul care pompeaza bani esti obligat sa fii sclavul acestuia si sa slujesti un demers care este falimentar in sine, dar care traieste pentru ca e pus la aparatul de pompare! Asta nu-i jurnalism! Asta e prostitutie! "Ma vand, cat dai pe mine?"... Adio cuvinte...

Ceea ce vreau eu si ceea ce voi face eu intr-o vreme se numeste demers independent de presa, ziar de succes, reteta castigatoare, nu falimentara, nu sclava, nu portavoce sau trompeta. Demers care va fi lider in tot ce inseamna putere media, de informare si formare, de atitudine si influenta, in final de PUTERE! Stiti vorba aia, "informatia inseamna putere"? Da, e adevarata! Eu am informatia...

Ca sa intelegeti mai bine am sa va spun ca pe spatiul public se propaga multe afirmatii mincinoase despre investitiile necesare in presa. Si asta se intampla pentru ca multi jurnalisti merg "la prosteala", umfland artifical diversele calcule pentru a beneficia de naivitatea unui finantator. Un ziar nu necesita neaparat multi bani de investit. Desigur, poti s-o faci si cheltuind milioane de euro, dar nu e nici obligatoriu, nici necesar. Dan Diaconescu a demonstrat asta facandu-si televiziune vorba aia, "intr-o garsoniera", si a ajuns lider de audienta. Eu am demonstrat asta in domeniul presei scrise unde am scos pe piata un ziar care a rezistat acolo cinci ani intr-o vreme cand doar milionarii erau patroni de ziar pe termen lung! Diverse alte initiative facute de jurnalisti mureau dupa o perioada, in esenta scurta, pentru ca asa cum spuneam anterior, una e sa fii un jurnalist bun si alta un manager bun!

Revenind... Nu-mi trebuie o avere ca sa scot din nou pe piata un ziar, dar stiti cum e... cand esti flamand si n-ai un ban in buzunar si o paine e scumpa! Pentru mine, acum, e dificil sa pornesc asa ceva de pe-o zi pe alta, dar nu e imposibil la timpul corect. V-am spus de ETAPE, da? Dupa gasirea unei retete de succes pentru un ziar, dupa stabilirea corecta a investitiilor necesare, dupa eliminarea variantelor de compromis mi-a mai ramas doar sa gasesc (re)sursa corecta de venituri pentru acoperirea investitiei initiale! Vi se pare ca e mult, putin? Ca e greu? Nu e... :) Nici greu, nici mult, nici imposibil!

Asa ca, in concluzie, va las in prag de decembrie cu o speranta in suflet. Pe unii dintre voi, nu pe toti, caci nu toti sunteti publicul meu drag. Stiu ca ma urmaresc si dusmanii :)) La vremea potrivita, nu departe in timp (caci altfel nu as fi facut acest text care e un fel de prolog, un anunt, spuneti voi cum vreti!) in Maramures voi reaparea puternic pe piata scrisa cu ziarul care va bate toate recordurile de audienta (inregistrate sau nu vreodata!) si cu informatiile care va lipsesc... despre tot si mai ales despre TOTI! Ierati-ma pentru intarziere, dar adevarul acesta, care lumineaza si elibereaza are un pret! Un pret uneori de sange sau de libertate pierduta (pe astea le-am platit deja), dar si un pret de piata pe care urmeaza sa-l platesc. Ca-mi place sau nu... Si-mi place!

Va doresc un inceput de decembrie fericit! Pe curand...

Cornel SABOU

miercuri, 3 octombrie 2018

Naivul in concediu...

Am fost un naiv, da, recunosc! Multa vreme mi-am tot dat cu parerea despre una, despre alta, dar in principal despre viata politica. Am analizat, am cercetat, am acuzat si am facut toate astea pentru ca aveam (si inca mai am!) idealuri, vise, dorinte! Credeam (cred!) in idei, in forta interioara a omului, in puterea de schimbare. Speram in mai bine pentru mine, pentru copiii mei si viitorul lor, pentru tot ce inseamna viata aici si acum. 

In tot acest timp ma intalneam pe "frontul" luptei prin cuvinte cu diversi. Unii sustineau ideile mele, altii dimpotriva, le contestau. Ceea ce am descoperit, insa, m-a dezarmat! Foarte marea majoritate a acestora (indiferent de tabara in care erau) sustineau pledoarii publice in favoarea unor idei pentru ca erau platiti sa faca asta sau pentru ca aveau un interes personal, material sau de alta natura strict egoista! Ma refer aici la cei care fac frecvent asta, nu la oamenii care ocazional isi mai dau cu parerea (asta facem toti fara un interes anume). Sincer, ma simteam cam aiurea in tot acest peisaj! Las deoparte faptul ca, avand in vedere aceasta realitate, toata lumea ma suspecta si pe mine ca as fi platit ba de unu', ba de altu', ori eu, vai viata mea, abia mi-o duc de pe o zi pe alta, nici vorba sa primesc bani de la cineva pentru ceea ce scriu. In plus, ma enerva un lucru. Vedeam cu ochii mei indivizi de astia, platiti, care incercau sa manipuleze un subiect sau sa promoveze o idee si o faceau deplorabil. Cand intamplarea facea ca acestia sa sustina teme pe care le agream, mi-era chiar ciuda! Adica, eu care sunt "profesor de antrenori" pe domeniul asta sustin aiurea (gratis, cum s-ar zice) niste idei pentru care altii primesc bani grei ca sa le promoveze public intr-o forma jenanta! Mai si duc in spate "povara" de a fi acuzat pe nedrept ca iau un sac de bani pentru ideile pe care le sustin. Asa ca, m-am saturat!

O sa las balta toate subiectele astea "grele" din viata publica. Gata, cu foarte mici exceptii, n-o sa-l mai vedeti pe Cornel Sabou vorbind pe teme politice. Imi rezerv doar dreptul ca in anumite ocazii (daca evenimentele vor impune asta) sa mai postez cate o parere, dar nicidecum in mod constant. Din partea mea, spalati-va pe cap cu Dragnea si cu cati or mai fi pe la putere sau disperati sa ia puterea, mi se falfaie de toti! De acum o sa ma ocup de pasiunile mele. O sa scriu despre ele. Istorie, mistere ale trecutului, jocuri, hobby-uri etc. Daca o sa va placa, bine, daca nu e si mai bine. Pentru ca daca ati stat langa mine doar pentru subiecte politice, atunci n-am pierdut nimic!

Si DA, confirm, cam tot ce vedeti in spatiul public pe domeniul politic sunt mercenariate platite cu bani grei, lupte in care manuitorii de cuvinte sunt soldati, uneori curajosi, dar intotdeauna sclavi. Sa ma intelegeti, mai precizez odata. Nu ma refer la oamenii care se pronunta ocazional pe diferite subiecte. Astia mi-s dragi! Dar astia au alte preocupari principale in viata, nu politica si parerologia constanta. Astia ma mai intreaba uneori de sanatate, ce-mi fac copiii, cum o duc... Astia mai posteaza poze din vacante, se amuza, rad, danseaza si uneori injura politicienii. Pe astia ii iubesc!

S-auzim de bine, pe curand...

Cornel SABOU

luni, 27 august 2018

Cine-i soldatul, care-i teroristul?

Prima imagine...
Un soldat se pregateste sa mearga pe front, acolo unde-l trimit superiorii sai. Isi ia ramas bun de la familia sa cu lacrimi in ochi. In urma raman o sotie iubitoare si un copil mic care abia a invatat sa spuna "tata". Soldatul lacrimeaza si el, dar "datoria" il cheama la lupta si-si infrange durerea. 
Acum, Soldatul e pe front! El lupta asa cum a fost invatat, cu mult curaj, cu hotarare! Ataca un sat inamic plin cu teroristi. Se duc lupte grele, dar el, Soldatul, iese invingator. Toti inamici au fost ucisi!
Se intoarce acasa purtand cu mandrie laurii victoriei. Medalii ii atarna pe piept. Sotia iubitoare il asteapta plangand din nou, de data aceasta de bucurie. Copilul il striga din prag... "tata"!

A doua imagine...
Un sat de tarani in pustietate. Viata grea, munca multa. In satele vecine e razboi, se duc lupte. Cativa refugiati din zonele de conflict sosesc in sat si implora dupa adapost si mancare. Sunt imediat ajutati de satenii primitori. O familie primeste cativa barbati care au fugit din calea razboiului. Capul familiei cauta sa-i imbarbateze, femeia le pune pe masa de-ale gurii, iar copilul priveste mirat fetele speriate ale "oamenilor mari". Dar deodata se aud focuri de arma! Satul este atacat! Barbatii refugiati sar de la masa: "Au venit si aici" striga ei, "fugiti!". Capul familiei iese in fata casei. Unde sa fuga? Nu are de ce sa fuga. Vede niste soldati care intra pe proprietatea sa si ii admonesteaza. "Ce cautati aici, imi speriati familia, plecati imediat!". O rafala scurta si omul cade secerat la pamant. Femeia priveste naucita inca nerealizand ca sotul ei iubit e mort. Copilul, in pragul usii, se uita cu ochii mari la barbatul intins pe jos intr-o balta de sange. "TATA!"...

Totul depinde din ce parte privesti problema. Daca esti de partea unuia vei vedea o victorie, un succes, niste teroristi eliminati, un pericol indepartat si un soldat curajos care si-a facut datoria fata de tara. 
Daca esti de partea celuilalt, vei vedea niste criminali care ti-au ucis familia, fara nici un motiv si fara mila! Daca ai supravietuit, vei considera justificata dorinta de razbunare. Asa se face ca tocmai ai devenit "terorist"!

Lumea e o scena pe care se "joaca" o piesa absurda. Armate regulate poarta un "razboi" cu... nimeni! Se cauta "teroristi", dar cine sunt ei, exact? Unde sunt teroristii aia? Si unde este exact granita dintre terorist si omul care-si apara Familia, sau cel care isi razbuna familia ucisa aiurea, fara motiv? "Pierderi colaterale", zicem noi... Dar cum ar fi daca maica-ta sau fiica-ta ar fi pe lista de pierderi colaterale? Ce cautam noi, de fapt, in Afganistan, Iraq sau aiurea prin Africa? Nu noi, soldatii nostri! Ce cauta acolo? Ce democratie exportam noi? Asta de acasa plina de interlopi care conduc destinele tarii? Noi, carora ne fuge poporul din tara, mergem in Afganistan sa exportam democratie? Zau?

Concluzie... N-as vrea ca Natiunea noastra sa aiba parte de "eroi" care ucid cetateni nevinovati, sau vinovati doar ca s-au nascut intr-un loc nepotrivit. Nu vreau eroi de mahala, de genul jandarmilor care au gazat zeci de mii de batrani, femei, copii... Nu vreau sa avem o Armata de soldati viteji doar impotriva unor tarani arabi neinarmati in timp ce aceiasi soldati nu-si gasesc destula vitejie ca sa infrunte un superior. Sau... mergem la lupta in Asia ca se da un salar mai mare? Cat se da pe luna pentru un om ucis aiurea pe motiv ca-i "terorist"? 

Pe scurt... TERORISTII adevarati sunt aici, acasa la noi, in ROMANIA! Uneori conduc tara, alteori conduc afaceri care ne secatuiesc de puteri. AICI e nevoie de o ARMATA de EROI adevarati pentru ca aici e frontul real de lupta! Doar ca nu se da salar pentru asta... 

Cornel SABOU