Chistocul

Motto: Manifestum non eget probatione (ceea ce e evident nu cere sa fie dovedit)

Exista pe lumea asta oameni frumoşi şi oameni urâţi, dar nu poţi spune despre un om că este frumos sau urât decât după ce-l cunoşti. Mi s-a întâmplat şi mie să cunosc oameni. Pe unii mai devreme, pe alţii mai târziu. În unii am recunoscut valori şi frumuseţi strălucitoare, în alţii am descoperit ură, multă ură, care le transforma chipul aparent plăcut într-o masa diformă de carne. Interacţionând pentru a cunoaşte, am avut interesanta surpriză de a mă cunoaşte şi pe mine. Nu m-a surprins prea mult constatarea, dar m-a nemulţumit. Pentru că eu, cel (re)descoperit, nu mai eram cel imaginat într-o vreme…

Trăiesc în mediul penitenciar de aproape doi ani şi jumătate. M-am lovit aici de o realitate ciudată, care la început mi-a fost de neînţeles. În lumea penitenciară nu există nuanţe de gri, totu-i alb sau negru. Există doar „băieţi buni” sau „băieţi răi”, „şmecheri” sau „fraieri”, profit sau pierdere, prieteni sau duşmani, stăpâni sau sclavi. Aici eşti „cu unii” sau „cu alţii”, iar daca i-ai ales pe „unii”, trebuie-musai sa fii şi împotriva „altora”. Am crezut că în tot acest joc al extremelor eu pot avea forţa de a rămâne poziţionat dincolo de extreme. Că pot fi o stâncă de care să se spargă orice val… şi nu m-am înşelat prea mult. M-am înşelat doar atât cât a fost necesar ca să pot înţelege realitatea asta ciudată...

Când l-am cunoscut pe Horia Chis, acesta era un nimeni. Un tip sfios, tăcut, nici măcar manierat. Se plimba prin puşcărie culegând „informaţii” de doi lei de la indivizi de doi bani. Nu l-am băgat în seamă pentru că… eu eram stâncă, nu val! M-a abordat la un moment dat şi am discutat. Trebuie să fii aici, în pielea mea (dincoace de gratii), să cunoşti şi să „judeci” oamenii prin comparaţie, ca să poţi înţelege apoi de ce i-a fost aşa uşor să mă prostească! Întâlnisem, în sfârşit, un om care ştia lega (în afară de oameni) şi-o frază!

Horia Chis era un om aparent inteligent. În aceste condiţii i-am deschis omului o linie de credit la încrederea mea. Trebuie să recunosc că am avut un mare depozit de încredere în banca sufletului meu, daca i-a trebuit acestui om doi ani ca să consume TOT creditul pe care i l-am dat! Dar nu asta este important…

După doi ani de afaceri pe credit, l-am cunoscut din nou pe Horea Chis. Acum e director general adjunct ANP si titular pe postul de director al Penitenciarului Baia Mare. Pe de altă parte, recunoscându-l, am observat că tot un NIMENI a rămas. Acelaşi tip sfios, limitat, tăcut, nici măcar manierat. Se plimbă prin puşcării culegând „informaţii” de doi bani de la indivizi de doi lei. Are însă ceva în plus la capitalul de imagine: nu mai este nici măcar aparent inteligent! Este doar el, dezbrăcat de fraze şi de contextul care-l făcea odată să pară special. Pus în lumină, mi-a strălucit ca întunericul şi atunci m-am luminat şi eu. Dificil proces, trebuie să recunosc…

În fine, partea nasoală nu e că unii oameni rămân la stadiul de maimuţă, ci că astfel de maimuţe induc regresul unor oameni. M-am speriat de faza asta când au început să-mi placă bananele… Nu cred că m-am dezmeticit prea târziu, totuşi, dar rămâne să-mi demonstrez asta.

Lucrez la câteva „eseuri” despre un trecut pe care vreau să-l recuperez. Niciodată n-am crezut că voi fi atât de bucuros să ştiu că nu voi mai beneficia de permisii, învoiri, alte recompense sau câştiguri penitenciare. De fapt, cred că de astă dată mi-am deschis mie o linie de credit pentru ca „lucrând” cu această valoare să-mi recâştig încrederea în mine. Până la urmă, nu e greu să rămâi stâncă în furtună, căci nu trebuie decât să fii tu însuţi mereu…

Pe curand…

Cornel SABOU

Cristian Anghel are nevoie de sprijin!

Cristian Anghel are nevoie de ajutor! Exista deja creata in jurul sau o situatie speciala menita sa-l distruga, sa-l neutralizeze, sa-l desfiinteze, pentru a nu mai putea fi vreodata ceea ce a fost si nici macar ceea ce este. Sistemul penitenciar perfid poate face asta aproape cu orice om. A incercat si cu mine, dar nu a reusit. Cu Anghel e mai usor. El e un om ancorat mult mai sanatos decat mine in adevaratele valori umane, are repere morale solide de la care nu abdica si de aceea va suporta mult mai greu detentia distructiva care i se pregateste.

Comanda superioara a ANP a refuzat cererea lui Cristian Anghel de a fi transferat la Penitenciarul din Baia Mare. Acest refuz este ilegal, dar cine are puterea sa lupte cu asta ? Legea 275/2006 spune clar ca un condamnat trebuie sa-i execute pedeapsa in penitenciarul cel mai apropiat de domiciliul sau. Pentru Anghel, acesta e cel din Baia Mare.

Administratia penitenciarului baimarean a primit insa indicatii sa blocheze cu orice pret transferarea lui Anghel la Baia Mare! Intrucat directorul titular al unitatii baimarene, HORIA CHIS, este acum director general adjunct al ANP, prin el s-a putut realiza acest abuz. In consecinta, Cristian Anghel este tinut mai departe la Penitenciarul Gherla.

Am informatii ca asupra fostului primar baimarean se exercita presiuni specifice lumii penitenciare ascunse. Se creeaza artificial situatii care sa-i distruga moralul, sa-i franga vointa si sa-l transforme din omul ce a fost, in leguma. Cristian Anghel a suportat deja primele prabusiri psihice grave, iar starea sa se poate deteriora odata cu izolarea sa tot mai accentuata de membrii familiei. Amintesc, deocamdata, doar faptul ca deja Cristian Anghel este nevoit sa plateasca protectie lumii interlope din penitenciarul Gherla, si in lumea asta interlopa includ atat detinutii periculosi, cat si cadrele corupte care raspund neconditionat comenzilor venite de afara. Sunt chestiuni subtile, nedemonstrabile din punct de vedere juridic, dar reale si durereoase in viata de puscarie. Familia lui Anghel este in acest moment extrem de ingrijorata!

Apreciez ca acest moment impune oamenilor responsabili o atitudine ferma. Cristian Anghel are nevoie de ajutor! Cer pe aceasta cale jurnalistilor adevarati, curajosi, incoruptibili sa urmareasca firul evenimentelor care compun viata lui Cristian Anghel. Indiferent de ceea ce vi se va spune in mod oficial, eu va spun in mod responsabil: daca fostul primar nu se transfera urgent la Penitenciarul Baia Mare, va fi un om pentru a doua oara condamnat. Cereti ANP sa explice de ce ii refuza lui Cristian Anghel dreptul de a fi aproape de casa? De ce il tin acolo, la Gherla, si il supun unor presiuni perfide? Nu va asteptati ca Anghel sa reclame personal aceste lucruri, pentru ca el se teme! Cititi realitatea din jurul sau cu ochii vostri experimentati si cautati dincolo de minciunile administratiei penitenciare.

Sunt matur, sunt responsabil si nu-mi permiteam sa trag acest semnal de alarma daca situatia nu o impunea. Incercati sa ajungeti la Cristian Anghel fara a afecta dreptul familiei sale de a-l vizita. Acum el are nevoie de sprijin! Nu-l cere si nu-l va cere explicit si deschis pentru ca nu o poate face. Daca veti raspunde acestui apel, puteti salva un om. Conteaza? Eu nu i-am fost prieten, dar pentru mine conteaza!

Cornel SABOU

Afacerea "Libertatea"

Cadrele de la Penitenciarul Baia Mare implicate in afacerile ilegale cu telefoane mobile se acopera atat prin diversiuni, minciuni, falsuri, cat si prin actiuni violente, unele doar incurajate, altele in mod direct aplicate. Despre violenta voi vorbi insa cu alta ocazie. Deocamdata ma limitez la afacerile cu telefoane patronate de ofiterul Flore Gavris.

Structurilor superioare din ANP li se toarna baliverne de genul “ii protejam, toleram si acceptam pe unii ca sa putem controla ansamblul” si cu asta se mascheaza de fapt AFACEREA. Pentru ca daca Gavris cu ai lui nu ar aproviziona cu telefoane mobile puscaria, nu ar exista nici fenomenul care sa fie combatut! Elementar, nu?

Dovezi de bun simt, de logica, exista. Am spus deja ca desi s-au confiscat sute (poate mii) de telefoane mobile nu exista nici macar o singura ancheta interna care sa clarifice TOATE circumstantele care au permis detinutului sa intre in posesia telefonului. Gavris nu a permis niciodata ca o ancheta sa ajunga, de exemplu, la agentul Ionica Ghilvaci, care aducea telefoanele in puscarie. Intotdeauna ancheta se bloca atunci cand ajungea la “dealerul” care raspandea telefoanele. Iata cum se intampla asta…

Un detinut este prins cu telefonul mobil. I se intocmeste raport de incident si este anchetat. “De la cine ai telefonul mobil?” este intrebat el. Si detinutul prins spune “de la X”, acest “X” fiind un alt detinut care are aprobarea lui Gavris sa raspandeasca telefoanele, asa numitul (de mine) “dealer”. “X” este intrebat formal daca recunoaste ca i-a vandut un telefon fraierului prins. El, binenteles, neaga si ancheta se inchide. A doua zi, Ghilvaci vine cu un alt transport de telefoane pe care le da lui “X”, si afacerea curge mai departe.

O alta proba indirecta a acestei stari de lucruri este faptul ca “dealerii” de care vorbesc (detinuti cu ani multi de puscarie in spate) nu au fost niciodata prinsi oficial cu telefoane sau alte obiecte interzise. Nici chiar atunci cand au existat plangeri si reclamatii concrete impotriva lor. Intotdeauna au fost protejati pentru c..., afacerea trebuia sa curga! Cunosc personal foarte multe situatii de acest fel, si cunosc toate persoanele implicate, atat de dincoace cat si de dincolo de camera de detinere. Unele episoade o sa le povestesc, chiar daca nu am probe concrete. Va fi credibilitatea mea impotriva credibilitatii “lor”…

Daca ofiterul Flore Gavris nu ar fi organizat toata aceasta afacere infloritoare, in Penitenciarul Baia Mare nu ar fi fost atatea telefoane mobile. In timp ce in alte penitenciare care sunt bine organizate la sectorul “paza interioara”, abia se gaseste un telefon la 4-5 luni (avem, in acest sens, exemplul penitenciarului Gherla), in Baia Mare se gasesc 7-8 si chiar 10 telefoane pe camera, si asta de mai multe ori in fiecare luna! La Bucuresti nu se raporteaza chiar toate situatiile, iar anchetele interne sunt efectuate foarte superficial. Nu trebuie atinse interesele cadrelor Gavris, Ghilvaci, Neagos etc si nici ale “dealerilor” de dupa gratii. Daca incearca cineva sa scuture tot acest sistem i se baga imediat pumnul in gura. La actiunile de intimidare participa deopotriva cadrele implicate si detinutii protejati informativ. De aceea iesirea din acest cerc pare interzisa, dar nu este imposibila. V-o dovedesc eu acum!

Trist este insa, alt lucru. In spatele acestor sintagme (“fraier”, “smecher”, “dealer” etc) se gasesc, de fapt, oameni, fiecare cu durerile lui, caci viata la puscarie nu e usoara si dorul de cei dragi este mare. Prin incurajarea acestei afaceri cu telefoane, patronata de subcomisarul Flore Gavris, se produc multe drame si inechitati. Cei prinsi cu telefon sunt sanctionati taindu-li-se multe drepturi, apoi liberarea lor este amanata pentru mult timp. Pe de alta parte sunt mereu “jefuiti” si de bani si alte valori pe care le achita pentru a avea telefon. In penitenciarul Baia Mare s-a creat deja o stare mare de tensiune din cauza acestor diversiuni organizate de Gavris. Exista multi detinuti nemultumiti nu pentru ca au pierdut un telefon, ci pentru ca sunt folositi ca masa de manevra in interesul unor interlopi protejati de administratie. S-au consumat si cateva conflicte tacute, si se pun la cale razbunari. In fata acestei situatii, Flore Gavris e nepasator si isi continua netulburat afacerile. Directorul Horea Chis, singurul care ar fi putut reglementa situatia, fiind promovat la Bucuresti, lipseste, iar ofiterii ramasi la comanda nu comenteaza in fata lui Gavris. Alti ofiteri, competenti si de caracter, au fost de mult timp marginalizati si impiedicati sa se manifeste. A avut grija Gavris de asta, in combinatie cu interlopii pe care ii protejeaza.

Aparent, s-ar parea ca nu este iesire din aceasta situatie. Interlopii-lideri, controlati de Gavris, se impun in fata celorlalti detinuti, timorandu-i si chiar folosind violenta. Multe cadre (gen Ionica Ghilvaci si Bogdan Neagos) asculta neconditionat de Gavris, iar la nevoie creeaza diversiuni, intimideaza, ameninta. Nu ai la cine sa reclami situatia, nu are cine sa ia masuri. ANP este neputincios intrucat penitenciarele au o anumita autonomie locala care le permite sa faca aproape orice. Demersul meu nu este insa unul sinucigas. Eu stiu ca adevarul are putere sa miste si muntii din loc! Asa ca asta voi face. Voi scrie adevarul cunoscut din interior. Apoi, in cateva luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi libera, iar un Cornel Sabou liber are alta forta sociala. Nu voi abandona aceasta lupta pentru ca am vazut in jurul meu prea multa suferinta nedreapta, prea multe afaceri care se fac pe seama libertatii noastre.

Stiu ca in puscaria Baia Mare s-au tesut multe legende chiar si in jurul meu. Nu m-am obosit sa combat povestile care ma vizau pentru ca am observat ceva. Oamenii care cu adevarat au caracter, care sunt profesionisti si care m-au cunoscut nu se indoiesc de mine! Drept urmare, mai mult pretuieste parerea unui singur om adevarat decat a zece jigodii! Jigodiile n-au decat sa se spele pe cap cu toate diversiunile, minciunile si povestile lor de doi bani, sa negocieze, sa-si imparta si sa-si desparta interese si influente.

Asta e lumea lor, nu e a mea. N-am fost niciodata parte la-mpartit, nu voi fi nici la patimit!

Pregatesc un amplu document cu multe detalii care completeaza imaginea pe care v-am descris-o. Pentru ca tot ce spun eu aici poate fi probat. Nu sunt nici singur, nici singurul care stie, chiar daca acum pare ca sunt singurul care vorbeste.

Pe curand……

Cornel SABOU