miercuri, 30 noiembrie 2016

Visul românesc

Mass media, atât cea naţională cât şi cea internaţională, e plină de exemple de români „răi”. Românii fură, ucid, mint, cerşesc parcă peste tot în lume! Toată lumea-i condamnă pe români, se fereşte de români şi acuză românii. Asta se vede la televizor, în mass media, dar... realitatea nu e asta! Astăzi, în ajun de Sărbătoare Naţională, am să vă vorbesc de românii adevăraţi. Criminali, hoţi, cerşetori există în toate ţarile lumii. Nici SUA nu duce lipsă, nici Occidentul. Aşa că răii români nu sunt cu nimic mai prejos decât răii altor naţiuni. Dar noi, românii, mai însemnăm şi altceva!  Suntem plini de poveşti de succes şi ar trebui – poate – să „inventăm” o nouă sintagmă atunci când privim deschis spre românii adevăraţi. Eu aş numi-o VISUL ROMÂNESC! Deseori posibil de împlinit!

Trei românce fericite

Cristiana Popescu are acum ceva peste 30 de ani... „Locuieste in Adu Dhabi, este insotitoare de bord la o companie privata detinuta de unul din membrii familiei regale a Emiratelor Arabe, are un salariu de peste 5000 de euro pe luna si un logodnic care o iubeste. Si mai important decat toate – isi traieste viata din plin.  Totul a inceput in facultate. Cristiana era studenta la Litere la Limbi straine si lucra in aeroportul Henry Coanda la punctele de securitate. Si-a dat seama ca in Romania nu prea are cum sa castige banii pe care si-i dorea si a inceput sa isi caute online joburi in strainatate. A fost la mai multe interviuri si  a avut noroc – a fost angajata la Etihad Airways - compania aeriana nationala a Emiratelor Arabe cu baza in Abu Dhabi. Asa a inceput aventura in lumea araba pentru Cristiana. „M-am mutat in Abu Dhabi, unde am descoperit o alta lume. M-am indragostit imediat de oras si de jobul meu. Am invatat foarte multe despre aviatie in toate cursurile pe care le-am facut ca sa imi iau licenta de zbor si, de asemenea, am invatat cum sa traiesti si sa muncesti alaturi de zeci de nationalitati diferite”, povesteste Cristiana. Dupa doi ani si jumatate  petrecuti la Etihad Airways, Cristiana si-a dat seama ca vrea mai mult. A aplicat pentru un job la o companie „de private vip jets”, care aparitine familiei regale a Emiratelor Arabe - Falcon Aviation Services. „Ca sa ajungi sa muncesti la acest nivel trebuie sa ai experienta in first class service, sa ai o atitudine profesionala si sa stii sa comunici cu persoane de un anumit statut social si material - presedinti, regi, printese, diplomati si oameni de afaceri”, spune Cristiana. Compania i-a asigurat un apartament mobilat, pentru care nu trebuie sa plateasca nimic. Totul este inclus in contract.  Castiga in jur de 5000 de euro pe luna. „Cateodata si mai mult. Depinde de cate zboruri am in luna respectiva”, povesteste Cristiana. (link: 


Denisa Danila a reusit sa devina medic in Spania dupa ce i-a facut pe spanioli sa uite ca e romanca. Studiaza medicina de 11 ani, din care ultimii 7 in Spania. Mai are pana sa devina medic specialist in oftalmologie, asa cum viseaza, dar a reusit deja sa isi cumpere casuta visurilor ei: cu piscina, jacuzzi, solarium si o terasa imensa. La varsta ei, de numai 29 de ani, se poate considera un om realizat. Denisa locuieste acum in Alicante, unde lucreaza ca medic internist intr-un spital privat. A obtinut jobul in mod clasic: si-a depus un CV, iar angajatorilor le-a placut ce au citit. Inainte de asta, a lucrat pentru cea mai mare companie privata de servicii medicale din Spania. Denisa a reusit sa isi cumpere o casa cu doua etaje in Alicante. Este intr-o zona rezidentiala, are piscina, jacuzzi in aer liber, loc de joaca pentru copii. “Etajul de mai sus se cheama Solarium si poti sta la soare chiar si in plina iarna, pentru ca aici iernile sunt blande. Acolo as vrea sa imi amenajez o zona chill-out cu canapele si o mini gradina japoneza”, viseaza Denisa.


Monica Micu a renuntat la Romania pentru un nou inceput in Mexic. Frumos, nu? Tequila, sombrero, poncho, mariachi, Acapulco... Dar viata in Mexic nu se reduce la atat: “Fiecare locuitor cunoaste pe cineva care fie a fost jefuit, fie a fost rapit pentru o recompensa. Deocamdata, raii se ucid intre ei,  dar evident ca exista si victime colaterale. Daca stii sa eviti opulenta, iesitul noaptea pe strazi pustii, esti prudent si mai ai si noroc in viata, poti trai linistit aici”, ne lamureste Monica.  A plecat in Mexic impreuna cu sotul ei inainte sa inceapa criza, fara sa stie spaniola, dar cu multa vointa si entuziasm pentru o viata noua.  Odata ajunsa acolo, si-a setat prioritatile: s-a pus cu burta pe carte, a facut cursuri intensive de spaniola timp de un an si jumatate, iar acum este as in spaniola. Nu dupa mult timp si-a gasit si un job: lucreaza intr-o  organizatie internationala pe un program pentru protectia jurnalistilor din mai multe state unde situatia lor e grava. Nu este intamplator ca a fost angajata aici. In Romania, Monica a lucrat in televizune si are cursuri de specialitate: a facut “Dreptul”, studii postuniversitare in Relatii Internationale si are si o specializare in stiri de televiziune la BBC World School si una in reportaje radio la RFI  Paris. 

Un român dă ora exactă la New York

Dimitrie Vicovanu este unul din cei mai renumiti ceasornicari de peste Ocean. Printre clientii sai se numara personalitati precum actorul Bill Cosby sau violonistul Itzhak Perlman.

Atunci cand la renumita casa de licitatii de obiecte rare de colectie Shotheby's din New York ajunge o piesa de orologerie rara, precum un Patek Philippe de aur din 1930, care trebuie restaurata, dupa ce n-a functionat zeci de ani, se apeleaza la Dimitrie Vicoveanu, un adevarat chirurg al orologiilor. "Ceasurile mi-au placut de mic copil, m-au fascinat si doream sa cunosc minunea unor roti care ne spuneau in cele din urma timpul real in care traim", a spus ceasornicarul. Cariera sa a inceput, insa, in domeniul arheologiei, activand in cadrul unui muzeu din Iasi. Vicovanu a invatat arta restaurarii ceasurilor de colectie sub egida guvernului comunist condus de Ceausescu, care l-a trimis la Laussane, in Elvetia, sa studieze. Nu s-a mai intors in Romania si in 1977 a reusit s-o ia cu el si pe fata sa, Daniela, care urma sa sufere o operatie pe cord, la doar 11 ani. Au emigrat in SUA in 1979 si doi ani mai tarziu, i-a urmat si sotia ceasornicarului, Agurita. Acum, in magazinul sau din New York, nu doar repara, ci si vinde ceasuri de colectie. "Master of Time" este administrat de fiica sa, Daniela. Batranul isi repara ceasurile intr-un atelier din Queens, unde mii de componente sunt asezate si organizate cu cea mai mare atentie posibila, iar meticulozitatea ceasornicarului roman din New York este rasplatita pe masura: reparatiile mai complicate pot ajunge si la doua mii de dolari. Printre clientii sai, s-au numarat personalitati precum actorul Bill Cosby sau violonistul Itzhak Perlman. Romanul a reusit sa repare inclusiv un ceas Omega de 50 de ani, plin de apa in urma unui accident aviatic. "De-a lungul anilor, clientii existenti mi-au facut reclama, spunand unul altuia despre mine. In plus, marea casa de licitatie Sotheby's imi trimite clienti. Relatia mea cu Sotheby's a inceput cu multi ani in urma, cand ei m-au luat consultant, ca sa desfac ceasurile puse in vanzare, sa stabilesc originalitatea lor pentru a fi descrise in catalogul licitatiei si sa estimez reparatiile necesitate de unele dintre piese", ne-a mai marturisit romanul.


Medic în Africa de Sud


Alina Marian Beyer a plecat din Romania la scurt timp dupa Revolutie. Acum, ea lucreaza ca medic pediatru, avocat si asistent universitar in Africa de Sud.In Cape Town, sunt multi sud-africani care nu au auzit de Romania, lucru care ar putea fi si o "binecuvantare ascunsa", pentru ca "aici nu suntem asimilati cu stereotipul romanului cersetor si hot, despre care am auzit ca circula prin Europa", a povestit Alina Marian Bayer. "Am absolvit in Romania Facultatea de Pediatrie, deci am incercat sa raman in domeniul respectiv, desi o perioada am lucrat in urgente si apoi in Imunologie si Alergologie. In 2001 am primit o oferta de studii post-doctorale in Memphis, Statele Unite, si am lucrat acolo pana in 2003, cand m-am hotarat sa studiez dreptul si am revenit in Cape Town.
Initial nu am fost prea sigura de sansele mele de succes - parea totul mai mult o aventura - deci m-am inscris la o facultate de invatamant la distanta, University of South Africa. Ulterior m-am transferat la University of Cape Town, unde am absolvit licenta si masteratul cu specializarea in drept commercial si dizertatia in domeniul proprietatii intelectuale si concurentei. Am fost intai 'advocate', adica membra a baroului avocatilor pledanti care lucreaza pe langa Inalta Curte. Acum doi ani am devenit 'attorney' - un avocat care poate sa lucreze pentru firme independente - si 'conveyancer' - echivalentul unui notar specializat in tranzactii imobiliare. Initial am lucrat pentru o firma de avocati, dar de aproximativ sase luni mi-am deschis propria firma cu profil de drept medical, comercial, al familiei si al proprietatii imobiliare."
In plus, Aura este si scriitoare, iar cartea sa, Out of the Transylvania Night, in care vorbeste despre experienta comunismului, a fost nominalizata la Premiul Pulitzer in 2011, fiind un bestseller in SUA. "De intors in Romania nu cred ca se va intampla, dar vizitez tara aproape in fiecare an, avand familie si prieteni in Sibiu. Actualmente scriu o alta carte bazata pe psihologia lui Wayne Dyer, Bruce Lipton si Brian Weiss. De asemenea, sunt fascinata de editura Hay House cu care o sa am un training in Alaska si unul in Brazilia in aceasta vara. Cred ca descoperirea de sine este cea mai grea de facut; sa crezi ca esti pe drumul care trebuie, mergand in directia implinirii destinului tau reprezinta de fapt esenta vietii. Dar cum Lao-Tzu a spus: O calatorie de o mie de mile incepe doar cu un simplu pas! Niciodata nu este prea tarziu sa pui primul picior si sa crezi cu adevarat in ceea ce faci", incheie romanca.

Designer la Viena

Probabil mai cunoscuti in strainatate decat in propria in tara, unii romani au reusit sa se faca respectati prin talentul lor si sa fie exemple pentru multe generatii din toata lumea. Un astfel de om este si Patricia Vincent, creatore de moda din Romania care are o cariera de succes in Viena, Austria. Nascuta in Bucuresti, Patricia Vincent locuieste din 5 octombrie 2002 in tara lui Mozart. Privind in urma, nu stie cum ar fi evoluat cariera sa daca ramanea in tara, pentru ca viata sa profesionala s-a nascut la Viena. "Am studiat un semestru la Michelbeuern Institute, un an la Asociatia Guvernamentala a Textilelor si am urmat un internship la un atelier de creatie couture. Studiul autodidact a inceput din perioada studiilor asistate si s-a focusat mai mult pe design. Acesta continua si astazi, el include documentare si analiza, descoperirea diverselor tehnici, seminarii sau specializari pe o anumita nisa", ne-a explicat Patricia Vincent.

Profesoară în America

Aura Imbarus a parasit Romania in 1997, cand a tras lozul norocos la Loteria Vizelor si a ajuns astfel pe Taramul Fagaduintei. Jurnalista in Romania, sibianca si-a cladit o cariera impresionanta pe pamant american, acolo unde preda ca profesor de liceu si colegiu.






Specialist în Franţa

Florin Calin Paun a plecat inca din timpul facultatii in Franta, unde si-a continuat studiile in ingineria de aviatie la Ecole Polytechnique. Acum, dupa mai bine de doua decenii, romanul este considerat unul dintre cei mai buni "technology scouter" (descoperitori de tehnologie) din Franta. Il regasim pe Florin Calin in ierarhia ONERA (Oficiul National de Studii si Cercetari Aerospatiale al Frantei), unde, in calitatea sa de "Directeur Adjoint Innovation Industrielle", are rolul de a transforma inventiile cercetatorilor in cat mai multe aplicatii de succes. "In 20 de ani, nu am suferit niciodata ca sunt roman. Anunt cu mandrie ca sunt roman, pentru ca am un accent care imi tradeaza automat originea. Oamenii care se simt discriminati au probabil ceva sa isi reproseze", a adaugat cercetatorul roman.


Găsiţi sute, mii de asemenea poveşti româneşti de succes pe net. Fiecare caz în parte (şi toate laolaltă) se constituie într-o dovadă de necontestat că poporul acesta este predominant frumos, muncitor, cinstit, drept şi ataşat de valori autentice, universale. Haideţi să nu mai definim românismul după ceata de ţărani care votează după plasa de alimente pe care o primesc, sau după acei politicieni fără scrupule şi fără nimic sfânt! Aştia sunt, împreună, gunoiul societăţii noastre, dar NOI, toţi ceilalţi, mulţi, frumoşi şi devotaţi cauzelor în care credem facem istoria reală a României prin toate faptele noastre de succes, de aici şi de pretutindeni!
Visul Românesc poate deveni realitate! Mii de români au demonstrat asta!
La Mulţi Ani române, priunde te-ai afla!

Cornel SABOU

vineri, 25 noiembrie 2016

Ziarul lui Dolha

Mircea Dolha este acum deputat PNL de Maramureş şi vrea să fie ales pentru următorii patru ani senator. Îl cunosc de mult timp şi pot spune că până de curând aveam o părere oarecum bună despre el. Adică, pentru a nu fi greşit înţeles, nu am avut afaceri sau orice alt fel de combinaţii cu el în trecut, nu îi sunt dator cu nimic şi nu îmi datorează nimic... Îl apreciam pentru că în peisajul acesta molcom ardelenesc maramureşean local era cam singurul care „ieşea în faţă” bătându-se ba ici, ba colo, cu unu’-altu’, fiind deci oarecum activ. Nu se ferea de presă, răspundea oricăror provocări şi avea „tupeul” acesta de-a se lua „la trântă” cu oricine în plan politic. Nu l-am cunoscut, însă, până de curând, de „aproape”, în „intimitatea” sa şi nu mă refer la intimitatea vieţii private. Mi-a oferit el această ocazie atunci când, recent, a venit să-mi propună o „afacere”!

Dolha ştia că urmează campania electorală şi voia să scoată pe piaţă un „ziar de campanie”, adică o publicaţie scrisă prin care să-şi facă reclamă astfel încât, pe de o parte, să câştige postul de senator la care visează, iar pe de altă parte să poată lovi în adversarii săi politici. Treaba mea, în viziunea sa, era să „conduc” acest ziar la vedere, să pretind public că publicaţia era a mea, urmând ca el să fie şeful „din spate", nevăzut şi neştiut. Concepţia lui Dolha este clasică şi cunoscută în peisajul presei româneşti. Mimăm un ziar „independent” care de fapt serveşte interesele „noastre”, iar pentru ca ziarul „independent” să fie credibil scoatem în faţă un ziarist cunoscut, iar prin vocea sa ne „aranjăm” interesele, adică lovim în adversari şi ne facem „nouă” imagine frumoasă! Acel jurnalist eram (trebuia să fiu) EU!

N-am zis „nu”, n-am zis „da” categoric. Am acceptat să „lucrez” pentru scoaterea primului număr. Mă agăţasem de una din promisiunile lui care suna frumos pentru mine, ca ziarist... „Poţi publica în ziar ce anchete vrei, despre oricine, nu mă interesează să protejez pe cineva”. Era ocazia să scot „de la naftalină” nişte materiale de presă „grele” care să apară într-un ziar. Am zis hai să încerc... Pe moment am decis să trec cu vederea faptul că în ziarul respectiv urmau să apară şi reclame vizibile cu PNL şi cu Dolha, fapt care, pentru „cunoscători”, elimina orice dubiu cu privire la... „cine e în spate”! L-am lăsat pe deputat să se amăgească cu secretul său...

Am scris câteva texte, am trimis editorului şi o anchetă care dezvăluia modalitatea prin care tatăl lui Cătălin Cherecheş, fost director la Direcţia Silvică Maramureş, fura bani grei de la stat, furtul acesta stând la originea averii imense moştenite de familia Cherecheş. Primul număr a apărut de Sărbătoarea Castanelor, dar... fără ancheta mea! Am întrebat care-i treaba şi mi s-a spus că materialul trimis de mine este păstrat... „pentru mai târziu”!

Ziarul se numeşte „Ziua bună, Maramureş”. Are şi un site, zbmm.ro... Eu am renunţat atunci, pe loc, la „colaborarea” propusă de Dolha. Mi-am dat seama că e inutil să mai continui doar pentru a scrie în folosul său sau pentru a documenta anchete de presă care nu vor fi publicate niciodată ci vor fi eventual folosite ca şantaj în folosul deputatului. Zic asta pentru că, ulterior, aflu cu stupoare că mama lui Cătălin Cherecheş este trecută candidat la parlamentare din partea PNL, adică... nu mai zic nimic.

Ziarul se distribuie gratuit. Primul număr a apărut în 30.000 (treizeci de mii) de exemplare. Problema a fost că Dolha n-avea pe nimeni la distribuţie. Am înţeles că tineretul liberal nu prea mai voia să facă muncă voluntară pentru Dolha, deoarece în trecut luase destule „ţepe” tot lipindu-i acestuia afişe cam pe gratis. De când am abandonat eu ziarul au mai apărut două numere, în calitate mult mai proastă. Şi Dolha îl voia săptămânal! Între timp şi-a aranjat difuzarea, nu zic cum că poate greşesc şi nu vreau să acuz aiurea de exploatarea unor copii, prin (din) anumite şcoli, clase şi (cu) profesoare, dar (probabil) fără acceptul părinţilor etc... Adică, ziarul e depus în cutiile poştale din oraş(e). Nu mai contează cum şi de către cine...

Contează altceva. Cine finanţează un ziar falimentar care apare în 30.000 de exemplare? Pe listele de candidaţi ai PNL, în Maramureş, a apărut fostul ministri Anca Boagiu! Când Dolha m-a contactat PRIMA oară ca să-mi propună să-i preiau ziarul era în America (SUA) în „vizită”. Lucrurile se leagă. Ministrul Boagiu şi-a aranjat să obţină deputăţia într-un loc sigur şi vrea probabil să beneficieze de linişte. Aici, în Maramureş. Prin surse numai de ea ştiute a rezolvat o finanţare de miliarde (lei vechi) pentru ziarul ăsta „de campanie”. Clar, nu-s banii lui Dolha! Ăsta e renumit pentru zgârcenia sa. Se cearta cu toată lumea pentru fiecare leu pe care trebuie să-l plătească. Din buzunarul lui n-ar da veci atâţia bani pentru editarea unui ziar care nu aduce deloc venituri. Mi s-ar părea interesant de aflat de unde vin exact zecile, sutele de milioane necesare pentru editarea acestui ziar şi pentru întreţinerea siteului şi care este legătura acestei finanţări cu candidatura Ancăi Boagiu! Nu credeţi?

Editarea ziarului se face la Bucureşti de către ziaristul Andrei Bădin, fost realizator de emisiuni la B1TV, scos pe tuşă după ce a fost acuzat de DNA de ceva infracţiuni. Nu ştiu ce probleme a avut Bădin în trecut, nici nu mă interesează, ştiu că în perioada scurtă în care am colaborat cu el pentru editarea ziarului mi-a dovedit că este un profesionist desăvârşit în munca tehnică de presă. Nici el nu este de acord cu unele „idei” ale lui Dolha, dar probabil, nu-i aşa?, trebuie să trăiască şi el cumva şi de aceea mai acceptă compromisul acestei colaborări... Nu-l judec, nu-l condamn. Fiecare decide pentru el, conform cu valorile şi principiile în care crede!

Ar mai fi detalii „picante” de povestit din această scurtă experienţă, dar neînsemnate comparativ cu ceea ce tocmai v-am povestit, de aceea nu mai insist pe subiect. Va las să digeraţi în linişte „subiectul” şi să citiţi în cunoştinţă de cauză ZIARUL LUI DOLHA!

Numai bine, pe curând...


Cornel SABOU

luni, 21 noiembrie 2016

TU cu cine votezi?

În România, partidele sunt - toate! - o apă şi-un pământ! Nimic altceva nu le diferenţiază decât calitatea sau prostia membrilor sau conducerii. Doctrinele sunt apă de ploaie, nimic clar, concis, de ţinut minte. Nimic concret. Doar baliverne... Este poate cea mai mare dezamăgire în viaţa politică a României să vezi că n-ai în ce să crezi! La IDEI mă refer, la principii. Nu există "stânga" sau "dreapta". Există doar lideri mai deştepţi sau mai proşti. Şi există aparatul de partid. Care peste tot e la fel. Face munca de teren pentru candidat. Aia cu pliante, broşuri, afişe etc. 

Partidul care e la putere porneşte cu un mic avans faţă de celelalte. Pentru că are în subordine un aparat de stat. Şi vor exista întotdeauna oameni care vor vota cu puterea, oricare ar fi aceasta. 

Aşadar, zic că n-are rost să votaţi cu un anumit partid! Nici împotriva unui anumit partid. Partidele sunt organizaţii. Aveţi pe plan local OAMENI care candidează. Uitaţi-vă la ei. EI CONTEAZĂ!

Aşa ajungem la lucrurile care contează... Din România se emigrează masiv pentru că aici se trăieşte prost. Se trăieşte prost pentru că avem guvernări proaste. Dar guvernările astea sunt formate din oameni. Unii dintre ei ajung acolo pentru că îi votăm noi! De aia zic că trebuie să votezi oamenii, nu partidele. Oarecum împotriva firii... Pentru că într-o societate democratică de tip capitalist nu ar trebui să existe "salvatori" în chipul unei persoane. Societatea mare ar trebui să-şi construiască bunăstarea prin acţiunile cumulate a mai multe societăţi mici, indiferent că vorbim de asociaţii din economie sau din politică. Organizaţiile ar trebui să deţină puterea de a face bine. Democraţia se dorea un fel de opunere dictaturii şi absolutismului. De aceea se lupta cu nazismul şi comunismul, care erau societăţi construite în jurul unei personalităţi "salvatoare", dar dictatoriale. 
Astăzi, am ajuns, în frumoasa democraţie, să constatăm că prin definiţia ei, democraţia româneasca nu îşi este de ajuns pentru a răzbi în viaţă. Pentru că suntem originali, avem nevoie să îmbinăm "bunul" cu "răul". Alegem partide, dar votăm oameni!

Oricum, nu se va schimba nimic în România următorilor 4 ani! Garantez pentru asta! Nimic în sens bun, vreau să zic... Aceleaşi "investiţii" în nimic, cu firme clientelare la stat ca să ia de-a moka banii din buget, apoi mâna de răsfăţaţi care să-şi facă vile şi piscine, iar prostimea să moară de foame. Acelaşi film, aceiaşi actori cu regie proastă şi final previzibil... 

Sunt curios să ştiu... în tot acest peisaj, TU cu cine votezi şi mai ales de ce??? Dacă eşti angajat politic, membru sau susţinător activ te înţeleg. Dacă ai un prieten sau o rudă care candidează iar te înţeleg. Dar dacă nu eşti nimic din toate astea, cu cine naiba votezi şi DE CE??? Îmi spui şi mie? Te rog... Numai bine!

Pe curând...

Cornel SABOU

duminică, 13 noiembrie 2016

DOVADA: În România traiul minim e mediu imposibil

E vorba de un calcul simplu, la îndemâna oricui, dar pe care nu îl face nimeni! Şi pentru că nimeni nu vede EXACT și CORECT problema, evident că nimeni nu are soluţia!

Să luăm ca exemplu o familie "standard" din România formată din trei persoane, doi adulţi (care muncesc) şi un copil... Şi să ne raportăm la datele oficiale privitoare la venitul mediu şi coşul minim de consum, apoi să vedem ce ne dă.

Salariul MEDIU (nu minim) în România este de 1.892 lei net (adică "în mână"). Sursa: http://www.calculator-salarii.ro/salariu-mediu-pe-economie/

Ştiţi că foarte mulţi angajaţi din ţara noastră lucrează pe salar minim şi acolo problemele sunt mult mai grave, dar noi ne vom referi acum la un "standard" de plată mai ridicat, respectiv la "normalitatea" românească, adică salariul mediu. În familia de care vorbim, veniturile totale LEGALE vor fi de 1.892 x 2, adică un total de 3.784 lei, plus 84 lei alocaţia de stat a copilului. Asta ne duce la un total de venituri lunare pe familie de romăn de 3.868 lei. Ok, pornim de la suma asta şi ne raportăm mai departe la tot ceea ce are nevoie omul ca să trăiască. Luăm ca reper Coşul minim de consum stabilit de Guvern. După cum puteţi vedea şi în linkul poe care vi-l prezint mai jos...



Astfel, conform celor publicate pe infolegal.ro, "în luna iulie 2015 valoarea coşului minim de consum lunar ar fi de 4,48 x 1.050 = 4.704 lei pentru o gospodărie de mărime medie, considerată de 2,804 persoaneşi de 4.704 lei : 2,804 = 1.678 de lei pe o persoană"

Aşadar, să sintetizăm: o familie formată din trei persoane, în care ambii părinţi muncesc şi sunt plătiţi cu salariul mediu pe economie, încasează lunar 3.868 lei cash, iar pentru A TRĂI, conform calculelor făcute de Guvern, are nevoie de un total de 4.704 lei. La calcule ne dă cu minus 836 lei!

Concluzia concluziei: Ca să poată TRAI, o familie de trei persoane din România trebuie să mai aducă în casă, în afară de veniturile sale legale, încă 836 lei. De unde va aduce acești bani? Da, ati ghicit. Dacă nu de la mătușa sau de la bunica atunci din mită și alte activități criminale! Acest lucru este CERT! Pentru că indiferent de valorile morale la care românii aderă, ei trebuie să poată trăi, să poată exista, laolaltă cu toate celelalte popoare, nu? De acord, se poate trece cu capul sus printr-o perioadă mai dificilă, făcând sacrificii, dar asta nu poate dura la infinit, nu poate fi o regulă! Regula ar trebui să fie cea GARANTATĂ de Constituție:

ARTICOLUL 47(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Ceea ce oferă Statul Român, ca ”peisaj” general de viață și dezvoltare economică, tocmai v-am prezentat mai sus. O economie care oferă un anumit nivel de salarizare medie, nivel care însă nu e capabil să asigure nici măcar MINIMUL necesar pentru trai! Asta ați votat VOI, asta avem TOȚI!

Ce-mi rămâne să vă doresc în încheiere? Să aveți parte de cât mai multă mită sau... minte? Hotărâți voi căci acum cel puțin o faceți în cunoștință de cauză! Numai bine!

Pe curând...

Cornel SABOU

joi, 10 noiembrie 2016

De campanie...

În timpul celor peste 20 de ani de jurnalism s-a întâmplat (nu o dată) să susţin pe faţă anumite curente politice, idei sau persoane. Mi s-a părut drept şi corect să-mi asum public astfel de demersuri şi să le argumentez. Am să vă dau şi exemple...

În 1995 debutam la publicaţia locală "Nord Magazin". În anul următor, cu ocazia alegerilor locale, am susţinut alegerea în Consiliul Judeţean Maramureş a patronului meu de la acea dată, Gheorghe Zoicaş (cel care, ulterior, avea să devină şi parlamentar). Cum am făcut asta? Scriind pur şi simplu diverse articole de prezentare şi de campanie în ziarul la care lucram în favoarea lui Zoicaş şi a partidului pe listele căruia candida, Partidul Republican. Ţin minte că liderul PR, Lorin Fortuna, a fost chiar plăcut impresionat după ce a citit câteva materiale scrise de mine. Mi se părea o chestie justă, normală să-mi susţin patronul în ascensiunea sa politică şi am făcut asta chiar bucuros pentru că mi se oferea ocazia să-mi manifest competenţele într-un domeniu atăt de complicat, delicat şi pretenţios cum e lumea politică... Atunci, Gheorghe Zoicaş a fost ales consilier judeţean.

Mai târziu, în acelaşi an (1996) lucram deja la ziarul ZIUA şi am susţinut tot aşa, pe faţă, deplin asumat, campania Convenţiei Democrate pentru alegerile parlamentare şi a lui Emil Constantinescu pentru preşidenţie. De altfel, directorul ziarului, Sorin Roşca Stănescu, declarase ferm şi clar că OBIECTIVUL ziarului ZIUA este să contribuie decisiv la schimbarea puterii politice în România prin înlocuirea PDSR de la putere cu CDR. M-am implicat cu toate forţele mele în această "luptă" şi cu toată convingerea că fac bine ceea ce fac. Am documentat o mulţime de anchete, am scris o mulţime de materiale de presă care au ajutat CDR să căştige alegerile. Am fost chiar premiat personal de maestrul Roşca Stănescu pentru munca depusă şi eram extrem de mândru de tot ceea ce realizasem.

În anul 2000 nu mai lucram angajat la vreo publicaţie. Aveam diverse colaborări locale, naţionale sau internaţionale pe linie de presă. În alegerile din acel an am susţinut mai mult decât am făcut-o vreodată Partidul Vieţii Româneşti condus de scriitorul Pavel Coruţ. Eram cu adevărat impresionat de cărţile scrise de acesta, de analizele sale profunde asupra stării naţiunii şi de soluţiile pe care le propunea. În Pavel Coruţ am crezut cu adevărat şi atunci când am auzit că-şi face partid am sărit imediat să-i dau adeziunea mea. Domnia sa, însă, m-a rugat să mă implic mai mult şi să-i organizez aşa cum scrie la carte o filială a partidului în judeţul Maramureş, ceea ce am şi făcut. După ce am organizat filiala şi am participat la şedinţa de înfiinţare a PVR m-am retras din partid şi i-am lăsat pe cei "aleşi" să-şi continue activitatea, eu considerând că mi-am îndeplinit misiunea de conştiinţă.

Anii au trecut, eu mi-am individualizat efortul publicistic, am tipărit propriul meu ziar, "Viaţa Maramureşului" şi în toată perioada care a urmat am încercat să mă ţin deoparte faţă de partidele politice. Nu m-am mai implicat vreodată în susţinerea vreunui partid, în schimb am susţinut OAMENI!
Activând aproape permanent în jurnalistică în acei ani, am putut să-i cunosc personal pe cei mai mulţi din actorii politici locali. Unul din cei care m-a impresionat şi pe care l-am susţinut personal oridecâte ori s-a implicat politic a fost deputatul Nicolae Bud (fost deputat PUNR). Era singurul parlamentar din Maramureş care avea mereu cabinetul său plin de oameni simpli care căutau ajutor pentru rezolvarea diverselor probleme cu care se confruntau. Bud îi asculta pe toţi, îşi nota conştiincios toate problemele care i se semnalau şi făcea toate demersurile necesare pentru a-i ajuta pe oameni. Nu a mai fost niciodată în Maramureş un om politic ca el! Acesta a fost motivul pentru care l-am susţinut necondiţionat pe Nicolae Bud întotdeauna când s-a implicat politic şi o voi face oricănd dacă domnia sa se va întoarce în politică. Din păcate, este retras de ceva timp şi s-a stabilit la Bucureşti, ne mai activând politic de multă vreme. 

De atunci, n-am mai susţinut explicit şi categoric oameni politici sau partide. Au fost persoane din politica locală care mi-au plăcut în comparaţie cu alţii care nu mi-au plăcut, dar atât. Au fost unii care mi-au solicitat ocazional consilierea, pe probleme concrete sau de campanie, am dat câteva sfaturi şi m-am retras deoparte. Nu m-am implicat... Şi nu regret. Am avut recent o discuţie amicală cu senatorul Titus Paşca şi ne aminteam amândoi cu nostalgie de "războiul" în care eram implicaţi politic la sfârşitul anilor 90, împotriva lui Ion Iliescu şi a PDSR-ului său. Şi am concluzionat împreună că vremurile de azi sunt categoric schimbate. Nu se mai luptă nimeni pentru idei, pentru un CREZ. Toată lumea îşi face doar calcule de oportunitate... şi atât. De aceea, în viaţa politică prezentă nu mă regăsesc eu nicăieri. Şi de aceea, demersul meu jurnalistic va fi unul strict profesional, distant politic, dar ferm şi categoric împotriva impostorilor din politică, aşa cum am demonstrat şi în cazul primarului băimărean Cătălin Cherecheş pe care l-am declarat infractor politic încă de când a fost ales, din 2011, atunci când toţi îl lingeau slugarnici. Şi s-a dovedit că am avut dreptate!

Luna viitoare vor fi alegeri parlamentare. VREAU să-mi spun cuvântul în această perioadă despre cei pe care îi veţi alege. Şi am s-o fac aşa cum am făcut-o mereu, tare şi apăsat, ferm şi categoric. Am să vă prezint impostorii care vă cer votul şi mai departe e strict treaba voastră dacă îi veţi vota sau nu. Eu ştiu doar că timpul îmi va da din nou dreptate. Ţineţi minte asta! Pentru că în curând voi începe seria de articole "de campanie", dar nu dedicată vreunui partid. Voi lucra PENTRU VOI, aşa cum am făcut-o mereu, chiar şi atunci când am susţinut pe cineva!

Ne auzim curând!

Cornel SABOU

marți, 11 octombrie 2016

Pentru Criminalii de Stat, cu drag, fără respect şi fără frică

 adresez acum criminalilor care au gândit, planificat, ordonat şi apoi executat diverse crime de Stat în spaţiul nostru românesc, inclusiv masacrul de la Clubul Colectiv.



Vă cunosc! Nu vă ştiu pe toţi pe nume, dar nici nu mă interesează prea mult identitatea voastră. Ştiu de ce anume sunteţi capabili şi e suficient. Aţi ucis mişeleşte, nu înfruntând un inamic în faţă (cum am făcut eu în Bosnia sau cum fac militarii români pe teatrele de război) ci din umbră, într-un mod pervers... dar nu inteligent! Aţi lăsat urme! Nu sunteţi „profesionişti”, chiar dacă vă credeţi aşa. Sunteţi doar nişte gunoaie, nişte rataţi! Pentru că, prin „munca” voastră criminală aţi sevit nişte alte gunoaie, mai mari ca voi! Nici măcar n-aţi servit un „interes naţional”, de securitate sau de orice altceva. Aţi fost doar slugile oarbe ale unor... obsedaţi, rataţi sau... traficanţi de droguri! Ce poate fi mai jegos decât asta?

Dar să lăsăm „jignirile”... Vreau să vă deschid puţin mintea... Ce credeţi că se va întâmpla acuma? Hai, încercaţi măcar o judecată! Ştiu că dormiţi pe voi cu aerul acela de încredere şi siguranţă cu care îi prostiţi pe fraieri, dar... eu prostănaci „INTELIGENŢI” ca voi am „fumat” de mult! De aceea vă vorbesc deschis, pe înţelesul vostru şi fără „perdea”. Ce se va întâmpla în continuare cu crimele voastre? Nimic??? OK... Atunci totul e în regulă, nu?

Păi să vă spun eu ceva... Aveţi o problemă! NU E TOTUL ÎN REGULĂ! Şi în sprijinul celor afirmate am două argumente.  Să vă explic? Să vă explic...

Unu: Instituţiile astea ale Statului (care împreună formează celebrul „Sistem”) au pe acolo, prin funcţii (mai mari sau mai micuţe) angajaţi nişte OAMENI pe care voi îi cunoaşteţi, dar despre care nu ştiţi nimic! Ei sunt coloana vertebrală a Statului nostru, de cele mai multe ori eroi anonimi cărora le datorăm de fapt tot ce avem noi bun azi! Ţară, popor, pace, linişte... Pentru că ei nu acţionează la ordinul unui politician. Sunt CONŞTIINŢE care lucrează în baza unui concept pe care mintea voastră n-o să-l poată niciodată digera sau înţelege. Pentru că nu e un concept pentru minte, ci pentru suflet, pentru suflet de român! Iar voi nu aveţi suflet... 
Ei, treaba nasoală pentru voi e că oamenii ăştia vă cunosc faptele! Nu aşa cum vi le cunoaştem noi, ziariştii, mai mult „teoretic”. NU! Ei vă au acolo, „la dosar”, cu toate probele posibile, chiar şi în sens juridic. Ei ştiu tot! Vă ştiu pe fiecare în parte, cu „problemele” voastre amărâte, cu frustrările pe care tot încercaţi să le ascundeţi, dar reuşiţi nu! Vă ştiu cu amantele voastre, cu conturile „secrete”, cu traficul de influenţă pe care îl faceţi mereu etc, nu mai continui. Ceea ce vă spun eu acuma e că voi aţi intrat pe o... listă! Pe o listă neagră! „The Blacklist”, ca în celebrul serial american care a ajuns deja la sezonul patru... o listă cu criminali de stat care trebuie... dată în vileag! Rânjiţi ironic? No problem... Vă spun (ca să vă ajut) că nu e râsul vostru!

Doi: Voi nu credeţi în Dumnezeu. Clar! Aici suntem de acord, da? Faza faină e că Dumnezeu, ca să existe, n-are nevoie de aprobarea voastră. Printre altele, Dumnezeu există şi prin noi, cei care primim putere de la El ca să vă înfruntăm! Nu suntem mulţi, dar suntem acea mână de oameni care nu pot fi cumpăraţi nici cu şiretlicurile voastre, nici cu banii voştri. Suntem oameni simpli, dar complicaţi. Pentru mintea voastră... Capabili, inteligenţi şi curajoşi. Apţi pentru a prezenta lumii adevărul despre voi. Pentru a vă arăta cu degetul, cu dispreţ şi scârbă, acuzator. Concret, cu numele voastre prăpădite, cu chipul vostru schimonosit şi speriat. Cu faptele voastre ordinare şi criminale. Aţi ucis oameni nu o dată, nu de două ori. Nu doar în Colectiv sau la Revoluţie. O faceţi mereu. Pentru a vă proteja. Ei bine, noi, ăştia despre care vă vorbesc, nu putem fi ucişi! Nu putem fi reduşi la tăcere! Sunteţi prea mici pentru un război cu Dumnezeu! Prin noi...

Unii suntem ziarişti, ca mine, ca Raisa... Toţi, împreună, suntem ceea ce nu vreţi să fim, un coşmar pentru voi!

Ca să vă ajut să înţelegeţi... Argumentul Unu va conlucra cu argumentul Doi pentru ca voi să apăreţi în lumină cu ceea ce ascundeţi. Asta se întâmplă şi se va întâmpla mereu. Până ne va da Dumnezeu zile! Nu voi! Si când noi nu vom mai fi, vor fi alţii. Mai buni ca noi... Mai puternici! Şintr-un final apoteotic voi veţi fi înfrânţi! Cu toată „puterea” pe care o aveţi şi cu care vă amăgiţi! Dar cu care nu sunteţi capabili să vă atingeţi de noi! Pentru că asupra noastră nu aveţi putere!

Vă las acum, doar ca să vă găsesc din nou mâine. Şi poimâine iar... Aş vrea să vă şi provoc la un duel bărbătesc, la o înfruntare ochi în ochi, dar ştiu că n-am pe şi cu cine! Colega mea, Raisa Ekaterina Ivatenko, o femeie pe care degeaba încercaţi s-o visaţi (coşmarul pe care vi-l dăruieşte constant nu e vis, e realitate!) v-a dovedit nu doar crimele ci şi „calitatea” voastră ca oameni. Voi nici măcar o femeie nu aveţi curajul să înfruntaţi, darămite un bărbat! Şi asta nu pentru că aţi fi în vreun fel inferiori faţă de Raisa, ci pentru că vă este ea superioară pe toate planurile! Şi voi ştiţi asta... 

De fapt, ca să fiu sincer, vă înţeleg. N-aveţi cum. N-aveţi cu ce. N-aveţi nici măcar viaţă în voi! Sunteţi deja victimele propriilor crime. Sunteţi morţi! Pentru că, fără suflet nu sunteţi decât o grămadă diformă de carne...

În memoria tuturor celor ucişi mişeleşte în ţara asta de către criminalii de Stat (în „virtutea” unor raţiuni josnice şi murdare) vă informez, fără respect, că eu, Cornel Sabou, alături şi împreună cu toţi cei care gândesc şi simt la fel, vom rămâne, cu drag, al vostru coşmar etern!

Pe curând...


Cornel SABOU

joi, 6 octombrie 2016

Adevărul despre adevăr

În ceea ce noi numim normalitate se regăsesc uneori şi noţiuni despre care avem tentaţia să spunem că sunt „rele”. O să vă dau azi un asemenea exemplu... „Adevărul oficial”!

Majoritatea covârşitoare a oricărei naţiuni de pe glob e formată din oameni care nu prea sunt interesaţi de marile adevăruri istorice sau de misterele omenirii! Nici pentru dezlegarea enigmelor prezentului nu prea se obosesc mulţi, ba chiar aş spune că există o oarecare indiferenţă faţă de subiectele misterioase din viaţa prezentă. Acest tip de normalitate se regăseşte chiar şi în reperele morale pe care le tot clamăm atâta în mod public, dar faţă de care nu avem acelaşi respect în viaţa reală pe care o ducem. Câteva exemple?

Primarul băimărean Cătălin Cherecheş a fost reales de o largă majoritate chiar dacă „a furat” şi se afla în puşcărie, pe ideea „şi ce dacă a furat, a făcut ceva şi pentru oraşul nostru”, nu? Când Bill Clinton a fost acuzat de minciună în problema cu Monika Lewinski şi sexul oral din biroul de la Casa Albă... popularitatea acestuia a crescut! S-a stresat vreo majoritate pentru „moralitatea” faptei sale? Nu! Toţi bărbaţii „l-au înţeles” pe Bill pentru că, probabil... toţi ar fi făcut la fel dacă se aflau în aceiaşi postură! Condamnăm la televizor infidelitatea vreunui politician, dar apoi ne uităm pofticioşi la orice panaramă care trece strada în fustă scurtă şi aş putea continua cu exemplele la nesfârşit, dar o să mă opresc ca să ajung la subiectul nostru...

Spuneam, deci, că lumea are alte preocupări decât marile secrete ale omenirii sau moralitatea. Peste tot în lume oamenii muncesc mult şi câştigă mai puţin decât au nevoie. Multe vise sau dorinţe le rămân oamenilor pe veci neîmplinite. Specialiştii de la Hollywood au înţeles de mult această frustrare generală a omenirii, de aceea cele mai de succes filme făcute acolo sunt cele care prezintă viaţa pe care n-au trăit-o (şi n-o vor trăi niciodată) oamenii de rând: plină de aventuri, bogăţie, femei frumoase, bărbaţi fatali... Românii nu şi-au dezgheţat încă gândirea, de aceea ei produc încă filme cu sărăcie,mizerie, ţărani, ţigani şi alte asemenea lucruri de care omu’ e sătul, motiv pentru care cinematografia românească, plină de „filme de artă şi cultură” e în faliment... dar nu despre filme o să vorbesc.

Plecând de la viaţa obositoare şi plictisitoare pe care o duce majoritatea omenirii am putea să înţelegem mai uşor de ce oamenii, în timpul lor liber, caută preocupări care îi pot relaxa şi care îi pot scoate din necazul vieţii lor de zi cu zi. Mulţi, foarte mulţi din păcate, se refugiază în alcool şi după ce ajungi un consumator regulat (sau dependent) chiar că nu te mai interesează politica, afacerile, „dezvăluirile” sau misterele omenirii! Înţelegeţi? Cei care nu au probleme cu alcoolul se regăsesc în alte domenii: filme, internet, socializări virtuale, citit romane sau ieşiri, plimbări, vizite, treburi casnice, hobby-uri nevinovate etc... Vedeţi voi vreodată vreo majoritate a unui popor care să se relaxeze documentând abuzurile guvernului? Never! Sau căutând cu ardoare „adevăruri” despre corupţie, mafie, furturi masive din banul public şi alte asemenea subiecte grele? No way! 

Ei bine, am să vă spun cum văd aceşti oameni adevărurile mari şi grele ale vieţii de zi cu zi. Nefiind cu adevărat preocupaţi de aceste subiecte, aceştia (întotdeauna „aceştia” fiind majoritari!) acceptă de bun orice comunicat al Guvernului, sau al vreunei instituţii guvernamentale! Trebuie să înţelegi bine de tot mentalitatea acestui tip de om (care e majoritar într-o naţiune) ca să-i poţi înţelege apoi nepăsarea sau superficialitatea! Nu s-o condamni, s-o înţelegi! Căci până la un punct e justificată!!!

Aşadar, dacă Guvernul spune, e adevărat! Pentru că tot ce spune Guvernul e preluat şi re-preluat de toate mijloacele de informare în masă. Drept urmare, că vrei, că nu vrei, la un moment dat te „loveşti” de comunicatul Guvernului, de „adevărul” pe care acesta îl promovează. Îl asculţi în treacăt, îl păstrezi în memorie fără să vrei şi-ţi vezi mai departe de ale tale. Nu vei căuta niciodată o altă părere despre subiect, nu vei documenta niciodată problema semnalată de Guvern! O vei prelua doar, aşa cum ţi-a fost servită. Atât! Şi apoi, dacă vreodată vei vorbi cu cineva despre subiect, vei pretinde că ştii adevărul şi vei „argumenta” cu ceea ce zice Guvernul... Cam asta se întâmplă în toate societăţile moderne, democratice. Nu doar la noi, ci peste tot în lume! E plină viaţa de dovezi în acest sens!

Dacă un ziarist reclamă un abuz, va şti despre asta o minoritate şi tot o minoritate va reacţiona. Majoritatea, chiar dacă aude (sau citeşte) despre acel abuz, va ignora subiectul. Când Guvernul reclamă un abuz (de orice fel) toată lumea preia subiectul, şi majoritatea va reacţiona mai mult sau mai puţin! Uitaţi-vă la Revoluţia din decembrie 1989! A fost făcută de „poporul român”? Aiurea! Până în 22 decembrie, în toată ţara au ieşit în stradă să lupte cu sistemul maxim 3-400.000 oameni. Din 23 milioane! După ce Ceauşescu a fugit (deci după ce „Guvernul” a anunţat plecarea dictatorului şi Revoluţia a devenit OFICIALĂ!) au ieşit în stradă milioane! E simplu... Întreabă-te de ce n-ai ieşit la luptă înainte de 22 (dacă aveai vârsta potrivită) şi o să înţelegi!

De ce credeţi că toate Guvernele lumii, atunci când vor să „îngroape” un abuz, fac o „comisie”? Comisia are girul Guvernului, va „verifica” şi va da o „soluţie”, iar MAJORITATEA va prelua această soluţie cu titlu de adevăr! Poţi tu, „celălalt”, din minoritatea care are preocupări de aflare cu adevărat a adevărului, să vii cu zeci de PROBE care să conteste argumentat comunicatul Guvernului că degeaba o faci! Nu vei putea schimba nimic! Te vor crede „ai tăi”, cei din minoritate, nici aceia toţi pentru că interesele divergente dezbină minoritatea asta... Atât! Aţi înţeles cum stă treaba?

La fel se va întâmpla pe orice subiect delicat... Atentatele de la WTC din septembrie 2001... Sunt nenumărate anchete private care demonstrează fără nici o umbră de îndoială că varianta prezentată de Guvernul american (cu Ben Laden etc) este o minciună. Şi? S-a schimbat ceva? Nu! Nu mai insist...

Concluzie: Noi, ăştialalţi, dacă vrem să „demonstrăm” ceva, dacă vrem să „dezgheţăm” lumea asta adormită, trebuie... să ne strecurăm în Guvern! Nu neapărat noi, în persoană! Prin oamenii din Guvern care au... altceva! Coloană vertebrală, patriotism adevărat şi sănătos, caracter! Să-i găsim! Să vorbim prin ei! În America a existat un procuror care a deschis un proces oficial prin care acuza CIA de asasinarea lui Kennedy. A pierdut, dar acum nu asta contează. Contează că a existat! Peste tot în lume, în Guverne există OAMENI pe care noi, ceilalţi, căutători de adevăruri, ne putem baza! Să-i găsim, să vorbim prin ei, dincolo de demersul nostru liber pe care îl facem oricum. Sau, pentru cei care pot şi vor, să devină ei acei oameni din Guvern! Să accedem curat la funcţii publice şi să spunem adevărul! Atunci adevărul va fi preluat şi acceptat de majoritatea oamenilor! Şi atunci adevărul va LUCRA, va avea EFECT, va schimba omenirea! Doar atunci! Până atunci... trăim, luptăm, lucrăm şi ne sacrificăm viaţa în timp ce majoritatea se distrează neinteresată. Ne căutăm, ne încurajăm, ne ajutăm.... şi nu schimbăm cu adevărat nimic. Rămânem repere pentru alţi care ne vor urma şi care vor "lupta" la fel, fără succes!
Eu mă opresc aici şi...
...Vă doresc succes!

Pe curând...


Cornel SABOU

luni, 3 octombrie 2016

INCREDIBIL: Preşedintele României primeşte ilegal informaţii de la Serviciile Secrete

Incredibil! Preşedinţii României (toţi! – Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Johannis) primesc ILEGAL informaţii secrete de la Serviciile de Informaţii din România! 
Dezvăluirea este făcută de jurnalista Raisa Ekaterina Ivatenko care, pe lângă meseria de jurnalist, are şi pregătire militară superioară. Vă prezint mai jos materialul scris de Raisa... Citiţi-l şi vă provoc să încercaţi să explicaţi această incredibilă postură de impostură în care se gasesc preşedinţii României! (Cornel SABOU)

Legea 51/1991, fără preşedinte

Siguranta Nationala este, din 1991, consfintita prin Legea 51. Alta, in afara de Legea 51/1991, care sa se refere la Siguranta Nationala a Romaniei, nu e! Pe baza ei functioneaza - cu atributii cu tot - serviciile de informatii ale tarii. Toate! Conduse, din 1991, de diverse personaje care duc, din 1991, mape informative (activitate pe care tot poporul e convins ca sefii Serviciilor sunt obligati sa o faca) la diversi insi ajunsi presedinti de tara. Am asteptat, cu rabdare, atatia ani, ca specialist in chestiunea asta, sa vad macar un parlamentar care sa zica: Hopaaa, ia stai asa, ce cauta SRI si SIE cu mape informative la Cotroceni, ce cauta sefii serviciilor secrete la Palat, dand informatii zilnice presedintelui de tara? 
Doamnelor, domnilor, sa cada cortina: CONFORM LEGII SIGURANTEI NATIONALE, informatii din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate DOAR: 
-  presedintelui Senatului, 
- presedintelui Camerei Deputatilor, precum si comisiilor permanente pentru aparare si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului; 
-  ministrilor si sefilor departamentelor din ministere; 
- prefectilor, 
- primarului general al Capitalei, precum si conducatorilor consiliilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, pentru probleme ce vizeaza competenta organelor respective; si organelor de urmarire penala, cand informatiile privesc savirsirea unei infractiuni. 

Cine spune asta? Pai asta o spune singura lege a Sigurantei Nationale, recte legea 51/1991, capitolul II, art. 11! Patru presedinti ai Romaniei - cu tot cu asta in functie acum - au primit, zi de zi, informatii secrete de stat, de la sefii SRI si SIE, in ciuda faptului ca legea Sigurantei Nationale, dupa cum v-am aratat mai sus, specifica in mod CLAR care sunt persoanele care pot primi astfel de informari, mape informative etc. Presedintele Romaniei - oricare ar fi ala - NU ESTE INCLUS IN LISTA DEMNITARILOR CARE POT PRIMI INFORMARI DE LA SERVICIILE SECRETE! 

Asta ce inseamna? Asta inseamna: 
1). Parlamentarii nu cunosc continutul celei de-a doua legi, ca importanta, dupa Constitutie, si anume Legea 51. 
2) Sute si mii de informari, cu caracter secret de stat, au incaput pe mana unor persoane (Iliescu, Constantinescu, Basescu, Iohannis) care nu aveau calitatea legala sa intre in posesia lor. 
3) Fapta sefilor Serviciilor secrete - toti, din 1991 pana azi inclusiv, 2 octombrie 2016 - este, asadar, de incalcarea Sigurantei Nationale prin divulgarea de date si informatii secrete, plus alte infractiuni conexe!

Raisa Ekaterina Ivatenko

P.S. - Iată mai jos un link direct către siteul SRI cu Legea 51/1991:
http://www.sri.ro/upload/Legea51.pdf

vineri, 30 septembrie 2016

Facebook România protejează criminalii

Aţi auzit despre masacrul de la Katyn? S-a petrecut în primăvara anului 1940. Comuniştii sovietici au executat cu sânge rece peste 20.000 polonezi civili, în principal intelectuali. Zeci de ani care au urmat după acel măcel, istoria comunistă sovietică ne învăţa că masacrul a fost executat de nazişti. A trebuit să vină „dezgheţul” promovat de Gorbaciov şi să cadă de tot cortina de fier care rupea Europa în două ca să aflăm oficial adevărul. Că această crimă a fost făcută de comunişti...

Istoria e plină de asemenea exemple de crime săvârşite de guverne, uneori împotriva propiilor cetăţeni! Şi când spun asta nu mă refer doar la aşa numitele regimuri totalitare ci chiar şi la cele care se pretind democratice. Nu mai e un secret pentru nimeni (cât de cât informat) că preşedintele american John F. Kennedy a fost asasinat în 1963 de propriul serviciu secret (care trebuia de fapt să-l apere), că momentul Pearl Harbour din decembrie 1941 (când Japonia a atacat „prin surprindere” baza americană din Hawai, provocând mii de victime) putea fi evitat, dar guvernul a preferat să ascundă opiniei publice atacul despre care avea informaţii lăsându-şi cetăţenii să fie omorâţi doar pentru ca să poată intra în război! De asemenea, tot mai multe INSTITUŢII din lumea întreagă certifică faptul că momentul 11/09 din 2001 (atacul „terorist” de la WTC) a fost o acţiune de tip „inside job” organizată şi executată de guvernul SUA. Şi am precizat aici doar cele mai celebre exemple, dar mai sunt...

De ce amintesc acum de lucrurile astea? Pentru că în prezent avem parte, în România, de un asemenea exemplu de CRIMĂ executată de Guvern împotriva propriilor cetăţeni! Mă refer la cazul de la Clubul COLECTIV, unde au murit 60 de oameni şi au fost răniţi alţi 140. Ca întotdeauna când e vorba de asemenea crime, Statul se protejează prin instituţiile sale, prin ofiţeri, procurori, judecători etc. Întotdeauna s-a întâmplat aşa. Metoda e deja un „modus operandi” pentru criminalii cu funcţii în stat. Se creează „comisii de anchetă”, se fac alte „anchete oficiale” şi se ajunge la câte o concluzie penibilă, jenantă şi evident mincinoasă. În cazul Kennedy a fost un simplu individ care într-o zi n-a avut ce face, s-a plictisit şi a ieşit la o plimbare ca să-l împuşte pe preşedinte. La Pearl Harbour toată lumea cică dormea, iar în 11/09 ar fi lovit „teroriştii” arabi musulmani care nu şi-au revendicat, însă, niciodată atentatul. În fine, pe noi, acum, nu aceste exemple ne interesează. Prezentam doar metoda... Ne preocupă crima comisă de Guvern în România! Hai să vorbim despre asta!

În Clubul Colectiv din Bucureşti s-au adunat sute de oameni (majoritatea tineri) ca să urmărească un concert rock. Brusc, în Club s-a aprins un foc imens care a ucis aproape instantaneu 60 de oameni rănind alţi aproape 200!  Întreaga ţară a fost şocată! Autorităţile au făcut „anchetă” şi au concluzionat că focul s-a aprins de la nişte artificii reci, care nu dau flacără... Aceasta e minciuna, dar care este adevărul?

Jurnalista Raisa Ekaterina Ivatenko a investigat cu atenţie cazul şi a descoperit, cu probe, că în spatele evenimentelor de la Clubul Colectiv stau ascunse interese guvernamentale ilegitime. În fapt, persoane importante din Statul Român erau implicate în acţiuni de foarte mare amploare de producţie şi trafic de droguri. Firele investigate duc până la preşedintele JOHANNIS, dar implică şi miniştrii (Gabriel Oprea), ofiţeri etc... Crima de la Colectiv era necesară celor implicaţi pentru a stinge anchetele demarate împotriva lor de alte instituţii şi de alţi ofiţeri... şi din multe alte motive pe care nu le mai dezvolt aici pentru că le aveţi pe larg explicate în materialul semnat de colega mea Raisa şi publicat inclusiv pe blogul meu... Scopul acestui material este cu totul altul şi anume să vă arăt cum se implică administratorii de la Facebook România în muşamalizarea acestei crime odioase!

Raisa a postat pe Facebook materialul cu rezultatul investigaţiei sale. Un material excelent, cu concluzii clare, cu probe etc. În câteva ore acesta a fost distribuit de peste o mie de ori. Ştim cu toţii ce înseamnă azi, în viaţa modernă pe care o trăim, mobilizarea oamenilor prin siteurile de socializare! În Africa s-au „născut” chiar câteva Revoluţii care au dus la căderea unor dictatori după ce începutul, pregătirea şi mobilizarea oamenilor s-au făcut... pe Facebook! Infractorii din Guvern au fost luaţi prin surprindere. Până să reacţioneze, materialul scris de Raisa figura deja postat pe o mulţime de pagini de internet, preluat pe bloguri (inclusiv pe al meu), pe zeci şi zeci de alte siteuri. Nu se mai putea face nimic pentru a opri avalanşa! Dar...

Raisa pune pe pagina sa de Facebook un link către materialul ei postat de mine pe BLOGUL MEU (www.cornelsabou.blogspot.com). Infractorii, însă, erau deja mobilizaţi, gata să acţioneze şi şi-au găsit un aliat în... Facebook! Administratorii Facebook România au şters în cursul nopţii de ieri de pe profilul Raisei linkul către blogul meu! Dimineaţa, Raisa a repostat linkul de mai multe ori şi de fiecare dată acesta a fost şters la câteva secunde de la postare! Nu există nicăieri nici o explicaţie pentru această măsură abuzivă! Pur şi simplu, administratorii Facebook nu doreau ca pe profilul Raisei să existe un link către blogul meu cu dezvăluirile pe care ea le făcea! De ce? Întrebaţi-i!!! Concluzia mea, legitimă în cazul de faţă, este că oamenii acuzaţi de crimă de către Raisa i-au corupt pe administratorii de la Facebook pentru ca aceştia să abuzeze de „puterea” pe care o au pentru a împiedica răspândirea informaţiei despre crima lor! Este o încercare disperată şi naivă totodată. Mediatizarea nu mai poate fi oprită. Mii de oameni au preluat ancheta publicată de Raisa, au răspândit-o mai departe şi cu fiecare oră care trece tot mai mulţi oameni află ADEVĂRUL despre Colectiv şi Hexipharma!

Cât despre faptul că administratorii Facebook erau chitiţi pe blogul meu (cu o înverşunare pe care mă fac că nu o înţeleg) nu pot să le transmit acestora decăt că „munca” lor e în zadar! Dacă au puterea de a şterge O POSTARE nu au deloc puterea de a împiedica o dezvăluire! Internetul nu se limitează la Facebook şi chiar dacă acesta este un site de socializare important pe plan mondial... există alternative! Multe! Aşa că, v-aţi obosit degeaba, dragilor! N-aţi făcut decât sâ atrageţi atenţia asupra voastră pentru că vă ocupaţi cu asemenea acte de complicitate la crimă! Ar trebui să simţiti ruşine, dar ce vorbesc eu aici de ruşine cu oameni care nu au conştiinţă!

Cu precizarea că înţeleg foarte bine faptul că FACEBOOK, în ansamblul său, nu înseamnă deloc ceea ce incompetenţii şi corupţii de la Facebook România au făcut azi-noapte şi azi dimineaţă aştept din partea unor oameni responsabili din această importantă Companie să ia imediat atitudine şi să nu mai permită pe viitor asemenea abuzuri şi... complicităţi la crime guvernamentale!
Cu respect pentru toţi cei care contează,


Cornel SABOU