vineri, 30 septembrie 2011

Băimăreanul Vasile Vlaşin reprezintă România la o întrunire a tinerilor lideri politici din Europa

Avem sau nu avem nevoie de lideri? De fapt, eu cred că este principalul lucru care ne lipseşte în viaţa politică! Să ne uităm la orice partid activ pe scena politică. Ce lideri putem identifica? Ce personalităţi capabile să mobilizeze masele pentru acţiuni (politice sau civile) în interes naţional? NU AVEM LIDERI! Se vede asta şi din mitingurile anemice care se mai organizează din când în când! Se anunţă zeci de mii de participanţi şi ne “trezim” cu două-trei mii. Semn că ducem lipsă de oameni care să fie percepuţi cu adevărat ca LIDERI.
Am pornit acest articol de la “vestea” că un tânăr om politic băimărean, Vasile Vlaşin, a fost selectat să reprezinte România la la un program internaţional care reuneşte tineri lideri europeni din toate ţările bătrânului continent. Programul se va desfăşura în Coreea şi este finanţat de guvernul gazdă. Săptămâna viitoare, joi, Vlaşin va pleca spre Asia şi va sta acolo 12 zile, timp în care va lega – probabil – relaţii strânse de colaborare cu alţi tineri receptaţi ca lideri politici ai noii generaţii în ţările lor. Dincolo de părerile subiective pe care le poate avea oricine despre Vasile Vlaşin, aspectul acesta merită evidenţiat ca un pas înainte, real şi demn de apreciat! Mi se pare extrem de onorabil să fii prezent acolo, reprezentând România şi fiind perceput ca lider.
Vasile Vlaşin nu a avut parte de o mare susţinere politică locală. A fost ales consilier local în Baia Mare din partea PDL, dar în acest partid (şi în acest Consiliu) s-a manifestat ca o voce independentă. A avut curajul să îşi ia în propriile mâini destinul politic şi să candideze ca independent la postul de primar al municipiului Baia Mare. Nu a câştigat alegerile, dar a câştigat o experienţă importantă care îi va fi de mare folos pe viitor. Falşii lideri ai filialei PDL nu au înţeles ce înseamnă să fii tânăr lider politic şi în loc să-l încurajeze pe Vlaşin, în loc să “lucreze” înspre a-i dezvolta capacităţile de lider şi a-i da “sarcini” politice care să-i pună în valoare calităţile l-au îndepărtat pe acesta de partid. Am observat că Vasile nu regretă... Dovedind capacităţi superioare de înţelegere a “jocului” poilitic, el îşi construieşte mai departe un destin care în anii viitori cu siguranţă se va întretăia şi cu destinul comunităţii noastre locale.
Eu ştiu că pentru “rentabilizarea” calităţii vieţii în România avem cu adevărat nevoie de noi lideri politici. Încerc să-i identific în fiecare partid sau în viaţa economico-socială. Vasile Vlaşin e unul din cei care pot schimba maniera de a face politică.
În Coreea se vor întâlni zeci de tineri, lideri politici în ţările lor. Peste ani, unii dintre ei vor conduce ţări, guverne sau ministere importante. Nu ştiu ce va conduce Vlaşin peste ani, dar acum este un moment important pentru el şi merită să-l încurajăm!
Iata si o declaratie data de tanarul politician baimarean pentru blogul nostru...
Vasile Vlaşin:
Această oportunitate, mă onorează şi mă responsabilizează, în acelaşi timp. Voi reprezenta România în cadrul acestui program, alături de câte un reprezentat al fiecărui stat din Europa. Participanţii la acest program sunt oamenii care vor conduce destinele Europei în viitor şi e foarte important ca România să fie reprezentată cu cinste în rândul acestei echipe de viitori lideri. În plus, în calitate de Preşedinte al Organizaţiei pentru Promovarea Economică a Transilvaniei, voi merge şi cu un set de dosare de afaceri pentru potenţiali parteneri coreeni

Cornel SABOU

miercuri, 28 septembrie 2011

Nicolae Ceausescu - Presedinte?

Sincer să fiu, când am văzut cum evoluează rezultatele sondajului lansat pe blogul meu am fost foarte dezamăgit! La întrebarea “Dacă Nicolae Ceauşescu ar putea candida azi la funcţia de preşedinte al României, l-aţi vota?” au răspuns 57 de cititori, astfel:
- DA, l-aş vota 25 (43%)
- NU, nu l-aş vota 26 (45%)
- Nu ştiu... 6 (10%)
Bineînţeles, ştiam şi rezultatele sondajului efectuat la scară naţională care evidenţia procente asemănătoare cu privire la o eventuală alegere a lui Ceauşescu în funcţia de preşedinte. Totuşi, de la cititorii mei, mă aşteptam la un vot mai categoric împotriva acestei idei deoarece îi “suspectam” pe aceştia de inteligenţă mult superioară mie! Poate că aşa este şi poate că nu sunt eu în stare să înţeleg toate motivaţiile care stau în spatele unui asemenea vot “pentru” fostul dictator. Poate că ideea locuinţei sigure şi gândul la serviciul uşor de obţinut sunt argumente mult mai puternice decât libertatea şi toate beneficiile ei. Cred însă mai mult de atât. Cred că acest vot, masiv în favoarea “Tovarăşului”, ne demonstrează de ce în România se trăieşte prost! Ne arată că nu ştim (sau nu putem) învăţa din experienţele trecutului. Că avem mentalitate de sclavi şi că ne poate uşor cumpăra oricine cu o plasă de zahăr şi ulei... Asta e...
Opresc aici acest sondaj. O să dau drumul altuia. O simulare de vot pentru preşedinţie. Cu candidaţii principali, lideri ai formaţiunilor active pe piaţa politică. Ceauşescu nu va candida niciodată! Poporul însă votează cu el!!! Dincolo (sau peste) cadavrele din decembrie 89! Abia acum încep să mă gândesc serios la emigrare... Pe curând...

Cornel SABOU

marți, 27 septembrie 2011

Mici, bere si ceva castane...

Zilele astea am fost foarte ocupat cu rezolvarea unor probleme personale, motiv pentru care nu m-am îngrijit de acest blog aşa cum poate ar fi trebuit... Dar, pentru mine, nu e nici o grabă... Am înţeles că foarte mulţi din cititorii mei s-au abonat la acest blog, aşa încât ei vor fi anunţaţi imediat prin e-mail despre publicarea fiecărui articol. Apoi, în afară de sosirea cometei Elenin nu se anunţă nici un eveniment atât de important încât să simt imperios nevoia de a mă pronunţa. Despre cometă însă n-am să scriu decât după ce aceasta va produce sfârşitul lumii, adică niciodată...
Nu m-am înghesuit la “sărbătoarea Castanelor” din Baia Mare... Am fost o singură dată în “spaţiu”, cu unul din băieţii mei, ca să vedem o parte din concertul Mandinga. În rest, aceiaşi înghesuială pentru mici şi bere, produse pe care le poţi consuma liniştit şi acasă. De la începuturi şi până în prezent, sărbătoarea asta a fost de toate în afară de o sărbătoare a... castanelor! Nu ştiu de ce, dar am impresia că dacă s-ar fi organizat în America “Sărbătoarea Castanelor” ar fi fost mult mai plină de simbolul sărbătorit. La noi, puţinele castane vândute aici sunt, în majoritatea lor, culese de pe dealuri de ţigani şi vândute fără forme legale. Lumea, în general, se simte bine pentru că se bea multă bere şi se mănâncă. Dacă la asta mai adaugi şi manele iese perfect! Pentru mine, nu e suficient ca să mă atragă... aşa că stau de-o parte.
Sunt convins că nici anii viitori nu se vor schimba multe în ceea ce priveşte caracterul “Sărbătorii Castanelor”. Va fi tot o sărbătoare “populară”, plină de bere, mici şi ţigani care vând la tarabă cinci castane cu trei lei. Şi avem un primar şcolit la Viena! Ca să vezi...
Voi mai fi într-o scurtă pauză zilele astea până termin cu mutatul în oraş. De când m-am întors acasă am locuit la ţară cu copiii şi cu mama mea. Recent, m-am mutat în oraş acesta fiind un pas necesar ca să mă pot ocupa mult mai bine de relansarea ziarului meu. Va fi un proces care se va derula cu paşi mărunţi dar siguri. Pentru că voi avea din nou un ziar independent, complet detaşat de grupurile locale de interese. Fapt care face mai dificil (dar prin asta şi mult mai frumos!) începutul!
Ne auzim curând...

Cornel SABOU

miercuri, 21 septembrie 2011

Ma declar alienat!!!

Ziua de ieri a adus (în mod oficial) pe scena politică a ţării un nou partid: Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD). Reacţiile societăţii au fost destul de interesante. Reprezentanţi ai actualei clase politice au luat în derâdere demersul jurnalistului OTV, ironizând, acuzând, elaborând deja “sentinţe” grele împotriva “alienaţilor” care compun PP-DD. Pe de altă parte, la “sediul” PP-DD (televiziunea OTV) s-au înregistrat mii de adeziuni noi şi mesaje de încurajare pentru noul partid.
Am primit în ultimul timp numeroase solicitări din partea cititorilor mei pentru a exprima un punct de vedere (în “stilul” meu, argumentat) despre PP-DD şi despre Dan Diaconescu. M-am abţinut până n-am văzut rezolvată problema înfiinţării legale a acestui partid. O sa spun acum cateva cuvinte...
Lumea este derutată... Pe de o parte, actuala clasă politică este grav compromisă, pe de alta nu există un curent politic nou care să capteze încrederea şi să redea speranţa. Primele mesaje lansate de PP-DD în ultimul an au bulversat oarecum concepţia oamenilor despre politică şi politicieni. Oamenii inteligenţi, săraci şi sărăciţi de o clasă politică ultra-coruptă, nu ştiu dacă e bine să-şi aprindă din nou speranţa orientându-se către “noul-născut” politic sau dacă asistăm de fapt doar la afirmarea unui alt (viitor) client al puterii. De aceea, oamenii echilibraţi şi maturi în judecată, chiar dacă simpatizează cu Dan Diaconescu şi echipa lui, n-ar vrea să se lase duşi de val şi să “fraternizeze” cu un alt viitor “duşman”...
Dan Diaconescu a declarat că va salva România. A propus nişte măsuri care, la prima vedere, şochează. 20.000 de euro pentru fiecare român, confiscarea unor averi, renaţionalizarea unor întreprinderi (privatizate fraudulos), înfiinţarea în justiţie a curţilor cu juraţi etc, sunt doar câteva dintre acestea. Mesajele sunt receptate pozitiv de populaţie, mai lipseşte acum doar încrederea că D.D. se va ţine de cuvânt şi că va realiza efectiv programul revoluţionar pe care îl afirmă.
Eu sunt de părere că Dan Diaconescu merită să fie creditat cu încredere! Chiar dacă, la început, într-o formă mai rezervată (haideţi să-i cerem argumente, căi de implementare a proiectelor să “vedem”, cu mintea noastră, cât de realiste sau utopice sunt!). Nu stăm pe un munte de posibilităţi din care să alegem. Nu suntem puşi în faţa mai multor proiecte care vor să salveze România. Avem doar varianta partidelor “istorice” (care s-a dovedit falimentară pentru România) şi varianta Dan Diaconescu! Eu zic că nu prea avem de ales dacă suntem cu adevărat interesaţi de soarta acestei ţări şi asta dincolo de populismul ieftin! Putem alege să-l încurajăm pe D.D. în loc să stăm în “tribune” ca simpli spectatori! Pe urmă, dacă şi acesta dezamăgeşte, putem să ne retragem demn cu conştiinţa împăcată că şi noi am încercat! Până la urmă, ţara asta nu poate ieşi din rahat prin nepăsarea continuă a poporului, prin aşteptare pasivă sau prin dezinteres. De aceea zic, indiferent de ironiile pe care clasa politică coruptă le aruncă înspre PP-DD, dacă sunteţi un om independent şi sincer interesat de îndreptarea lucrurilor în ţara noastră merită să acordati încredere acest nou lider politic! Dan Diaconescu! Vă îndemn, totodată, să filtraţi, cu mintea voastră greu încercată de condiţiile grele de viaţă de aici, toate mesajele “revoluţionare” care vin dinspre PP-DD. Să judecaţi! Dar s-o faceţi fără prejudecăţi şi fără concluzii gratuite care să fie puse înaintea unei judecăţi de valoare corespunzătoare. Nimic nu este, de fapt, revoluţionar, incredibil sau senzaţional. Totul TREBUIE să fie eficient sau nu! Realist sau utopic. Adevărat sau fals. Când vorbim de măsuri care vor să SCHIMBE categoric soarta acestei ţări nu vorbim de un hobby sau de un joc pe calculator. Vorbim, până la urmă, chiar de soarta noastră şi a familiei noastre!
Voi reveni mai pe larg în perioada următoare asupra acestui subiect cu analize mai detaliate şi mai cuprinzătoare. Deocamdată nu doresc decât să salut venirea pe lume a acestui “nou-născut” politic şi să-i doresc mult succes! Şi – pentru că la vremea potrivită – am fost şi golan şi huligan (conform cu “moda” decretată de puterea politică) mă declar acum şi ALIENAT! O formă mai nouă de a exprima speranţa nemuritoare că soarta României nu e pecetluită de infractori cu gulere albe şi o altă formă, mai veche, de teamă şi disperare (din partea puterii) că poporul poate veni cu adevărat la putere!
Dacă simpatizanţii D.D, OTV şi PP-DD sunt alienaţi (aşa cum spunea Cristian Tudor Popescu) atunci... vreau şi eu la casa de nebuni!

Cornel SABOU

luni, 19 septembrie 2011

Lecţia de iubire divină

Am văzut zilele trecute la TV un reportaj care m-a marcat profund. O bunică şi-a adus cei doi nepoţi pe care îi creştea (părinţii copiilor fiind plecaţi la muncă în occident) la o instituţie de stat ca să îi predea! Nu mai vroia să-i crească, nu îi mai suporta. Spunea clar că îi lasă acolo şi să se descurce statul cu ei.
Copiii, amândoi sub zece ani, plângeau de ţi se rupea inima şi săreau în braţele bunicii rugând-o să nu-i abandoneze. Bătrâna, impasibilă, i-a repezit şi chiar l-a lovit rău pe unul din copii, scena fiind filmată. Faptul incredibil (pentru mine) era că, scăpat din pumnii babei, copilul (cel mai mare), printre hohote de plâns, cerea mai departe să se întoarcă acasă cu bunica! Nu contau bătăile, înjurăturile, condiţiile modeste sau banii. Copiii îşi iubeau bunica!!! Necondiţionat!
Bătrâna a plecat de acolo fără copii... Ultimele imagini îi arătau pe cei doi micuţi plângând din toate puterile lor, aşezaţi pe două scaune, în aşteptarea binefăcătorului stat român!
Am rămas zile întregi marcat de imaginea aceea...
Am vrut să scriu despre asta şi nu am putut...
Mă întrebam ca prostu... ce anume i-a putut determina pe copii aceia să dorească mai departe compania bunicii fără inimă? De ce copilul acela sărea în braţele ei ignorând pumnii care îi “spărgeau” capul? Ce puteau simţii copiii aceia când conştientizau abandonul şi preferau totuşi chinul de a fi înjuraţi şi bătuţi? Cum puteau ei iubi o asemenea bunică???
Nu ştiu nici acum răspunsul la toate aceste întrebări. Nu ştiu... Ştiu doar că acei copii mi-au dat o lecţie de VIAŢĂ şi de dragoste supremă, imposibilă între noi, “oamenii mari”! Mi-au arătat ce înseamnă să fii dornic de a oferi iubire chiar şi când nu primeşti, în schimb, decât ură şi violenţă. Mi-au arătat puterea incredibilă a iubirii necondiţionate, divine!!! Căci putere mare îţi trebuie să mergi, să te arunci în braţele omului care te urăşte, care te calcă în picioare şi să-i spui acestuia că-l iubeşti! În loc să te bucuri că ai scăpat din iad, tu să-ţi doreşti mai departe iadul. Pentru că iubeşti!
Părinţii aceia care spală WC-uri prin occident nici nu au habar ce îngeraşi au pierdut! Nici bunica nu ştie. Poate doar Dumnezeu... Statul român a declarat (prin funcţionarul care a preluat în grijă copiii) că micuţilor le vor fi asigurate toate condiţiile până va fi găsită o soluţie pentru ei. Dumnezeu să-i ocrotească! Eu, unul, nu ştiu ce să mai scriu...
Nici măcar nu ştiu cum îi cheamă....
Nici măcar nu ştiu cum îi cheamă...
“Mama, te iubim, ia-ne acasă, nu ne lăsa aici!”
“Mama, te iubim”...

Cornel SABOU

joi, 15 septembrie 2011

KGB executa supravietuitorii "accidentului" aviatic al conducerii Poloniei



Am vorbit de 11 septembrie, despre posibilitatea ca guvernul american să-şi fii executat proprii cetăţeni din dorinţa de a declanşa războaie la scară mondială. Există, însă, şi altfel de execuţii, fără "perdea"! Una din acestea este legată de asasinarea preşedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, în luna aprilie a anului trecut! Avionul cu care acesta se deplasa la Smolensk pentru a comemora victimele poloneze ale criminalilor comunişti s-a prăbuşit chiar înainte de aterizarea pe aeroport. În zona prăbuşirii, ruşii au trimis o echipă specială de asasini care să elimine orice posibil supravieţuitor. Un cameraman, aflat în zonă, a filmat scena în care asasinii KGB îi împuşcau pe cei care au supravieţuit prăbuşirii avionului! Acest lucru, oameni buni, nu s-a întâmplat acum zeci de ani, ci chiar anul trecut, pe 10 aprilie 2010! Ce credeţi că a păţit cameramanul care a dat publicităţii, pe internet, filmarea cu asasinatul? Da, aţi ghicit... A fost asasinat!
Iată mai întâi lista pasagerilor ucişi de asasinii ruşi:

-Lech Kaczynski – preşedintele Poloniei
-Maria Kaczynska – soţia preşedintelui Lech Kaczynski
-Ryszard Kaczorowski – în perioada 1989-1990 a fost ultimul preşedinte al Poloniei în exil.
-Jerzy Szmajdzinski – vicepreşedintele Camerei inferioare a Parlamentului polonez, candidat la alegerile prezidenţiale din 2010.
-Wladyslaw Stasiak – directorul biroului de presă al Preşedinţiei.
-Aleksander Szczyglo – preşedintele Biroului Naţional de Securitate.
-Pawel Wypych – secretar de stat al Cancelariei prezidenţiale.
-Mariusz Handzlik – subsecretar al administraţiei prezidenţiale.
-Andrzej Kremer – ministru adjunct al Afacerilor Externe.
-Franciszek Gagor – şeful Statului Major al armatei poloneze.
-Andrzej Przewoznik – vicepreşedinte şi secretarul Comisiei pentru comemorarea vicrimelor masacrului de la -Katin a premierului în perioada 1994-1998.
-Grzeogrz Dolniak – membru al Camerei inferioare a Parlamentului.
-Przemyslaw Gosiewski – membru al Camerei inferioare a Parlamentului.
-Zbigniew Wassermann – membru al Camerei inferioare a Parlamentului.
-Janusz Kochanowski – avocatul polonez al poporului.
-Slawomir Skrzypek – guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei.
-Janusz Kurtyka – preşedintele Institutului Polonez pentru Memoria Naţională.
-Tadeusz Ploski – preot romano-catolic.

Ce se poate vedea în acest clip? În pădure este văzut un grup de trei persoane care se apropie de epavă, dinspre stânga, pe partea opusă poziţiei din care se filmează. Se aude (neclar) : “spakoino !” (“linişteşte-te !” – 0:53). O persoană care se vede zăcând printre resturile epavei mişcă o mână (1:10). “davaite gnata !” / “daţi-mi (o) arma/ă” (?), “ne ubivaite nas!” / “nu ne omorâţi !” (1:37). O persoană îmbrăcată în culoare închisă sare de pe epavă. O împuşcătură, apoi hohote de râs (2:07-2:10). “Smiana planov !” / “S-a(u) schimbat planul/rile !”, apoi urmează o împuşcătură (2:21). Şi încă una. O persoană cade (nu se vede clar – unul din “echipă” are o obiecţie şi este “liniştit”?!).

La doar câteva zile de la acest "accident", cameramanul care a filmat scena este înjunghiat la Kiev! Acesta este transportat de urgenţă la spital, nefiind încă mort. Motiv pentru care, trei bărbaţi intră în salonul unde acesta era internat şi îl mai înjunghie de trei ori cu cuţitul! UN oficial polonez a declarat atunci: "“Autorul clipului văzut de toată lumea a fost înjunghiat lângă Kiev pe 15 aprilie şi a fost transportat în stare critică la un spital din Kiev. Pe 16 aprilie, trei indivizi neidentificaţi l-au decuplat de la aparatura medicală şi l-au mai înjunghiat de trei ori. Andrij a fost declarat decedat în aceeaşi zi. Guvernul rus susţine că este vorba despre o coincidenţă“.

siteul fatanevazutaalumii.blogspot.com publică însă şi o concluzie oficială a comisiei poloneze care a anchetat accidentul aviatic în care şi-au pierdut viaţa liderii Poloniei. Iată textul integral:
Controlorii ruşi de la aerodromul din Smolensk, unde avionul preşedintelui polonez Lech Kaczynski s-a prăbuşit în aprilie, au indus în eroare piloţii în legătură cu poziţia aeronavei, a anunţat, marţi, la Varşovia comisia poloneză de anchetă, informeaza Mediafax.
Cu câteva minute înainte de aterizare, când avionul polonez se afla de fapt “mai sus cu 130 de metri şi deviase cu 80 de metri de la axa pistei (…) controlorii ruşi au declarat că poziţia acestuia este corectă, în loc să someze piloţii să rectifice cursul”, a declarat un oficial din cadrul comisiei.
Potrivit vicepreşedintelui comisiei, colonelul Miroslaw Grochowski, “controlorii, supuşi unei presiuni intense, au comis multe erori, nesprijinind suficient echipajul avionului în timpul aterizării pe condiţii extrem de dificile”.
“Controlorii se aflau la limita rezistenţei fizice”, după aterizarea in extremis a unui prim avion polonez, în timp ce un altul a renunţat să aterizeze, a adăugat colonelul.
Comisia poloneză de anchetă a subliniat “absenţa reacţiei, absenţa informaţiei că echipajul nu era pe pista bună”, din partea controlorilor care “ar fi trebuit să dea mai devreme (…) ordinul de a accelera”, o comandă care a fost dată până la urmă cu trei secunde după ce pilotul a început deja maneva la 70 de metri altitudine.
“Este dificil de acceptat, a afirmat el, că acest lucru nu a fost notat în raportul MAK” prezentat miercuri la Moscova, în care Comitetul interguvernamental de aviaţie a făcut din Polonia singurul responsabil în această catastrofă în care au murit preşedintele polonez şi alte 95 de persoane.
Comisia poloneză a subliniat, de asemenea, că turnul de control nu a transmis echipajului informaţii exacte despre condiţiile meteorologice nefavorabile, care erau “sub minimul cerut înainte chiar de decolarea de la Varşovia a avionului Tupolev prezidenţial”.
Comisia a prezentat, de asemenea, înregistrările comunicaţiilor dintre echipaj şi turnul de control, conversaţiile din interiorul turnului şi cele dintre controlori şi superiorii lor din exterior.
“Ipoteza unui atentat împotriva preşedintelui polonez este în prezent mai plauzibilă ca niciodată”, a afirmat ginerele preşedintelui polonez defunct, Marcin Dubieniecki, într-o declaraţie difuzată de agenţia PAP.
Avocat de profesie, Dubieniecki este în acelaşi timp soţul şi reprezentantul legal al Martei Kaczynska, unica fiică a fostului preşedinte şi care a manifestat deseori o neîncredere profundă faţă de Moscova.
“Există multe indicii potrivit cărora este vorba despre un atentat împotriva lui Lech Kaczynski”, a subliniat el luni, la postul de televiziune TVN24. El a prezentat drept motive “posibilitatea realegerii preşedintelui Lech Kaczynski, răzbunarea pentru (angajamentul său în favoarea) Georgiei şi interesele ruse în raporturile dintre Moscova şi Uniunea Europeană”.
În raportul său final publicat miercuri la Moscova, Comitetul interguvernamental de aviaţie (MAK) a decis că Polonia este singura responsabilă de catastrofă.
Dubieniecki a acuzat MAK că a vrut să ascundă o încercare a pilotului polonez de a lua din nou altitudine, cu 22 de secunde înainte de accident.
Această încercare “a eşuat pentru că echipajul a fost indus în eroare în legătură cu altitudinea (aparatului de zbor) şi a culoarului său de aterizare”, a declarat el.
Raportul rus provoacă o polemică aprinsă în Polonia. Premierul Donald Tusk l-a considerat “incomplet”, iar Jaroslaw Kaczynski, fratele geamăn al preşedintelui defunct şi liderul opoziţiei conservatoare, l-a numit un “afront” la adresa Poloniei.
Potrivit acestui raport, preşedintele Kaczynski şi alţi oficiali polonezi au exercitat presiuni asupra echipajului, în condiţiile în care piloţii nu erau suficient de antrenaţi, şi au luat decizia de a ateriza la Smolensk “în condiţii inadecvate”, de ceaţă densă.
Echipamentele tehnice de pe aerodromul de lângă Smolensk, unde avionul s-a prăbuşit, la 10 aprilie, nu au avut nicio influenţă asupra accidentului, şi nici activitatea controlorilor ruşi, a conchis MAK în raportul său.
“Acest raport este un afront la adresa Poloniei”, a declarat Jaroslaw Kaczynski, liderul opoziţiei conservatoare poloneze, într-o conferinţă de presă, la Varşovia.
“Aceasta este consecinţa faptului că ancheta a fost lăsată pe mâna ruşilor. Raportul dă vina pe piloţi şi pe Polonia, în mod unilateral şi fără dovezi. Multe întrebări rămân fără răspuns”, a continuat el.
Potrivit raportului definitiv al Comitetului Interguvernamental pentru Aviaţie (MAK), prezentat într-o conferinţă de presă, la Moscova, preşedintele Kaczynski şi alţi oficiali polonezi de rang înalt au exercitat presiuni asupra echipajului avionului, în contextul în care piloţii nu aveau un antrenament suficient, luând hotărârea de a ateriza “în condiţii neprielnice”.
“În ceea ce priveşte ipoteza unui atentat (alimentată de dreapta conservatoare poloneză-n.r.), eu nu am auzit nimic care să o excludă, dar nici nimic care să o susţină” în raportul Comitetului, a mai declarat Kaczynski.
Premierul polonez, Donald Tusk, a hotărât să îşi întrerupă concediul şi să se întoarcă la Varşovia, pentru a se consulta cu ministrul Afacerilor Interne, Jerzy Miller, şeful Comisiei poloneze de anchetă asupra acestui accident, a declarat purtătorul său de cuvânt, Pawel Gras.
Un proiect de raport al Comitetului asupra cauzelor accidentului, transmis Poloniei la 20 octombrie, a fost considerat, la data respectivă, “inacceptabil” de către Tusk, iar Varşovia a transmis anchetatorilor ruşi 150 de pagini de “observaţii”.
Oficiali din cadrul Comitetului au declarat miercuri, la Moscova, răspunzând unei întrebări, că au luat în considerare “între 20 şi 25 la sută” dintre observaţiile poloneze.
“Raportul este incomplet”, a declarat, la rândul său, Edmund Klich, reprezentantul Guvernului polonez în cadrul Comitetului.
“Având în vedere că se publică discuţiile din cabina piloţilor, ar fi bine să se publice şi conversaţiile între controlorii (de trafic aerian) de la Smolensk şi Moscova, pentru a vedea dacă aceştia nu au fost supuşi, la rândul lor, unor presiuni”, a declarat el, pentru postul privat de televiziune TVN24.
Avionul Tupolev-154 care-l transporta pe preşedintele Lech Kaczynski, pe soţia acestuia şi alţi oficiali polonezi s-a prăbuşit, la 10 aprilie, încercând să aterizeze, în condiţii de ceaţă, lângă Smolensk, în vestul Rusiei. Toţi cei 96 de ocupanţi ai aeronavei prezidenţiale au murit.
Preşedintele polonez urma să asiste la ceremoniile care marcau împlinirea a 70 de ani de la masacrarea a aproximativ 22.000 de ofiţeri polonezi, prizonieri ai Armatei Roşii, de către poliţia secretă sovietică, în cel de-Al Doilea Război Mondial, la Katyn, în apropiere de Smolensk.

Ce mai rămâne de spus?... Ce (şi CÂT) ne mai rămâne de trăit?? Asasinatul, forma "modernă" de guvernare democratică!

Cornel SABOU

Imnul Romaniei - varianta corectă!!!



Dacă tot am avut parte de un scandal cu imnul trunchiat cântat de Marcel Pavel cu ocazia inaugurării stadionului "Naţional Arena" din Bucureşti, m-am gândit să postez varianta corectă, oficială a imnului României. Poate unii vor găsi chiar plăcere în a-l asculta, dincolo de dorinţa altora de a-l învăţa!!

Cornel SABOU

miercuri, 14 septembrie 2011

Concluzii despre 11 septembrie 2001


Aveţi aici două imagini. Una înfăţişează luptătorul de tip arab, cu Coranul într-o mână şi cu lansatorul de grenade în alta. În a doua imagine vedem luptătorul de tip american, european. Ambii sunt mascaţi. Ambii sunt înarmaţi. Întrebarea care rămâne este următoarea: care din ei e adevăratul terorist??? Care ucide atacând un nevinovat şi care omoară doar ca să se apere? NOI DE CARE PARTE SUNTEM? Noi, pe cine apărăm sau pe cine atacăm? Noi... pe cine slujim? Şi... ce câştigăm din asta? Întrebări legitime despre o mare minciună: MINCIUNA 9/11 2001!


CINE ESTE TERORISTUL?

Am publicat în ultimele patru materiale de pe acest blog un documentar video care demonstrează CEVA în legătură cu evenimentele de la 11 septembrie 2001. Ce demonstrează acest material? Nu, nu demonstrează că guvernul american şi-a ucis proprii cetăţeni, aşa cum este formulată concluzia din finalul episodului 4 (scrisă cu litere boldate). Faptul că evenimentele au fost generate şi manipulate de SUA (şi nu de Al Qaeda sau Ben Laden) este o speculaţie, o părere poate întemeiată sau nu. Documentarul aduce însă PROBE de necontestat asupra unui alt aspect. Acesta demonstrează că administraţia americană MINTE! Demonstrează că explicaţiile oficiale ale evenimentelor care s-au soldat cu moartea a mii de americani sunt minciuni! Atât! Nu, nu probează că ALŢII (nu Ben Laden şi Al Qaeda) sunt vinovaţii. Nici nu s-ar putea proba aşa ceva. E ca şi o altă “vorbă” care spune că trebuie să fii Dumnezeu ca să demonstrezi cu probe că există (sau că nu există) Dumnezeu! La fel, acum, ca să demonstrezi cu probe materiale, acceptate în justiţie, că SUA şi-au organizat propriul măcel, împotriva propriului popor, ar trebui să fii dintre cei care au plănuit asta, să fii chiar tu însuţi CRMINALUL şi să-ţi recunoşti fapta! Aşa ceva nu prea e posibil... Chiar dacă, prin absurd, s-ar “trezi” unul să spună public că a participat la conspiraţia “9/11” ar fi imediat ostracizat şi pus la stâlpul infamiei atât de administraţia americană cât şi de căutătorii reali ai adevărului. Apoi ar fi sinucis sau mort într-un accident...
Dar nici nu mai este important să probăm aşa ceva... Oricât ar suna de dramatic, spun cu toată răspunderea că nu este important acum să dovedim (noi, sau oricine altcineva) că George W Bush este un criminal sadic, autor moral al “atentatelor” din 11 septembrie. Nu este important pentru că, chiar dacă s-ar putea proba asta, la ce ar folosi acum? Bush nu mai este preşedinte. Obama a preluat integral minciunile lui Bush şi merge înainte cu diversiunea şi isteria antiteroristă. CINE I S-AR PUTEA OPUNE??? Ce am putea face NOI (oricare am fi acei NOI) dacă am avea probe indubitabile asupta faptului că administraţia americană şi-a ucis cetăţenii? Cărei justiţii ne-am putea adresa? Cărei PUTERI?
Putem, în schimb, face altceva...
Aşa cum spuneam, materialul documentar demonstrează cu probe clare, de necontestat, faptul că toată povestea spusă întregii lumi (deci şi nouă, românilor) de guvernarea G.W.Bush (şi continuată de preşedintele Obama) ESTE O MINCIUNĂ! O minciună care a avut ca efect atacarea a două state independente, Afganistan şi Irak. Demonstrează că România, prin participarea sa la războiul din Afganistan, slujeşte mai departe această minciună! Şi ăsta este deja un aspect care ne interesează şi împotriva căruia putem (şi trebuie) să luăm atitudine!!!
România a trimis militari în Afganistan ca să lupte în războiul “antiterorist” declanşat de americani. Avem dovada certă a faptului că nu există nici un pericol real în această privinţă, că nu există, în REALITATE, nici o ameninţare teroristă la adresa României sau a altui stat al lumii. DE CE MAI STĂM ŞI LUPTĂM ÎN AFGANISTAN ATUNCI?
Materialele video publicate pe internet de cercetători autentici, valoroşi, probele indubitabile aduse de aceştia demonstrează că guvernul american minte. Ok, admitem ideea că acolo sunt la conducere minţi bolnave, dar noi, în România, de ce mergem pe acest curent de minciuni tragice, de ce servim interesele unor posibili criminali ai propriului popor? Să ne aşteptăm, oare, ca într-un viitor apropiat guvernul român să-l copieze pe cel american în înscenarea unor asemenea “evenimente” cu iz “terorist”??? Ce căutăm noi în acest peisaj criminal?
Haideţi să mergem un pic mai departe cu “logica” aceasta extrem de rece. Admitem că americanii mint. Admitem asta pentru că vedem probele, nu ca să ne aflăm în treabă! Cu toate astea, acceptăm să-i sprijinim pe americani în minciuna lor, chiar dacă asta înseamnă să călcăm în picioare memoria miilor de victime nevinovate. Nu contează. Mergem cu cel puternic. Mergem alături de cel care poate sfida întreaga lume pentru că este cel mai puternic şi nimeni nu i se poate opune. Mergem pe un drum cu criminalul, dăm mâna cu el, mâncăm cu el la masă, bem cu el. Ok, accept ideea asta, dar... CARE ESTE AVANTAJUL NOSTRU??? Ce câştigăm noi, ca ţară, ca popor, din faptul că ne asociem pe acelaşi drum cu criminalii lumii? Concret, faptic, material! CE? CE CÂŞTIGĂM NOI DIN “AFACEREA 9/11”??? Eu cred că nu câştigăm nimic...
Spuneam că ideea conform căreia americanii şi-au organizat singuri atentatele nu se susţine pe probe, că probele dovedesc doar faptul că americanii mint 100% când invocă basmul cu Ben Laden şi Al Qaeda. Probele demolează o construcţie mincinoasă nepunând nimic în loc. Privim la evenimentele din 11 septembrie, dăm la o parte (cu probele în mână) minciuna oficialilor şi... ce punem în loc? Speculăm... Avem dreptul s-o facem! Şi ne îndreptăm cu speculaţiile spre singura ţintă posibilă, spre autorii minciunilor! Ce motiv ar avea EI să mintă dacă nu ar fi adevăraţii autori ai crimelor? De ce ar ascunde adevărul? Un om corect îşi recunoaşte greşeala atunci când i se demonstrează clar că a greşit. Demonstraţiile care au fost făcute publice până acum arată că administraţia americană minte, dar nimeni din administraţie nu recunoaşte asta! Se merge mai departe cu minciuna! Şi România merge mai departe pe calea acestei minciuni omorându-şi proprii soldaţi în Afganistan, într-un război în care ciobanii afgani nu fac decât să-şi apere pământul lor! LA FEL CUM AŞ FACE ŞI EU DACĂ AŞ FI ÎN LOCUL LOR!
Eu, principial vorbind, nu vreau să fiu părtaş la această minciună. Eu folosesc această cale de exprimare ca să demonstrez că mai suntem unii care nu “punem botu”! Care mai credem în valori autentice, inviolabile. Şi care condamnăm, chiar dacă o facem fără efecte concrete, CRIMA ŞI TERORISMUL DE STAT!
Q.E.D - Quod Erat Demonstrandum

Cornel SABOU

Adevarul Despre 11 Septembrie 2001 [subtitrat în română, ep. 4 - ultimul]



episodul 4 (ultimul din această serie) conţine următoarele:
- demonstrarea faptului că "războiul împotriva terorismului" nu este decât un MIT MONSTRUOS!
- Aproape toţi suspecţii de terorism care au fost arestaţi au fost ulterior eliberaţi, dovedindu-se că sunt nevinovaţi. Înainte de asta, însă, au apărut în toată mass-media întreţinând isteria antiteroristă!
- Ted Gunderson, un responsabil FBI, acuză direct CIA de săvârşirea a numeroase acte teroriste împotriva unor obiective americane care au fost apoi puse în cârca unor "organizaţii teroriste"!
- De asemenea, este probat faptul că atentatul de la WTC, din 1993, a fost organizat de către FBI şi executat de un informator FBI care a fost plătit pentru asta cu un milion de dolari. Scopul atentatului (elaborarea de legi speciale care să îngrădească libertatea individuală) nu a fost atins din cauza numărului mic de victime (doar 6 morţi) motiv pentru care, în 1994, a fost organizat un alt atentat "terorist", în Oklahoma City, soldat de această dată cu mult mai mulţi morţi. În anul imediat următor, noua legislaţie de limitare a unor drepturi a fost adoptată!
- Atentatele de la Londra, din 2005 (din seria "incredibil, dar adevărat!"): În momentul producerii atentatelor de la metroul londonez, administraţia metroului EXECUTA UN EXERCIŢIU CARE SIMULA EXACT CEEA CE SE ÎNTÂMPLA ÎN REALITATE!!! Aveţi mărturia unui responsabil englez...

Adevărul despre 11 septembrie 2001:

ELEMENTE CRIMINALE DIN CADRUL GUVERNULUI SUA AU PUS LA CALE UN ATAC TERORIST DE TIP "FALSE FLAG", EXECUTAT PE PROPRIUL TERITORIU ŞI PE PROPRII CETĂŢENI PENTRU A MANIPULA PERCEPŢIA PUBLICULUI ÎN A-I SUSŢINE AGENDA POLITICĂ

Adevarul Despre 11 Septembrie 2001 [subtitrat în română, ep. 3]



episodul 3 conţine următoarele:
- mărturii despre faptul că în clădirile WTC au avut loc explozii ÎNAINTE de impactul avioanelor!!!
- deşi a fost înştiinţată despre deturnarea celor 4 avioane, NORAD nu a trimis, timp de 80 de minute, nici un avion să le intercepteze!
- exact în dimineaţa zilei de 11 septembrie aveau loc exerciţii ale aviaţiei de luptă americane care simulau exact ceea ce se întâmpla în realitate: că avioane civile loveau clădirile WTC, Pentagon etc...!
- Comisia oficială de investigare a evenimentelor a concluzionat că nu a reuşit să descopere cine a finanţat atentatele, spunând apoi că problema finanţării acestora este de o "semnificaţie minoră"!
- Bush şi Cheney (preşedintele şi vicepreşedintele) nu au fost de acord să dea declaraţii în faţa Comisiei de anchetă decât dacă vor fi audiaţi ÎMPREUNĂ, nu separat! De asemenea, au impus Comisiei secret total cu privire la cele ce urmau să se discute acolo, au interzis înregistrarea discuţiilor şi stenografierea!
- Concluzia specialiştilor independenţi: "Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au fost o operaţiune de tip FALSE FLAG (sub steag fals) menite să justifice doctrinele şi fondurile necesare pentru un nou nivel de mobilizare imperială"!!!

Adevarul Despre 11 Septembrie 2001 [subtitrat in romana, ep. 2]



episodul 2 contine urmatoarele:
- informaţii despre faptul că George W. Bush a acţionat ca reprezentant al firmei de armament "Carlyle Group" pe lângă familia Ben Laden, întreţinând cu membri acestei familii relaţii extrem de apropiate
- dovezi foto şi video despre faptul că la Pentagon nu s-a găsit nici o urmă materială din avionul care se pretinde că a lovit clădirea. Nici bagaje, nici motoare de avion, nimic! De asemenea, Pentagonul a respins toate cererile scrise făcute de diverse organizaţii care au cerut publicarea imaginilor luate din camerele de supraveghere care filmau zona de impact.
- dovezi foto şi video că avionul prăbuşit în plină câmpie (despre care se spune că a căzut deoarece pasagerii s-au revoltat împotriva teroriştilor) nu a lăsat nici o urmă materială în urma sa! La fel ca la Pentagon, la locul prăbuşirii nu există decât o groapă fumegândă. Atât!
- probe ştiinţifice, de necontestat, mărturii ale experţilor care spun că turnurile WTC erau construite astfel încât SĂ REZISTE la un impact chiar cu mai multe avioane Boeing!
- Probe ştiinţifice care atestă faptul că turnurile WTC s-au prăbuşit în CĂDERE LIBERĂ, fără să întâmpine nici o minimă rezistenţă. Dovezi că prăbuşirea s-a făcut prin explozii controlate şi prin tăierea oblică a coloanelor de oţel care formau structura de rezistenţă!!!
- descoperirea unor urme de thermit, explozibil special care topeşte fierul şi descoperirea de oţel topit şi fierbinte chiar la câteva săptămâni după producerea evenimentelor!
- dovezi video despre căderea prin demolare controlată a clădirii nr. 7 din complexul WTC, clădire de 46 etaje care nu a fost lovită de nici un avion! (va urma)

Adevarul Despre 11 Septembrie 2001 [subtitrat in romana, ep. 1]



episodul 1 contine:
- dovezi cu privire la faptul ca in cele doua turnuri gemene au avut loc multe explozii inainte de a se prabusii. Mai multi martori declara ca au auzit aceste explozii. Prabusirea turnurilor seamana cu o demolare controlata!
- dovezi cu privire la faptul ca lista cu numele celor 19 teroristi, care au fost facuti in mod oficial responsabili de deturnarea avioanelor, este falsa! Multi dintre acestia traiesc inca si azi si nu au nimic in comun cu atentatele!
- dovezi cu privire la faptul ca serviciile secrete americane au exersat (printr-o simulare) in urma cu cativa ani lovirea turnurilor WTC cu avioane civile si de asemenea lovirea Pentagonului.
- marturii despre faptul ca Osama Ben Laden nu are nici o legatura cu atentatele din 11 sept 2011 si ca in timp ce era cautat oficial de toate statele lumii el era de fapt ingrijit de doctori americani si vizitat de agenti CIA... (va urma)

marți, 13 septembrie 2011

Compania Bechtel şi privatizarea apei

Articol preluat de pe http://fatanevazutaalumii.blogspot.com
Consumul global de apă se dublează la fiecare 20 de ani, având o creştere de două ori mai mare decât cea a populaţiei globului. Conform statisticilor ONU, mai mult de un miliard de oameni nu au suficientă apă de băut. Rezervele sunt limitate şi dacă se menţine acelaşi ritm de poluare, până în 2025 cererea de apă proaspătă va fi cu 56% mai mare decât cantitatea de apă disponibilă. Tot mai multe ţări sunt obligate să îşi lase preţioasele resurse de apă pe mâna unor mega-corporaţii. Acestea acţionează sub protectoratul Băncii Mondiale şi al Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru a privatiza apa planetei şi a o transforma într-o marfă profitabilă.

Corporaţia Bechtel face profituri abuzive din comerţul cu apă

Departe de a contribui la reducerea poluării sau la stoparea irosirii apei, marile corporaţii se gândesc numai cum să profite de pe urma acestei situaţii. Companii precum Monsanto sau Bechtel duc o luptă acerbă pentru a monopoliza rezervele de apă ale planetei, iar Banca Mondială face tot ce poate pentru a le sprijini. În 2001, Banca Mondială a elaborat chiar o strategie de privatizare a apelor, care loveşte puternic în ţările din Lumea a treia, şi aşa sărăce.

Bechtel Group Inc. este una din mega-corporaţiile implicate în afacerile cu apă şi are la activ o lungă listă de abuzuri împotriva mediului şi a oamenilor, în goana sa după profit. Revista „Engineering News-Record” descrie Bechtel drept cea mai mare companie de construcţii din SUA şi cea mai mare companie privată din California de Nord. Bechtel s-a implicat în mega-proiecte precum: conducta de gaze naturale dinspre Alaska, uriaşul baraj din Marele Canion, podul din golful San Francisco, conductele de petrol din Algeria, Zambia şi Irak, siturile pentru teste nucleare din Nevada, prospecţiuni pentru cea mai mare mină de aur din lume în Noua Guinee etc.

Conform statisticilor, Bechtel a încheiat 19.000 de contracte în ultimii 100 de ani. Principala lor particularitate este că majoritatea sunt realizate pentru executarea de lucrări din banii publici. Un alt numitor comun al acestora este faptul că facturile sunt mult umflate, astfel încât, dacă ar fi fost executate cu o altă companie, lucrările ar fi costat mult mai puţin. Şi totuşi, Bechtel ajunge să obţină mereu astfel de contracte, din cauza corupţiei din mediul politic. Guvernanţii care aprobă aceste contracte îşi primesc partea lor – fiind vorba de bani publici, acesta este singurul lucru care îi interesează.

Ramura din San Francisco a acestei mega-corporaţii a fost angajată să gestioneze sistemul hidrologic din oraşul Cochabamba, Bolivia, după ce Banca Mondială a impus acestei ţări să realizeze privatizări masive. Odată ce s-a văzut stăpână pe resursele de apă, Bechtel a ridicat masiv preţurile. Mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului au ieşit atunci în stradă. Protestele au fost iniţial înăbuşite de forţele armate, soldându-se chiar cu moartea unui tânăr de 17 ani. După patru luni însă, guvernul bolivian a reuşit să rupă orice relaţii cu Bechtel şi să alunge compania din Cochambamba.

Apa este un drept fundamental al omului

Acest caz fără precedent a adus în atenţia opiniei publice internaţionale pericolul privatizării apei, chiar dacă presa corporatistă s-a străduit să îi discrediteze pe protestatarii bolivienii, numindu-i în mod constant traficanţi de droguri. Tot mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului şi a mediului au luat poziţie. Numeroşi fermieri, ecologişti, reprezentanţi ai populaţiilor indigene din diverse ţări, lucrători sociali şi activişti ai drepturilor omului au format o mişcare numită Proiectul Planeta Albastră (Blue Planet Project). La forumul intitulat Apa Planetei (World Water Forum), care a avut loc la Haga în martie 2000, aceştia au militat pentru dreptul omenirii la apă curată.

Maude Barlow, preşedinta Consiliului Canadienilor - cel mai mare grup de apărare a drepturilor omului din Canada - a cerut ca „guvernele din toată lumea să declare apa un drept fundamental al omului şi să împiedice acţiunile de privatizare şi comercializare pentru profit a unei substanţe esenţiale pentru viaţă. „În realitate,” a continuat ea, „guvernele cedează controlul asupra surselor şi rezervelor de apă, prin semnarea unor tratate comerciale, cum ar fi Acordul Nord American pentru Comerţ Liber (NAFTA), sau unor parteneriate cu instituţii precum Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO).” Aceste înţelegeri dau corporaţiilor multinaţionale drepturi fără precedent asupra resurselor aflate pe teritoriul ţărilor în cauză, inclusiv asupra apei.

Schelet uriaş în Arabia Saudită

În 2009, o activitate de explorare de gaze în regiunea de sud est a deşertului arab a descoperit rămăşiţele scheletului unui om de dimensiuni fenomenale! Această regiune din deşertul arab este cunoscută sub numele “Cartierul gol”, sau în limba arabă, "Rab-Ul-Khalee". Descoperirea a fost facută de către o echipă de explorare a firmei “Aramco”.
Autorităţile militare arabe au asigurat întreaga zonă şi nimeni nu a mai avut voie să intre acolo, cu excepţia personalului ARAMCO. Acestă descoperire a fost ţinută secret, dar un elicopter militar a luat cateva poze din aer şi una din pozele făcute s-a “scurs” pe internet în Arabia Saudită. A se vedea dimensiunea a doi bărbaţi în picioare (din imagine) în comparaţie cu dimensiunea scheletului!

duminică, 11 septembrie 2011

9/11, inside job

Au trecut zece ani de la evenimentele din 11 septembrie 2001, timp în care s-au făcut nenumărate analize, comentarii şi speculaţii. Chiar americanii au organizat adevărate mitinguri în care acuzau guvernul că plănuise atentatele şi cereau recunoaşterea acestui lucru. În acelaşi timp, administraţia americană încerca să combată teoriile conspiraţiei. În timp, s-au detaşat clar în media internaţională două curente de opinie în chestiunea evenimentelor din 9/11. Unul accepta varianta oficială şi continua dezbaterea pe fondul “conflictului” dintre islam şi creştinism, altul acuza guvernul american de săvârşirea cu cruzime a actului “terorist” ca să aibă pretext pentru a ataca state din Asia şi pentru a elabora legi care să restrângă libertăţile fundamentale ale omului. Ca întotdeauna când două curente de gândire diametral opuse se ciocnesc, eu cred că adevărul e undeva la mijloc...
Mulţi au asemuit atentatul cu evenimentele din decembrie 1941 de la Pearl Harbor, când atacul japonez a implicat America în război.. Da, cred că cele două evenimente seamănă ca două picături de apă! Să mă explic...
În ultimii 70 de ani, nenumăraţi cercetători şi istorici, ziarişti şi tot felul de comisii au “anchetat” atacul japonez de la Pearl Harbor încercând să descopere de ce guvernul american nu a fost pregătit să respingă lovitura. În timp, au apărut informaţii certe care au dat peste cap varianta oficială a guvernului. S-au descoperit astfel date absolut sigure care au arătat faptul că Guvernul ştia din timp că flota japoneză se îndreaptă spre Pearl Harbor. S-a conturat astfel ideea că guvernul lăsase intenţionat ca lovitura să aibă loc pentru că altfel nu putea implica naţiunea în război! Dacă Pearl Harbor n-ar fi existat, America trebuia să-l creeze! Dar Pearl Harbor existase... Nu oricum însă, ci determinat tot de americani!
La începutul anilor 30, SUA încurajase Japonia să atace China. În acest sens, SUA se angajase să asigure japonezilor toate materiile prime de care aceştia aveau nevoie pentru a duce războiul, inclusiv combustibil. După ce Hitler a atacat surprinzător Uniunea Sovietică, SUA şi-au schimbat planurile. Japonia trebuia stopată din posibila sa intenţie de a ataca URSS-ul. Problema e complexă şi eu am făcut studii largi pe caz (puteţi vedea materialele pe blogul meu de istoria celui de-al doilea război monsial). Aşa că SUA au sistat tot exportul către Japonia, moment în care japonezii au reacţionat exact aşa cum fuseseră “programaţi”, au întors armele spre americani. În momentul în care guvernul american a primit ştirea că o mare flotă de lovire japoneză se îndreaptă spre Pearl Harbor, aceştia au răsuflat uşuraţi. Se împuşcau astfel doi iepuri dintr-o lovitură. URSS scăpa de un posibil atac japonez (care, dacă ar fi avut loc, ar fi îngenuncheat definitiv colosul comunist, deoarece în partea asiatică URSS nu mai avea trupe de apărare, toate acestea fiind transferate în vest pentru a face faţă invaziei germane), iar pe de altă parte implica oficial în război armata SUA!
Timpul, aşadar, a arătat că americanii au provocat o lovitură japoneză, apoi au aşteptat-o cuminţi. La fel, cred eu, s-a întâmplat şi în cazul 9/11...
Nu ştiu dacă lovitura fusese gândită de Al Qaeda. Sincer, mă îndoiesc că această organizaţie teroristă există în realitate! Există (şi au existat întotdeauna) extremişti dispuşi să moară pentru anumite valori. Există şi oameni normali dispuşi să moară pentru anumite valori. Eu aş fi gata să mor pentru ţara mea, pentru familia mea, dacă ar fi absolut necesar. Şi toţi soldaţii morţi pe front, în război, sunt astfel de oameni. Normali, dar care au acceptat posibilitatea de a muri. Pentru ţara lor, pentru satul lor, pentru casa lor.
E posibil ca o agenţie secretă americană să fii depistat şi încurajat anumiţi extremişti religioşi să lovească America în inima ei. Agenţii americani, “mascaţi” probabil în arabi răzbunători, au organizat tot, pregătirea atentatorilor, stabilirea obiectivelor, orarul de lucru şi de deplasare, ţintele care trebuiau lovite etc. Extremiştii s-au lăsat astfel conduşi spre ultimul lor drum, iar americanii au păzit cu grijă desfăşurarea evenimentelor. Astfel, în ziua atacului, toate avioanele de vânătoare din America se aflau plecate la un exerciţiu, mult departe de obiectivele loviturii, ceea ce demonstrează că operaţiunea a avut aprobare de la un nivel care-şi putea permite să “inventeze” exerciţii pentru întreaga flotă aeriană americană. La fel s-a întâmplat şi la Pearl Harbor. În ziua atacului japonez, cele trei portavioane americane se aflau plecate la un “exerciţiu” şi astfel au scăpat nelovite. Coincidenţe? Poate... Să mai vedem câteva însă...
După lovitura japoneză de la Pearl Harbor, americanii s-au răzbunat atacându-i pe... germani! În 1942 americanii au debarcat în nordul Africii, în 1943 în Italia, iar 1944 în nordul Franţei. Abia după ce germanii au capitulat şi-au adus aminte americanii de ce au intrat în război şi au început să atace insulele japoneze. Acum, după WTC şi Pentagon, deşi se spunea că vinovaţi sunt cei din Al Qaeda au fost atacate două state independente, Afganistanul şi Irakul! Unde naiba să atace ei Al Qaeda dacă aceasta nici nu există! Nu m-aş mira să aflăm peste vreo două decenii că Ben Laden era de fapt în custodia americanilor de mult timp şi că atacul în urma căruia a fost omorât a fost o altă înscenare de tip hollywood-ian!
În fine, deja subiectul mă oboseşte. Ideea mi se pare clară, chiar dacă nu pot pătrunde amănuntele (ar fi şi imposibil doar prin puterea intuiţiei). Şi la Pearl Harbor, în 1941 şi la New York, în 2001, evenimentele au fost generate, provocate de administraţia americană, prin diferite servicii secrete s-a controlat foarte bine pregătirea şi desfăşurarea lor, loviturile au venit de la duşmani reali (dar manipulaţi) apoi guvernul SUA s-a folosit de evenimente pentru a-şi implementa proiectele sale de stăpânire globală. Metoda poartă deja marca “originală” americană şi nu este şocantă decât pentru oameni care privesc oricum superficial ceea ce se întâmplă în lume.
9/11, nimic nou sub soare...

Cornel SABOU

vineri, 9 septembrie 2011

Adevărul despre America (I) - Guvernul şi minciunile sale

WTC... “Gemenii”... 9/11... pe scurt, vorbim de celebrul “atentat terorist” de la 11 septembrie 2001 care a schimbat faţa lumii, care a determinat ocuparea militară a Afganistanului, a Irakului, uciderea lui Saddam Hussein şi a lui Osama Ben Laden.
Nu scriu acest material pentru “amatorii” cărora le e lene să gândească, dar nici pentru amatorii de senzaţii tari şi ieftine. Cei care doresc să parcurgă Teoria Conspiraţiilor n-au decât să butoneze pe google şi vor găsi acolo material de citit pentru tot restul timpului lor liber. Aici încercăm, încerc (împreună cu cititorii mei inteligenţi şi bine intenţionaţi) să înţeleg evenimentele într-o structură logică, echilibrată, eliberată de minciunile oficiale dar şi de isteria conspiraţionistă. Pentru un om inteligent nu sunt necesare neapărat probe fizice (în înţelesul juridic al expresiei) ca să înţeleagă porţiuni din adevărul care compune un eveniment istoric, chiar şi de dată recentă. Unui om inteligent îi sunt suficiente nişte informaţii certe, reale şi de aici poate porni, pe o structură logică de gândire, către adevăr...
Varianta oficială (lansată publicului de guvernul american şi preluată ca atare de toate guvernele “aliate”) spune că Osama Ben Laden şi Al Qaeda au plănuit şi executat atacul cu avioane civile asupra gemenilor WTC şi asupra Pentagonului. EU NU CRED ÎN ACEASTĂ EXPLICAŢIE! Haideţi să vă spun ce argumente are la bază convingerea mea că explicaţia oficială este o minciună...
1. În primele ore după atentat nici Ben Laden şi nici alt “oficial” Al Qaeda nu au recunoscut că ar fi executat atacul deşi, pe de altă parte, declarau că se bucură de faptul că America a fost astfel lovită. În realitate, nu avem nici până azi o revendicare oficială a atacului de la 11 septembrie 2001. Repet, şi vă rog să gândiţi! De unde ştim noi că Al Qaeda şi Ben Laden sunt autorii? Ştim asta din comunicatul dat de George W. Bush! Atât! Dacă Al Qaeda şi Ben Laden sunt autorii de ce nu au revendicat EI atacul? De ce nu au profitat de audienţa enormă a evenimentului ca să transmită lumii mesajul lor, oricare ar fi fost acesta? Nu pot să-l cred pe cuvânt pe Bush... Pe net găsiţi o mulţime de materiale video care probează nenumărate minciuni spuse de Bush în tot felul de chestiuni. Omul e un mincinos înnăscut! Probabil, tradiţie de familie. Alte PROBE nu sunt! Mă refer la probe care să dovedească faptul că Ben Laden sau Al Qaeda au organizat şi executat atatacul.
2. Care a fost obiectul atacului terorist de la 11 septembrie? Nimeni nu ştie! Neavând nici un revendicator, nu avem nici motivul pentru care “teroriştii” au lovit America. S-a indus publicului ideea că ar fi vorba de extremişti religioşi. Aiurea... Ori fi mulţi extremişti pe lumea asta, dar să nu-i luăm chiar de proşti! Extremismul şi prostia nu sunt chiar sinonime. Organizarea, pregătirea întregii operaţiuni a costat cu siguranţă multe milioane de euro. Amploarea operaţiunii ne face să credem că au fost implicaţi zeci de oameni, atât în faza “finală” (care prevedea sacrificiul propriei vieţi) cât şi în faza pregătitoare (care prevedea antrenamentul fizic, pregătirea ca pilot, conceperea unor acte false etc...). Nu s-ar fi implicat nimeni într-o asemenea acţiune fără să aibă un scop. De acord că o mână de oameni puteau fi prostiţi că prin moartea lor vor ajunge în Rai, pe lângă Alah, dar ceilalţi? Ceilalţi care au participat la pregătirea operaţiunii şi care nu şi-au sacrificat viaţa în timpul ei ce au câştigat din asta? Care a fost până la urmă scopul lor? Să dărâme două turnuri? Ca să ce? Ca să se laude că le-au dărâmat? Ok, pot accepta explicaţia asta, dar atunci de ce nu a ieşit nimeni să se laude cu asta???
3. Deci, nu avem autori care să reclame executarea “loviturii”... Nu avem un motiv care să fie oferit publicului de către autorii atentatului. Ce avem în scimb? Avem o “victimă” care ne spune tot! Ne spune şi cine a lovit-o şi de ce! Ciudat, nu credeţi?.. Nu pare în firea normală a lucrurilor. Nici a atentatelor. ESTE NORMAL CA VICTIMA SĂ ŞTIE TOT ÎN TIMP CE AUTORII INVOCAŢI NU SPUN NIMIC???
4. Există câteva detalii, probate şi indiscutabile, care vorbesc de la sine. Iată câteva... În zilele următoare atentatului toate cursele aeriene au fost oprite cu excepţia câtorva zeci de avioane care au transportat toate rudele lui Osama Ben Laden afară din SUA! Era vorba de vreo 200 de persoane. Oficialii americani nu au comentat public informaţia, dar a fost strecurată presei o motivaţie de tip umanitar, de genul “i-am scos ca să nu-i linşeze lumea”. Îţi vine să râzi când auzi aşa ceva, nu? Adică, dacă-l bănuieşti pe Ben Laden nu poţi bănui şi faptul că acesta a fost ajutat de rudele sale din America? Şi tu îi scoţi pe toţi afară înainte să îi verifici? Asta înseamnă că ŞTIAI deja că rudele lui nu sunt implicate. Păi, dacă ştiai asta cu siguranţă, atunci înseamnă că de fapt ŞTIAI TOT! Şi, dacă ştiai tot, de ce ai permis să se întâmple asta???
1. Preşedintele american George W. Bush a lucrat înainte de a ajunge preşedinte pe un post de director la o firmă în care Osama Ben Laden (direct sau prin rudele sale, nu mai ţin minte exact) era principal acţionar! Asta au demonstrat deja jurnaliştii americani cu acte indiscutabile. Păi, cum vine “treaba” atunci?

Să ne oprim puţin aici cu analiza. Voi scrie mai multe episoade dedicate “atentatului” din 9/11 2001. Rând pe rând mă voi referi la toate aspectele problemei. Acuma am vrut doar să punctez cât de credibilă poate fi explicaţia oficială dată de americani cu privire la evenimente. Pentru mine nu e deloc credibilă. Las la o parte argumentele de tip “aşa cred eu” deşi aş putea spune texte de genul:
- nu cred că o asemenea acţiune poate fi pregătită fără ca organele de spionaj şi contraspionaj americane să afle nici cel mai mic amănunt.
- Nu cred că din mulţimea de zeci de persoane care pregătea operaţiunea nu s-a găsit nici un pofticios care să nu vrea să vândă subiectul pe bani buni.
- Cred că aviaţia SUA era capabilă să intervină eficient în momentul în care mai multe avioane civile au fost semnalate ca fiind deturnate de la traseul lor normal. Plus că se îndreptau spre zone interzise!
- Lăsând la o parte faptul că cele mai multe avioane de luptă americane erau plecate la un “exerciţiu” departe de Washington, americanii dispun şi de o apărare antiaeriană eficientă care în timp de pace stă “adormită”, dar care poate deveni activă în câteva minute de la declanşarea alarmei generale. A rămas şi aceasta nefolosită...
Multe alte argumente de acest tip aş mai putea aduce. Poate, cu răbdare, le voi scrie pe toate.
Americanii au ocupat Afganistanul şi Irakul. Astea sunt principalele “câştiguri” ale atentatului din inima Americii. Plus câteva legi care limitează libertăţile individuale şi altele care permit guvernului să intervină în intimitatea noastră. Şi mii de morţi. Poate zeci de mii. Cei care numără morţii, ca şi cei morţi de altfel, nu vorbesc! Lasă că vorbim noi, cei care – încă – mai suntem vii! Până mai suntem! Pe curând... (acest serial va continua...)

Cornel SABOU

joi, 8 septembrie 2011

Maria

foto dreapta: Fecioara cu Pruncul. Pictură murală din catacombele timpurii, Roma, secolul 4
Azi o sărbătorim pe Maria... Am auzit toată ziua, în jurul meu, la radio şi TV, o mulţime de mesaje pentru toate Mariile din lume, pentru mame, surori, neveste, vecine, colege etc... Se mai dau flori, cadouri şi tot felul de alte atenţii. Mariile se simt bine azi...
Nu prea am auzit pe nimeni însă să pomenească de MARIA, cea sărbătorită! De mama lui Isus, de cea care este numită “Maica Domnului, cea născătoare de Dumnezeu”! Că ci dacă Isus a fost Dumnezeu, iar Maria l-a născut, atunci sărbătorita de azi poate fi numită, pe bună dreptate, ca fiind MAMĂ A LUI DUMNEZEU! Sună poate puţin derutant pentru minţile noastre. E mai simplu s-o sărbătorim pe vecina Maria decât pe Maria, Mama lui Isus...
Nu sunt un tip religios. Am mai spus-o... Pentru că nu pot să îmi “las” spiritualitatea în seama unui preot corupt şi mai păcătos ca mine. Am citit în Biblie că atunci când te rogi e mai bine să te închizi în camera ta, să nu te vadă nimeni. În camera mea pot avea discuţii sincere şi “serioase” cu Dumnezeu... Spun, deci, că nu sunt religios, dar cu toate astea mă tem că exagerăm un pic cu “aproprierea” de atâtea Marii nesfinte, doar purtătoare de nume! Sigur, ne putem oricând “scuza” gesturile invocând decenţa, bunele maniere şi tradiţia, dar nu ne putem scuza nicidecum ignoranţa faţă de adevăratul spirit al sărbătorii. Căci sărbătorim fără să ştim ce sărbătorim! De aceea m-am gândit să reproduc azi câteva date de prezentare a celei care a fost, este şi va rămâne pe veci adevărata Maria, cea Sfântă şi născătoare de Dumnezeu. Datele de mai jos au fost preluate de pe siteul wikipedia.ro

Maria din Nazaret sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n. aprox. 17 î.Hr. probabil în Ierusalim, azi Israel - d. aprox. 45 d.Hr. probabil în Efes, azi Turcia) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform proto-Evangheliei după Iacob a fost fiica lui Ioachim şi Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Cristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiţia creştină (ortodoxă, catolică, anglicană şi luterană) precum şi în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii şi naşterii lui Iisus. Al treilea sinod ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învăţăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat învăţătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Născătoarea de Dumnezeu"). Conform definiţiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume şi mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană şi cele orientale. Un număr foarte mare de biserici şi catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
Principala sărbătoare a Mariei este la 15 august ("Sfânta Maria Mare"), sărbătoare care se numeşte oficial în biserica romano-catolică "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar în bisericile ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". Recent biserica anglicană a introdus "Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria" pe aceeaşi dată.
În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului ("Sfânta Maria Mică"), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătoreşte Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte şi încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare şi tărie în faţa ispitelor). Pe 25 martie biserica catolică şi cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană sărbătoreşte Ridicarea Sa la Ceruri. Bisericile ortodoxe, greco- şi romano-catolice sărbătoresc Intrarea în biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu) pe 21 noiembrie. Biserica catolică mai sărbătoreşte Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie şi, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii. În evul mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea şi Ridicarea la Ceruri se sărbătorea în ianuarie şi februarie. Biserica anglicană mai sărbătoreşte Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie. Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice mai sărbătoresc:
- Adunarea [credincioşilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu pe 26 decembrie
- Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
- Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paşti
- Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana pe 9 decembrie
- Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului la 2 iulie
- Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului la 31 august.
De asemenea, atât catolicii şi cât şi ortodocşii serbează, în funcţie de ţară, regiune şi tradiţie, diverse apariţii sau icoane ale Maicii Domnului.
Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame, Nuestra Señora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută cel mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven, Regina Coeli) şi altele. Calităţile venerate prin ele sunt sumate în Troparul Maicii Domnului:
"Cuvine-se să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată, şi maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim."
Lucrările teologice se referă la termenul grec Theotokos şi echivalentele sale latine Deipara şi Dei genetrix, traduse ca Născătoare de Dumnezeu sau Purtătoarea de Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes susţine ca părinţii bisericii nu au ezitat să vorbească despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnând doctrina nestoriană, care susţinea că Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu şi a lui Iisus-Dumnezeu.
Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică şi ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură şi yâm însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoştea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, "picătură din mare". După el, unii copişti au citit greşit cuvântul stilla, picătură, şi au scris stella, stea. De aici provine titlul "Steaua Mării" şi cântecul Ave, maris stella, "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.
Unii savanţi consideră, şi nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană, şi datează din timpul captivităţii evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părţi, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru creştini, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, şi Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă "aleasă, iubită de Dumnezeu".
În afară de credinţa în naşterea Domnului, care-i desparte pe creştini de necreştini, există câteva doctrine privitoare la fecioara Maria, care diferă de la o ramură a creştinismului la alta.
Dogmă a Bisericii Catolice din 1854 (papa Pius al IX-lea), Neprihănita Zămislire spune că Maica Domnului ar fi fost fără de păcat încă din prima clipă a conceperii ei (neatinsă nici măcar de păcatul strămoşesc). Neprihănita Zămislire a Maicii Domnului este sărbătorită în Biserica Catolică anual pe 8 decembrie.
"Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepţională de a naşte cu trup pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi şi cea mai mare dintre toţi sfinţii, fiind 'Mai cinstită decât heruvimii şi mai preamărită fără de asemănare decât serafimii". De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creştinism (ortodox, catolic, anglican) se numeşte în termeni teologici iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire)

Cornel SABOU

Romania ZERO

Aţi văzut meciul România – Franţa? “Interesant”... Două chestiuni au rămas în dezbaterea publică după meci, ambele fără legătură directă şi concretă cu rezultatul de zero la zero. Problema imnului naţional interpretat “greşit” de Marcel Pavel şi “calitatea” sub orice critică a gazonului care semăna (după cum au spus unii) cu un teren de cartofi.
Imediat după meci, PDL a dat un comunicat prin care afirma că vinovat pentru starea terenului este Victor Ponta! OTV n-a ratat ocazia de a-l acuza (tot pentru calitatea terenului) pe primarul Oprescu, în timp ce Vadim Tudor cerea demisia lui Mircea Sandu. În acest timp, Prefectul Capitalei îi amenda pe interpret şi pe organizator cu câte 5.000 lei fiecare, dar nu pentru gazon, ci pentru greşirea versurilor imnului. În legătură cu asta, Pavel spunea că nu a pomenit versul cu Traian ca să nu se speculeze politic. Traian al nostru (Băsescu) ar fi vrut să vină la meci, dar nu l-au lăsat SPP-iştii pentru că l-ar fi huiduit lumea. A fost Ponta şi nu l-a huiduit nimeni. Dar nici nu l-a băgat în seamă nimeni! În România niciodată nu te plictiseşti...

Calificarea s-a dus. Asta nu prea a comentat nimeni. Piţurcă s-a agitat pe margine şi a “scos” un egal. “Onorabil”, cică... Neonorabilă e ratarea calificării, dar nu-i bai, las că vine altă campanie şi pornim la drum cu alte speranţe. Mă rog, cei creduli pot porni cu speranţe. Eu nu mai cred în naţionala asta de fotbal. Nu cred în lotul de maici pe care îl pregăteşte Piţurcă. Eu cred în valoarea individuală a fotbalistului, dovedită pe teren, prin goluri marcate şi partide de senzaţie. Cred în Mutu, Chivu, Rădoi... fotbaliştii care au valoare recunoscută în lume, dar necunoscută în mintea lui Piţurcă. Fotbaliştipe care alţii au plătit zeci de milioane de euro, iar Piţi, care îi poate lua gratis la naţională nici nu vrea să audă de ei. Pentru că valorile astea nu sunt valori “cuminţi”! Nu stau la un pahar de lapte sau de suc de mere ci vor bere! E vina lor că n-au rămas copii de ţâţă şi au devenit bărbaţi. Nu contează că Mutu poate înscrie din poziţii imposibile, că Rădoi “sparge” orice portar cu forţa şutului său, că Cristi Chivu intră la sacrificiu în faţa oricărui atacant. Contează, pentru mintea îngustă a selecţionerului, că “ăştia” nu ascultă! Nu sunt cuminţi... Mulţumim Zeului Fotbal că nu l-a născut pe Maradona în Carpaţi! S-ar fi pierdut în “talentul” selecţionerilor noştri...

M-am liniştit. O să avem o naţională cuminte. O să viziteze Vaticanul şi o să-şi facă zeci de cruci. O să facă donaţii la copii săraci şi o să meargă în cantonamente cu mamele. Rezultate n-o să fie, dar asta nu contează. Bine că sunt toţi bărbieriţi şi îmbrăcaţi decent, cu guleraşe şi uniformă. O naţională cuminte.
Eu o să cumpăr un joc pe calculator, “Football Manager”, să văd cum e să joci cu naţionala plină de valori autentice. Să merg cu România la turnee finale virtuale. Cu Mutu, Chivu, Rădoi...

Ce ziceam la început? Ziceam de teren... Da, a fost dezastru. Dar a fost imaginea în oglindă a naţionalei! A fost nou, impecabil la fotografia de reclamă, verde de verde, curat... Şi imposibil de jucat, brăzdat de gropi şi şanţuri, cu tranşee reale de apărare. A fost dezastru...
Ziceam şi de imn. Că a fost greşit. Cu Traian dat afară din istorie. Nimic anormal... În România toate sunt pe dos. Specific nouă. Când draq o să funcţioneze şi la noi toate lucrurile normal o să mă panichez! Ştiţi că există o anumită ordine şi în dezordine? În România aşa mă simt bine, să ştiu că toate sunt vraişte, pentru că aşa m-am obişnuit. Mulţumim din inimă partidului!

Cornel SABOU

duminică, 4 septembrie 2011

Zeitgeist - Adevărul şocant despre criza societăţii actuale!



Un material video care nu trebuie ratat!
O serie de dezvăluiri şi informaţii înlănţuite într-o logică perfectă menită să explice inexplicabilul!
O prevestire inteligentă a lanţului de crize care distruge omul, individul, societatea, aşa cum este construită aceasta azi!
O serie de măsuri care pot salva "situaţia"...
În final, o ALEGRE! Depinde de tine...

Cornel SABOU

PS - materialul video este "lung", are două ore! Sacrifică-ţi două ore din viaţă şi o să vezi că "merită"! Până la urmă, poate că ai pierdut în viaţă mult mai mult decât două ore, nu?

Lupul PDL îşi schimbă părul


PDL îşi schimbă părul! A renunţat la culoarea portocalie şi se "îmbracă", mai nou, în verde sau (şi) alb. Se poate interpreta că această schimbare este o recunoaştere a eşecului politicilor economice promovate de guvernul portocaliu. Asta pe de o parte. Pe de alta, este o (altă) încercare de a mai prostii electoratul. Adică, vezi Doamne, nu suntem noi ăia portocalii care au nenorocit ţara. Nu suntem noi, suntem alţii, suntem altcineva!
Este evident, clar şi de la sine înţeles că o simplă CULOARE nu spune nimic despre un om sau partid. Culoarea unor afişe, embleme sau haine doar diferenţiază un grup de altul, dar nu este în sine un plus sau un minus. Pedeliştii se feresc de portocaliu nu pentru că dintr-o dată culoarea şi-ar fi pierdut din frumuseţe ci pentru că aceasta îi demască! În faţa poporului! Culoarea portocalie este acum un fel de afiş din vestul sălbatic pe care scrie "Wanted" ("Căutat")!
Portocaliştii se ascund. Se ascund de popor, de trecutul LOR, de tot ceea ce au furat, dărâmat şi distrus în anii de guvernare. Nu au bărbăţia de a merge înainte aşa cum sunt, cu bune şi rele. Nu au un purtător de mesaj inteligent, explicit şi convingător. Nu au o "locomotivă" bine ancorată în preferinţele electoratului în spatele căruia să se ascundă (cum au făcut înainte, când l-au avut pe Băsescu). Într-un fel, aş putea spune că sunt speriaţi! Pedeliştii sunt speriaţi!
Şi-au schimbat culoarea părului... Năravul ba. Sunt aceiaşi. Cu calităţi şi defecte. Cu defecte mai multe. Mi-ar fi plăcut să-i văd hotărâţi, responsabili şi curajoşi. Să-şi asume guvernarea portocalie, căci portocalie a fost. N-are cine... Cine să fie bărbatul "femeii" PDL? Mircea Man, în Maramureş? Looser-ul tuturor campaniilor? Exemplul de manual privind incompetenţa şi corupţia? Altcineva... Emil Boc? Păi, Boc e doar portavoce! Dacă nu vorbeşte nimeni în spatele său, el pe cine să îngâne, pe cine să citeze, de la cine să preia textele pe care să le repete ca pe o poezie de 23 august?
Să vă spun sincer, pe alocuri îmi plăcea PDL! Adică, faptul că au luat nişte măsuri curajoase care aveau menirea de a reface economia îmi dădea, la început, impresia că PDL e ceea ce declară, un partid de dreapta. Şi eu chiar cred că doar un partid autentic de dreapta poate salva România acum. Dar "dreapta" pedelistă nu era ceea ce avea (şi are) nevoie România. Ei au fost radicali doar pe segmentele care priveau populaţia, reducând veniturile acesteia, anulând subvenţii, sporuri, stimulente, alocaţii etc. Acolo unde ei aveau interese, în afaceri (mai ales cu statul) şi bugete locale controlate de PDL au fost mână largă şi risipitoare. Am văzut că politica "de dreapta" promovată de PDL nu era decât un paravan sub care se continua jaful programat şi sistematic al economiei naţionale. Doar poporul trebuia să strângă cureaua, ei puteau face burţile mari în continuare. Doar poporul trebuie să îndure lipsuri, ei pot creşte "investiţiile" în firmele clientelare. Doar amărâţii trebuie să suporte reduceri şi tăieri de venituri, ei au "soluţii" pentru a-şi dubla, tripla, câştigurile! Şi noi vedem asta! Peste tot, în fiecare localitate, oamenii văd, ştiu, cunosc, nu sunt orbi! Şi ei ştiu că noi ştim! De aceea îşi schimbă culoarea... Năravul ba.
PDL n-are... Cam asta e faţa actualului partid de guvernământ. N-are lider, n-are programe eficiente, n-are idei, n-are soluţii. PDL vrea doar să perpetueze o stare de faliment având ca "protecţie" în imaginea publică ideea de criză. "Criza e de vină". Da, criza, dar nu criza economică mondială ci criza de competenţe pedeliste!
Lupul alb în pădurea verde nu mai e portocaliu, dar e tot lup. Tot flămând. Nu-l satură "Dumnezeu" oricât ar sta la putere, oricât ar fura şi oricât ar lua de la popor. Anul viitor va veni să cerşească votul din nou. Spăşit, mieros, cuminte, dar cu dinţii ROŞII de sângele celor care au murit de foame şi frig pe frontul democraţiei originale româneşti. Poate ar fi timpul să-i aruncăm la gunoi! Să-i alungăm! Să-i vânăm! Să-i "exterminăm" de la putere şi să-i gonim cu câinii unui nou val de politicieni!
Mai vorbim despre asta...

Cornel SABOU

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Cine salvează generaţia de rahat a fotbalului românesc?


Articolul precedent, despre meciul Luxemburg-România, a fost un fel de prolog la materialul de azi în care vreau să scriu despre fotbalul românesc.
Ştiţi cu toţii că performanţele fotbalului românesc au scăzut foarte mult în ultimul deceniu şi jumătate. Generaţia de Aur, construită pe timpul comunismului, ne-a mai bucurat câţiva ani după Revoluţie cu performanţele echipei naţionale, până s-a stins şi a fost înlocuită de o generaţie nouă, tot de culoare galbenă, dar de "rahat", nu de aur!
Se spune că societatea de tip capitalist este superioară celei de tip comunist. În teorie, aşa este. În practică, jumătate din populaţia României regretă comunismul, nivelul de trai este scăzut, poate sub nivelul din 1989 (doar tentaţiile sunt mai mari acum), iar în fotbal performanţele “capitaliste” au dispărut cu desăvârşire. Destinele fotbaliştilor români au intrat pe mâinile unor interlopi (Borcea, Becali, Copos, etc) care folosesc masa de sportivi pentru a rula şi spăla bani negri de ordinul milioanelor de euro.
De ce a scăzut fotbalul românesc în ultimii 15 ani? Nu mai avem talente în acest sport? AVEM! Altceva nu mai avem... Nu mai avem “oameni de fotbal” care să mănânce fotbal pe pâine, care să facă nopţi albe pentru a pregăti meciuri, care să viseze scheme şi soluţii noi, care să facă psihologie cu sportivii, care să-i viziteze pe fotbalişti acasă pentru a le cunoaşte familia, originea socială şi problemele de orice fel. Astăzi, primul lucru pe care îl face un fotbalist care semnează un contract profesionist cu un “mare” club este să se împumute de la bişniţari. Al doilea, este să-şi ia maşină “bengoasă”. Al treilea, femei! Cu această tripletă de dorinţe este anulată din start performanţa! Nimeni nu-l îndumă pe tinerel, nimeni nu-l învaţă să-şi trăiască noua lui viaţă, să-şi urmărească scopul, performanţa. Talentul său moare virgin...
La conducerile cluburilor sunt aduşi “şmecheri” care ştiu să facă bani. Vânzând vise şi speranţe. Apoi, visele se transformă în coşmaruri şi speranţele mor. Şi tremurăm cu Luxemburgul...
Fotbalul românesc nu va renaşte până când destinele acestuia nu vor încăpea pe mâini profesioniste. De oameni care nu vor urmări să facă bani negri repede, ci performanţe, repede sau târziu. Care vor avea răbdare. Care vor construi performanţa, nu o vor fura! Asta nu se va întâmpla prea curând. De obicei, renaşterea vine după o mare criză. România este “doar” în urna a patra valorică europeană... Sub noi mai sunt echipe. Luxemburg, Malta, Cipru şi Lichtenstein. Şi San Marino. Era să uit de Vatican, dar ăştia cred ca n-au echipă de fotbal.

Suntem în criză? Poate că da. Poate că mai jos de atât nu putem coborî... Cine ne ridică? Cine ridică fotbalul românesc din galbenul rahat? Este cineva capabil?

Cornel SABOU

PS. Fotbalul românesc s-a mai aflat o singură dată într-un moment atât de dramatic. În 1982 era în urna a patra valorică europeană şi în preliminariile pentru Euro 84 a fost pusă într-o grupă “imposibilă”, cu Italia (campioană modială), Suedia, Cehoslovacia şi Cipru, singura cotată “sub” noi. Panicaţi, oamenii federaţiei au adus un “profesionist” la cârma naţionalei, pe Mircea Lucescu. Avea vreo 33 de ani “Nea Mircea” şi încă mai juca (şi antrena) Corvinul Hunedoara. Vă mai amintiţi ce-a urmat? România a spulberat tot! S-a clasat pe locul întâi şi s-a calificat! A fost startul Generaţiei de Aur! Acum, se pare că o revenire a lui Mircea Lucescu este imposibilă. Ar fi prea frumos! Ar fi încă o generaţie renăscută. Ar fi un vis! Să ne trezim... Îl avem pe dom’ Piţi!

vineri, 2 septembrie 2011

Luxemburg - Romania: LIVE Text

Azi se joacă meciul Luxemburg – România... Meci foarte important pentru calificarea la Euro 2012. Deşi, părerea mea, şansele reale de calificare sunt foarte mici, merită să “trăim” momentele de speranţă care au mai rămas... Iată ce meciuri se joacă azi în grupa României:
Belarus - Bosnia
Luxemburg - Romania
Albania - Franta
Clasament grupa D:
1 Franta 13 p
2 Belarus 12
3 Bosnia 10
4 Romania 8
5 Albania 8
6 Luxemburg 1
Alte meciuri jucate azi, până la această oră, în alte grupe:
Israel – Grecia 0 - 1
Lituania – Liechtenstein 0 – 0
Finlanda – Moldova 2 – 0
Cam de aici porneşte povestea meciului de azi. Ce ziceţi, o să vedem multe goluri, sau vom tremura în faţa Luxemburgului?? (hm... o echipa de genul Luxemburgului e Liechtenstein si asta vad ca a facut zero-zero in Lituania!) update1: cică nu joacă Mutu! Pentru că s-a dat şmecher şi l-a supărat pe Piţi. Eu nu îi înţeleg pe antrenorii ăştia. Fotbaliştii trebuie să fie buni acolo, pe teren, nu să fie modele sociale. Nu mă interesează câte amante are Mutu, câte nopţi pierde prin localuri de noapte sau altele de genul ăsta. Mă interesează să joace bine pe teren, ori Mutu ăsta chiar e talentat pe terenul de fotbal. În fine... aud că în tribune sunt mai mulţi suporteri români decât luxemburghezi!! :)) iată avantajul politicilor guvernamentale româneşti! I-a gonit pe românie din ţară astfel încât oriunde în Europa joaca "Naţionala" tribunele sunt pline de români! min 3 prima ocazie de gol aparţine gazdelor!!! În minutul următor încă una pentru Luxemburg... !! min 6 cap Marica din şase metri pe lângă poartă... Mie îmi pare că Marica e doar o soluţie de avarie pentru naţională... De unde luăm un Cămătaru? min 13... Marica execită o lovitură liberă din poziţie avantajoasă direct în braţele portarului... Execuţie jenantă...
min 19 Torje ia cartonaş galben pentru că faultează un luxemburghez scăpat pe contraatac... Joc trist...
min 34 GOL Torje! 1 - 0 pentru România! Un pic norocos... Creaţia fundaşului dreapta român, Măţel, care a centrat de vreo trei ori până să ajungă mingea la Torje, în poziţie centrală. Un şut în forţă, cu ochii-nchişi şi iată golul! Până acum, cred că Măţel a fost cel mai bun român de pe teren!
min 45 GOL! 2 - 0 pentru România! Marcator: acelaşi Torje! Pasă bună pe mijloc, Torje liber cu portarul înaintează, apoi driblează şi înscrie uşor, fără "disperare"! Frumos...

A început repriza a doua. Meciul e anost. Nu au fost alte ocazii înafara celor două goluri. Să însemne asta eficiență! Sau lipsă de creativitate?

min 60, Galamaz se accidentează şi este înlocuit de Chiricheş, un debutant de 21 de ani, la fel ca Măţel. În continuare, meciul nu are un sens, o notă mai specială. Multe pase în apărare, lansări lungi pierdute toate... şi cam atât.
Deși abia a intrat în teren, Bănel a și luat un galben.
Meciul se termină cu acest scor:
Luxemburg - România 0 - 2

Nu am rupt gura târgului, dar nici nu ne-am împiedicat. Mai rău e că nu am impresionat cu nici o linie de joc, dar mai este timp pentru îmbunătățiri. Câteva zile. Apoi vine Franţa!
Atât de la meciul de azi... Pe curând...

Cornel SABOU

Bărbaţi, femei şi copii...

Abia după 1990 au început şi românii să înveţe ce înseamnă drepturile copilului, femeii şi alte asemenea VALORI. La noi, se spunea, se gândea şi se acţiona după principii antice, de genul: “io te-am făcut, io te omor” sau “femeia trebuie bătută că ştie ea de ce”. Când ne-au “invadat” europenii şi au început să ne impună RESPECT am rămas, ca şi societate, puţin derutaţi. “Cum adică, mă învaţă pe mine Europa cum să vorbesc cu nevasta? Îmi impune să nu-mi bat copii?” DA! Şocant? Nu, doar real... L-am auzit pe Băsescu spunând odată că în România o femeie nu ar avea niciodată şanse pentru a ajunge preşedinte. Se gândea, probabil, la şansele Elenei Udrea... Gândirea lui Băsescu porneşte de la ideile vechi de care vorbeam. Înrădăcinate adânc în conştiinţa noastră, după secole de absolutism masculin. Ca o pavăză împotriva tentaţiei noastre, a bărbaţilor, de a ne păstra “supremaţia”, s-au inventat şi numere de telefon de urgenţă la care femeile şi copiii pot suna dacă sunt abuzaţi. Pentru bărbaţi nu există decât 112... Probabil, o societate condusă de femei ar fi una mai bună. Poate nu vom şti niciodată. Probabil, o societate condusă de copii ar fi ideală. Nici asta nu vom afla niciodată. AVEM o societate condusă de bărbaţi, care e dezastru! E sălbatică. Promovează non-valori. Distruge valori. Exprimă dorinţa de putere absolută, caracter specific bărbătesc. Putere cu orice preţ... În casă, ca să fii fericit trebuie să ai o FAMILIE. Familia, de regulă, e compusă din minim trei persoane, soţ, soţie şi copil. Ca să fie TOŢI TREI fericiţi, în casă trebuie să fie armonie, înţelegere, dialog ca să nu mai vorbesc de sentimente. Dacă bărbatul o ia razna, dacă IMPUNE o “fericire” creată în laboratorul minţii sale rezultatul va fi falimentul familiei. Şi societatea funcţionează după această reţetă! Atâta vreme cât vom avea găşti de atoateştiutori care ne vor impune cum şi cât să fim de fericiţi, vom trăi doar frustrări şi neîmpliniri. Dacă, dimpotrivă, vom avea parte de dialog, dacă vom fi întrebaţi asupra nevoilor noastre reale, dacă vom dicuta şi abia apoi vom “implementa” tot felul de politici atunci s-ar putea să ne regăsim în planurile guvernamentale. Cu drepturile femeii şi copilului ne-am obişnuit. Mai greu, mai uşor, am acceptat să le respectăm. Copiii şi femeile se pot manifesta fără grija că vor suporta brutele masculine. Cu drepturile cetăţeneşti la fericire şi viaţă înbelşugată ne vom obişnui mai greu. Europa încă nu ne-a învăţat că avem obligaţia, ca şi guvernanţi ai acestei ţări, să asigurăm poporului un trai decent. Că nu ne aparţine alegerea noastră într-o anumită funcţie. Aici am rămas încă tributari evului mediu mental. “Avem puterea, facem ce vrem cu ea. Cel mai slab se supune!” Aşa gândeau bărbaţii înainte, în faţa femeilor şi copiilor... Aşa gândesc acum guvernanţii în faţa cetăţenilor. Şi numere de telefon, de urgenţă, nu sunt! Nici măcar 112... “Dreptul” la fericire şi bunăstare într-o ţară numită România nu este garantat de nici o lege, de nici o instituţie, de nici un om pentru nici un om! Nu este APĂRAT de nimeni! De fapt, NU EXISTĂ! Şi-atunci, ce facem? Ce ne rămâne? Ne rămâne realitatea, dorinţa fierbinte din fiecare de a trăi efectiv mai bine, de a reuşi în viaţă, de a realiza ceva, pentru noi, dar şi pentru alţii, de a fi fericiţi! Eu zic că “merită” să luăm realitatea aşa cum este ea, şi să ne manifestăm “bărbăteşte”, adică să luptăm pentru binele nostru! Dacă “binele” nu ni-l dă nimeni, să ni-l luăm singuri! Inclusiv noi, bărbaţii! Inclusiv femeile!.. Hm... inclusiv copiii??? Cornel SABOU

joi, 1 septembrie 2011

Posibile fraude cu bani europeni la ASSOC Baia Mare

Nu mă aştept ca DNA să se implice pentru a demara o anchetă la ASSOC Baia Mare, o asociaţie profesională neguvernamentală de asistenţă socială care de ani buni rulează milioane de euro din fonduri europene. Deşi, se pare, acolo se produc fraude mari cu aceşti bani, spun că DNA nu se va implica pentru că există suspiciuni că printre cei “favorizaţi” de conducerea ASSOC s-ar afla şi un fost procuror băimărean de la DNA... În ce sens se fac, se dau, se împart aceste favoruri? Se fac proiecte, se accesează fonduri europene, se obţin banii şi se împart! La politicieni, la rude ale acestora, la persoane din justiţie, la rudele acestora, la funcţionari din administraţie, la rudele acestora, la ofiţeri din poliţie şi servicii de informaţii, la rude ale acestora, la ziarişti... Pentru a justifica cheltuirea acestor bani europeni se pare că se fac acte fictive, tot felul de procese verbale aiurea, se inventează cursuri, seminarii, care nu se ţin decât pe hârtie, ce mai, o întreagă poveste de milioane de euro! De-alungul timpului, în activităţile penale ale ASSOC au fost implicaţi mulţi indivizi “tari” din Baia Mare, în frunte cu fostul primar Cristian Anghel, care a încurajat şi “ajutat” dezvoltarea “afacerilor” ong-ului. De altfel, după liberarea sa din penitenciar, Cristian Anghel a şi fost “angajat” la ASSOC pe post de “expert”, cu salar de 80 milioane lunar... Ca să îşi revină băiatu’ din stresu’ puşcăriei. Anghel îşi pune semnătura sa expertă pe alte proiecte care au menirea de a prostii Uniunea Europeană să dea alte milioane de euro, bani care odată ajunşi la ASSOC dispar brusc în diverse buzunare, niciodată pline. ASSOC se ocupă, cică, cu asistenţa socială. Este – dacă acuzaţiile culese de mine se confirmă - primul exemplu concret de îmbogăţire ilegală din “afaceri” cu asistenţă socială! Într-un moment în care primul ministru şi preşedintrele ţării fac mare caz de faptul că multe persoane primesc aiurea asistenţă socială de la stat, când mii de oameni sunt tăiaţi de pe listele de subvenţii şi ajutoare, alţii – mai deştepţi – fac milioane de euro din nevoia reală de asistenţă socială. Şi pentru că instituţiile abilitate nu se vor “băga” în problema asta, poate o să vin eu să dau detalii mai multe. Deocamdată doar sesizez “cazul”, ca să vedem dacă funcţionează instituţiile, dacă mai sunt oameni nemânjiţi de banii murdari de la ASSOC. Apoi, dăm drumul la spectacol... C-aşa-i frumos, să spunem lucrurilor pe nume... Pe curând.... Cornel SABOU