marți, 7 februarie 2012

Adi Bota, un destin frânt pe sunet de flaut

O să scriu din nou acum despre un prieten de-al meu. Am mai scris de el. Poate unii vă amintiţi. Este cel mai citit material din istoria blogului meu: Un geniu nebun - Adi Bota. Dacă l-aţi ratat vă invit să-l citiţi acum. Eu şi Adi (foto dreapta) am fost "colegi" într-o lume nebună. Printre picăturile de lacrimi pe care le înghiţeam fără să le vărsăm ne amuzam împrietenindu-ne, glumind, povestind, fiind ceea ce suntem.
Apoi el a plecat. Nu doar de ACOLO, ci şi din ţară. S-a dus departe, peste nouă mări şi nouă ţări, dar nu neapărat în al nouălea cer. A scăpat de o junglă şi a dat de alta. Poate nu la fel dar la ce foloseşte oare diferenţa când jungla e junglă?

S-a nimerit ca într-un celebru banc, singur pe o insulă. Şi a venit peştişorul auriu şi i-a spus că-i îndeplineşte trei dorinţe: "Ce doreşti tu, dragă Adi, să ai cu tine pe insula asta? Numeşte trei lucruri şi le vei avea pe toate trei". Pentru primul Adi nu s-a gândit mult. A cerut flautul fermecat. Adică, flautul nu era fermecat decât atunci când îl ducea la gură Adi Bota. Dar condiţionarea era explicită. Vroia un flaut şi flautul să fie al lui! Şi flautul a fost al lui... Şi era fermecat.
A doua dorinţă Adi a spus-o mai direct, mai pe ocolite. Îi era puţin ruşine de peştişorul auriu, dar până la urmă şi-a dat seama că şi peştişorii ştiu cum stă treaba. Vroia să aibă alături o femeie. Normal, nu? Şi normal că a primit-o imediat! Exact cum a comandat-o, la dimensiuni şi forme. Uitase însă Adi s-o condiţioneze şi pe aceasta... Se va vedea mai târziu la ce i-a (ne)folosit.
Pe a treia dorinţă, Adi Bota a refuzat s-o spună pe loc. A cerut şi a obţinut o amânare. Cine ştie ce-i rezervă viaţa şi ce nevoi miraculoase va avea pe viitor! Aşa că a pornit Adi cu flautul şi femeia la colindat de culturi şi civilizaţii noi.

"După câteva luni, ajuns pe plaiurile insulei cu ghinion am început să cânt cu flautul prin diferite locuri. Într-un bar de fotografi argentinieni cu un tip super cunoscut în zonă, o muzică flamenco! Ok, toţi super încântaţi! Pe urmă, in alt cafe bar, după care cu anumiţi DJ pe muzică house şi uite aşa până când am început să cânt cu un DJ locul 1 în Asia, super şmecher tipul. Cântam un stil BUDHA BAR! Ok, am ajuns să cânt şi la HARD ROCK CAFE unde au cântat BB King, Iron Maiden, Snoop Dog, 2 Pac, Bon Jovi, Rod Steward deci monştri sacri ai muzicii" mi-a povestit direct şi personal Adi...

Deci, prima dorinţă a lui îşi făcea datoria şi fermeca deopotrivă oamenii şi natura. Flautul lui Adi Bota n-avea nici o treabă. Fiind fermecat se putea transforma oricând în orice alt instrument muzical, iar Adi se descurca cu aproape toate. Le fel ca şi cu femeile... De altfel, Adi s-a înţeles mereu bine cu femeile... dar nu ştiu cum se face că acestea mereu nu se înţelegeau cu el! Misterioasa domnişoară adusă pe insulă de peştişorul auriu s-a revoltat într-o zi cu lună plină şi l-a golit pe Adi de sentimente. Cei care îl cunoaşteţi pe Bota ştiţi... Cine pleacă de lângă el, ghici ghicitoarea mea, unde se duce prima dată? Da, şi fata s-a dus direct la Poliţie. Mă rog, ce poliţie or fi având şi ăia pe insula lui peşte... Bine, noroc că poliţistul ce-a venit la apel nu ştia că Bota bătuse la viaţa lui vreo trei batalioane de poliţilşti băimăreni, pe care i-a băgat şi la reanimare, iar după ce i-a internat, ca "desert", i-a bătut şi pe doctorii de la reanimare şi în final pe cei de la Spitalul de nebuni din Sighet unde nu ştiu de ce l-au dus. Oricum, Bota cel ce scăpase şi din Spitalul de nebuni, şi din Puşcărie şi din România nu a scăpat de răzbunarea femeii! Şi a venit Gracea insularu şi mi l-a săltat pe Adi...

"Nu am cuvinte să-ţi spun ce înseamnă să stai pe o cameră cât "35"-ul nosru (e vorba de o cameră din penitenciarul Baia Mare, de 10-11 m lungime şi cam 5 lăţime) 67 de persoane! Şi cred că puţin mai mică. Fără paturi, în pişat şi căcat unde m-am şi ales la nivel cutanat cu stafilococul auriu, dar asta e... Eram singurul alb şi tu şti că ei sunt mai rasişti decât albii! Am început bătaia in primele 10 secunde, de faţă cu poliţaii care nu au intervenit până au văzut că pe Bota îl ţine p_la cu toate că eram după 18 zile de nemâncat şi tu şti, că ai văzut cu ochii tăi faze cu mâncatul la "hotelul neamurilor"!
Bun, 5 zile de presiune asupra mea şi Cornel dragă numai privirile tututror asupra mea din simplu motiv de CULOARE mă făceau sa înnebunesc, dar hai căci cred ca ţi-ai făcut o idee. Bun am ieşit şi de acolo...
" mărturiseşte Adi

Deci, după ce i-a bumbăcit şi pe negrii de i-a făcut albi de spaimă a scăpat Adi al nostru şi de beleaua lor de închisoare. A primit cică interdicţie să se se apropie la mai mult de 500 m de femeia minune! Păi cum draq, că 500 m pe insula aia însemna să trăiască în mare! Dar a rezolvat Adi altfel... A mers el pe unde a vrut muşchii lui şi staţi liniştiţi că se ducea femeia la 500 m distanţă fără s-o oblige nimeni!
A reînceput Adi să cânte. Fără mişto, cred că atunci, fermecate de flautul său, au început şi uraganele să bântuie continentele dansând criminal. Este nota originală pusă în muzică de geniul lui Adi Bota care face natura să se mişte conform cu starea sa sufletească.
După o lună de uragane şi furtuni tropicale Adi a pus flautul jos. S-a pus şi el jos. S-a uitat în sus şi şi-a luat rămas bun. De la cer şi pământ, de la lumea normală care îl făcea nebun. De fapt, de la lumea nebună... Apoi a început să taie. Câte-o venă. Apoi a stat. Sângele s-a adunat. Şi-nc-o venă, ş-apoi alta. Apoi somn...
Te pui cu dracu? Cu venele tăiate parcă Adi a dormit mai bine. S-a trezit şi când a văzut că s-a trezit s-a îmbătat! Mai întâi de fericire, apoi de necaz. Şi dăi, şi dăi iar cu tăiatul. Bine, mai tăia şi el cu milă, că deh, era corpul lui nu a lu tata negrilor! Scobea după vene. Aşa văzuse el în filme că se rezolvă problema. Nu i-a reuşit nici a doua zi şi nici măcar a treia zi. Ce draq să mai tai când ai tăiat tot? Amorţit, cu buzele vinete, scurs de viaţă Adi mai cădea în câte-un leşin, iar când credea că în sfârşit se trezeşte în Iad... se trezea chiar în iad, dar nu în iadul "lor" ci în iadul său! La un moment dat s-a împăcat şi cu halucinaţiile. S-a făcut frate de cruce cu vreo trei fantome, a bătut vreo cinci ciclopi, a mâncat pulpă de balenă, dar cel mai rău s-a plictisit când a bătut la barbut Moartea! Adi dădea doar şase-şase...

"Acum m-am apucat de saxofon si sunt ok. Te pup si ai grija de tine!" Adi Bota

În curând, va urma...

Cornel SABOU

Mai jos, Adi Bota pe insula misterioasă...





Un comentariu:

moni vasile spunea...

Un om genial...sunet extraordinar!!