luni, 22 mai 2017

Punct ochit, punct lovit... punct!

Atunci când fotbaliştii se retrag din activitatea competiţională se spune că "îşi pun ghetele-n cui"! Pentru ei există această expresie, pentru ziarişti... dacă vreun ziarist se retrage din "activitatea competiţională" nu există nici o expresie consacrată care să poată descrie asta! Poate pentru că ziariştii sunt cei care au creat expresii clasice pentru toţi cei care fac performanţă, în orice domeniu. Aşa că, pentru ziaristul din discuţie nu a mai rămas nimeni care să "creeze" ceva...

Când ziaristul îşi pune "pixu-n cui" nu e o dramă naţională. Nu pierde nimeni, nimic. Nu câştigă nimeni, nimic. Ziaristul este doar o oglindă în care-şi văd chipul... cei care-şi cumpară oglinzi! Nu a mai rămas decât ici-colo câte-un luciu de apă care să reflecte natura, aşa cum este ea, cu liniştea ei sau cu lupta nemiloasă pentru supravieţuire pe care o duc animalele din natura umană.

Eu mi-am terminat benzina. Am parcurs un drum lung, de peste 20 de ani, de luptă cu propriul destin. Am urcat munţi necuceriţi de nimeni şi-am căzut în prăpăstii fără fund din care am ieşit plătind vieţii un tribut greu. I-am tras după mine, în sus şi-n jos, pe toti cei care m-au urmat, într-un fel de inconştienţă născută. Sunt vinovat pentru tot ce am pierdut, pentru tot ce nu am avut şi nu e meritul meu pentru tot ce-am câştigat!

Un mare fotbalist român a fost întrebat o dată de ce nu-şi scrie o carte a vieţii lui. Adică, de ce nu povesteşte unui ziarist tot ce a trăit şi acesta, cu talentul oratoric specific jurnalisticii, să scrie o carte frumoasă despre viaţa sa. Fotbalistul a dat atunci un răspuns scurt: "Singurul ziarist care ar fi putut scrie despre viaţa mea a murit!" Se referea la Ioan Chirilă... Mi-a plăcut! Răspunsul... Sunt pe lumea asta, totuşi, oameni care sunt unici pentru umanitate! Adică, nu e plin cimitirul de ei! Sunt de neînlocuit! Dacă acel OM nu mai este, odată cu el nu mai este tot ce făcea frumos acel om! Picătura lui de unicitate se duce odată cu el! Dar şi asta e ceva frumos... Înseamnă o urmă de umanitate lăsată în urmă pe care nu poate nimeni să calce! Este a TA for ever!

Eu sunt venit de niciunde şi plec acum spre nicăieri. Dacă ne-am intersectat pe undeva destinele îţi sunt recunoascător. Şi-ţi rămân... atât!

Dacă-ţi datorez ceva, iartă-mă!

Nu mai am pix de mult, de când a apărut tastatura. N-am ce pune-n cui... Pot doar să apăs tasta care pune punct!

Şi uite-aşa va rămâne şi viaţa ta nepovestită...

Punct.

Cornel SABOU

vineri, 19 mai 2017

Cu ochii pe Vladimir Putin

În 1963, preşedintele Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy (foto stânga) a fost asasinat. Comisia Warren (https://en.wikipedia.org/wiki/Warren_Commission), oficial desemnată să ancheteze crima, a concluzionat că asasinatul a fost comis de un singur om, Lee Harvey Oswald, dar ulterior (în 1979), o Comisie Parlamentară americană de anchetă a stabilit (în urma propriilor investigaţii), că preşedintele Kennedy a fost ucis ca parte a unei conspiraţii
(https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_House_Select_Committee_on_Assassinations)! Au fost excluse (din Conspiraţie) Guvernul URSS, Mafia, Guvernul Cubanez, militanţii anti-Castro ca şi Serviciile Americane de Informaţii, dar... Serviciul Secret a fost menţionat explicit că a organizat în mod defectuos paza preşedintelui!

Kennedy a fost singurul preşedinte american care a condamnat public Societatea Secretă care este Oculta Mondială! „Vă cer ajutorul...” a spus Kennedy către mass-media americană... „Vă cer ajutorul în teribila sarcină de informare şi alertare a poporului american, încrezător că prin ajutorul vostru omul va fi ceea ce a fost născut să fie: Liber şi Independent!”




Odată ce Kennedy a declarat război Ocultei, el nu putea să mai trăiască! Marea Conspiraţie Mondială nu conduce toţi oamenii din lume, dar are instalaţi la putere, în toate funcţiile cheie, oamenii potriviţi pentru a influenţa în sensul dorit orice eveniment important. Uciderea lui Kennedy s-a făcut printr-o acţiune extrem de complexă în care au fost implicaţi oameni din mai multe structuri, dar nu structurile însăşi! Nu era nevoie...

La timpul său, dictatorul sovietic Stalin (foto dreapta),instalat în funcţie de aceiaşi Ocultă, a încercat să se desprindă de sub tutela acesteia, iar pentru a realiza asta primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i aresteze pe toţi oamenii din URSS (ofiţeri, generali,  politicieni) care erau pe statul de plată al Marii Conspiraţii Mondiale. A fost acţiunea denumită ulterior de istorie (pentru a ascunde adevărul) „Marea Epurare” din anii ’30! Evenimentele manipulate ulterior de Ocultă au condus la atacarea URSS de către Germania lui Hitler, moment în care Oculta a negociat cu Stalin o „împăcare”, statul Sovietic fiind în acel moment în pericol de moarte. 
Stalin a acceptat de nevoie din nou tutela Ocultei, moment în care aceasta a declanşat o serie inimaginabilă de manipulări la scară mondială pentru salvarea URSS: atragerea Japoniei în război cu SUA (pentru ca aceasta să nu atace URSS şi astfel trupele sovietice din îndepărtata Asie să poată fi transferate pe frontul cu Germania – aceste trupe au salvat Moscova în iarna 1941-42!), ajutor militar necondiţionat (şi niciodată plătit!) pentru URSS din partea SUA şi Marii Britanii etc; Stalin i-a eliberat din puşcării pe toţi cei pe care-i arestase, aceştia au preluat ulterior puterea politică şi militară în URSS, iar Stalin n-a mai putut niciodată să se desprindă de sub tutela Ocultei!

În 1953, Stalin a fost asasinat, iar la putere i-a urmat Hruşciov (foto stânga). Prima mare acţiune făcuta de Hruşciov după instalarea la putere a fost să... condamne ”epurările” făcute de Stalin în anii ’30! În 1964, Hruşciov a fost de asemenea înlăturat de la putere de Ocultă, fiind... arestat de KGB! Vă puteţi imagina un secretar general al Partidului Comunist Sovietic care să fie arestat de propria structură de putere? Cine ar fi putut da ordin unei asemenea structuri ca să-şi aresteze marele şef? Aţi reţinut şi anul în care s-a întâmplat asta? 1964, la un an după asasinarea lui Kennedy! 

Se poate presupune, aşadar, că în acea perioadă, liderii celor mai mari puteri din Lume, Kennedy şi Hruşciov plănuiau să-şi unească oarecum puterile pentru a lupta eficient contra Ocultei. Încercau ceea ce a încercat şi Hitler la vremea lui, pe calea armelor. Hitler a fost răpus de Armatele statelor controlate de Ocultă, Kennedy şi Hruşciov au fost îndepărtaţi prin violenţă, unul ucis, altul arestat. Ulterior, în 1971, Hruşciov a murit „de inimă”...

Pentu că structurile comuniste de putere nu mai puteau fi controlate eficient (comunismul oferea conducătorilor săi putere absolută în ţara pe care o conduceau şi asta ducea frecvent la răzvrătire contra Ocultei) Marea Conspiraţie a decis să suprime experimentul comunist european, aşa că într-un singur an – 1989 – toate statele comuniste din Europa s-au... democratizat! Fără o manipulare extrem de complexă a Ocultei ar fi fost imposibil (istoriceşte vorbind) ca toate statele comuniste să intre în colaps aproximativ în acelaşi timp şi toate să urmeze ulterior aceiaşi cale! Dovadă (de bun simţ, dacă vreţi) e faptul că alte state comuniste, din alte regiuni ale lumii (Cuba, China) au rezistat până azi într-o formă comunistă, chiar dacă "modernizată"!

Oculta domină azi întreaga lume! Nici măcare nu mai e un secret acest lucru. Ţoţi oamenii cât de cât inteligenţi şi măcar puţin preocupaţi de soarta lumii cunosc această realitate. Oculta înscenează războaie oriunde doreşte (vezi cazurile Afganistan, Iraq, Siria etc). În prezent este mult prea puternică la scară planetară pentru a mai putea fi doborâtă de cineva, iar lideri mondiali cu putere (cum au fost la vremea lor Hitler, Stalin, Kennedy, Hruşciov) care să se revolte... nu prea mai există deoarece, între timp, Oculta a reşit să controleze foarte bine accesul la putere în fiecare stat democratic...

Şi totuşi... vă îndemn să urmăriţi acţiunile lui... Vladimir Putin (foto stânga)! Nu comentez aici DELOC politicile interne pe care le dezvoltă (sau pe care le-au dezvoltat în trecut) liderii care s-au revoltat contra Ocultei! Rămânem strict în cadrul acesta, rezervat războiului mondial nevăzut! Din tot ce există la această oră pe Planetă, s-ar părea că Putin, conducătorul Rusiei, este singurul (sau cel mai mare exponent) al unei eventuale rebeliuni anti-Ocultă! Încercaţi să-i urmăriţi acţiunile din această perspectivă şi veţi avea lucruri interesante de descoperit! 
Eu voi reveni pe acest subiect la momentul potrivit.

Numai bine, pe curând...


Cornel SABOU

miercuri, 17 mai 2017

Ce nu s-a spus în scandalul SIPA

Societatea românească este bulversată în această perioadă de marele scandal al dosarelor SIPA, un scandal despre manipularea unor dosare care conţin informaţii compromiţătoare despre magistraţii importanţi din România. Fiecare site de ştiri publică non-stop informaţii noi despre evoluţia scandalului, interviuri, reacţii şi materiale de analiză. Un lucru vreau să adaug aici, un lucru care am observat că scapă celor implicaţi în analizarea fenomenului...

Se vorbeşte despre soarta unor dosare. Ce conţin acele dosare? Informaţii, probe compromiţătoare despre judecători şi procurori. La ce se folosesc aceste informaţii? Evident, la forţarea obţinerii unor sentinţe de condamnare sau achitare. Adică, judecătorul care are în lucru un dosar este şantajat de cel care are acces la informaţiile compromiţătoare şi obligat astfel să dea sentinţa care i se dictează! În acest fel se pot condamna oameni nevinovaţi, se pot salva de la condamnare oameni vinovaţi sau se pot obţine mandate de ascultare nelegale etc. Este evident acest lucru pentru că altfel nu ne este greu sa ne imaginăm că pentru o decizie dreaptă, legală, susţinută de probe nu este nevoie de efectuarea unei presiuni şantajiste!

Pe scurt, se spune că judecătorii şi procurorii au fost urmăriţi informativ, filaţi, că viaţa lor a fost trecută sub microscop şi orice detaliu care ar putea fi compromiţător a fost documentat şi arhivat. Ceea ce nu se spune în acest scandal este faptul că în multe cazuri magistraţilor le-a fost înscenată o situaţie compromiţătoare! 

Magistraţii sunt oameni, supuşi greşelilor la fel ca toţi ceilalţi oameni. Aproape fiecare au secretele lor de viaţă, cum avem şi noi, aproape toţi. Mă refer la secrete care ar părea compromiţătoare dacă ar fi expuse public. Indiferent ca e vorba de bani negri, de relaţii sexuale, de deviaţii comportamentale, vicii ruşinoase sau orice altceva care nu face parte din viaţa vizibilă a omului, aceste situaţii pot duce la distrugerea carierei unui om, mai ales în sectorul acesta sensibil, al magistraturii, loc în care se presupune că oamenii sunt "speciali", incoruptibili, un fel de elite ale societăţii. Problema a apărut atunci când s-a constatat că aceşti oameni "perfecţi" chiar există în carne şi oase! Adică, oameni (judecători, procurori) care nu au nimic compromiţător în viaţa lor, care nu pot fi şantajaţi sau forţaţi să dea o sentinţă ce vine în contradicţie cu propria lor convingere. Pentru aceşti oameni, la timpul respectiv, SIPA (susţinut probabil de forţe oculte din alte servicii de informaţii) au înscenat situaţii care să compromită magistratul. Indiferent că vorbim de "accidente", de petreceri cu "circuit închis" unde sunt drogaţi fără ştiinţa lor sau de alte situaţii "speciale" în care sunt aduşi, aceşti oameni făra pată au fost "murdăriţi" de sistem. Apoi, s-a întocmit dosarul şi a început şantajul... Cel care intrase în magistratură curat, fără pată, cu convingeri proprii şi idealuri a sfârşit pus la colţ de sistemul securist românesc!

Cam aşa stau lucrurile aici. Magistraţii sunt oameni, au greşelile lor. Dacă n-au, atunci le facem "noi", le inventăm, nu contează. Important e să-i putem forţa ca să dea anumite sentinţe. Doar ANUMITE sentinţe! Nu interesează pe nimeni că Ion de la ţară i-a dat în cap lu' nevastă-sa. Dar acolo unde sunt mulţi bani în joc, terenuri, cariere politice sau profesionale ce trebuie salvate sau... distruse, acolo e nevoie de magistraţi slabi! 

Pentru mine, oarecum un cunoscător al acestui sistem, rămâne în picioare o întrebare. Cine conduce această structură care controlează magistraţii? Nu e un politician. Cam toţi politicienii au dosare, începând de la Ion Iliescu, Traian Băsescu până la ultimul venit. Şi nu pare să fie nici... din România! Zău aşa! :)

Pe curând...

Cornel SABOU

miercuri, 12 aprilie 2017

Ce sunt "trupele de elita"?

Auzim des in ziua de azi vorbindu-se despre "trupele de elita" ale diferitelor armate, cele mai celebre fiind (datorita filmelor produse la Hollywood) cele americane. Ce sunt acestea? Ce inseamna sa fii soldat DE ELITA? Poate o sa va surprinda raspunsul, dar tin sa vi-l spun deoarece am vazut ca multa lume se inseala in privinta asta imaginandu-si ca a fi soldat de elita inseamna ceva semanand a om, plin de muschi, care face salturi mortale si in somn si care ucide pe toata lumea doar folosind mana stanga. Nu e asa...


S-au facut mii si mii de studii despre al doilea razboi mondial. Unul dintre acestea a constatat un fapt surprinzator pe de o parte, iar pe de alta socant! Din milioanele de soldati aliati care au luptat in ww2 maxim 10 la suta au tras cu arma din dotare! Cei mai multi, larga majoritate, n-au tras decat la instructie, obligati fiind de superiori. Initial, nimeni nu a inteles profunzimea acestei constatari. Apoi, dupa alte studii complicate, s-a concluzionat ca este, de fapt, un lucru normal! OMUL, prin natura sa, nu este un criminal innascut! Toti oamenii normali la cap au retineri sa omoare pe cineva. Cand Guvernul te inroleaza in Armata cu japca si te trimite la razboi mergi ca n-ai ce face, dar acolo, pe front... nimeni nu te poate obliga sa ucizi! Cei mai multi au stat pititi, ascunsi prin transee, foarte putini fiind aceia care luptau cu adevarat, infruntand inamicul, tragand cu arma! Cand ofiterii superiori au vazut aceasta realitate au inceput sa selecteze din randul militarilor pe aceia care aveau curaj sa lupte si cu acesti soldati formau Batalioanele de Recunoastere care mergeau in fata, gaseau inamicul si luptau cu acesta. In timp, acestia au ajuns sa fie numiti SOLDATI DE ELITA! De ce? Pentru simplul fapt ca LUPTAU! Trageau cu arma, nu fugeau, nu se ascundeau tremurand, nu innebuneau din cauza exploziilor etc... Nu vorbim aici de Hercule sau Rambo, de culturisti sau super-soldati cu super-pregatire. Vorbim doar de caracter, de curaj, de frica aflata sub control si mult sange rece. Acestia sunt soldatii de elita! Cei care au curajul sa lupte! Atat! Nu neaparat sa invinga, nu neaparat sa rupa frontul, sa rastoarne lumea... doar sa lupte!

In diviziile normale din acele timpuri dintr-o grupa de 10 soldati maxim unul lupta cu adevarat. Ceilalti bateau mult din gura, afisau o falsa vitejie fata de prizonieri, femei sau batrani, dar cand venea inamicul aproape si incepea sa traga cu gloante adevarate o luau la fuga. Unul singur ramanea in spate sa lupte! Acesta era soldatul de elita! Si era de elita nu pentru ca avea muschi sau pentru ca beneficiase de vreo pregatire militara speciala ci doar pentru ca avea CURAJ sa lupte! O grupa de soldati de elita era compusa tot din zece soldati, dar acolo luptau toti! Aceasta e diferenta! Asta face dintr-un soldat o ELITA, CURAJUl de a lupta in conditii de razboi real!

In ziua de azi armata nu mai e obligatorie. In Armata se inscriu doar cei care simt ca au curajul sa lupte, sa-si riste viata, indiferent daca fac asta din motive financiare sau de alta natura. De aceea, azi, majotitatea trupelor sunt DE ELITA! Stii ca o Companie trimisa la lupta va lupta prin toti soldatii sai, nu ca in trecut cand Compania era compusa din oameni recrutati cu forta si doar unul din zece lupta. 
Acum ati inteles cum sta treaba? OK, ma bucur...

Sa stiti, insa, ca nu e o tragedie sa nu fi... soldat de elita. De altfel, normalul e sa nu-ti placa sa ucizi, chiar sa refuzi asta. Asadar, nu va simtiti complexati daca nu intrati in categoria elitelor militare. Puteti fii (unii chiar sunteti) acea elita a societatii care doriti, in alte domenii, cu alte abilitati si calitati.

Ramane doar sa intelegeti ca atunci cand vine vorba de domeniul militar, a fi soldat de elita inseamna a avea curajul sa lupti in conditii reale de conflict. Si nu e putin lucru acesta, credeti-ma! V-o spune un om care a luptat!

S-auzim de bine, pe curand...

Cornel SABOU

luni, 30 ianuarie 2017

Graţierea rupe-n două România


Societatea românească este bulversată şi dezbinată de recent anunţata intenţie a Guvernului de a promova o graţiere colectivă. Zeci de mii de români au ieşit în stradă, în toată ţara, pentru a protesta împotriva salvării politicienilor corupţi de condamnările la închisoare. Ce se va întâmpla în continuare? De unde a pornit totul? Care este „calea de mijloc”, cea care în teorie ar trebui să rezolve orice problemă socială? Haideţi să încercăm să înţelegem împreună fără a fi, într-un fel sau altul, partizanii necondiţionaţi ai vreunei „tabere” aflate în conflict...

Mie mi se pare clar şi foarte evident un lucru. După ce au câştigat alegerile, pesediştii s-au strâns în jurul puterii şi şi-au evaluat în mod pragmatic „problemele” cu care se confruntă şi căile prin care le pot rezolva. Astfel, indubitabil, una din problemele aflate pe agenda PSD a fost faptul că mulţi parlamentari ai acestui partid (şi FOARTE mulţi alţi politicieni locali!) au probleme penale grave, suferind deja condamnări sau fiind pe cale de a fi condamnaţi. De aceea, cred, una din sarcinile care au fost puse în cârca noului Ministru al Justiţiei a fost aceea de a promova cu orice preţ o Graţiere care să rezolve această problemă.

Să ne lămurim... Calea pe care se merge în această chestiune este una LEGALĂ, constituţională, corectă din punct de vedere legal. Nu putem, aşadar, să acuzăm Guvernul de ABUZ atunci când anunţă intenţia graţierii. Putem discuta caracterul MORAL al demersului, dar cine suntem noi să punem standarde morale? Suntem cei perfecţi, fără de pată? Atunci, dacă aşa este, de e nu ne regăsim NOI în fruntea Guvernului şi a puterii politice? De ce îi lăsăm pe „corupţii” ăştia să ne conducă legal şi să-şi graţieze tot legal fărădelegile? Paradoxal, pe „piaţa” deschisă a vieţii politice suntem complet absenţi cu toate standardele noastre morale înalte, dar suntem extrem de prezenţi acolo unde doar se dă din gură degeaba, pe internet sau în stradă!

În fine, să mergem mai departe cu „judecata”... Dacă nu fugim de principiile sănătoase la care ar fi bine să ne raportăm mereu atitudinile publice, atunci ar trebui să recunoaştem că avem o problemă mai gravă decât graţierea asta! Societatea asta a noastră, în numele căreia uneori cu mândrie şi mânie ne trezim vorbind, este extrem de divizată şi contradictorie! Românii, în număr MARE, îi votează pe hoţi, pe nemernici şi pe jefuitorii banului public! Să vă amintesc că în Baia Mare a fost reales primar un om aflat la puşcărie pentru că tocmai luase mită în calitatea sa de primar? A fost asta o problemă pentru băimăreni? NU! PSD-ul fură pe rupte de peste 20 de ani şi totuşi a avut mereu procente foarte mari în alegeri. Fostul prim-ministru pesedist Adrian Năstase a făcut puşcărie, actualul lider PSD a fost condamnat la închisoare, „tăticul” PSD, Ion Iliescu, este cercetat penal pentru CRIMĂ contra păcii (dosarul mineriadei din 1990), fostul lider PSD, Victor Ponta, este şi el suspect în mai multe dosare penale etc... A fost o problemă pentru români să-i voteze pe pesedişti? NU!

Ce înţelegem din această situaţie? Înţelegm că societatea românească este în mod clar divizată în două grupări mari şi importante. Prima, mai numeroasă, este formată din oportunişti de tot felul, din toate sectoarele vieţii, din cei care gândesc că... „şi ce-i dac-a furat? Şi noi am face la fel în locul lor! Nu contează c-a furat, a făcut ceva şi pentru noi... etc”, oameni care înţeleg furtul banului public ca fiind ceva normal în România de azi. Aceştia nu sunt doar politicieni de la TOATE partidele, sunt de fapt foarte mulţi oameni dintre noi, ceilalţi, care cică nu facem poilitică! Pensionari care au văzut ei la viaţa lor altele mai rele decât jaful de acum, tineri care vor să parvină rapid, profesori, medici şi funcţionari care nu concep să trăiască doar din salariul ăsta românesc mizerabil, avocaţi, poliţişti, magistraţi combinaţi cu tot felul de interlopi şmecheri care ştiu să facă bani rapid şi ştiu să-i împartă „corect” între ei, proşti şi inculţi care nici nu pot concepe că poate exista şi o societate curată, fără asemenea mizerii etc... 
Toţi ăştia sunt FOARTE MULŢI, poate chiar majoritari!

De cealaltă parte, este un grup, tot numeros, dar probabil minoritar în societate, care îşi doreşte o viaţă publică curată, corectă, care se raportează la valori adevărate, care gândeşte sănătos etc, dar care nu prea participă activ la viaţă politică a ţării sau a comunităţilor locale, preferând să „nu se murdărească”! Aceştia sunt cei care de regulă manifestează public, pe stradă, atunci când Guvernul o mai ia razna. Aşa a fost şi în 2012, cu manifestaţiile anti-partide care a dus la căderea Guvernului Boc, aşa este şi acum cu manifestaţiile anti-graţiere.

Dilema în care suntem acum e următoarea: dictează majoritatea, chiar dacă aceasta este sub orice standard moral sau minoritatea care se agaţă de idealurile „perfecte”? Legal, orice variantă e „corectă”. Într-o democraţie se face exact ceea ce vrea majoritatea. Asta ar însemna că graţierea este bine-venită, servind interesele majorităţii. Totodată, însă, trebuie să ne amintim că TOATE lucrurile importante şi bune realizate în istoria fiecărei Naţiuni au fost realizate (mereu!) de o minoritate curajoasă şi „nebună”, care s-a luptat cu sistemul vechi reuşind să câştige şi să impună prin luptă (uneori prin sacrificii!) standardele noi!

Asta este acum dilema fiecăruia dintre noi! Tu unde te situezi? Să nu ne ascundem după deget! Vrei graţierea asta oportunistă şi necesară ca să-ţi salvezi fundul sau ca să „ajuţi” un prieten, un finanţator, o rudă sau doar ca să-ţi aperi un interes, de orice natură ar fi acesta? Sau vrei ca Graţierea asta să fie blocată ca să nu scape de pârnaie cei care s-au crezut mari şi tari ca să fure din banul public? Ideea e că dacă faci parte din categoria asta a doua, atunci trebuie să fii predispus la sacrificii! Ai înţeles? Trebuie să ieşi la luptă! Nu contează cum, unde... contează CÂND! Adică, ACUM! Pentru că lupta acum se duce!

Eu, sincer să vă spun, am cam obosit. Am dus pe umeri lupte grele cu sistemul ăsta nenorocit. Am făcut şi temniţă grea degeaba, pentru că n-am fost „cuminte”. Mi-am distrus viaţa, familia, am pierdut tot în afară de idealuri şi credinţe! Cam aşa am plătit eu lupta asta la care cei mai mulţi dintre voi aţi fost doar martori tăcuţi şi comentatori de pe margine. Acum ar cam fi rândul vostru, nu credeţi? Iar dacă voi, ăştia de-un „leat” cu mine sunteţi prea puturoşi ca să luptaţi, ar trebui ca noua generaţie de tineri s-o facă aşa cum eu, la vârsta lor, am făcut Revoluţia din decembrie 1989 care v-a dăruit apoi societatea asta „democratică” unde furtul şi jaful banului public e o normalitate! Ar trebui...

Eu vă doresc mult succes celor care luptaţi, în orice formă, pentru o societate mai bună, pentru idealuri şi principii sănătoase de viaţă. Vă doresc noapte bună celor care deja v-aţi plafonat aşteptările şi care credeţi că lupta este pentru fraieri şi proşti care nu se ştiu „adapta”.  

FIE CA CEL MAI BUN SĂ ÎNVINGĂ! N-am zis "cel mai puternic"...

Pe curând...


Cornel SABOU

vineri, 20 ianuarie 2017

Satul românesc trăitor în Evul Mediu, an 2017, Mileniul III

O familie de americani care vizita la un moment dat România a fost intervievată la întoarcere de un reporter TV român. La întrebarea „cum vi s-a părut ţara noastră?” răspunsul americanilor a venit năucitor: „Fabuloasă! Pentru noi, a fost ca o întoarcere în timp!”...

Îmi pot imagina cât de „frumos” pare pentru un american învăţat cu viaţa ultramodernă din ţara lui să vadă cu ochii săi că acum, în prezent, în fantasticul mileniu III, undeva ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, mai există localităţi care să-i amintească acestuia de perioada Vestului Salbatic! Localităţi „născute” cu adevărat în Evul Mediu acum sute de ani şi rămase PÂNĂ AZI nu departe de acelaşi nivel de dezvoltare!

Da, e vorba de România noastră dragă! De satele noastre din care ni se trag TUTUROR bunicii şi străbunicii, de unde ne tragem şi noi gena de români deştepţi şi frumoşi! Suportaţi un EXEMPLU?

Judeţul Botoşani...Când spui Botoşani spui Moldova şi, evident, România. Prima impresie când spui „Moldova” e cea clasic-negativă: „aaaa, ăia înapoiaţi rău”. Înapoiaţi în ce? În nimic, dragilor, decât poate în (in)competenţa clasei politice! Atât! Când spui Moldova, vorbeşti de români extraordinari şi de o istorie care face cinste României! Dar în acelaşi timp vorbeşti deseori de o clasă politică de-a dreptul dobitoacă!

Comuna Mileanca... Nu ştiu cine-i primar pe acolo, dar ăsta dacă ar fi primar în Maramureş ar fi ucis cu pietre de săteni! Asta nu pentru că noi, maramureşenii, am fi mai grozavi ci tocmai pentru că nu avem, poate, acea răbdare frumoasă a moldoveanului, acel spirit iertător şi curat! Suntem puţin mai „corupţi” de Occident, fiind mai aproape geografic de acesta... şi nu doar în cele "bune", ci (mai ales) în cele rele!

Un sat, Codreni, uitat de lume, de autorităţi şi parcă şi de Dumnezeu... Rămas între dealuri şi idealuri, cu oameni încăpăţânaţi să trăiască şi să supravieţuiască împotriva cursului vremii! Unii, în aroganţa şi superficialitatea lor, îi numesc „pesedişti” sau „liberali” sau pun tot felul de etichete de astea ieftine. Oamenii de acolo, însă, n-au treabă cu politica. Sunt ţărani adevăraţi, sănătoşi la trup şi prea sănătoşi la minte ca sa se încurce cu tâmpeniile din politică. De aceea, poate, au fost lăsaţi deoparte de toată lumea! Din politică! În satul ăsta nimeni n-a băgat apă potabilă, n-a asfaltat nici un drum, n-a făcut NIMIC de câteva milioane de ani încoace! Dacă generaţia lui Ştefan cel Mare a ratat sa facă investiţii majore în satul Codreni, comuna Mileanca, judeţul Botoşani atunci generaţia actuală se pare că nu poate avea aşteptări serioase de la clasa politică!

Şi totuşi, oamenii de acolo, OAMENII, nu dorm pe ei! Se dezvoltă personal, îşi dezvoltă viziunea, idealurile, se adaptează, trăiesc şi evoluează normal, judecă şi... uneori acţionează, neuitând de unde-şi trag sângele!

Costel Bardan de-acolo a plecat... Nu în lumea largă, nu văzând cu ochii ci urmându-şi destinul. S-a stabilit la Bucureşti, munceşte acolo, trăieşte acolo şi se bucură de tot ce-a dat modernismul Capitalei româneşti. E moldovean, însă şi asta nu-i dă pace! Se uită în urmă nu cu regrete, ci cu furie! Cu supărare, cu dorinţe aprinse de focul său interior care vrea pentru satul său, pentru oamenii de acolo, măcar minimul necesar de civilizaţie. Un pic de apă, un drum, o canalizare... A făcut (scris) o petiţie. A adresat-o autorităţilor. E un drum înfundat ăsta! Costel nu ştie, el speră! El ŞTIE că aşa e normal, ca şi acel sat să beneficieze de condiţii umane şi... moderne! 
Ca să vezi... Să ai apă potabilă în satul tău, să ai un amărât de drum şi-o canalizare a devenit ceva MODERN! Păi dacă s-ar băga acolo o Bibliotecă ultra-dotată sau o Clinică Medicala ce-ar fi, S.F.???

Eu nu spun, da’ zic... Primaru’ de-acolo ar trebui să mulţumească Dumnezeului în care nu crede că nu l-a pus naiba primar p-aici, prin Transilvania! Că numa’n şuturi îşi trăia traiul până nu scotea satul din Evul Mediu! Ăla, însă (nici nu contează ce nume are) îşi ia salarul normal, frumos, la dată fixă şi doarme-n izmene, la fel ca preşedintele Consiliului Judeţean din Botoşani!

Costel Bardan, însă, nu dezarmează... Într-o zi visul său se va împlini! El crede în asta aşa cum credem toţi oamenii sănătoşi la minte în idealurile noastre! Mă alătur demersului său şi am să-i public aici, pe blogul meu, petiţia adresată autorităţilor. Mă gândesc că, totuşi, ţara asta nu-i guvernată doar de izmănoşi de ăştia născuţi morţi! Că mai sunt şi autorităţi adevărate care ştiu, pot şi vor să-şi impună AUTORITATEA!

Succes, Costel, şi salutări din Maramureş pentru sătenii din Codreni, Mileanca, Botoşani!

Cornel SABOU

PETIŢIE


Către 


Consiliul Judeţean Botoşani 
şi Primăria Comunei Mileanca 
Jud. Botoşani

Stimate Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, şi stimate Domnule Primar al comunei Mileanca, judeţul Botoşani, 
Subsemnatul Bardan Costel domicilat în Bucureşti str. ... nr ... sector 5, doresc ca prin intermediul acestei petiţii să vă aduc la cunoştinţă doleanţele locuitorilor satului CODRENI din comuna Mileanca, judeţul Botoşani, şi anume, asfaltarea drumului principal şi a străzilor adiacente, construirea podurilor stradale, alimentarea cu apă potabilă şi canalizare. Drumul este anevoios iar pe timp de ploaie devine foarte greu practicabil. 
Având în vedere că satul este locuit într-un procent mai mult decât jumătate de oameni în vârstă şi că în acest sat vin la şcoală copii din satele învecinate, pe jos, şi că tot în acest sat locuiesc rudele mele la care mă deplasez sistematic, conform progreselor care au avut loc în judeţul Botoşani, inclusiv în comuna Mileanca, şi locuitorii satului Codreni solicită un standard de viaţă adecvat. Datorită situaţiei expuse şi având în vedere posibilitatea accesării de fonduri Europene, în cazul în care nu se dispune de fonduri locale, rezultă că este necesar să dispuneţi următoarele măsuri: 
Implementarea unor proiecte pentru atragerea de fonduri Europene. 
Pe această cale solicit instituţiilor Dumneavoastră să ia aceste măsuri pentru remedierea imediată a problemelor expuse. 
Astfel, prezentul petiţionar solicit urmatoarele: 

1 - Asfaltarea satului Codreni. 
2 - Alimentarea cu apă potabilă şi canalizare. 


Fiind acreditat de locuitorii satului Codreni, vă solicit ca în termenul legal să-mi comunicaţi modul de soluţionare a petiţiei şi măsurile dispuse. 


vineri, 13 ianuarie 2017

Veniţi să înjurăm împreună...!(?)

De când a câştigat alegerile, PSD este înjurat non-stop. Nu doar de adversarii săii politici ci mai ales de aşa numiţii reprezentanţi ai societăţii civile, de ziarişti cu pretenţii de independenţă, de analişti de ocazie, de oameni simplii şi chiar de cei care doresc binele acestei ţări. N-am o problemă cu asta, nu apăr PSD-ul, dar... vreau doar să spun că ţinta este greşită! De fapt, o să încerc să dezvălui celor care doresc să cunoască adevărul despre societatea românească exact cum stau lucrurile în realitate. Cine conduce România? Pentru că nu PSD (sau PNL sau alt partid) se află la conducere! Deci... îi înjuraţi cam degeaba!

Structura de putere aparţine, teoretic, celor care sunt aleşi sau/şi celor care sunt numiţi pe diferite posturi de conducere. Aceştia conduc UN SISTEM de putere construit în timp prin legi şi care are în subordine peste un milion de angajaţi. Vorbim aici de Guvern, administraţie locală, Armată, Servicii Secrete etc. Ei gestionează PUTEREA în România, dar CUM o gestionează ei? Şi mai ales... cum ajung ei la putere?

Asta e puterea oficială, dar am spus la începutul acestui material că pe noi ne interesează puterea reală! Trebuie să ştiţi că în România (şi probabil metoda e aplicată în multe alte ţări) puterea adevărată nu este în mâinile celor numiţi/aleşi şi ceea ce spun eu aici nu este o Teorie a Conspiraţiei! Cei care sunt la vedere ca nişte exponenţi ai puterii sunt de fapt ANGAJAŢI ca să gestioneze puterea în numele altora, adică în numele celor care i-au angajat să facă asta, logic, nu?! Cine îi angajează pe aceştia? Nu, nu sunt nişte super-oameni! Nu e nici poporul sau Naţiunea. Sunt doar nişte oameni de afaceri care au mulţi bani! Aceştia PLĂTESC pentru ca oamenii lor (care devin astfel nişte slugi!) să ajungă în funcţii de conducere. Odată ajunşi acolo ei, marionetele, gestionează puterea în interesul celor care le-au finanţat accesul la putere. Tot ce se întâmplă după aceea în politica vizibilă este un „spectacol” fără final, cu legi date, anulate sau cu hotărâri menite să servească interesul restrâns, de grup, a celor care finanţează puterea!

Mi-aduc aminte că undeva spre finalul anilor '90, când un afacerist din Baia Mare plătise pentru ca fostul său contabil să fie numit Ministru de Finanţe, s-a ajuns până acolo încât Ministerul de Finanţe condus de marioneta asta a dat o decizie de scutire de taxe la importul de alcool valabila o singură zi. De decizia asta nu ştia nimeni, decât afaceristul băimărean care ţinea la vamă mai multe transporturi de alcool din Ungaria aşteptând să intre în vigoare fereastra de scutire. Imediat ce marioneta a dat decizia cisternele au intrat în ţară fără ca afaceristul să plătească nici o taxă... şi iată cum şi-a scos într-o singură zi omul de afaceri băimărean toată „investiţia” făcută în marionetă pentru ca aceasta să obţină postul de Ministru de Finanţe! V-am dat doar un singur exemplu despre ce înseamnă exercitarea cu adevărat a puterii în România, dar va mai pot da zeci de asemenea exemple!

În principal, afaceriştii ăştia vor câteva lucruri. Voi enumera câteva pe scurt, nu insist pe dezvoltarea subiectelor acum.
Vor contracte cu statul. E clar de ce, nu? Vor bani cât mai mulţi şi obţinuţi cât mai uşor! Sluga lor, pusă în funcţie, va aproba orice contract i se ordonă. Aşa apar celebrele „investiţii” pe care le face Statul peste tot, dar care în realitate lipsesc cu desăvârşire! O să vedeţi mereu în discursul guvernanţilor „nevoia” de investiţii pe care Statul este „obligat” să le facă pentru ca... societatea să se dezvolte, nu-i aşa? Doar că societatea noastră nu prea se dezvoltă! Deşi an de an se cheltuiesc muuuulte miliarde de euro pentru... investiţii!

Vor să fie scutiţi de controale sau amenzi. De regulă, ei nu-şi plătesc impozitele la stat sau o fac cu întârziere sau produc tot felul de evaziuni fiscale. Teoretic, ar fi victime uşoare pentru nişte inspectori incoruptibili. Se şi întâmplă, de altfel, ca unii ofiţeri sau inspectori care-şi fac bine treaba să constate tot felul de infracţiuni în gestionarea firmelor ce aparţin de mafioţii ăştia, dar apoi apar marionetele care sunt deja instalate la conducere şi anulează amenzile. S-a întâmplat, tot în Baia Mare, ca o anumită firmă (tot producătoare de alcool, dar... alta!) să fie astfel amendată cu nişte... miliarde de lei vechi pentru tot felul de evaziuni, dar afaceriştii în cauză au ajuns cu amenda la Bucureşti unde slugile au anulat-o! Tot în Baia Mare, un producător de băuturi alcoolice (din gaşca celor care au PUTEREA!) a scos pe piaţă un produs alcoolic toxic din cauza căruia se pare că s-au produs „nişte” decese printre consumatori. Cazul e vechi şi ţinut la secret de autorităţi. Asta după ce un control a probat activitatea criminală a firmei, dar şi după ce un „organ” (tot de la Bucureşti) a anulat controlul în cauză. Vreţi nume? LE AM (am şi probe!), dar le-am dat degeaba atâţia ani şi după ce le-am tot dat şi voi le-aţi citit şi v-aţi amuzat, „ăştia” m-au lucrat şi m-au băgat la puşcărie, iar voi m-aţi părăsit şi v-aţi văzut de treaba voastră mai departe! No problem, viaţa merge înainte...
Eu scriu şi voi mai scrie pentru că doar asta mi-a mai rămas dupa ce am pierdut tot (vă felicit pe voi, cei care aţi fost suficient de inteligenţi ca sa aveţi mereu totul!). Vă rog doar sa nu mai aveţi TUPEUL să-mi cereţi nume sau probe că o sa vă-njur, ok? N-aveţi decât să vă supăraţi pe mine, eu oricum nu m-am supărat pe voi atunci când aveam milioane de motive s-o fac... d-apoi acum! Acum vă iubesc! Şi ştiţi de ce? E simplu... pentru că după ce am pierdut totul... doar voi mi-aţi mai rămas!

Aşadar, deci şi prin urmare... înjuraţi PSD-ul cât vreţi! Pe Dragnea şi câţi or mai fi pe la conducere. Aşa făceau şi mafioţii italieni pe timpuri când se luptau cu sistemul poliţienesc. Tot împuşcau poliţişti şi procurori până s-au prins că dacă îl cumpără pe şeful Poliţiei nu mai trebuie să împuşte pe nimen! Aţi auzit în ultimii ani de mari răfuieli armate în Italia între Mafie şi autorităţi? O fi dispărut Mafia sau...???

În România partidele sunt înjurate (da, pe dreptate, dar...) dar cei care conduc partidele sunt alţii şi se pare că ăştia scapă neînjuraţi! Vorba tinerilor din ziua de azi... ce să-i faci?, n-ai ce să-i faci!

O să-mi argumentaţi că dacă X sau Y e la conducere atunci el e responsabil şi el trebuie înjurat. Da, parţial aţi avea dreptate, dar să ştiţi că ăştia nu ajung la conducere aşa, pe cuvânt de onoare! Nu sunt agreaţi în cercurile miliardarilor doar pentru că sar în faţă. În lumea mafioţilor de meserie „onoarea” de a face „afaceri” doar pe cuvânt de onoare e strict rezervată „capilor”. Înţelegeţi sau vă traduc? Lichelele, slugile, marionetele n-au cuvânt în faţa „onorabililor” care gestionează finanţele. Ăştia din planul vizibil SUNT ŞANTAJAŢI, adică sunt avuţi „la mână” cu tot felul de chestii ciudate. Uneori cu dosare, alteori... nu ştiu cum să vă spun... alteori sunt ucişi, sau le sunt ucise rudele! Nu e glumă! Ajung prin puşcării ca şi „corupţi (şi da, unii sunt corupţi, doar că...) sau le sunt arestate rudele, copiii, soţii (soţiile) etc. Oamenii cumpăraţi de afacerişti sunt în mai toate (nu în toate însă!) structurile de putere, inclusiv în justiţie. Procurori şi judecători sunt „afiliaţi” diferiţilor afacerişti care gestionează de fapt adevărata putere şi care le finanţează acestora ascensiunea profesională. Am încăput şi eu pe mâna unor asemenea marionete şi mi s-a spus în faţă adevărul! Asa, fără martori, direct şi frumos, cum şade bine mafiotului cu putere sau slugii. Ca să nu mint însă, o dată am şi fost „salvat” (vezi Doamne) de un asemenea „sistem”. Sa vă povestesc? J Hai că vă spun pe scurt...

M-a dat în judecată unu’. Primisem informaţii de la „afacerist” cum că X e corupt. De fapt informaţii şi probe. Eu le-am publicat. Coruptu’ m-a reclamat la Parchet. M-am dus la miliardar şi i-am spus că o să-l chem de martor. A râs! Mi-a spus să nu-mi fac griji că a aranjat deja ca dosaru’ meu să ajungă la procuroru’ lui! „E omul meu, eu îi finanţez ascensiunea”. Şi în timp procuroru’ (care atunci evident că mi-a dat NUP) a ajuns departe. Adică acolo unde le şade bine ăstora, la Bucureşti. 
Cam aşa merg treburile pe aici, pe la noi... Mă rog, asta era în trecut. Între timp s-au mai specializat şi ăştia, sunt mai perfizi, mai atenţi au învăţat limbajul de „acoperire” etc. Mă plictisesc deja tot vorbind degeaba despre lucruri care oricum nu prea vă interesează pe voi, nu-i aşa? Mai bine hai să-l înjurăm pe Dragnea! E mai simplu, nu te bagă nimeni la puşcărie pentru asta, pe toată lumea o doare-n fund că înjurăm la greu atâţia "Dragnea" şi toată lumea-i fericită. Voi ca vă (re)vărsaţi nervii, ăştia că-şi pot vedea liniştiţi de treaba lor şi... restul nu mai contează. Nici nu ştiu de ce am scris de fapt acest articol. Probabil mă plictiseam...

Mă duc să ma uit pe geam...
Ce frumos ninge afară! E iarnă! Interesant, nu?

S-auzim de bine, pe curând...


Cornbel SABOU

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Democraţia, un orizont către nicăieri

Trăim vremuri grele din toate punctele de vedere. Economic, omenirea traversează acum o perioadă de recesiune, de criză inexplicabilă, de foamete pe mari întinderi populate. Social înregistrăm ample mişcări sociale cam peste tot în lume, nemulţumiri asumate de grupuri mari de oameni, conflicte între Stat şi popor, represiuni, uneori sângeroase, lovituri de Stat, unele eşuate, altele reuşite... Politic vorbind, doctrinele care altădată aprindeau spiritele şi îndemnau la visare şi la conceperea de Principii măreţe pentru umanitate acum sunt toate o apă şi-un pământ, nemaideosebindu-se cu nimic una de alta (şi asta nu doar în România). Partidele politice nu mai sunt grupuri de idei şi de doctrine politice, economice, de dezvoltare socială ci doar grupuri de putere... Deşi aparent trăim într-o perioadă de PACE, nemaiavând în lume un duşman declarat al umanităţii (cum au fost declarate în trecut nazismul şi comunismul, apoi regimurile „dictatoriale” – vezi cazurile Miloşevici din Iugoslavia şi Saddam Hussein din Irak) avem totuşi zilnic parte de ştiri de RĂZBOI, cu foarte multe victime dintre civili, oameni simpli, femei, bătrâni, copii...

Ce se întâmplă oare cu lumea în care trăim? De ce nu avem parte cu adevărat de LINIŞTE şi PACE aşa cum teoretic îşi doreşte toată lumea, de bunăstare generală (aşa cum proclamă toate Guvernele), de progres şi civilizaţie? De ce mai plătim în Mileniul trei pentru consumul de APĂ? De ce nu avem energie liberă, din natură? De ce încă mai trăim doar ca să mâncăm şi să nu murim azi?

Dacă staţi şi vă uitaţi bine la viaţa noastră de azi veţi observa că nu prea se deosebeşte cu nimic (în părţile ei esenţiale) de viaţa oamenilor de acum două-trei mii de ani! Şi atunci se muncea pentru trai şi cam atât. Azi doar tehnologia e mai avansată, dar asta nu înseamnă neapărat un progres pentru civilizaţie. Stăm pe internet şi ne „iubim” virtual, în timp ce acum două mii de ani, după ce-şi stingeau focul din cămin, oamenii făceau... copii! Şi nu pentru că se plictiseau! În lupte şi războaie, bărbaţii de atunci trebuiau să bage cu forţa mâinii sabia în soldatul vrăjmaş, să se arunce urlând în mijlocul a sute de inamici urmându-şi conducătorul şi... să învingă! Azi, „soldatul curajos” e un tip slăbănog, cu ochelari, de la butoane, care lansează o rachetă după ce-a primit ordin de la un general gras, uneori drogat, care se bălăngăne când păşeşte... Când plecau la lupte, soldaţii romani închideau cu cheia lacătul de pe chiloţii de fier ai nevestei deoarece atunci se cunoştea perfect care este NATURA UMANĂ cu toate slăbiciunile şi defectele ei. Acum, iubiţii îşi iau adio cu lacrimi în ochi jurându-şi credinţă eternă, apoi El merge la prostituate, iar Ea şi-o trage cu toţi vecinii, prietenii, colegii, şefii... până şi Josephine a lui Napoleon a făcut-o!

Să rămânem puţin la acest tablou. Este oare imaginea asta tot ce poate da mai bun omenirea? Ceea ce trăim azi, cu bune şi rele, este efectul DEMOCRAŢIEI de tip capitalist. Alte încercări, sisteme de guvernare „originale”, au fost distruse prin război armat sau rece şi ulterior au fost interzise prin legi aspre (nazismul sau naţional-socialismul) sau şi-au dovedit falimentul (comunismul). Am rămas cu ceea ce se declară ca fiind „răul cel mai mic”, adică democraţia capitalistă. „Democraţia are multe defecte, dar încă nu s-a descoperit un sistem mai bun ca aceasta” a spus o dată Winston Churchill, fost prim ministru al Marii Britanii. Aşa să fie?

Personal, cred că democraţia aceasta şi-a atins limitele. De aici, de unde suntem, mai „sus” nu putem ajunge. Un progres real pentru umanitate nu putem înregistra. Ceea ce avem azi, bun şi rău, este TOT ce poate da democraţia de tip capitalist! TOT! Şi-am să vă spun de ce...

În primul rând pentru că... BANII! Societatea noastră a declarat BANII ca fiind „Dumnezeul” democraţiei capitaliste. Tot ce facem azi, tot ce trăim, tot ce muncim, până şi familiile, prietenii, toate se subordonează interesului financiar! Dacă încerci să-ţi ordonezi viaţa după alte criterii principale vei fi privit imediat ca un ciudat! Vei fi evitat! Etichetat! Nimic altceva nu contează, decât banii. Cine spune că nu-i aşa minte! Milioane de famnilii se destramă din cauza lipsei banilor, războaiele se poartă pentru bani, compromisurile se fac tot pentru bani. Dacă ai bani vrei şi mai mulţi... bani! În democraţia de tip capitalist goana după bani nu încetează decât odată cu viaţa!

Cred, aşadar, că această formă de guvernare şi-a atins limitele şi că de aici încolo umanitatea are nevoie de ALTCEVA. Nu ştiu acum CE şi CUM, dar clar e nevoie de altceva pentru a putea merge cu adevărat înainte, pentru că acum... batem pasul pe loc fugind după bani!

S-au inventat multe. Motoare care funcţionează cu apă! Dar nu le putem folosi pentru că marile Companii transnaţionale ar pierde BANI! Energie liberă, luată din natură şi distribuită gratis, spre folosinţă comună. E un sistem care există de mult şi e funcţional, dar nu poate fi aplicat pe scară largă deoarece... da, marile Companii ar pierde BANI! Tratamente „minune” pentru diferite boli există, există, există, dar în practică nu există, pentru că dacă s-ar aplica, atunci marile Companii farmaceutice nu şi-ar mai putea vinde medicamentele inutile pe care le produc şi ar pierde o groază de bani! Şi aş putea continua cu exemplele la nesfârşit. Când societatea e supusă orbeşte banului atunci progresul adevărat, în folosul OMULUI, nu mai poate fi realizat! Societatea umblă disperată după bani, nu după un progres real, ordonat după legile firescului şi necesarului.

Nu ştiu, poate vom ajunge ca în filmele SF, într-un sistem nou, revoluţionar, în care toate structurile astea inerte ale democraţiei să fie dărâmate şi NOUL să fie clădit pe alte valori, pe alte principii, în care nu BANUL să fie scopul. Comunismul a încercat ceva de genul ăsta, dar a păcătuit grav prin CALEA pe care a ales-o pentru a ajunge într-o societate de tip nou. Nu poţi clădi ceva UMAN prin CRIMĂ, ori comunismul tocmai asta proclama ca prim pas pentru înfăptuirea noii orânduiri, „lupta de clasă” cu duşmanul (patronatul), uciderea, crima. În concepţia pe care mă străduiesc să o aştern aici cât mai clar Revoluţia trebuie să nască un sistem care să nu declare CRIMA ca obiect de lucru! Şi asta chiar dacă uneori Revoluţiile (cele populare, nu loviturile de stat) sunt violente, şi sunt deseori violente doar pentru că sistemul vechi se opune cu violenţă schimbării, nu pentru că poporul care vrea schimbarea cere violenţă! Dar odată schimbarea înfăptuită, noua putere are ocazia şi posibilitatea să clădească ceva cu adevărat NOU şi frumos pe scheletul fostului sistem. A avut şi România ocazia asta în decembrie 1989, dar n-am avut conducători curajoşi. Am avut doar lichele care s-au dus ca slugile la occident şi de aceea am rămas chiar şi după 27 de ani tot slugi!

În mod NORMAL nu e nimic de inventat aici! Ar trebui doar să ne lăsăm în voia sorţii, căci viaţa e ca un pârâu limpede şi curat care îşi găseşte singur drumul printre pietre şi bolovani, ocolind unde e obstacol, căzând în cascadă unde trebuie, unindu-se cu alte şi alte ape şi vărsându-se apoi în Marea care le uneşte pe toate! E simplu dacă vrei să fie simplu! Dar dacă vrei musai doar BANI... atunci e complicat! Atunci faci un Baraj de miliarde ca să opreşti apa, produci energie pe care apoi o vinzi pe bani grei populaţiei sărace. Dacă faci precum nişte geniali de „ocazie” care au pus un bec în pământ şi acesta s-a aprins pentru că îşi lua energia direct din natură, atunci... nu faci bani, deci invenţia nu e bună! Înţelegeţi?

Nu voi prinde eu, poate nici copiii mei, acest nou sistem care va trebui să guverneze cândva omenirea. Ştiu asta... şi ştiu asta pentru că văd, simt şi trăiesc falimentul democraţiei de azi. Astăzi sunt în faliment chiar şi cei mai bogaţi oameni. Pentru că, în prostia lor, s-au blocat în aceste nevoi imediate pentru care sacrifică totul. Îsi fac case, multe şi mari, apoi şi mai multe case şi mai mari, pentru ei şi familia lor, apoi tot pentru ei şi pentru urmaşii lor, cumpără maşini, apoi alte maşini că apar tot timpul modele noi (nu-i aşa?), merg în excursii lungi si costisitoare de parcă Marea sau Oceanul, Muntele sau Câmpia e altfel în altă parte decât în cea pe care deja ai văzut-o, îşi cumpără haine noi aruncându-le pe cele „vechi” care oricum erau nepurtate,îşi cumpără femei şi cumpără surogat de dragoste când de fapt lumea liberă e plină de sentimente gratuite şi sincere (prin definiţie, aşa sunt sentimentele!!!), apoi, când nu mai au idei o iau razna cu droguri, petreceri cu râuri nu de apă ci de alcool, îşi pierd minţile apoi se simt „cool” şi – când nu-i observă nimeni – se uită cu o privire pierdută în zare spre... nicăieri! 

Cam asta a ajuns democraţia de tip Capitalist pe care o experimentăm azi, un orizont către nicăieri... spre care ne uităm toţi!

S-auzim de bine, pe curând...


Cornel SABOU