vineri, 13 ianuarie 2017

Veniţi să înjurăm împreună...!(?)

De când a câştigat alegerile, PSD este înjurat non-stop. Nu doar de adversarii săii politici ci mai ales de aşa numiţii reprezentanţi ai societăţii civile, de ziarişti cu pretenţii de independenţă, de analişti de ocazie, de oameni simplii şi chiar de cei care doresc binele acestei ţări. N-am o problemă cu asta, nu apăr PSD-ul, dar... vreau doar să spun că ţinta este greşită! De fapt, o să încerc să dezvălui celor care doresc să cunoască adevărul despre societatea românească exact cum stau lucrurile în realitate. Cine conduce România? Pentru că nu PSD (sau PNL sau alt partid) se află la conducere! Deci... îi înjuraţi cam degeaba!

Structura de putere aparţine, teoretic, celor care sunt aleşi sau/şi celor care sunt numiţi pe diferite posturi de conducere. Aceştia conduc UN SISTEM de putere construit în timp prin legi şi care are în subordine peste un milion de angajaţi. Vorbim aici de Guvern, administraţie locală, Armată, Servicii Secrete etc. Ei gestionează PUTEREA în România, dar CUM o gestionează ei? Şi mai ales... cum ajung ei la putere?

Asta e puterea oficială, dar am spus la începutul acestui material că pe noi ne interesează puterea reală! Trebuie să ştiţi că în România (şi probabil metoda e aplicată în multe alte ţări) puterea adevărată nu este în mâinile celor numiţi/aleşi şi ceea ce spun eu aici nu este o Teorie a Conspiraţiei! Cei care sunt la vedere ca nişte exponenţi ai puterii sunt de fapt ANGAJAŢI ca să gestioneze puterea în numele altora, adică în numele celor care i-au angajat să facă asta, logic, nu?! Cine îi angajează pe aceştia? Nu, nu sunt nişte super-oameni! Nu e nici poporul sau Naţiunea. Sunt doar nişte oameni de afaceri care au mulţi bani! Aceştia PLĂTESC pentru ca oamenii lor (care devin astfel nişte slugi!) să ajungă în funcţii de conducere. Odată ajunşi acolo ei, marionetele, gestionează puterea în interesul celor care le-au finanţat accesul la putere. Tot ce se întâmplă după aceea în politica vizibilă este un „spectacol” fără final, cu legi date, anulate sau cu hotărâri menite să servească interesul restrâns, de grup, a celor care finanţează puterea!

Mi-aduc aminte că undeva spre finalul anilor '90, când un afacerist din Baia Mare plătise pentru ca fostul său contabil să fie numit Ministru de Finanţe, s-a ajuns până acolo încât Ministerul de Finanţe condus de marioneta asta a dat o decizie de scutire de taxe la importul de alcool valabila o singură zi. De decizia asta nu ştia nimeni, decât afaceristul băimărean care ţinea la vamă mai multe transporturi de alcool din Ungaria aşteptând să intre în vigoare fereastra de scutire. Imediat ce marioneta a dat decizia cisternele au intrat în ţară fără ca afaceristul să plătească nici o taxă... şi iată cum şi-a scos într-o singură zi omul de afaceri băimărean toată „investiţia” făcută în marionetă pentru ca aceasta să obţină postul de Ministru de Finanţe! V-am dat doar un singur exemplu despre ce înseamnă exercitarea cu adevărat a puterii în România, dar va mai pot da zeci de asemenea exemple!

În principal, afaceriştii ăştia vor câteva lucruri. Voi enumera câteva pe scurt, nu insist pe dezvoltarea subiectelor acum.
Vor contracte cu statul. E clar de ce, nu? Vor bani cât mai mulţi şi obţinuţi cât mai uşor! Sluga lor, pusă în funcţie, va aproba orice contract i se ordonă. Aşa apar celebrele „investiţii” pe care le face Statul peste tot, dar care în realitate lipsesc cu desăvârşire! O să vedeţi mereu în discursul guvernanţilor „nevoia” de investiţii pe care Statul este „obligat” să le facă pentru ca... societatea să se dezvolte, nu-i aşa? Doar că societatea noastră nu prea se dezvoltă! Deşi an de an se cheltuiesc muuuulte miliarde de euro pentru... investiţii!

Vor să fie scutiţi de controale sau amenzi. De regulă, ei nu-şi plătesc impozitele la stat sau o fac cu întârziere sau produc tot felul de evaziuni fiscale. Teoretic, ar fi victime uşoare pentru nişte inspectori incoruptibili. Se şi întâmplă, de altfel, ca unii ofiţeri sau inspectori care-şi fac bine treaba să constate tot felul de infracţiuni în gestionarea firmelor ce aparţin de mafioţii ăştia, dar apoi apar marionetele care sunt deja instalate la conducere şi anulează amenzile. S-a întâmplat, tot în Baia Mare, ca o anumită firmă (tot producătoare de alcool, dar... alta!) să fie astfel amendată cu nişte... miliarde de lei vechi pentru tot felul de evaziuni, dar afaceriştii în cauză au ajuns cu amenda la Bucureşti unde slugile au anulat-o! Tot în Baia Mare, un producător de băuturi alcoolice (din gaşca celor care au PUTEREA!) a scos pe piaţă un produs alcoolic toxic din cauza căruia se pare că s-au produs „nişte” decese printre consumatori. Cazul e vechi şi ţinut la secret de autorităţi. Asta după ce un control a probat activitatea criminală a firmei, dar şi după ce un „organ” (tot de la Bucureşti) a anulat controlul în cauză. Vreţi nume? LE AM (am şi probe!), dar le-am dat degeaba atâţia ani şi după ce le-am tot dat şi voi le-aţi citit şi v-aţi amuzat, „ăştia” m-au lucrat şi m-au băgat la puşcărie, iar voi m-aţi părăsit şi v-aţi văzut de treaba voastră mai departe! No problem, viaţa merge înainte...
Eu scriu şi voi mai scrie pentru că doar asta mi-a mai rămas dupa ce am pierdut tot (vă felicit pe voi, cei care aţi fost suficient de inteligenţi ca sa aveţi mereu totul!). Vă rog doar sa nu mai aveţi TUPEUL să-mi cereţi nume sau probe că o sa vă-njur, ok? N-aveţi decât să vă supăraţi pe mine, eu oricum nu m-am supărat pe voi atunci când aveam milioane de motive s-o fac... d-apoi acum! Acum vă iubesc! Şi ştiţi de ce? E simplu... pentru că după ce am pierdut totul... doar voi mi-aţi mai rămas!

Aşadar, deci şi prin urmare... înjuraţi PSD-ul cât vreţi! Pe Dragnea şi câţi or mai fi pe la conducere. Aşa făceau şi mafioţii italieni pe timpuri când se luptau cu sistemul poliţienesc. Tot împuşcau poliţişti şi procurori până s-au prins că dacă îl cumpără pe şeful Poliţiei nu mai trebuie să împuşte pe nimen! Aţi auzit în ultimii ani de mari răfuieli armate în Italia între Mafie şi autorităţi? O fi dispărut Mafia sau...???

În România partidele sunt înjurate (da, pe dreptate, dar...) dar cei care conduc partidele sunt alţii şi se pare că ăştia scapă neînjuraţi! Vorba tinerilor din ziua de azi... ce să-i faci?, n-ai ce să-i faci!

O să-mi argumentaţi că dacă X sau Y e la conducere atunci el e responsabil şi el trebuie înjurat. Da, parţial aţi avea dreptate, dar să ştiţi că ăştia nu ajung la conducere aşa, pe cuvânt de onoare! Nu sunt agreaţi în cercurile miliardarilor doar pentru că sar în faţă. În lumea mafioţilor de meserie „onoarea” de a face „afaceri” doar pe cuvânt de onoare e strict rezervată „capilor”. Înţelegeţi sau vă traduc? Lichelele, slugile, marionetele n-au cuvânt în faţa „onorabililor” care gestionează finanţele. Ăştia din planul vizibil SUNT ŞANTAJAŢI, adică sunt avuţi „la mână” cu tot felul de chestii ciudate. Uneori cu dosare, alteori... nu ştiu cum să vă spun... alteori sunt ucişi, sau le sunt ucise rudele! Nu e glumă! Ajung prin puşcării ca şi „corupţi (şi da, unii sunt corupţi, doar că...) sau le sunt arestate rudele, copiii, soţii (soţiile) etc. Oamenii cumpăraţi de afacerişti sunt în mai toate (nu în toate însă!) structurile de putere, inclusiv în justiţie. Procurori şi judecători sunt „afiliaţi” diferiţilor afacerişti care gestionează de fapt adevărata putere şi care le finanţează acestora ascensiunea profesională. Am încăput şi eu pe mâna unor asemenea marionete şi mi s-a spus în faţă adevărul! Asa, fără martori, direct şi frumos, cum şade bine mafiotului cu putere sau slugii. Ca să nu mint însă, o dată am şi fost „salvat” (vezi Doamne) de un asemenea „sistem”. Sa vă povestesc? J Hai că vă spun pe scurt...

M-a dat în judecată unu’. Primisem informaţii de la „afacerist” cum că X e corupt. De fapt informaţii şi probe. Eu le-am publicat. Coruptu’ m-a reclamat la Parchet. M-am dus la miliardar şi i-am spus că o să-l chem de martor. A râs! Mi-a spus să nu-mi fac griji că a aranjat deja ca dosaru’ meu să ajungă la procuroru’ lui! „E omul meu, eu îi finanţez ascensiunea”. Şi în timp procuroru’ (care atunci evident că mi-a dat NUP) a ajuns departe. Adică acolo unde le şade bine ăstora, la Bucureşti. 
Cam aşa merg treburile pe aici, pe la noi... Mă rog, asta era în trecut. Între timp s-au mai specializat şi ăştia, sunt mai perfizi, mai atenţi au învăţat limbajul de „acoperire” etc. Mă plictisesc deja tot vorbind degeaba despre lucruri care oricum nu prea vă interesează pe voi, nu-i aşa? Mai bine hai să-l înjurăm pe Dragnea! E mai simplu, nu te bagă nimeni la puşcărie pentru asta, pe toată lumea o doare-n fund că înjurăm la greu atâţia "Dragnea" şi toată lumea-i fericită. Voi ca vă (re)vărsaţi nervii, ăştia că-şi pot vedea liniştiţi de treaba lor şi... restul nu mai contează. Nici nu ştiu de ce am scris de fapt acest articol. Probabil mă plictiseam...

Mă duc să ma uit pe geam...
Ce frumos ninge afară! E iarnă! Interesant, nu?

S-auzim de bine, pe curând...


Cornbel SABOU

Niciun comentariu: