sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Democraţia, un orizont către nicăieri

Trăim vremuri grele din toate punctele de vedere. Economic, omenirea traversează acum o perioadă de recesiune, de criză inexplicabilă, de foamete pe mari întinderi populate. Social înregistrăm ample mişcări sociale cam peste tot în lume, nemulţumiri asumate de grupuri mari de oameni, conflicte între Stat şi popor, represiuni, uneori sângeroase, lovituri de Stat, unele eşuate, altele reuşite... Politic vorbind, doctrinele care altădată aprindeau spiritele şi îndemnau la visare şi la conceperea de Principii măreţe pentru umanitate acum sunt toate o apă şi-un pământ, nemaideosebindu-se cu nimic una de alta (şi asta nu doar în România). Partidele politice nu mai sunt grupuri de idei şi de doctrine politice, economice, de dezvoltare socială ci doar grupuri de putere... Deşi aparent trăim într-o perioadă de PACE, nemaiavând în lume un duşman declarat al umanităţii (cum au fost declarate în trecut nazismul şi comunismul, apoi regimurile „dictatoriale” – vezi cazurile Miloşevici din Iugoslavia şi Saddam Hussein din Irak) avem totuşi zilnic parte de ştiri de RĂZBOI, cu foarte multe victime dintre civili, oameni simpli, femei, bătrâni, copii...

Ce se întâmplă oare cu lumea în care trăim? De ce nu avem parte cu adevărat de LINIŞTE şi PACE aşa cum teoretic îşi doreşte toată lumea, de bunăstare generală (aşa cum proclamă toate Guvernele), de progres şi civilizaţie? De ce mai plătim în Mileniul trei pentru consumul de APĂ? De ce nu avem energie liberă, din natură? De ce încă mai trăim doar ca să mâncăm şi să nu murim azi?

Dacă staţi şi vă uitaţi bine la viaţa noastră de azi veţi observa că nu prea se deosebeşte cu nimic (în părţile ei esenţiale) de viaţa oamenilor de acum două-trei mii de ani! Şi atunci se muncea pentru trai şi cam atât. Azi doar tehnologia e mai avansată, dar asta nu înseamnă neapărat un progres pentru civilizaţie. Stăm pe internet şi ne „iubim” virtual, în timp ce acum două mii de ani, după ce-şi stingeau focul din cămin, oamenii făceau... copii! Şi nu pentru că se plictiseau! În lupte şi războaie, bărbaţii de atunci trebuiau să bage cu forţa mâinii sabia în soldatul vrăjmaş, să se arunce urlând în mijlocul a sute de inamici urmându-şi conducătorul şi... să învingă! Azi, „soldatul curajos” e un tip slăbănog, cu ochelari, de la butoane, care lansează o rachetă după ce-a primit ordin de la un general gras, uneori drogat, care se bălăngăne când păşeşte... Când plecau la lupte, soldaţii romani închideau cu cheia lacătul de pe chiloţii de fier ai nevestei deoarece atunci se cunoştea perfect care este NATURA UMANĂ cu toate slăbiciunile şi defectele ei. Acum, iubiţii îşi iau adio cu lacrimi în ochi jurându-şi credinţă eternă, apoi El merge la prostituate, iar Ea şi-o trage cu toţi vecinii, prietenii, colegii, şefii... până şi Josephine a lui Napoleon a făcut-o!

Să rămânem puţin la acest tablou. Este oare imaginea asta tot ce poate da mai bun omenirea? Ceea ce trăim azi, cu bune şi rele, este efectul DEMOCRAŢIEI de tip capitalist. Alte încercări, sisteme de guvernare „originale”, au fost distruse prin război armat sau rece şi ulterior au fost interzise prin legi aspre (nazismul sau naţional-socialismul) sau şi-au dovedit falimentul (comunismul). Am rămas cu ceea ce se declară ca fiind „răul cel mai mic”, adică democraţia capitalistă. „Democraţia are multe defecte, dar încă nu s-a descoperit un sistem mai bun ca aceasta” a spus o dată Winston Churchill, fost prim ministru al Marii Britanii. Aşa să fie?

Personal, cred că democraţia aceasta şi-a atins limitele. De aici, de unde suntem, mai „sus” nu putem ajunge. Un progres real pentru umanitate nu putem înregistra. Ceea ce avem azi, bun şi rău, este TOT ce poate da democraţia de tip capitalist! TOT! Şi-am să vă spun de ce...

În primul rând pentru că... BANII! Societatea noastră a declarat BANII ca fiind „Dumnezeul” democraţiei capitaliste. Tot ce facem azi, tot ce trăim, tot ce muncim, până şi familiile, prietenii, toate se subordonează interesului financiar! Dacă încerci să-ţi ordonezi viaţa după alte criterii principale vei fi privit imediat ca un ciudat! Vei fi evitat! Etichetat! Nimic altceva nu contează, decât banii. Cine spune că nu-i aşa minte! Milioane de famnilii se destramă din cauza lipsei banilor, războaiele se poartă pentru bani, compromisurile se fac tot pentru bani. Dacă ai bani vrei şi mai mulţi... bani! În democraţia de tip capitalist goana după bani nu încetează decât odată cu viaţa!

Cred, aşadar, că această formă de guvernare şi-a atins limitele şi că de aici încolo umanitatea are nevoie de ALTCEVA. Nu ştiu acum CE şi CUM, dar clar e nevoie de altceva pentru a putea merge cu adevărat înainte, pentru că acum... batem pasul pe loc fugind după bani!

S-au inventat multe. Motoare care funcţionează cu apă! Dar nu le putem folosi pentru că marile Companii transnaţionale ar pierde BANI! Energie liberă, luată din natură şi distribuită gratis, spre folosinţă comună. E un sistem care există de mult şi e funcţional, dar nu poate fi aplicat pe scară largă deoarece... da, marile Companii ar pierde BANI! Tratamente „minune” pentru diferite boli există, există, există, dar în practică nu există, pentru că dacă s-ar aplica, atunci marile Companii farmaceutice nu şi-ar mai putea vinde medicamentele inutile pe care le produc şi ar pierde o groază de bani! Şi aş putea continua cu exemplele la nesfârşit. Când societatea e supusă orbeşte banului atunci progresul adevărat, în folosul OMULUI, nu mai poate fi realizat! Societatea umblă disperată după bani, nu după un progres real, ordonat după legile firescului şi necesarului.

Nu ştiu, poate vom ajunge ca în filmele SF, într-un sistem nou, revoluţionar, în care toate structurile astea inerte ale democraţiei să fie dărâmate şi NOUL să fie clădit pe alte valori, pe alte principii, în care nu BANUL să fie scopul. Comunismul a încercat ceva de genul ăsta, dar a păcătuit grav prin CALEA pe care a ales-o pentru a ajunge într-o societate de tip nou. Nu poţi clădi ceva UMAN prin CRIMĂ, ori comunismul tocmai asta proclama ca prim pas pentru înfăptuirea noii orânduiri, „lupta de clasă” cu duşmanul (patronatul), uciderea, crima. În concepţia pe care mă străduiesc să o aştern aici cât mai clar Revoluţia trebuie să nască un sistem care să nu declare CRIMA ca obiect de lucru! Şi asta chiar dacă uneori Revoluţiile (cele populare, nu loviturile de stat) sunt violente, şi sunt deseori violente doar pentru că sistemul vechi se opune cu violenţă schimbării, nu pentru că poporul care vrea schimbarea cere violenţă! Dar odată schimbarea înfăptuită, noua putere are ocazia şi posibilitatea să clădească ceva cu adevărat NOU şi frumos pe scheletul fostului sistem. A avut şi România ocazia asta în decembrie 1989, dar n-am avut conducători curajoşi. Am avut doar lichele care s-au dus ca slugile la occident şi de aceea am rămas chiar şi după 27 de ani tot slugi!

În mod NORMAL nu e nimic de inventat aici! Ar trebui doar să ne lăsăm în voia sorţii, căci viaţa e ca un pârâu limpede şi curat care îşi găseşte singur drumul printre pietre şi bolovani, ocolind unde e obstacol, căzând în cascadă unde trebuie, unindu-se cu alte şi alte ape şi vărsându-se apoi în Marea care le uneşte pe toate! E simplu dacă vrei să fie simplu! Dar dacă vrei musai doar BANI... atunci e complicat! Atunci faci un Baraj de miliarde ca să opreşti apa, produci energie pe care apoi o vinzi pe bani grei populaţiei sărace. Dacă faci precum nişte geniali de „ocazie” care au pus un bec în pământ şi acesta s-a aprins pentru că îşi lua energia direct din natură, atunci... nu faci bani, deci invenţia nu e bună! Înţelegeţi?

Nu voi prinde eu, poate nici copiii mei, acest nou sistem care va trebui să guverneze cândva omenirea. Ştiu asta... şi ştiu asta pentru că văd, simt şi trăiesc falimentul democraţiei de azi. Astăzi sunt în faliment chiar şi cei mai bogaţi oameni. Pentru că, în prostia lor, s-au blocat în aceste nevoi imediate pentru care sacrifică totul. Îsi fac case, multe şi mari, apoi şi mai multe case şi mai mari, pentru ei şi familia lor, apoi tot pentru ei şi pentru urmaşii lor, cumpără maşini, apoi alte maşini că apar tot timpul modele noi (nu-i aşa?), merg în excursii lungi si costisitoare de parcă Marea sau Oceanul, Muntele sau Câmpia e altfel în altă parte decât în cea pe care deja ai văzut-o, îşi cumpără haine noi aruncându-le pe cele „vechi” care oricum erau nepurtate,îşi cumpără femei şi cumpără surogat de dragoste când de fapt lumea liberă e plină de sentimente gratuite şi sincere (prin definiţie, aşa sunt sentimentele!!!), apoi, când nu mai au idei o iau razna cu droguri, petreceri cu râuri nu de apă ci de alcool, îşi pierd minţile apoi se simt „cool” şi – când nu-i observă nimeni – se uită cu o privire pierdută în zare spre... nicăieri! 

Cam asta a ajuns democraţia de tip Capitalist pe care o experimentăm azi, un orizont către nicăieri... spre care ne uităm toţi!

S-auzim de bine, pe curând...


Cornel SABOU

Niciun comentariu: