duminică, 9 februarie 2014

Despre dezmembrarea României

S-o spunem pe aia dreaptă, România în graniţele sale actuale nu există de prea mult timp, la scara istoriei. Timp de mai multe secole, Statul Român a fost divizat în cele trei regiuni (principate) principale, Transilvania, Moldova şi Muntenia. După “mica” unire de la 1859, în 1918 s-a reuşit atingerea visului românesc, rezultând România Mare, care includea toate regiunile româneşti. De atunci şi până acum (cu modificările generate de al doilea război mondial) România a reuşit să reziste ca stat deşi împotriva ţării noastre s-au declanşat multe acţiuni care aveau drept scop dezmembrarea!
Vă prezint mai jos câteva informaţii legate de dezmembrarea României, acţiune pe care se pare că şi-o doresc mai toţi vecinii noştri...

1931, Gorikovo, lângă Moscova, al cincilea congres al Partidului Comunist Român aflat în “exil”. Se dezbat multe probleme. Se aprobă rezoluţii. Una din acestea semnată şi de tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, care pe atunci era secretar al C.C. al PCR, spunea următoarele:
“România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe naţiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine şi pe baza înrobirii unor popoare străine. Burghezia şi moşierimea din România, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste şi îndeplinind, totodată, însărcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra URSS, au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina şi Banatul şi supun unei asupriri naţionale nemaipomenite şi unei exploatări semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, ruşi-ucraineni, bulgari, nemţi, turci şi alţii." (Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică, Cota Ab XIII-3)

Dar hai să vă dau şi alte citate, mai vechi, despre aceiaşi problemă...

„Constituirea României Mari datorită tratatelor de pace de la Versailles, Trianon şi Neuilly a fost cumpărată cu preţul renunţării din partea clicii stăpînitoare şi la ultimul rest de independenţă a ţării. (...) Date fiind aceste mişcări separatiste ale naţionalităţilor din ţară, Partidul Comunist din România are următoarele sarcini: (...) să lupte cu hotărîre împotriva anexării violente a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Dobrogei şi să sprijine în chip practic lupta pentru eliberarea şi independenţa lor naţională.”
(REZOLUŢIA IN PROBLEMA NAŢIONALĂ, adoptată la congresul III. Viena, 1924. Secretar general Elek Kobos)

“Antanta a creat un jandarm in Balcani şi la Dunăre, ca un avanpost pentru ofensiva împotriva Uniunii Sovietice - România Mare.” (REZOLUŢIE ASUPRA SITUAŢIEI, adoptată la Congresul IV, Harcov, 1928. Secretar general. Vitali Holosienko).

1. România contemporană nu reprezintă prin sine o unire "a tuturor românilor", ci un stat tipic cu multe naţiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine.
Burghezia şi moşierimea din România, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste şi îndeplinind totodată însărcinarea puterilor imperialiste conducătoare din Europa de a crea la Nistru un avanpost împotriva URSS, au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina, Dobrogea şi Banatul (...). In Basarabia, imperialismul român se sileşte să-şi întărească poziţia sa prin românizarea intensivă a moldovenilor care au fost declaraţi drept "români". (...)
6. Politica naţională a imperialismului român (...) a fost introdusă în mod consecvent şi de guvernul liberal, şi de cel naţional-ţărănesc, precum şi de guvernul Iorga. (...) În politica ei imperialistă, burghezia română se sprijină pe toate partidele burgheze.
În special social-democraţia este un sprijin din cele mai importante al politicii imerialiste a claselor stăpînitoare româneşti. (...) .
Social-democraţii au fost cei dintîi care au votat pentru "unirea" Transilvaniei cu Romania.(...)
9. Astăzi nu exista în România nici un partid al burgheziei popoarelor asuprite care să ceară eliberarea naţională sau care să lupte împotriva ocupaţiei de către imperialismul român. (...)
10. Partidul maghiar din Transilvania (...) nu merge nici măcar cu vorba mai departe de revendicarea autonomiei culturale şi a unei legi pentru minorităţile naţionale. (...) Partidul german-saxon din Transilvania şi Banat (...) se găseşte în fond în uniune complectă (sic!) cu imperialismul românesc. (...)
13. Izvorul principal al slăbiciunii activităţii partidului ( comunist, n.r.) în mişcarea naţional-
revoluţionară trebuie căutat în faptul nelichidării influenţei ideologiei social-democrate şi în faptul
existenţei influenţei burgheza .
Pînă la Congresul al III-lea, PC din România n-a pus lozinca dreptului naţiunilor asuprite la autodeterminare pînă la despărţirea de statul român.
(...) Partidul Comunist din România este unicul partid care luptă pentru adevărata eliberare naţională. Lozinca principală a partidului este lozinca leninistă de luptă pentru dreptul naţiunilor asuprite la autodeterminare pînă la despărţirea de statul român. (CHESTIA NAŢIONALĂ DIN ROMĂNIA ŞI SARCINILE PCR. Hotărtre adoptată la Congresul al V-lea, 1931, lîngă Moscova, secretar general Ştefanski Gorn).

Cam asta e realitatea... Cam asta îşi dorea PCR-ul român în acea perioadă, pentru ca după aceea, după terminarea războiului, să fim îndoctrinaţi cu ideea că numai PCR-ul a luptat pentru unire!
Să lăsăm însă acele timpuri îndepărtate şi să venim mai aproape de timpurile noastre. Se pare că o altă încercare concretă de dezmembrare a României a avut loc odată cu Revoluţia din decembrie 1989, când pe teritoriul ţării noastre acţionau zeci de mii de agenţi KGB şi nu numai. S-a încercat şi diversiunea din martie 1990 de la Tg. Mureş cu un conflict inter-etnic între români şi unguri care ar fi trebuit să ducă la intervenţia militară a puterilor vecine pentru oprirea “crimelor”. Cum, necum, Statul Român a rezistat şi acelei tentative!

De-a lungul anilor, declaraţiile unor lideri iresponsabili au menţinut aprinsă chestiunea dezmembrării României. Liderul comunist la Republicii Moldova, Vladimir Voronin, declara în 2007 că, de fapt, în România există vreo 10 milioane de etnici moldoveni minoritari!!! Voronin îşi dorea o “Moldovă Mare” care să includă într-un singur stat Moldova de dincolo şi de dincoace de Prut. 
Nu mai departe decât anul trecut un politolog transnistrean, Andrei Safonov, împărţea România între toate statele vecine acesteia. El aprecia că Ungaria ar trebui să ia imediat Transilvania, Moldova românească ar trebui să se unească cu Republica Moldova, iar sud-vestul României să fie alipit Serbiei!
În acest sens sunt date ca exemple dezmembrarea altor state din zonă, cum ar fi Iugoslavia, URSS sau Cehoslovacia. 

Culmea tupeului în problema dezmembrării României este dată de ziarul maghiar „Haromszek” care apare la Sfântul Gheorghe. În 2008, acest ziar a publicat pe prima pagină un apel adresat secuilor la lupta armată împotriva autorităţilor româneşti pentru a se reuşi realizarea unui stat independent al secuilor în mijlocul Transilvaniei! 
Articolul, intitulat „Cu capul sus, cu spatele drept”, îndeamnă la „înfiinţarea unui stat de sine stătător”, „prin forţa armelor”, "Prin poziţie conştientă, unitară, curajoasă, prin luptă şi prin jertfă". Cotidianul „Haromszek” este editat de societatea H-PRESS SRL, iar din acţionariatul ei fac parte Magyari Lajos, fost deputat UDMR de Covasna, în mandatul 1992-1996, şi consilier local la Sfantu Gheorghe în perioada 2004-2008, şi Ferencz Csaba, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc.
Vezi:

Mai nou, există politicieni români care interpretează încercarea de regionalizare a României prin desfiinţarea judeţelor ca pe o altă încercare de dezmembrare a României. În 2011, deputatul Mihăiţă Calimente a făcut o declaraţie politică prin care afirmă că reforma iniţiată de Traian Băsescu de regionalizare a României sprijină de fapt tendinţele secesioniste ale unora. 

În fine, s-ar părea că despre dezmembrarea României a profeţit şi celebrul părinte Arsenie Boca. Acesta, după ce a prezis Revoluţia din 1989 a spus că după o anumită perioadă România va fi ocupată de trei ţări: Rusia, Ungaria şi Bulgaria. 

Cornel SABOU

Niciun comentariu: