miercuri, 19 februarie 2014

Raportul Comisei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 (VII)

ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIEI INTERNAŢIONALE ÎN DECLANŞAREA ŞI DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989 (2) - continuare

Planul de intervenţie militară străină în Revoluţia Română

Sub titlul „Răzbunarea hienelor roşii ale lui Ceauşescu” ziarul flamand „Blik” din 27 decembrie 1989, afirma cifra  de 100 mii morţi, iar cu referire la osuarul din Timişoara relatează „mai mult de 4 mii de oameni au fost aruncaţi într-o groapă uriaşă. Le-au fost scoase hainele de pe ei, smulse inelele, furate ceasurile şi alte bijuterii. Înainte de a fi mitraliaţi, li se legau mâinile şi picioarele cu sârma ghimpată, corpurile erau torturate, organele genitale smulse sau contuzionate. Mulţi au fost aruncaţi de vii în groapă, apoi omorâţi cu apă fierbinte. După fuga securiştilor cadavrele au fost deshumate. Numai în oraşul Timişoara unde a început insurecţia, au pierit 12 mii de cetăţeni. Securitatea a împuşcat cei 800 de copii. Printre ei, 45 asistau la un spectacol de teatru de păpuşi. Mitralierele i-au secerat. Medicii chirurgi fac operaţii pe bandă rulantă. Dar – zice un medic disperat – oamenii mor în mâinile noastre. Nu mai avem rezerve de sânge. Bestiile de la securitate au făcut rezervele noastre inutilizabile. Trebuie să ne ocupăm de 50 mii de răniţi.”
„Le Soir” din 28 decembrie 1989 relatează: „mai multe victime au fost torturate şi iradiate timp de mai multe minute cu raze X, iar altele au fost  asasinate cu arme chimice”.
Astăzi adevărul este cunoscut. A fost vorba de o monstruoasă campanie de minciuni dusă de comun acord de mass-media Occidentală şi de agenţii de presă reformatoare din est. Scopul lor în România era, să asmută masele pentru generalizarea revoluţiei în toată ţara, iar în Occident se urmărea reuşita unei enorme campanii de propagandă contra comunismului şi pregătirea spiritelor aşa cum sugera Ronald Dumas, ministrul francez de externe „pentru datoria de a interveni". Cetăţeanul român victimă sau criminal, devenea odios.
Minciuna descoperită a obligat mass-media Occidentală să îşi asume responsabilitatea acestor „erori” pe seama agenţiilor de presă est-europene „neobişnuite” cu „libertatea presei recent descoperită”. Deci de vină au fost până la urmă romanii, ungurii, sârbii.
Oricum o vină purtăm şi noi. Transmiterea la TV a procesului şi execuţiei celor doi dictatori. Nu vrem să comentăm acum graba procesului şi a execuţiei dar trebuie să acordăm atenţia cuvenită modului în care caseta a ajuns în Occident. Dacă până în acel moment opinia publică mondială ne era extrem de favorabilă, odată cu apariţia procesului pe ecranele TV-urilor din lumea întreagă începea clar acţiunea de defăimare a revoluţiei („o minciună de talie mondială”) şi respectiv o denigrare a întregului popor român. Poate că exageram dar, noi credem că procesul şi execuţia, prost filmate, au pornit un al doilea scenariu de îndepărtare a simpatiei mondiale provocată de revoluţia română şi care, ar fi ridicat ţara noastră înaintea tuturor altor ţări foste socialiste, care şi-au rezolvat revoluţiile de catifea sau de bumbac în cea mai discretă şi bună înţelegere. Rezultatul îl simţim şi astăzi când din toate aceste ţări, noi am rămas în opinia presei mondiale, o ţară neocomunistă sau criptocomunistă cu toate consecinţele care decurg. Mai credem, de asemenea, că barbarizarea porului român avea ca scop cea de a III-a încercare de război civil în România revoluţionară. Între românii setoşi de sânge şi biata populaţie minoritară maghiară, şi deci necesitatea unei intervenţii internaţionale. Să revenim la decembrie 1989:
Conform opiniilor ziarului Wall Street Journal (11 ianuarie1990) Radio Europa Liberă, post emiţător CIA (buget 250 milioane dolari pe an) a avut în România o influenţă mai mare decât în oricare altă ţară. „Când masacrele de la Timişoara au început – notează ziarul bursei americane – posturile emiţătoare străine au difuzat informaţia conform căreia anumite cadre ale armatei refuzau să se supună ordinelor. Această informaţie a contribuit la amplificarea revoltei şi a încurajat oamenii să-şi rişte vieţile pe străzi. Secţia română a Europei Libere emitea fără întrerupere. Foştii agenţi ai Securităţii care trăiau în Occident dădeau la iveală informaţii care permiteau să fie localizate tunelurile subterane secrete.
Dacă totuşi din zecile de ziarişti,unii au încercat să spună adevărul, cu referire la numărul victimelor, atunci redacţiile respective le-au anulat reportajele sau au amplificat cu bună ştiinţă cifrele (Le Soir din 17.02.1990) iar Le Nouvel Observateur (05.04.1990) remarca faptul că a devenit  tradiţie ca redacţiile „să facă jocul moderator faţă de emoţiile brutale” culese de ziarişti la faţa locului, dar „în cazul României s-a întâmplat contrariul."
De ce au fost necesare aceste minciuni în mare majoritate la adresa securităţii? Pentru a angaja poporul în lupta împotriva ei.
Dar ce putem spune când însăşi televiziunea noastră care a arătat revoluţia în direct, ne creează o viziune de război civil care mira şi pe străini. Astfel, Michele Costex care dirija echipa AFP în timpul evenimentelor din Decembrie, găseşte la venirea sa în ţară un Bucureşti destul de calm, ca şi Guy Sjtbon trimis al săptămânalului Le Nouvel Observateur. Cu excepţia a cinci locuri publice unde se desfăşurau luptele transmise de televiziune, oraşul era absolut intact. Au fost atinse circa 50 de clădiri din care 10 au fost parţial distruse prin foc şi tiruri.
O altă problemă ce considerăm a suscita interes, rezultă şi din imaginea făcută intenţionat de Pacepa (agent CIA) securităţii româneşti. În interviurile date ziarelor Le.Figaro din 16.01.1990 şi La Libre Belgique din 26.121989, prezintă securitatea „ca garda pretoriană servilă în mod absolut cultului ceauşist”. „Trebuia mai întâi să-l protejeze pe Ceauşescu personal, îl urmau pretutindeni, deplasându-se câte 40 mii odată, de la zona din jurul Bucureştiului până la diferite reşedinţe de vară sau de iarnă ale dictatorului”… „Dispuneau de tancuri, elicoptere, arme grele”. Compatrioata noastră, Doina Cornea, declara pentru Die Morgen din 28.12.1989: „Erau mai mult de 1 milion de securişti”, iar după Stelian Tănase de la Uniunea Scriitorilor existau 2.740.000 de agenţi.
Dacă politica independentă dusă de România, la început era susţinută de Occident, după venirea la putere în URSS a lui Gorbaciov, politica românească nu a mai corespuns, lucru ce a determinat boicotarea ţării pe plan economic. Le Monde (15.02.1990) scrie că „strigătul de alarmă era exagerat în raport cu realitatea. Ceauşescu a remarcat că era vorba de o ofensivă mondială care în vest îşi lua revanşa pentru teritoriile pierdute în 1945.”
Concluzia certă era că în est ca şi vest Ceauşescu devenise omul care trebuia doborât. În interior în Decembrie 1989, 95 % din români îşi doreau acelaşi lucru.
De la primele manifestări de la Timişoara şi, noi spunem şi cu mult înainte, corespondenţii Glasnosti-ului, împreună cu Europa Liberă şi alte componente ale mass-mediei au făcut totul pentru a amplifica situaţia internă, pentru a scoate în stradă o mulţime cât mai numeroasă, pentru a diviza armata, pentru a distruge completamente securitatea şi celelalte organe de opresiune care cunoşteau metodele şi procedeele folosite, urmărindu-se de fapt un război civil. Comportamentul armatei, al manifestanţilor şi chiar al securităţii, a stricat toate planurile externe.
„Minciunile folosite de mass-media străină; nu diferă cu nimic de dezinformarea fascistă. Ceauşescu a fost răsturnat printr-o acţiune convergentă din est şi din vest. Complotiştii aveau nevoie de asasinat şi minciună pentru a putea atribui României în viitor statut de nouă semicolonie.” (Michel Mommerency – ziarist la ziarul Solidoire, Bruxelles). Deci după părerea unora poporul român nu a jucat nici un rol. Este un mare neadevăr.
Ne vom opri aici cu această sumară selecţie de informaţii şi opinii, culese din diferite domenii inclusiv ale mass-mediei internaţionale, dar nu înainte de a ne îngădui să formulăm, unele consideraţii.

În baza unui plan conceput, printr-o acţiune convergentă din est şi vest, mass-media internaţională a urmărit probabil, într-o primă fază, crearea condiţiilor de declanşare a unor acţiuni revoluţionare, între populaţia civilă şi forţele de opresiune, prevăzute a se solda cu pierderi umane şi materiale. În a doua fază slăbirea reciproca a organelor puteri armate a ţării, prin declanşarea unui autentic război civil, între armată şi securitate. În faza a III-a „românii barbari” trebuiau să se întoarcă împotriva etniilor conlocuitoare. Urma firesc o intervenţie străină, de genul celei din Panama sau Iugoslavia, bineînţeles pacifistă, care ar fi trebuit să impună ordinea şi pacea în ţară.
Care a fost în fapt obiectul asupra căruia a acţionat mass-media internaţională:
-        asupra opiniei publice mondiale în general;
-        asupra propriilor naţiuni în special cu diversificare de la o naţiune la alta;
-        asupra diasporei romaneşti;
-        asupra românilor-dizidenţi;
-        asupra populaţiei româneşti din interiorul ţării;
-        asupra naţionalităţilor conlocuitoare.
Acţiunea s-a desfăşurat urmărindu-se probabil următoarele scopuri
-        căderea regimului totalitar ceauşist;
-    demascarea, odată în plus, a sistemului comunist, cruzimilor şi atrocităţile de care era capabil, paralelizarea lui cu nazismul, în scopul creării unei stări de spirit repulsive şi crearea condiţiilor scoaterii lui în totalitate, din istoria omenirii;
-       barbaria poporului român, care a fost capabil de asemenea atrocităţi „măcel, genocid” înfăptuite de armată si diabolicele procedee folosite de organele de opresiune ale miliţiei şi securităţii;
-        învrăjbirea şi dezbinarea diasporei româneşti, lansarea ei în activităţi destabilizatoare;
-        realizarea de panică şi haos creându-se condiţii de declanşare a unui război civil în întreaga ţară;
-       învrăjbirea naţionalităţilor conlocuitoare, pe fondul drepturilor omului dirijarea lor pe direcţii violente, pe răzbunare şi intoleranţă. Renaşterea visurilor imperiale şi a uniunilor statale de mult apuse. Şi toate acestea asupra României. De ce?
Fiindcă România era şi este o ţară de mărime mijlocie, cu un important potenţial economic şi militar, dispusă într-o zonă geografică de importanţă strategică deosebită, era singura ţară care îşi mai permitea o anumită independenţă şi de o parte şi de alta. În lume şi în special în Europa, nu este loc pentru prea multe naţiuni mari. Sunt necesare state mici, dependente de cele mari.
Câţi morţi au fost în Panama, în Afganistan sau în Cecenia? Nu se ştie precis şi nici informaţiile mass-mediei nu au spus. Erau în joc interesele celor mai mari forţe ale lumii. Deci discreţie. Dar în România, în special la Timişoara, precizia a fost maxima: 4.632 nici mai mult nici mai puţin.
Având la bază, cum apreciau unii ziarişti, o „monstruoasă strategie a dezinformării”, s-a urmărit barbarizarea poporului român şi a organelor sale de opresiune, la care, trebuie să recunoaştem o contribuţie importantă, a adus şi televiziunea română prin imaginile şi mai ales „informaţiile”emise pe postul naţional.
Este remarcabilă „regia” făcută de un redactor a unei televiziuni venite  la Timişoara, care în complicitate cu unii aşa-zis revoluţionari au dezgropat cerşetori morţi la Timişoara şi i-au filmat. Astfel, au fost prezentate lumii întregi imagini cu morţi legaţi cu sârmă ghimpată şi o femeie cu un copil mic mort deasupra ei. Femeia murise dintr-o comă alcoolică, iar copilul fusese luat dintr-o morgă a unui spital.
Vom încheia acest capitol, cu convingerea ferma, că Revoluţia din Decembrie 1989, este opera poporului roman şi nu un produs de import al instituţiilor de informaţii în mass-media din străinătate. Este de datoria noastră însă să conştientizăm întregul popor şi să-i dăm descrierea faptelor aşa cum au fost, totodată să-i dăm încrederea că el este singurul autor al dărâmării regimului tiran ceauşist.
„În 1989 cele două mari puteri la Malta sau în alta parte, au căzut de acord asupra urgentării problemei româneşti (aflată sub influenţa sovietică, încă de la Yalta). Această acţiune a acoperit întâmplător acţiunea din Panama făcută de SUA. Aceste două acţiuni trebuiau să rezolve interesele „directe ale celor două mai puteri; în acest sens SUA a acordat tot sprijinul informaţiei de care dispunea acţiunilor din România. Ceva însă nu a reuşit conform planului şi aşa a început acţiunea de defăimare nu numai a revoluţiei, ci a României în general. Sigur că aici a intervenit şi neprevăzuta cădere a URSS-ului şi a lui Gorbaciov. Balanţa a trecut de partea „serviciilor” de peste Ocean dar un nou adversar intra în scenă: „reprezentanţii Europei”. „România trebuia blamată, slăbită, sărăcită pentru a putea fi mai uşor introdusă sub o alta formă de influenţă politică şi economică. Dar, dispariţia URSS nu a desfiinţat interesul acestui imperiu asupra României. Iată-ne din nou, pentru a câta oară în istorie în faţa a trei puteri. Care va fi viitorul ţării noastre ? Depinde de noi, de conştiinţa noastră dar mai ales de hotărârea fermă de care trebuie să dăm dovadă. Nu vom învinge decât uniţi şi alături de popor aşa cum am fost în decembrie 1989” (Din declaraţia senatorului Sergiu Nicolaescu).
va urma

Niciun comentariu: