joi, 7 februarie 2013

Africa de Sud, noul El Dorado pentru emigranţii români

Africa de Sud este o ţară condusă de un membru al tribului Zulu care are autostrăzi mai mari decât în SUA şi salariul mediu de aproape o mie de euro, plus o economie în plină dezvoltare. Este o altă ţară în care românii se refugiază şi nu o fac degeaba. Un medic român care a lucrat 23 de ani în România şi 19 ani în Africa de Sud încasează acum două pensii: 800 lei de la Bucureşti şi aproape 1.000 euro în statul african! Nu mai spun că în momentul intrării în pensie, medicul a primit din partea statului african o plată bonus de 100.000 dolari!
Africa de Sud este o altă probă că în ciuda unui trecut extrem de zbuciumat (n-au trecut mulţi ani de la abolirea regimului de apartheid!) un stat bine administrat se poate ridica pe culmile unei economii stabile, prospere şi poate genera bunăstare pentru propriul popor! În Africa de Sud se poate, aşa cum se poate în mai toate statele lumii. În România încă nu se poate...
Dacă vreţi să vă completaţi cunoştinţele generale despre statul Africa de Sud citiţi materialul de mai jos. Veţi descoperii o ţară fantastică şi modernă, în ciuda faptului că este populată doar de 10% albi europeni. O "revoluţie" a triburilor de negri care a dus şi ridicat statul african printre cele mai prospere state ale lumii! (Cornel SABOU)


Capitale
Cape Town (legislativă)
Pretoria (administrativă)
Bloemfontein (judiciară)
Cel mai mare oraş: Johannesburg
Limbi oficiale: afrikaans, engleză, zulu, xhosa, swazi, ndebele, sotho de sud, sotho de nord, tsonga, tswana, venda
Sistem politic actual:
 - Preşedinte Jacob Zuma (Jacob Gedleyihlekisa Zuma - n. 12 aprilie 1942 - este un om politic sud-african, originar din etnia zulu. Din data de 9 mai 2009 este preşedintele Republicii Africa de Sud, fiind ales de parlament în urma victoriei Congresului Naţional African în alegerile generale din 2009 - foto dreapta)
 - Vicepreşedinte Kgalema Motlanthe
Independenţă:
- faţă de Marea Britanie declarată 31 mai 1910
- proclamată republică pe 31 mai 1961
Suprafaţă
 - Total: 1.221.037 km² (locul 25)
 - Apă (%): neglijabil
Populaţie:
 - Estimare 2012, iulie: 48,810,427 (locul 24)
 - Recensământ 2001: 44,819,778 
 - Densitate: 41.4 loc/km² (locul 169)
PIB (PPC) estimări 2011
 - Total: $555.134 billion 
 - Pe cap de locuitor: $10,973 
PIB (nominal) estimări 2011
 - Total: $408.074 billion 
 - Pe cap de locuitor: $8,066 
Gini (2009): 63.1 (foarte ridicat) 
IDU (2011): 0.619 ▲ (mediu) (locul 123)
Monedă: Rand (R)
Prefix telefonic: +27
Domeniu Internet: .za
Fus orar: UTC + 2

Africa de Sud este o ţară aşezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2.798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana şi Zimbabwe, la est cu Mozambic şi Swaziland, în timp ce Lesotho este o ţară independentă complet înconjurată de Africa de Sud. Africa de Sud este stat multietnic.
Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai bine de 100.000 de ani. La data sosirii primilor europeni, populaţia indigenă reflecta valurile de popoare migratoare sosite din diferite părţi ale Africii, noii veniţi devenind majoritari. Cele mai importante comunităţi erau xhosa şi zulu.
În 1652, la 154 de ani de la descoperirea Capului Bunei Speranţe de către Bartolomeu Diaz, Compania Indiilor Olandeze de Est a înfiinţat un punct de reaprovizionare pe locul a ceea ce urma să devină Cape Town. Cape Town a devenit o colonie britanică în 1806. Colonizarea europeană a luat avânt în anii 1820, când burii (la origine:olandezi, francezi, germani) şi britanicii au colonizat nord-estul ţării. La această dată, au apărut conflicte pentru teritoriu între colonişti şi xhosa şi zulu.
Descoperirea diamantelor şi, mai târziu, a aurului a declanşat conflictul cunoscut sub numele de războiul anglo-bur, burii şi britanicii au luptat pentru controlul minereurilor din Africa de Sud. Deşi burii au fost învinşi, britanicii au acordat o autonomie limitată Africii de Sud în 1910 când a devenit dominion al coroanei. De-a lungul anilor, burii şi britanici au instituit segregaţia rasială, aceasta a fost în cea mai mare parte informală, deşi existau unele legi care au fost adoptate pentru a controla circulaţia populaţiei negre. În republicile burilor, începând cu Convenţia de la Pretoria (capitolul XXVI), şi, mai apoi, datorită guvernului Africii de Sud, sistemul s-a transformat în segregare instituţionalizată, cunoscută mai târziu sub numele de apartheid, aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială. Africa de Sud a obţinut independenţa politică în 1961, când a fost declarată republică. Guvernul a legiferat continuarea apartheid-ului, în ciuda opoziţiei atât din ţară, cât şi din afara acesteia. În 1990, guvernul sudafrican a început negocierile care au condus la dezmembrarea legilor discriminatorii şi la alegeri democratice, în 1994. Ţara a revenit apoi în Commonwealth.
Africa de Sud este cunoscută pentru diversitatea sa de culturi, limbi şi credinţe religioase. Unsprezece limbi oficiale sunt recunoscute în Constituţia Africii de Sud. Limba engleză este limba cea mai folosită în sferele comerciale, oficiale şi publice; cu toate acestea, este pe locul cinci între limbile materne. Populaţia Africii de Sud este de o mare diversitate etnică, cu cele mai mari comunităţi de albi, indieni şi mulatri de pe continentul african. Cu toate că 79,5% din populaţia Africii de Sud este neagră, aceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de grupuri etnice care vorbesc diferite limbi bantu, dintre acestea nouă având statut oficial. Un sfert din populaţie este în şomaj şi trăieşte cu mai puţin de 1,25 $ pe zi. 
ISTORIE
Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi de boşimani, de hotentoţi, iar apoi de populaţia bantu
Colonizarea a fost începută de olandezi; la data de 6 aprilie 1652 s-a întemeiat Colonia Capului, când olandezul Jan van Riebeeck, în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est (olandeză :Vereenigde Oostindische Compagnie, COV), a înfiinţat un port de reaprovizionare pentru corăbiile companiei. Pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea a crescut constant numărul de colonişti şi aceştia şi-au extins controlul în zona Capului. Datorită extinderii ariei controlate de europeni, s-a ajuns la confruntări cu populaţiile indigene, în special xhosa.
Regatul Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Speranţe în 1795, folosindu-se de Revoluţia franceză ca pretext. Având în vedere interesele sale strategice din Australia şi India, Marea Britanie a dorit să folosească Cape Town ca un port intermediar pentru lungile călătorii ale comercianţilor săi. Britanicii au cedat Cape Town Ţărilor de Jos în 1803, dar după aceea Compania Olandeză a Indiilor de Est a dat faliment, a dispărut în cele din urmă şi influenţa comercianţilor din Ţările de Jos. Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în secolele 18-19 de buri şi de englezi, aceştia şi-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al secolului 19, burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal şi Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902).
În 1910, se creează Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal şi Transvaal, care participă la primul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliaţilor. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Naţiunilor şi, mai târziu, de O.N.U. În anii postbelici, autorităţile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând apartheid-ul. La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală şi s-a retras din Commonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid şi a ignorării rezoluţiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974 să suspende participarea delegaţiei autorităţilor sud-africane la lucrările sale. Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) şi a proclamării independenţei Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri împotriva republicilor Zimbabwe, Botswana şi Zambia (1986), pe care le-a acuzat că sprijină mişcarea SWAPO (Namibia) şi Congresul Naţional African. Amploarea mişcărilor de protest ale populaţiei de culoare a determinat introducerea stării de urgenţă pe întreg teritoriul (12 iunie 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internaţională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un şir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Naţional African. În 1991, s-a adoptat o legislaţie prin care apartheid-ul a fost abandonat.
GEOGRAFIE
Relieful
Relieful Africii De Sud se împarte în douǎ zone. Prima este formatǎ din podişuri predominante în roci bazaltice, cu altitudini medii de 550-1000 m. Cel mai extins dintre acestea este Podişul Veld (alcǎtuit din High Veld în est, cu altitudini medii de 1500-2000 m şi Middle Veld în vest, cu altitudini medii de 500-700). A doua regiune a reliefului este formatǎ dintr-o unitate montanǎ alcǎtuitǎ din sistemul muntos Great Escarpment, care mǎrgineşte podişurile spre litoral. El se terminǎ cu Munţii Scorpiei (Drakensberg) în est; cele mai însemnate sunt vf. Njesuthi cu 3408 m, şi vf. Cathin Peak - cel mai înalt vârf montan - cu 3657 m. În partea de nord a Munţilor Scorpiei se află canionul râului Blyde, extrem de spectaculos, al treilea ca mărime pe glob. La nord de fluviul Orange este un sector al deşertului Kalahari - cu câmpiile lui de dune şi cu vegetaţia sǎracǎ - cu altitudini medii de 900-1100 m. În vestul ţării se aflǎ o parte din sudul deşertului Namib. Dupǎ el se întinde de-a lungul coastei (60 km) o câmpie litoralǎ. Malurile - de la graniţa cu Mozambic din est, până la fluviul Orange din vest - sunt în majoritate înalte, stâncoase şi abrupte, presărate din când în când cu golfuri (Sf. Elena) şi cu peninsule (Capul Bunei Speranţe, Capul Acelor).
Clima
Clima în interior este caldă şi umedă vara, dar secetoasă şi blândă iarna. Precipitaţiile scad spre vest, iar podişul este semiarid în mare parte din West Cape. De-a lungul coastei de vest se întinde zona foarte secetoasă a deşertului Namib. În zona Cape Town verile sunt calde şi secetoase, iar iernile calde şi umede. Deşi situată, în cea mai mare parte, în zona climei tropicale, clima Africii de Sud diferă mult de cea a Saharei. Deşertul propriu-zis nu se întâlneşte decât pe o fâşie îngustă în lungul Oceanului Atlantic (Namib), adăpostită de podişuri înalte. Umiditatea creşte spre est si nord-est, datorită caracterului musonic pe care îl îmbrăcă alizeul de sud-est, ce bate în timpul verii australe dinspre Oceanul Indian. Regiunea Cap are un climat mediteranean, cu ploi de iarnă.
Hidrografie
Reţeaua hidrografică este slab dezvoltată şi are o scurgere periodică, cu excepţia râurilor care drenează regiunile estice şi Cap. Principalele cursuri de apă sunt Zambezi şi Limpopo, care se varsă în Oceanul Indian, şi fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km)care debuşează în Oceanul Atlantic. Acestea au repezişuri şi cascade - între care faimoasa Victoria, pe Zambezi -,şi, ca urmare, un potenţial energetic ridicat.
Vegetaţie
Vegetaţia tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deşert si semideşert. Savanele se prelungesc din podişurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul ţării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare şi tufişuri. În vest apar fâşii de vegetaţie dispuse aproape paralel cu ţărmul: deşert (Namib), stepe şi asociaţii de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetaţie mediteraneană bogată, cu numeroşi arbuşti veşnic verzi.


Economia Africii de Sud este o economie de piaţă funcţională. Africa de Sud este ţara cu economia cea mai dezvoltată din Africa, bazată pe exploatarea şi prelucrarea unor resurse minerale extrem de variate şi bogate şi dispunând de o infrastructură modernă (inclusiv financiar-bancară).
În afară de faptul că deţine cvasimonopolul unor rezerve minerale (peste 4/5 din rezervele mondiale de mangan, 2/3 din cele de platină, peste 1/2 din cele de aur şi crom) şi al producţiei în domeniu, Republica Africa de Sud este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu ş.a.) etc.
Industria prelucrătoare, bine dezvoltată şi variată, concentrată în 4 mari regiuni industriale: Transvaal (minerit, metalurgie, construcţia de maşini ş.a.), Cape (rafinarea petrolului, industria alimentară şi uşoară), Port Elizabeth (metalurgie, mijloace de transport, textile ş.a.) şi Pretoria (autovehicule, industrie chimică, alimentară etc).
Agricultura (5% din PIB, c. 30% din populaţia activă, 1999), cu o mare varietate de situaţii (de la ferme ultramoderne, la agricultura de subzistenţă), prezintă un echilibru între cultura plantelor (cereale, trestie şi sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, citrice, viţă de vie) şi creşterea animalelor (ovine - locul 1 în Africa, ca efective şi ca producţie de lână -, apoi caprine, bovine şi porcine). Balanţa agricolă este excedentară, Republica Africa de Sud fiind unul dintre principalii exportatori mondiali de produse agricole.
Reţea de transport bine dezvoltată (30% din reţeaua feroviară şi, respectiv, 45% din parcul de autovehicule ale Africii), porturi active şi aeroporturi internaţionale ce asigură legături cu restul lumii. Balanţă comercială constant excedentară, principalii parteneri fiind Marea Britanie, SUA, Italia, Germania, Japonia.
Turismul, legat prioritar de vizitarea numeroaselor zone naturale ocrotite, contribuie, de regulă, cu aproape 3 md. $/an la veniturile ţării.
Monedă: Rand (ZAR)
An fiscal: 1 aprilie - 31 martie (guvern); 1 martie - 28/29 februarie (privat)
Statistici
PIB: 357,4 mld. de $ (2010) (nominal; 29); 524,6 mld. de $ (2010) (PAC; 25th)
PIB pe cap de locuitor: 7.158 $ (2010) (nominal; 71); 10.498 $ (2010) (PAC; 77th)
Populaţie sub limita sărăciei: 35,7% (2006 est.)
Forţă de muncă: 17,32 milioane active (2009 est.)
Forţa de muncă după ocupaţie: agricultură: 9%, industrie: 26%, servicii: 65% (2007 est.)
Şomaj: 24% (2009 est.)
Principalele industrii: minerit (cel mai mare producător de platină, aur şi chromium), ansamblări de automobile, prelucrarea metalelor, maşinării, textile, fier şi oţel, chimică, îngrăşăminte, alimentară, repararea vaselor comerciale
Comerţ exterior
Export: 67.93 mld. de $(2009 est.)
Bunuri exportate: aur, diamante, platină şi alte materiale şi minerale, echipamente şi utiliaje
Parteneri de export: Japonia 11.1%, SUA 11.1%, Germania 8%, Marea Britanie 6.8%, China 6%, Olanda 5.2% (2008)
Import: 70.24 mld. de $(2009 est.)
Bunuri importate: echipamente şi utiliaje, chmicale, produse petroliere, instrumente ştiinţifice, produse alimentare
Parteneri de import: Germania 11.2%, China 11.1%, SUA 7.9%, Arabia Saudită 6.2%, Japonia 5.5%, Marea Britanie 4% (2008)
Investiţii străine directe: 125.7 mld. de $ (31 decembrie 2009 est.)
Datorie externă brută: 73,84 mld. de $(30 iunie 2009 est.)
Clasificare
Standard & Poor's: A (domestic), BBB+ (străin), A (T&C Assessment)
Perspectivă: Stabilă[3]
Moody's: A3
Perspectivă: Stabilă
Fitch: BBB+
Perspectivă: Stabilă
Rezerve: 49,287 mld. de $ (martie 2011)
POPULAŢIA
Africa de Sud are între statele africane cea mai numeroasă populaţie indiană şi populaţie albă de origine europeană. Ţara a devenit patria unor popoare numeroase din Africa, Asia şi Europa (buri) care provin, in mare parte, din Marea Britanie si Olanda.
Populaţia de culoare provenită din alte regiuni sunt numiţi „Khoisan” fiind urmaşii sclavilor care au fost aduşi majoritatea din coloniile olandeze din India de est.
Acest stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare şi asiatici) se pot simţi şi în prezent urmele politicii de discriminare rasistă (de Apartheid prin separarea raselor) din trecut.
Procentul cel mai mare din numărul populaţiei îl reprezintă populaţia neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi şi Ndebele, procentul populaţiei de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt europeni veniţi prin secolul XVII, populaţia numită de culoare (8,9 %) sunt de provenienţă africană foarte diferită care au fost aduşi ca sclavi. Populaţia de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost aduşi pe plantaţiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, ei trăiesc mai ales în provincia KwaZulu-Natal.
73,52% din numărul populaţiei sunt de religie creştină (catolici, protestanţi sau anglicani). Cei care practică religii tradiţional-etnice indigene sunt în număr de peste 6 milioane(aprox.15%). Musulmanii reprezintă 1,45% din numărul populaţiei, Hinduşii 1,25%, adepţii Credintei Bahá'í 0,5%, Evreii 0,17%, Budiştii şi cei care urmează una din religiile tradiţionale chinezeşti reprezintă la un loc 0,03 din totalul populaţiei, iar 3,2 milioane(aprox. 8,08%) se declară nereligioşi.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Africa de Sud:
Parcul natural din zona umedă Sainte-Lucie (1999)
Robben Island (1999)
Siturile fosilifere cu hominizi de la Sterkfontein, Swartkrank, Kromdraai şi din împrejurimile acestora (1999, 2005)
Parcul natural Drakensberg (Qathlamba) (2000)
Peisajul cultural din Mapungubwe (2003)
Arealul protejat din regiunea Cap Floral (2004)
Domul Vredefort (2005)
Peisajul cultural şi botanic de la Richtersveld (2007)

Ambasada Africii de Sud în România (Embassy of South Africa)
Cancelaria: Str. Stirbei Voda 26-28, etaj II,
Cladirea Union International Business Center,
Sector 1, Bucuresti
Telefon: (0040-21) 313 37 25; 313 37 35; 313 37 85; (40) 0723  547 111
Fax: 313 37 95
E-mail: oosthuizen.gertruida@gmail.com
Program de lucru Sectia Consulara: luni-vineri 9.00-12.00 
Program de lucru Ambasada: luni-joi 8.30-17.00; vineri 8.30-14.00

Ambasada României în Africa de Sud
Adresa
117 Charles Street, Brooklyn, 0181 P.O. Box 11295, Hatfield, 0028.
Pretoria
Telefon: 0027-12-4606941 / 4606940
Fax: 0027-12-4606947
E-mail: romembsa@global.co.za


Ovidiu Ioaniţoaia

Am ieşit în stradă. Şi tot ceea ce am aflat am aşternut pe hîrtie. Nu mai fusesem de 16 ani aici. S-au schimbat multe lucruri. Am găsit şi români stabiliţi aici. Aveţi povestea aventurii mele urbane în aceste pagini
Am mai fost o singură dată în Sud-Africa, în 1994, pentru Cupa Davis. La putere se afla încă guvernul majoritar alb condus de De Klerk, însă se prefigura succesul în alegeri, primele cu adevărat libere, al Congresului Naţional African, întemeiat şi prezidat de Nelson Mandela. Condamnat la închisoare pe viaţă, dar ieşit din detenţie după 27 de ani, dintre care 18 petrecuţi pe o insulă cu nume de fotbalist olandez, Robben Island, Mandela a cîştigat confortabil scrutinul din iunie 1994, devenind cel dintîi preşedinte de culoare din istoria unei ţări în care populaţia albă reprezintă puţin peste 10 procente. Acum, la 91 de ani, cînd se deplasează în baston, i se spune Madiba, adică Tătucul, Părinţelul, fiind considerat deschizător de drumuri, legendă vie, erou şi simbol. “The anti-apartheid icon”, ca să citez din cotidianul Pretorian News.
Au mult aur şi diamante
Reîntors la Johannesburg, mi-am pus întrebarea dacă localnicii o duc în prezent mai bine decît în urmă cu 16 ani? Greu de răspuns, riscant demers. De notat însă că moneda naţională, randul, valora atunci jumătate de dolar, iar azi înseamnă mult mai puţin. Sînt 9 rand (cuvîntul n-are plural) la euro şi 7,5 la dolar, de aici trebuie pornit orice calcul şi orice comparaţie. Nu înainte de a reţine că salariul mediu lunar al unui sud-african atinge, cu bătaie, 8.000 de rand (890 euro; n.n.). Pare mare şi chiar e. Să nu uităm însă că Africa de Sud e cea mai dezvoltată ţară de pe continent, principala producătoare mondială de aur şi de diamante, de platină şi de uraniu, de crom şi de mangan. La ţară bogată, oameni cu standard ridicat, dovadă că pe şoselele ei, realmente impresionante, circulă aproape jumătate, mai exact 45 la sută, din parcul auto al întregii Africi!
Preţurile pentru albi sînt mai mari
Şi-acum, ca să vă faceţi o părere, haideţi să intrăm împreună în cîteva magazine şi restaurante din zona Johannesburg - Pretoria. În reţeaua comercială Pick’n Pay, accesibilă mai tuturor buzunarelor, kilogramul de găină proaspătă, necongelată, costă 36 de rand, un pachet de unt la 500 de grame 26, o Coca-Cola la 2 litri 14, un kilogram de muşchi de vită calitatea I 21, o cutie cu 15 portocale 15 şi o pîine albă 4, cît o singură varză, mai scumpă din pricină că a început iarna. Evident, în pieţe şi în suburbiile mai sărace, evitate de albi, preţurile sînt mai mici, uneori sub jumătatea celor de mai sus, iar în restaurante, logic, mai ridicate, dar nu exagerat.
Se bea şi se mănîncă ieftin
La “Fabulate”, de pildă, găseşti un şniţel de pui la 35 de rand şi o friptură cu salată la 59, ambele one side dish, la dimensiunile farfuriei. Specializat în pescărie, “Ocean” te îmbie cu fructe de mare, 89 rand porţia, în vreme ce în localurile lanţului “Hunter Hunger”, foarte răspîndit, plăteşti 70 rand intrarea, stai cît vrei şi mănînci cît poţi! Altfel, sud-africanii preferă vinul roşu, cam la 40 de rand sticla, cu 10 rand mai scump decît cel alb. Cele mai renumite podgorii, care exportă şi în România, se află în sud, între Cape Town şi Port Elizabeth. În sfîrşit, benzina se vinde cu 8 rand litrul, iar o vuvuzelă, pentru amatorii de vacarm, costă de la 30 la 80, ultima fiind pictată.
Românii de aici sînt mulţumiţi
În altă ordine de idei, în regiunea Pretoria - Johannesburg există o comunitate românească formată din circa o mie de oameni. Unii au luat cetăţenie, alţii nu, dar cei pe care i-am întîlnit mi s-au părut mulţumiţi că au ales să se stabilească la capătul lumii. Îi mistuie dorul de casă, nu văd de ce m-ar fi minţit, însă se descurcă şi sînt decişi să rămînă. Originară din Călineşti, Teleorman, Alina Niculescu a venit împreună cu soţul în urmă cu 15 ani. Manager într-un magazin de încălţăminte, ia lunar cam 9.000 de rand. Exemplul doctorului O.M.R., a insistat să mă rezum la iniţiale, e şi mai elocvent. Chirurg, a lucrat 23 de ani în ţară şi 19 în Sud-Africa, de aceea încasează două pensii, 800 de lei de la Bucureşti şi 8.800 rand de la Pretoria! În plus, cînd s-a retras, a primit aici şi un bonus de 450.000 rand, la vremea aceea aproape 100.000 de dolari.
Dacă n-ar fi criminalitate, s-ar trăi frumos în Africa de Sud
Să nu vă imaginaţi însă că South Africa e vreun El Dorado, că pe aici umblă cîinii cu covrigi în coadă. Impozitele au crescut, preţurile au crescut, criza nu se simte ca în Europa, dar se simte. Locuri de muncă se găsesc, totul e să vrei să te angajezi. Se construieşte în draci, mai ales autostrăzi, deşi nu ştiu unde mai încap. Şosele ca aici n-am văzut decît în Statele Unite şi nici acolo peste tot. Dacă n-ar fi criminalitatea, provocată mai ales de imigranţi (ar fi 11 milioane la o populaţie de 45!), majoritatea clandestini, chiar ar fi o plăcere să trăieşti în Africa de Sud. Dar nici aşa, ca să fiu sincer, nu-i deloc rău.



Un comentariu:

n spunea...

Superb articolul!
Si noi am lansat www.rompedia.com
"Pentru ca si romanii din strainatate merita un forum de discutii !"
Astept sa se inregistreze gratuit si sa scrie pe forum toti cei 4.000.000 de romani aflati in strainatate !
Intra si tu si inregistreaza-te gratuit !