Pe faţa lui Aiacoboaie...

Dragă Aiacoboaie,
În "Glasul MM" de azi, vineri 30 martie 2007, ai avut onoarea de a publica un editorial. Te felicit, probabil e primul (şi ultimul) editorial pe care l-ai publicat în întreaga ta carieră jurnalistică! Faptul că ai "sărbătorit" acest eveniment dedicând creaţia ta lui Cornel Sabou e un fapt care ţine de un soi de frustrare pe care o înţeleg. Pentru orice cititor al "Glasului" este evident că te-ai străduit mult, ai dat - cum se spune - tot ce ai p(f)utut. Te-am citit, cu milă, de la început până la sfârşit... Şti care a fost prima amintire care mi-a revenit în minte? Vocea ta linguşitoare din perioada de început a televiziunii Alpha TV, când nu mă scoteai din apelative de genul "maestre", "profesore" etc... În memoria acelor momente frumoase, când pentru tine eram un fel de idol de presă, voi încerca să-ţi dovedesc faptul că nu te-ai înşelat, că am fost şi am rămas (cel puţin pentru tine) un maestru şi un profesor...
Aşadar, limbă de cur de câine ce eşti, tu care ai supt pule de la toţi milionarii de pe aici, din Maramureş, să şti de la mine că nu te plânge nimeni! Ai plecat din Maramu', ai fost izgonit de aici pentru că aşa suntem noi, maramureşenii, neiertători cu jigodiile. Dacă ne superi o dată te iertăm, a doua oară te mai înţelegem, dar a treia oară e prea mult! Şi nu ne mulţumim doar să te-njurăm sau să-ţi dăm şuturi în fund ci te aruncăm cât colo, ca pe-o măsea stricată, ca pe-un gunoi de preţ ce eşti! Cândva, nu de mult, a mai încercat unul (cred că Vadim îi zice) să mă înjure aşa, ca la uşa cortului. Nici o problemă, mi-am zis, dacă tot sunt maestru trebuie să reacţionez pe limba lui... Urmarea? I-am dedicat un material care cred că şi acum stă undeva în arhiva lui la loc de cinste! I-am închis gura măscăriciului şi l-am făcut de groaza târgului. De atunci şi-a băgat minţile-n cap şi a stat în banca lui... Tu eşti departe de nivelul intelectual al lui Vadim şi asta se vede din scriitura ta!
Mi-amintesc de vremea în care erai la Alpha TV. Tu îţi mai aminteşti? E postul care a ajuns în faliment din cauza ta! Dar de AXA TV? Acolo te luptai cu Creţ care din voi să vă băgaţi amantele pe ştiri. Încercai şi tu să fi bărbat, dar nu prea te descurcai la partea cu sexul! Uite, am auzit o poveste interesantă şi vreau neapărat să ţi-o (s)pun...
Cică ţi-a fost băgată pe gât o tipă mişto, tânără, liceancă şi prietenă cu un bişniţar. Tu ai pus botu la ea instantaneu şi - ca orice fraier care se respectă - ai vrut s-o iei de nevastă. Ţi-ai găsit şi naş, pe cine altul decât pe Marian Ilea zis "Limbă de Aur". Într-o dimineaţă, pe terasa unei pizzerii din Baia Mare, făceai calcule pizdoase despre cum o să te măriţi tu cu fata aia, aşa fără să ai actele necesare! Ce se-ntâmplase oare? Nu-ţi ieşise încă schimbarea de nume? A venit "naşul" tău să te salveze... A zis Limbă de Aur că ştie el nişte primari care ţi-ar oficia slujba de înmormântare - pardon - de cununie fără să ceară acte. Şi-aţi mers în Baia Sprie, la Barbulovici. Ăsta, primar cu ceva vechime, n-a pus botu la vrăjeala voastră şi a refuzat să-ţi facă o nuntă cadou. Ofuscat, Marian te-a făcut pachet şi aţi mers direct în Tăuţi, la "micul Băsescu", Tony Ardelean. Aţi crezut că aţi scăpat de dracu, dar aţi dat de mă-sa! Tony a spus din prima: "bă, voi îmi întindeţi o cursă, hai plecaţi de-aici". Şi nemăritat ai rămas, fraiere coclit ce eşti! Dar partea frumoasă abia urmează... Tu şi Marian îi pregătiseşi tipei o faină carieră jurnalistică, undeva prin redacţia Glasului... După eşecul cu primarii, fata de liceu te-a lăsat baltă şi s-a dus la prietenul ei (ţi-l aminteşti?, bişniţarul!) căruia i-a spus: "Ia-mă frate de la ăsta că m-am săturat. N-are nici măcar buletin şi nici nu ştie fute. De ce naiba să mai stau cu el?" Şi dusă a fost... Acuma, Aiacoboaie dragă, spune sincer: nu-i aşa că încă mai ai amintiri cu ea? O regreţi? Ei, fiţi-ar mutra a dracului să-ţi fie, gata, te-ai lins pe bot! N-o mai pupi cât trăieşti! Ce a fost a fost... şi n-o să mai fie! Când naiba o să mai ajungi tu director de televiziune ca să ţi se pună-n poale nişte gagici? Acuma, că ai ajuns pe drumuri, mai te du şi prin gară... Găseşti pe-acolo nişte borâturi bune de faţa ta, nici o grijă...
Ca un nefutut ce eşti, te legi şi tu de familia mea, de nevastă, de mamă, de copii... Ştiu că nu poţi discerne de aceea nici n-am pretenţii de la tine. Cu Marian era altceva, el avea totuşi ceva vocabular, cu el chiar îmi plăcea să mă duelez, dar cu tine, jigodie... cu tine ce să fac? Cum să te mai bag în seamă? Te bag - eventual - într-un WC şi trag apa după tine, deşi ştiu că nici apa nu te poate spăla. Pentru că fiinţa ta întreagă pute, e o mizerie greţoasă, un putregai urât şi o balegă de vacă... Cu capu tău chel ca fundul unei prostituate, cu moaca ta de beţiv ordinar nu poţi ieşi în lume decât mascat, ca nevasta lui Bin Laden.
Mai pomeneşti de puşcărie... şi tu, şi naşu tău... O tot daţi înainte, puşcărie-n sus, puşcărie-n jos. Un medic psihiatru ar putea să vă pună imediat un diagnostic. Eu n-am să zic decât că respectaţi tiparul de comportament al omului care se teme de închisoare mai ceva decât de moarte. Probabil, voi credeţi că dacă aţi ajunge acolo aţi fi violaţi, bătuţi, schingiuiţi etc... De aici şi groaza cu care scrieţi când vorbiţi de puşcărie, de aici şi "bucuria" pe care o aveţi când aflaţi că un om poate ajunge acolo. Să vă spun ceva, amândorura... Puşcăria nu e - în realitate - sperietoarea pe care o vedeţi voi prin filmele americane. Acolo, după gratii, se află oamenii simplii din societatea noastră, care n-au avut suficiente relaţii pentru a scăpa de condamnări, care au murit de foame în libertatea asta tip junglă, care vă sunt vouă - poate - vecini sau consăteni sau care v-au fost cândva. Sunt oameni - majoritatea - amărâţi, bătuţi de soartă, nu de Dumnezeu! Eu am fost acolo şi - după cum vedeţi - am ieşit întărit, puternic şi capabil să vă fac vouă nopţi albe! Dacă va trebui voi merge din nou şi nu va fi nici o problemă. Spre deosebire de tine, eu sunt bărbat şi am sânge-n instalaţie ca să-mi înfrunt soarta. Eu am ales drumul acesta în viaţă şi nu plâng pe umărul nimănui, ba dimpotrivă! Dar ce vorbesc cu tine, tu nu şti ce înseamnă "a alege"... Ai auzit de George Coşbuc? Nu, George Coşbuc în afară de faptul că e o stradă a mai scris şi poezii când se plictisea. Una din ele se numeşte "Decebal către popor". Îţi citez un vers-două (şti ce sunt astea?, of...): "Totuna e dac-ai murit flăcău sau moş-ngârbovit/Dar nu-i totuna leu să mori/Sau câine-nlănţuit!" Da, mortăciune, după cum vezi, există pe lumea asta şi oameni care aleg cum să "moară"! Pentru că e singura alegere importantă pe care poţi să o faci în viaţă! Nu poţi decide când să te naşti, asta e treaba părinţilor tăi şi nici cum să trăieşti... aici eşti "victima" anturajului, a educaţiei primite în familie etc... Nu poţi alege locul în care apari pe pământ şi nici cine să fie şef de stat în secunda naşterii tale. Poţi, în schimb, alege cum să mori! Ca un bărbat adevărat, luptând cu viaţa şi cu împrejurările nefaste, luându-te la trântă cu potrivnicii sorţii tale, ca un leu, sau dimpotrivă poţi alege să fi o târâtoare, un nemernic fără Dumnezeu, şi să mori ca un laş slugarnic, ca un câine-nlănţuit! Da, probabil tu vei fi "liber" mereu, iar eu voi fi "închis" din nou. Diferenţa mare dintre noi, pocitanie, este că eu am ales să "mor" aşa, pe când tu te temi de "moarte"... Rămâi, din partea mea, liber şi-nlănţuit... Eu, de oriunde-aş fi - de aici sau din puşcărie - mă piş pe faţa ta! În curând...

Cornel SABOU

Corin Cherecheş este "lucrat" din interior!

Corin Cherecheş este patronul ziarului cotidian "Glasul Maramureşului". În acelaşi timp, Corin este implicat într-o multitudine de alte afaceri, îndeosebi în cele legate de alcool. De ani buni, în jurul său sunt ţesute o serie de afaceri fantomă, operaţiuni comerciale, bancare şi de altă natură care te pot face să crezi că "respectabilul" consilier al Partidului Democrat este de fapt un miliardar de carton! Aceste aspecte vor fi tratate într-un număr special al ziarului nostru, "Viaţa Maramureşului" care va fi dedicat afacerilor fantomă derulate de acest om.
Pe de altă parte însă, se pare că acest Corin Cherecheş este "vânat" din mai multe părţi. Nu ştim dacă este vorba şi de concurenţă, dar ştim sigur că în lupta aceasta nevăzută sunt implicaţi şi "ofiţeri" ai Serviciilor de Informaţii... În acelaşi timp, vă amintesc faptul că omul său de bază din "Glasul Maramureşului", Marian Ilea, este bănuit că a fost informator al Securităţii şi că ar lucra chiar şi în prezent ca agent acoperit al serviciilor secrete. Până în momentul de faţă - deşi a fost chestionat asupra acestui subiect - Ilea nu a negat explicit faptul că ar colabora cu serviciile...
Şi-acum să interpretăm puţin ultimele evenimente din "războiul media" maramureşan...
De la arestarea lui Dan Pârcălab, eu am scris mai multe materiale în "Viaţa Maramureşului" despre mafia din presa noastră locală. Dan Pârcălab nu a fost subiectul nostru principal, fiind amintiţi alţi pretinşi jurnalişti: Adi Rusu (Detectivul de Presă), I.R. Roşiianu, Claudiu Florescu şi Marian Ilea. Dintre toţi, cel care a reacţionat cel mai puternic a fost Marian Ilea! Ceilalţi au scris o dată, de două ori şi au abandonat "lupta", dar Ilea nu şi nu! El a început să mă atace scriind în "Glasul MM" tot felul de materiale acuzatoare la adresa mea. În prima fază nu m-am întrebat foarte mult ce-l mână-n luptă pe acest jurnalist corupt, dar apoi am bănuit că în spatele atacurilor sale stau alte considerente decât cele recunoscute oficial. Dacă este informator sau agent acoperit, Marian Ilea trebuie să reacţioneze la ordin! Ordinele (mai ales în ceea ce priveşte serviciile secrete) au întodeauna un scop precis, urmăresc un anumit rezultat! Serviciile noastre nu acţionează haotic, la întâmplare. Pentru a identifica exact care este scopul Serviciilor într-un caz dat nu trebuie să te uiţi decât la efecte, adică la ceea ce se produce în urma acţiunilor de "luptă" desfăşurate la vedere. Pentru mine este clar că Marian Ilea acţionează cu un scop precis, iar dacă încerc să identific acest scop uitându-mă la efectele pe care le-a produs Marian, atunci este clar că scopul lui Ilea (şi al serviciilor din spatele lui) este să-l termine pe Corin Cherecheş!!! Cum? Foarte simplu...
Singurul efect notabil al atacurilor declanşate de Marian Ilea la adresa mea a fost faptul că eu am început să scriu de Corin Cherecheş şi de afacerile sale ilegale. Marian ştie (cum ştie tot Maramureşul) că "Viaţa MM" nu e ancorată de nici un partid sau grup de interese, deci politica editorială a acestui ziar e determinată doar de voinţa mea. În consecinţă, el speră că voi reacţiona la atacurile sale publicând mai departe date acuzatoare despre Corin, date care vor provoca în final căderea mahărului PD! Corin are multe "bube-n cap", multe afaceri dubioase în care este implicat. Evident, ca urmare a primelor mele articole care l-au avut drept ţintă, au început să curgă spre mine informaţii care dezvăluiau atât originile averii sale cât şi acţiunile (afacerile) mafiote în care este implicat. Sincer, pe mine mă bucură oarecum acest lucru. Corin nu a fost niciodată preferatul meu... Precizez chiar că voi publica toate informaţiile pe care le-am primit despre el. N-are decât să cadă şi să fie "victima" colaterală a "războiului media" (de fapt, ţinta urmărită de Servicii!). Mie, puţin îmi pasă! Mă surprinde însă naivitatea sa, uşurinţa cu care cade victimă diversiunilor lui Marian Ilea! Corin Cherecheş patronează acum un război media (Cornel Sabou - Marian Ilea) din care victimă sigură va fi doar el!!! Din informaţiile mele rezultă că acest Corin este foarte influenţabil, uşor de "dus de nas" de un profesionist al diversiunii, cum este Marian. Chiar şi acum, dacă va citi acest material (deşi nu cred că ştie folosi internetul), Ilea îi va spune că eu urmăresc să bag zânzanie între ei, să câştig "războiul" prin dezbinarea taberei adverse. Din păcate (pentru el), atunci când se va trezi la realitate, pentru Corin va fi prea târziu să mai repare ceva. Trecutul şi prezentul său glorios vor fi doar istorie, iar el va zăcea undeva neştiut şi ignorat de societate. Pentru că el habar nu are ce i se pregăteşte! Eu, sincer vă spun, mă voi distra teribil şi voi juca mai departe rolul "naivului" care răspunde atacurilor lui Marian Ilea prin dezvăluiri care-l vor viza pe Corin Cherecheş. Astfel, misiunea lui Ilea se va îndeplini (Mariane, te rog să nu mă uiţi când vei primi un bonus de la Servicii pentru "punct ochit, punct lovit"; merit măcar o bere, nu crezi?). Pentru că nu sunt implicat personal în conceperea unor asemenea conspiraţii, am ţinut să fac aceste precizări... În plus, este foarte aproape momentul în care îi voi putea zice lui Corin "vezi, ţi-am spus eu!". Şi ţin tare mult să trăiesc acel moment...
Pe curând...

Cornel SABOU

Schizofrenicul “Vagonetar”

A fi sau a nu fi… bolnav psihic!

Comportamentul public al jurnalistului Marian Ilea îngrijoarează

Simptomele schizofreniei paranoide se regăsesc din plin în manifestările publice ale acestuia

Marian Ilea nu a negat explicit faptul că ar fi colaborat cu Securitatea, sau că ar lucra ca agent acoperit al serviciilor secrete

Întrebare: dacă boala lui Marian este reală şi dacă el este agent acoperit cum poate statul român să colaboreze cu un schizofrenic???

În ultimele săptămâni, cetăţenii judeţului Maramureş (telespectatori ai AXA TV sau cititori ai ziarului „Glasul MM”) au putut fi martorii unui comportament extrem de bizar al jurnalistului Marian Ilea. Observând cu atenţie comportamentul acestuia, am reuşit să identific câteva simptome ale unei boli extrem de grave, schizofrenia paranoidă! Să fie clar de la bun început, nu susţin că Marian Ilea e nebun, că are crize sau că trebuie tratat de specialişti într-un spital psihiatric! Mă îngrijorează însă starea sa de sănătate având în vedere că e un jurnalist foarte simpatic, un adevărat top-model al presei maramureşene. Sincer, n-aş vrea să-l pierdem pe acest Marian, să ne trezim într-o zi că e dus în cămaşă de forţă şi închis la nebuni! De aceea trag acum un semnal de alarmă şi solicit public oamenilor de specialitate să studieze comportamentul lui Marian şi să stabilească dacă acesta se încadrează sau nu în simptomele specifice schizofreniei paranoide! Lansez un apel către întreaga comunitate maramureşeană: oameni buni, dacă Marian Ilea ar avea nevoie de ajutor nu i-aţi întinde o mână? Haideţi, aşadar, să punem mână de la mână şi să salvăm sufletul pierdut al acestui brav jurnalist! Într-un asemenea demers, cu caracter strict umanitar, primul pas trebuie să fie identificarea bolii (dacă ea există) şi apoi stabilirea unui tratament eficient.

Schizofrenia

Termenul "schizofrenie" se referă la una din cele mai temute şi controversate boli mintale cunoscute. Deşi are manifestări specifice, boala poate îmbrăca manifestări foarte variate de la un pacient la altul şi chiar la acelaşi pacient, de la un moment la altul. În general, schizofrenia poate fi stăpânită cu tratament adecvat, iar la peste 50% din pacienţii care au acces la tratament de specialitate timp de mai mulţi ani, boala se poate chiar vindeca. Deşi cercetătorii şi specialiştii în sănătate mintală nu ştiu ce anume cauzează schizofrenia, tratamentele disponibile la ora actuală îngăduie pacienţilor să ducă o viaţă normală atât pe plan profesional cât şi familial. Cu toate acestea, persoanele care suferă de schizofrenie au nevoie de o supraveghere medicală continuă, pentru tot restul vieţii - într-o manieră oarecum similară pacienţilor care suferă de diabet.

Simptome

În general, schizofrenia debutează în timpul adolescenţei sau tinereţii. Simptomele se instalează treptat, motiv pentru care familia sau prietenii adesea nu remarcă instalarea bolii. Ceea ce simte la început pacientul este o stare de tensiune, incapacitatea de a se concentra sau dormi, precum şi dorinţa de a se retrage din viaţa socială. După un timp însă, cei apropiaţi observă că personalitatea pacientului s-a schimbat. Perfrmanţele profesionale, aspectul fizic şi relaţiile sociale încep să se deterioreze. Personal nu cunosc multe amănunte din viaţa de adolescent a lui Marian Ilea. Ştiu însă că în urmă cu aproximativ 15 ani, acest eminent jurnalist avea un comportament dezechilibrat. Era unul din clienţii fideli ai barurilor băimărene, consuma foarte mult alcool şi de multe ori nu avea cu ce-şi plăti cinzeaca. Una din ospătarele care-l servea permanent ne-a mărturisit că Ilea cerea deseori alcool şi apoi colinda mesele vecinilor cerşind bani pentru a-şi putea plăti consumaţia. Desigur, nu ştim noi acum în ce măsură această descriere se potriveşte cu realitatea de atunci, dar dacă aceste bârfe sunt adevărate, atunci iată, putem găsi în comportamentul de acum 15 ani al lui Marian forme evidente de viaţă dezorganizată. Marcat de o stare de tensiune interioară, frustrat şi incapabil să se adapteze stilului de viaţă de după 1989 omul poate cădea în patima alcoolului şi poate astfel facilita inconştient apariţia schizofreniei.

Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin adeseori din ce în ce mai bizare. Pacientul adoptă comportamente ciudate, spune cuvinte lipsite de sens şi are percepţii neobişnuite. Acesta este debutul psihozei, sau bolii mintale. Psihiatrii pun diagnosticul de schizofrenie atunci când un pacient a avut simptomele active ale bolii (de ex. un episod psihotic) timp de cel puţin două săptămâni, la care se adaugă alte simptome colaterale existente timp de cel puţin 6 luni. În multe cazuri, pacienţii sufera timp de multe luni înainte de a căuta ajutor. Schizofrenia tinde să aibă o evoluţie ciclică, cu perioade de agravare şi ameliorare a simptomelor. Aceasta face ca un pacient care suferă de această boală să pară perfect normal într-o anumită perioadă, pentru ca după un timp să nu mai poată gândi logic şi să ajungă până acolo încât nu mai au nici o idee despre cine sunt ei sau cei din jurul lor. Iluziilie, halucinaţiile şi tulburările de gândire sau vorbire devin dominante.

Dacă ne amintim acum câteva “discursuri” rostite de Marian în ultima vreme putem vedea că o serie de simptome dintre cele descrise mai sus se regăsesc în personalitatea sa. Ilea are un comportament ciudat… Deşi se pretinde jurnalist, el nu respectă principiile jurnalismului, se implică activ în viaţa internă a partidelor politice, emite păreri şi judecăţi despre tot felul de probleme, chiar şi despre acelea pe care nu le cunoaşte deloc, se autointitulează “lider” etc… Discursul său pe TV conţine cuvinte lipsite de sens, iar percepţiile sale asupra realităţii sunt cu adevărat neobişnuite. În anumite situaţii, Ilea pare un om perfect normal, dar îndată ce-şi dă drumul la gură se poate constata că nu mai poate gândi logic. Iluziilie, halucinaţiile şi tulburările de gândire sau vorbire încep să domine discursul său şi să-I afecteze comportamentul.

Iluziile sunt gânduri fragmentate, bizare şi care nu au nici o bază în realitate. De exemplu, pacienţii care suferă de schizofrenie pot ajunge să creadă că cineva îi spionează sau pune la cale sa le facă rău, sau că cineva le "aude" gândurile, le instilă gânduri în minte sau le controleaza simţămintele, acţiunile sau impulsurile. Unii pacienţi ajung să creadă că sunt Isus, sau că posedă puteri şi capacităţi neobişnuite.

Halucinaţiile sunt o altă manifestare a schizofreniei. Cea mai obişnuita halucinaţie la pacienţii cu schizofrenie este auzirea de voci care comentează comportamentul pacientului, îl insultă sau îi transmit porunci. Mai pot apărea halucinaţii vizuale, cum ar fi vederea unor lucruri care nu există, sau tactile - cum ar fi perceperea unor senzaţii de arsură sau mâncărime.

O altă tulburare frecventă afectează procesul gândirii în aşa fel încât pacienţilor le vine foarte greu să facă asociaţii între diferite gânduri. Ca urmare, ei pot trece de la un subiect la altul total diferit, fără să realizeze că ceea ce fac este lipsit de logică. Uneori pot înlocui cuvintele cu sunete sau rime lipsite de sens sau cu cuvinte inventate de ei.

Trebuie să precizez că descrierea acestei boli poate fi uşor găsită pe zeci de siteuri medicale. Simptomele pe care eu le descriu sunt preluate de pe asemenea siteuri (de pe internet), deci reprezintă punctul de vedere oficial al medicinei româneşti. Noi nu trebuie acum decât să vedem ce spun medicii şi să comparăm această teorie cu realitatea pe care ne-o oferă comportamentul lui Marian Ilea. Putem astfel concluziona fiecare dacă simptomele oficiale, recunoscute ale schizofreniei se regăsesc sau nu în comportamentul lui Marian Ilea.

In ciuda acestor simptome, pacienţii care suferă de schizofrenie nu sunt cu totul rupţi de realitate. Ei ştiu, de exemplu, că omul mănâncă de obicei de trei ori pe zi, că noaptea se doarme şi că străzile sunt pentru maşini. Aceasta le şi permite să pară normali în cea mai mare parte a timpului.

Simptomele psihotice ale schizofreniei se pot atenua - perioada în care medicii spun că pacientul este în remsie. Alte simptome - cum ar fi retragerea socială, reacţiile emoţionale inadecvate, apatia extremă etc. - pot însă persista ani de zile, atât în perioadele de remisie, cât şi atunci când psihoza revine - perioadă numită de recădere, sau decompensare. Chiar în remisie fiind, pacienţii care suferă de schizofrenie pot să nu fie totuşi în stare să facă lucruri obişnuite, cum ar fi să se îmbrace sau să se spele cum trebuie.

Trebuie să recunosc faptul că imaginea lui Ilea nu este dintre cele mai “curate”. El apare pe TV îmbrăcat mereu aproape cu aceleaşi haine, pare mereu neîngrijit şi nespălat, aşa că pe bună dreptate poţi să te întrebi dacă el stăpâneşte sau nu aceste trări simple ale omului modern (spălatul şi îmbrăcatul). Anumiţi oameni mi-au destăinuit – printre altele – că Marian nu ştie să citească mesajele SMS, nu ştie să introducă numere în telefonul mobil sau să utilizeze în condiţii bune calculatorul.

Bolnavii, uneori vorbesc pe un ton monoton şi susţin că nu au deloc trăiri emoţionale. Ceilalţi îi privesc ca fiind ciudaţi şi tind să îi marginalizeze.

Exista mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacienţii ale căror simptome sunt colorate de impresia că sunt persecutaţi sunt catalogaţi ca suferind de "schizofrenie paranoidă"; pacienţii care sunt incoerenţi dar care nu au iluzii sunt incluşi în categoria de "schizofrenie dezorganizată". Forma cea mai debilitantă de schizofrenie este schizofrenia "negativă": pacienţii cu această formă de boală sunt lipsiţi de iniţiativă, motivaţie, interes social, incapabili să se bucure şi să reacţioneze afectiv. Intrucât schizofrenia diferă de la un pacient la altul ca intensitate, severitate şi frecvenţă a episoadelor psihotice sau reziduale, mulţi specialişti folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a descrie un spectru de boli cu gravitate variabilă. Alţii consideră schizofrenia ca fiind de fapt un grup de boli înrudite, la fel cum "cancerul" descrie multe boli diferite, dar înrudite între ele.

Dacă Marian Ilea are sau nu impresia că este persecutat cred că nu mai trebuie demonstrat. El a afirmat public de nenumărate ori (şi a scris chiar) faptul că este urmărit de maşini ciudate, că tot felul de oameni politici plătesc presa pentru a scrie de el etc… Acestea nu sunt decât expresii ferme, concrete ale sentimentului de persecuţie la care Marian crede că este supus.

Câteva date statistice

Schizofrenia afectează ambele sexe în mod egal, însă debutul la femei are loc de obicei cu cinci ani mai târziu decât la bărbaţi. În populaţia generală, cam 150 din fiecare 100.000 de persoane se vor îmbolnăvi de schizofrenie. Deşi este o boală relativ rară, prin faptul că debutează timpuriu în viaţă şi datorită efectelor devastatoare pe plan emoţional, familial, financiar etc. pe care le are, această boala este una din cele mai temute afecţiuni mintale. Schizofrenia ţine ocupate mai multe paturi de spital decât aproape oricare altă boală. În SUA, costul schizofreniei este estimat la 30-48 milioane dolari.

Cauze - teorii

Există numeroase teorii privitoare la cauzele schizofreniei, fără însă ca cercetătorii să poată identifica până în prezent cauza exactă.

În trecut, cercetătorii psihiatri au emis teoria că schizofrenia îşi are rădăcinile în greşeli de educaţie a copiilor. Se credea că o mamă rece, distantă şi lipsită de afecţiune (numită de aceşti teoreticieni "schizofrenigenică") putea, prin îngrijirea ei inadecvată, să determine apariţia simptomelor de schizofrenie la copiii ei. Astăzi, această teorie este socotită desuetă.

Cei mai mulţi specialişti sunt de părere că unii moştenesc susceptibilitatea de a se îmbolnăvi, iar boala este declanşată de evenimente exterioare, cum ar fi o infecţie virală care produce modificări biochimice în organism, sau o situaţie foarte stresantă din viaţa de adult, sau o combinaţie a acestora.

Oamenii de ştiinţă ştiu de mai mult timp că schizofrenia are tendinţa de a apărea în anumite familii, şi la ora actuală există multe studii care sprijină existenţa unei componente ereditare în schizofrenie. De exemplu, studii recente indică existenţa unui risc de 8-18% de îmbolnavire de schizofrenie la copiii care au un părinte ce suferă de această boală - chiar şi în cazul în care sunt adoptaţi de părinţi sănătoşi mintal. Dacă ambii părinţi suferă de schizofrenie, riscul copilului creşte la 15-50%. Copiii ai căror părinţi biologici sunt sănătoşi, dar ai căror părinţi adoptivi suferă de schizofrenie au un risc de îmbolnăvire de 1% - risc identic cu cel al populaţiei generale.

Este important de înţeles însă că schizofrenia nu se moşteneste direct, la fel cum se moşteneşte culoarea ochilor. Asemenea multor boli cu componentă ereditară, schizofrenia se manifestă atunci când organismul trece prin modificările hormonale şi fizice ale adolescenţei. Genele sunt cele care guvernează configuraţia fizică şi biochimică a creierului.

Cei mai multi psihiatri consideră că elementele descrise mai sus - predispoziţia genetică, influenţele din mediu, cum ar fi infecţiile virale, factorii stresanţi, cum ar fi sărăcia, precum şi abuzul emoţional sau fizic - formează o constelaţie de factori care trebuie luaţi în calcul atunci când încercăm să înţelegem schizofrenia. Un mediu familial sau social neprietenos, sau dobândirea unor deprinderi social inadecvate pot declanşa schizofrenia la cei care au o vulnerabilitate genetică sau pot provoca recăderi la cei care suferă deja de boală. Psihiatrii sunt, de asemenea, de părere ca aceşti factori stresanţi pot fi contracaraţi de aşa-numiţii "factori protectori". Printre aceştia se numără folosirea regulată a medicamentelor antipsihotice, existenţa unei reţele de suport constituită din familie şi prieteni, găsirea unui loc de muncă în care pacientul este acceptat şi înţeles, precum şi învăţarea deprinderilor sociale şi de adaptare necesare pentru a face faţă acestei boli.

Personal, aş vrea să cred că mediul în care-şi desfăşoară activitatea profesională Marian Ilea îl va ajuta pe acesta să elimine simptomele descrise mai sus, care se regăsesc în comportamentul său.

Tratamente

Psihiatrii au descoperit o serie de medicamente care ajută la reechlibrarea balanţei biochimice. Ele reduc semnificativ halucinaţiile şi celelalte simptome, ajutând în acelaşi timp pacientul să poată avea o gândire coerentă. Ca toate medicamentele însă, şi cele antipsihotice au unele efecte secundare şi trebuie luate numai la indicaţie şi sub supravegherea unui psihiatru/medic. În primele săptămâni după începerea tratamentului, când organismul pacientului se adaptează, pacientul are uneori de furcă cu senzaţii de gură uscată, vedere înceţoşată, constipaţie şi ameţeală. Ameţeala poate apărea după ridicarea bruscă în picioare, din cauza scăderii tensiunii arteriale. Aceste efecte secundare dispar de regulă după câteva săptămâni.

Există însă şi alte efecte secundare care pot fi mai grave şi uneori incomplet reversibile, motiv pentru care administrarea lor trebuie făcută numai sub supravegherea unui psihiatru. Unul din aceste efecte secundare se numeşte diskinezie tardiva (DT) şi afectează 20-30% din persoanele care folosesc medicamente antipsihotice. Această diskinezie apare mai frecvent la pacienţii vârstnici.

DT debutează cu tremurături ale limbii, ticuri faciale şi mişcări mandibulare anormale. Ulterior simptomele se pot agrava, mergând pâna la mişcări de aruncare şi rotire continuă a limbii, lingerea şi pocnirea buzelor, grimase şi mişcări de mestecare şi sugere. În cele din urmă, pacientul prezintă mişcări spasmodice ale mâinilor, picioaerelor, gâtului şi umerilor.

Din nou observăm câteva simptome care apar şi-n comportamentul reputatului nostru jurnalist. Putem vedea pe Tv cum Ilea îşi roteşte continuu limba într-o mişcare caracteristică de sugere! Un motiv în plus să fim îngrijoraţi de soarta sa…

Sunt speranţe

Se pun multe speranţe în noua generaţie de medicamente antipsihotice, mai ales că ele vor fi utile şi în cazurile care au devenit rezistente la medicaţia tradiţională. De asemenea, ele vor avea mai puţine efecte secundare şi o eficienţă sporită în tratarea simptomelor schizofreniei. Unul din cele mai recent intrate pe piaţă este Clozapine. Acest produs nu pare să producă DT şi s-a dovedit util în multe cazuri pentru care tratamentul tradiţional se dovedise insuficient. Dezavantajul principal al clozapinului este potenţialul său de a provoca agranulocitoza, o tulburare sangvină ce apare la 1-2% din pacienţi şi care poate fi fatală dacă nu este depistată din timp. Aceasta înseamnă că pacienţii trataţi cu Clozapine vor trebui monitorizaţi foarte atent prin teste sangvine periodice, ceea ce va face ca tratamentul să fie foarte costisitor.

Graţie capacităţii de a diminua halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire, tratamentul medicamentos permite pacienţilor să se poată bucura şi de rezultatele terapiei sociale şi psihologice. Terapia socială, care se axează pe reînvăţarea deprinderilor sociale, se poate administra în cadrul unor sesiuni de grup, în familie sau individual. Aceste tratamente s-au dovedit a avea capacitatea de a reduce riscul recăderilor cu până la 50%.

Un alt tip de tratament nemedicamentos ce şi-a dovedit eficienţa este aşa-numita terapie familială psiho-educaţională. Ea se bazează pe rolul foarte important pe care familia îl joacă în viaţă şi recuperarea pacientului cu schizofrenie. Implicarea familiei în tratamentul bolnavului de zchizofrenie devine o practică standard în clinicile de psihiatrie care se respectă. Un studiu recent a arătat că frecvenţa recăderilor scade la zero la în primul an de astfel de terapie.

În finalul articolului nostru, trebuie să precizăm că suntem categoric alături de Marian Ilea şi că dorim însănătoşirea sa grabnică. Mai există însă o problemă…

Informator schizofrenic?

Într-unul din numerele trecute ale “Vieţii” publicam un mini-interviu cu Marian Ilea. Prima întrebare la care acesta a fost solicitat să răspundă a fost dacă recunoaşte faptul că a fost informator al Securităţii şi ce înseamnă “Vagonetarul”. Vă mai amintiţi răspunsul său? Iată-l: “Dacă aş fi fost informator al Securităţii, probabil că ,,Vagonetarul’’ ar fi însemnat un nume de cod. Adică Marian Ilea ar fi semnat note informative cu ,,pseudonimul’’- codul ,,Vagonetarul’’. Acest cuvânt şi cod în acelaşi timp nu înseamnă nimic pentru Marian Ilea de acum şi cel de dinainte de 1989, asta o scriu şi o declar şi amica, şi oficial…” După cum vedeţi, Ilea nu a negat explicit faptul că ar fi fost informator al Securităţii. El a spus că numele de cod “Vagonetarul” nu înseamnă nimic, şi are dreptate. Nu numele de cod trebuie să însemne ceva pentru el ci însăşi activitatea de informator! Cu privire al aceasta – repet – Ilea nu a negat-o explicit! În aceste condiţii, mă simt obligat să speculez puţin pe această temă… Unii oameni bănuiesc faptul că Marian Ilea a fost informator al Securităţii încă de pe vremea în care lucra la mină. În prezent, se bănuieşte că este activ, în slujba unui serviciu secret. Bănuielile sunt cu atât mai întemeiate cu cât Ilea a scris de mai multe ori materiale de presă extrem de laudative la adresa unor şefi de servicii secrete. Cel mai execrabil în acest sens a fost cel scris despre colonelul Vasile Mureşan căruia Marian Ilea I-a ridicat o adevărată statuie mediatică. Serviciile secrete româneşti au recunoscut faptul că au – în prezent – agenţi sub acoperire în presa românească. Există aşadar creată premisa pentru Ilea de a lucra în slujba serviciilor secrete. Mai departe, observăm că el se implică activ în multe probleme care nu privesc breasla jurnalisticii, motiv care întăreşte suspiciunea că ar fi agent acoperit.

În momentul de faţă însă se pune o altă problemă: cât de echilibrate, reale şi autentice sunt informaţiile pe care el le dă serviciilor secrete dacă suspiciunile noastre de mai sus se dovedesc întemeiate şi Marian Ilea este bolnav de schizofrenie paranoidă? În acest caz, oare statul român nu este dus în eroare, nu este dezinformat? Poate un bolnav schizofrenic să fie o piatră de temelie pentru serviciile secrete româneşti? Desigur, până la obţinerea unor răspunsuri la întrebările de mai sus trebuie să clarificăm dacă Marian Ilea este sau nu bolnav de schizofrenie paranoidă… În acest sens, poate ar fi utilă o “inspecţie” la fondul de arhivă al Spitalului de Psihiatrie din Baia Mare. Trebuie aflat dacă Marian Ilea are sau nu un dosar medical la acest spital, dacă a fost sau nu internat vreodată, dacă a urmat un tratament de specialitate şi cum a răspuns el tratamentului medicamentos. În mod normal, cazul (dosarul) medical al unui om nu ar trebui să intereseze pe nimeni. Orice om poate fi supus “păcatului” de a suferi de-o boală, chiar şi psihică. Dacă însă acel om lucrează într-un domeniu sensibil (ca şi cel al informaţiilor) şi mai ales ca agent acoperit al unui serviciu secret, atunci boala sa poate fi un real pericol pentru societate. Ipotetic vorbind, Marian Ilea ar putea oferi serviciilor secrete informaţii extrase din halucinaţiile sale, iar acest serviciu secret - luându-le de bune - să demareze acţiuni concrete împotriva unor semeni de-ai noştri complet nevinovaţi! Comportamentul dezechilibrat al unui schizofrenic nu poate sta la baza unor decizii ale SRI sau al altui serviciu secret! Nu pot să cred că societatea noastră a ajuns într-un asemenea hal încât să aibe nevoie de seviciile informative ale unui nebun cu legitimaţie!! Dacă realitatea este chiar aceasta, atunci Dumnezeu cu mila!!! Înseamnă că România s-a transformat într-un spital de nebuni, iar noi – oamenii normali - suntem ţinuţi în cămaşă de forţă de o mână de schizofrenici…

Vom reveni asupra acestui subiect, în curând…

Cornel SABOU