NATO şi mica minciună din Afganistan

Pentru că zilele acestea s-au sărbătorit 10 ani de când România este membră NATO mulţi oficiali români (inclusiv preşedintele Băsescu) au menţionat faptul că România a participat la războiul din Afganistan ca o obligaţie derivând din statutul de membru NATO. S-a repetat astfel de mai multe ori faptul că participarea la acest război s-a făcut sub comanda NATO şi că aceasta este o obligaţie pentru statul român şi de asemenea o mândrie. 

În primul rând voi demonta această minciună amintindu-vă doar două date esenţiale: România s-a alăturat coaliţiei militare care a atacat Afganistanul în anul 2001, în baza Hotărârii nr. 38 din 21 decembrie 2001 a Parlamentului României, care acorda Guvernului împuternicirea de a stabili forţele, mijloacele, finanţarea şi condiţiile în care se va asigura această participare. România a intrat în acest război în 2001, iar membră NATO a devenit abia în 29 martie 2004! Aşadar, ce calitate NATO avea România în 2001 şi încă 3 ani după aceea? Ce obligaţii NATO avea România pentru a participa la războiul din Afganistan în perioada 2001-2004? Nici una! Participarea la acest război a fost o acţiune benevolă, oportunistă, o decizie luată de autorităţi pentru a intra în graţiile marilor puteri care duceau în spate cu adevărat războiul din Afganistan.

De asemenea, mai menţionez următoarele. Războiul din Afganistan a început şi s-a terminat (în faza sa principală) sub comanda SUA şi Marii Britanii. Forţele militare implicate în război au reprezentat o Coaliţie militară internaţională formată ad-hoc, din mai multe state, fără ca NATO să fie implicată în vreun fel. Abia în anul 2003, NATO a fost solicitată să preia comanda forţelor din Afganistan pentru a ajuta la stabilizarea ţării şi la întărirea autorităţii noii puteri afgane. Războiul principal se terminase, confruntările care au urmat (continuând până azi) fiind duse împotriva unor insurgenţi (aşa numiţii terorişti) care acţionau de capul lor prin tot felul de acte sinucigaşe sau atentate cu bombe artizanale. 

Drept urmare, corect din punct de vedere istoric este să spunem că participarea la războiul din Afganistan nu s-a făcut sub autoritatea NATO, România nefiind membru NATO atunci când s-a implicat în război, iar NATO nefiind implicată în nici un fel în primii doi ani de război. Abia din 2003, de când NATO a preluat comanda Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF) şi din 2004, de când România este membră NATO se poate spune că România acţionează sub mandat NATO în Afganistan. 

În fine, poate nu este atât de important să ştim toate aceste mici amănunte. Sau poate, dimpotrivă, este important să înţelegem de ce astăzi militarii români mai mor prin Afganistan!

Cornel SABOU

Mircea Diaconu există, dar lipseşte cu desăvârşire

Cunoaşteţi, cred, cazul Mircea Diaconu. Celebrul actor candidează ca independent pentru Parlamentul European după ce (anii trecuţi) a fost declarat incompatibil de ANI deoarece ocupa mai multe funcţii publice: senator, ministru al Culturii şi director de teatru, plus că o angajase şi pe nevastă-sa la teatru în urma unui concurs aranjat. Din această cauză, PNL a refuzat să-l pună pe Diaconu pe liste, aşa că incompatibilul a demisionat din partid şi a decis să candideze independent. Zilele acestea, BEC va decide dacă această candidatură este legală sau nu...

Cazul Diaconu este, din punctul meu de vedere, un paradox. Dacă te uiţi la prestaţia sa publică, la discurs, la modul de comportare în funcţiile publice pe care le-a avut e clar că omul este cu zece clase peste media politicienilor români! La toate acestea, Diaconu a adăugat şi un plus de modestie, de decenţă şi de respect fapt care l-a evidenţiat în peisajul acesta general plin de incompetenţă şi semi-analfabetism. Dacă aş rămâne ancorat doar în aceste repere, aş declara că-l susţin pe Diaconu la orice funcţie, la orice candidatură. Pentru că eu chiar aş vrea ca asemenea oameni să se impună în politica românească. De-am avea o sută ca Mircea Diaconu în politica românească am renaşte, poate, ca popor, ca ţară!

Pe de altă parte, însă, nu pot să nu simt şi un gust amar. Cu toate calităţile enumerate mai sus, acest om de excepţie, odată ajuns la vârful puterii în România, a demonstrat că nu se ridică mai presus de mediocritate atunci când vine vorba de interesul personal, egoist! Ales senator, Diaconu nu s-a mulţumit cu atât. A ţinut cu dinţii să-şi păstreze postul de director de teatru ca să mai ia un salar şi de acolo. Asta deşi legea spunea clar că este incompatibil cu amândouă funcţiile. Mai mult, şi-a angajat şi nevasta (tot ca director) în urma unui concurs trucat. A acumulat ulterior şi funcţia de Ministru al Culturii devenind astfel un mic Napoleon care le făcea pe toate. De fapt nu făcea nimic, dar lua salariu din trei părţi!

Vedeţi dvs, asta este mica descurcăreală românească de care Mircea Diaconu nu s-a putut desprinde! Şi dacă un om cu inteligenţa sa, cu prestaţia şi pregătirea sa nu a putut să se rupă de şmecheriile acestea de duzină atunci ce pretenţii putem avea de la ceilalţi, de la parlamentarii de genul... "meseria mea e auto"??

Concluzie: În cazul Diaconu sunt cu sufletul împărţit în două. Privind realitatea (trăim într-o ţară în care toţi "se descurcă" asemeni lui Diaconu, dar nu toţi sunt prinşi) şi comparând calitatea de om şi de profesionist a acestuia cu a celorlalţi l-aş susţine din toată inima! Pe de altă parte însă, ştiu că ţara asta asta nu se va ridica din mocirla morală în care se zbate prin oameni care nu-şi servesc decât propriul interes, care nu văd în funcţiile publice decât oportunităţi de a-şi satisface propriile nevoi şi interese. 

Aşadar, ce alegem, oameni buni? Îl susţinem pe Diaconu pe ideea că oricum în Parlamentul European nu vor să meargă decât "neveste disperate, secretare şi amante" sau îl dăm la o parte pe ideea că omul "a fost prins" la butoiul cu miere? Complicat? Pentru mine da... De aceea, stau deoparte, ca să zic aşa. În acelaşi timp, în aceiaşi ţară, dar nu în aceleaşi funcţii Mircea Diaconu există, dar lipseşte cu desăvârşire. 

Cornel SABOU

Becali, sau Satana pedepsit de Dumnezeu

Prin 2012 am scris un articol pe acest blog prin care afirmam că Gigi Becali este de fapt omul Satanei şi nu al lui Dumnezeu. Înainte de a continua vă dau linkul spre acel articol şi ar fi indicat să-l citiţi înainte de a parcurge continuarea aici...

Becalisme anticreştine

De atunci şi până azi, faptele vieţii au demonstrat că am avut dreptate. Becali este la închisoare pentru infracţiuni deloc onorabile. Este "beneficiarul" mai multor condamnări şi mai are încă pe rol nişte dosare. Indiferent dacă vă place sau nu Becali, trebuie să recunoaşteţi că profilul acesta de infractor mafiot (răpire, sechestrare, mită, afaceri ilegale cu Ministerul Apărării etc) nu corespunde absolut deloc cu profilul unui bun creştin. Mai ştiţi cumva de unde vine denumirea de CREŞTIN, de la ce personaj se trage acest nume? Bineînţeles că ştiţi, de la Isus Hristos! Isus a fost şi el condamnat într-un proces. Mai ţineţi minte de ce anume era acuzat? Da, era acuzat că se credea Dumnezeu, că făcea minuni, că vindeca oameni, că proclama venirea Împărăţiei lui Dumnezeu etc... Nu a fost acuzat de furt, mită, tâlhărie sau alte asemenea fapte! Mai târziu, în istorie, mii de alţi creştini au fost executaţi, torturaţi sau încarceraţi abuziv, dar toţi aceştia au suferit nedreptăţi pentru CREDINŢA lor în Dumnezeu, nicidecum pentru infracţiuni de drept comun! Nu există nici măcar un creştin care să fie comemorat azi de vreo religie pentru că a fost închis acuzat fiind de răpire şi sechestrare! Dacă ne credem creştini autentici atunci ar fi bine să nu ne lăsăm păcăliţi de aceşti satanişti în haine scumpe care îl "cumpără" pe Hristos doar ca să-şi atingă scopurile lor mârşave şi să facem clar diferenţa între cei care suferă cu adevărat pe nedrept o condamnare şi cei care sunt mafioţi (infractori) cu acte în regulă. 

Teoriile mele n-ar fi bune de nimic dacă Dumnezeu Cel adevărat nu ar avea El grijă de toate aceste lucruri şi nu ar oferi Personal răspunsurile potrivite! În cazul Becali răspunsul lui Dumnezeu e clar şi la vedere: satanistul a fost răpus şi aruncat la groapa de gunoi socială! Becali a ajuns la puşcărie, tot acolo ajungând şi verii săi, unul mai mafiot ca celălalt!

Putem recunoaşte caracterul real al omului şi dacă ne uităm la comportamentul celui închis. Adevăraţii creştini, cei care au suferit în închisoari pentru credinţa lor, nu au cerşit niciodată bunăvoinţa călăilor! Ba dimpotrivă, erau onoraţi să sufere în numele lui Hristos şi mulţumeau lui Dumnezeu pentru încercările prin care trec. Becali, în schimb, face zilnic câte o cerere de graţiere! Becali îşi plânge soarta în cel mai jalnic mod! Becali este dărâmat de lipsa confortului cu care este obişnuit, de lipsa slugilor sale, de lipsa mediatizărilor care l-au făcut celebru, de lipsa mâncării de calitate etc... Nimic creştin în lucrurile astea. Nimic onorabil. 

Am înţeles că mai nou Becali încearcă să-şi asocieze "suferinţa" cu cea trăită de Iov, biblicul Iov. Adică, el, Becali, suferă toate nenorocirile pământului asemeni lui Iov. Să fie clar: Becali suferă pedeapsa păcatelor sale grave, de fapt el suferă pedeapsă pentru viaţa sa de infractor, de mafiot! E clar? O viaţă de mafiot plină de infracţiuni nu poate fi "iertată" pentru că mafiotul face donaţii. Cei mai mari donatori din lume sunt celebri Rotschild şi Rockfeller care pe de altă parte sunt acuzaţi că au "patronat" cele mai mizere conspiraţii mondiale care au distrus popoare şi naţiuni! Dacă donezi 5000 euro nu înseamnă că ai dreptul să te culci cu nevasta unui fotbalist de-al tău şi să distrugi astfel o familie! Şi ar mai fi multe de spus...

Nu mai continui... Blastemul pe care şi l-a atras Becali asupra sa se extinde şi asupra familiei sale. Fiica sa, Teodora, a accidentat un om pe stradă, drept urmare i s-a întocmit dosar penal. Probabil, cazul se va rezolva cu bani. Cine nu şi-ar dori să fie uşor accidentat de o maşină condusă de fiica lui Becali??? :) DAR, pentru că am vorbit de Dumnezeu, acolo banii nu au nici o influenţă. Becali va descoperi asta încetul cu încetul. Până una-alta, el are de plătit acum pentru mai mult decât infracţiunile sale. În "codul penal" ceresc a te folosi de numele lui Dumnezeu ca să faci bani este o "infracţiune" care se pedepseşte cu... moartea! Becali ar trebui să se teamă de asta!!! S-auzim de bine!

Cornel SABOU