Specialisti in google

Exista o vreme in care ascultam cu mare drag si cu mare atentie ce spuneau oamenii bine documentati pe anumite subiecte. Cand intalneam un specialist bine pregatit intr-un domeniu care ma interesa nu ezitam sa-i pun o multime de intrebari si sa aflu de la acesta informatiile interesante la care altfel nu aveam acces. La fel se intampla si invers, adica existau oameni care imi recunosteau calitatea pregatirii pe anumite planuri si ma intrebau curiosi tot felul de lucruri, iar eu raspundeam de fiecare data cu maxima atentie si preocupare sa nu gresesc in nimic din ceea ce spun. Se construia astfel un anumit tip de INCREDERE in competenta celuilalt, iar lucrurile care erau astfel povestite capatau instantaneu calitatea de ADEVAR in mentalul celuilalt!

Intre timp anii au trecut si situatiile de acest gen s-au cam schimbat. Nu doar in viata mea ci in viata intregii societati. A aparut internetul, siteurile de tot felul si a aparut motorul de cautare GOOGLE! Acum, daca doresti sa te documentezi pe un subiect nu mai ai nevoie de opinia unui specialist. Cauti pe google si ti se dau pe tava o multime de siteuri care "vorbesc" despre subiectul cautat. Citesti acolo si gata, stii tot! Nu prea mai conteaza cine a scris pe siteurile alea si nici ce competenta are autorul. Important e ca la orice ora din zi sau din noapte tu ai acces instant la orice informatie  din orice domeniu daca butonezi google! Nici la medic nu mai trebuie sa mergi! Te doare capul, dai cautare pe google la "durerea de cap" si gasesti acolo toate remediile necesare! Si tot asa pe orice tip de problema...

Asta, insa, n-ar fi grav. Pana la urma e bine sa ne adaptam progresului si sa profitam (in sens pozitiv) de binefacerile stiintei si tehnologiei moderne. Problema apare, insa, atunci cand dupa ce asimilam in acest mod informatii culese de pe internet ne credem brusc specialisti in toate si sfidam cu aroganta orice semen de-al nostru care are "tupeul" sa ne contrazica! Chiar daca partenerul de discutie este un om foarte bine pregatit in domeniul aflat in discutie. In cel mai fericit caz, daca ceea ce auzim de la celalalt nu ne convine oprim cinci minute discutia si... cautam pe google! Abia apoi, dupa ce butonam bine de tot rezultatele oferite de motorul de cautare, dam sau nu dreptate partenerului de dialog. Astfel, "stai sa verific pe google" a devenit cel mai modern reper de probare a unui adevar!

Google ne ofera raspunsuri la toate intrebarile noastre, ne arata lumea in toate formele si culorile ei, cu bune si rele, dar nu ne impiedica sa fim oameni in relatiile noastre sociale! Din pacate, insa, generatia de specialisti in google a cam pierdut respectul pentru semen. Un semianalfabet se simte oricand indreptatit sa contrazica un academician pentru ca a gasit el pe google ceva care i-a placut. Dar nu vorbim de semianalfabeti aici, ci de oamenii normali. Si astazi, un om "normal" nu mai are incredere in opinia sau informatia servita cu drag si preocupare de vecinul, ruda sau prietenul bine documentat si bine pregatit pe un subiect! Pentru a capata valoare de adevar, totul trebuie verificat pe google! Asta este drama omului modern! Pentru ca fara sa ne dam sema, specializandu-ne ani de zile pe google, ne-am pierdut increderea in competenta celui de langa noi. Si starea asta de aroganta si superficialitate este abia la inceput! Tehnologia va face in cativa ani salturi si mai mari. Atunci chiar nimic nu va mai conta. Elevii isi vor lua materia de pe google si-i vor rade in nas profesorului. De fapt, profesorii nu vor mai exista pentru ca... nu vor mai avea elevi! Toti vom fi niste profesori bine pegatiti in toate, arhidocumentati si "capabili" sa dam lectii orisicui, dar sa nu primim in schimb nimic. Pentru ca ne servim singuri! De pe google...

Cornel SABOU

Sustinere masiva pentru Klaus Johannis in Baia Mare

Clubul Campionilor din Baia Mare a fost joi, 23 octombrie 2014, gazda unei ample manifestari electorale organizate de filiala Maramures a ACL. Peste 800 de simpatizanti ai acestei aliante politice s-au adunat in sala mare a Clubului pentru a-si declara si manifesta sustinerea fata de candidatura la presedintie a lui Klaus Johannis. A fost una din putinele manifestatii politice si electorale desfasurate in Romania zilelor noastre care s-au desfasurat dupa o reteta consacrata in Statele Unite ale Americii si Occident cu participare extreme de numeroasa, toti cei prezenti putand lua loc la zecile de mese imbracate in culorile ACL, fiecare scaun avand atasat cate un balon albastru cu insemne electorale, adunarea fiind prezidata de pe o scena centrala de liderii politici locali ai PNL si PDL.

 

Problema principala a organizatorilor a fost sa suplimenteze locurile existente, sa aduca alte si alte mese si scaune deoarece participantii la intrunire veneau necontenit din toate colturile judetului. Spre cinstea lor, gazdele au reusit sa faca fata provocarii si au asigurat toate conditiile necesare pentru ca toti cei prezenti sa poata asista in bune conditii la discursurile sustinute de pe scena de lideri politici.

 

Scena a fost ocupata de mai multi reprezentanti din partea PNL si PDL care au tinut discursuri de motivare a sustinerii lor pentru candidatul Johannis. Deputatul liberal maramuresean Mircea Dolha a fost cel care a inflacarat spiritele de la inceput pana la sfarsit, acesta invitand la microfon mai multe personalitati locale, printre care si pe fostul primar baimarean Cristian Anghel, Pavel Dumitru si altii, toti fiind membri de frunte ai filialelor PNL si PDL. Multimea prezenta a reactionat extreme de aprins aplaudand si scandand lozinci electorale de sustinere a lui Klaus Johannis.

 

Dupa incheierea discursurilor intrunirea a continuat cu multa mancare si bautura pentru toti invitatii prezenti, laudabil pentru organizatori fiind faptul ca desi in sala se aflau opt sute de oameni toti acestia au putut fi serviti pe saturate cu mai multe feluri de mancare, cu bauturi racoritoare si vin. Atmosfera de sarbatoare a fost completata de recitalurile muzicale sustinute de cativa artisti locali, multi din cei prezenti iesind pe ringul de dans pentru a se manifesta liber si placut. Intalnirea a durat pana tarziu in noapte, s-au impartit numeroase materiale publicitare electorale avandu-l pe Klaus Johannis in centrul atentiei, fiecare invitat plecand acasa cu un set de afise in format mare, cu calendare si baloane colorate si mai ales cu o buna dispozitie fireasca tinand cont de faptul ca toata adunarea, de la cap la coada, s-a desfasurat intr-un spirit deschis, european si modern.

 

Dincolo de orice calcule politice, "Clubul Campionilor" din Baia Mare (din incinta "Siromex") a fost joi, 23 octombrie 2014 dovada vie a faptului ca in Baia Mare si in Maramures Klaus Johannis beneficiaza de o sustinere reala, concreta si mai ales masiva! Cu un deputat Mircea Dolha care a demonstrat ca e capabil sa mobilizeze (impreuna cu ceilalti lideri locali ai ACL Maramures) in orice moment sute de oameni care sa-si sustina favoritul in cursa electorala.

Ieri, in Baia Mare, Klaus Johannis desi a lipsit a fost vizibil prezent in vointa exprimata ferm de peste 800 de oameni care au decis sa-l urmeze, sa-l sustina si mai ales SA-L VOTEZE pentru cea mai inalta functie in stat, aceea de presedinte al Romaniei!

 

Cornel SABOU

Un trifoi cu patru foi

NU vreau să vă par tragi-comic, nici să provoc reacţii de compasiune sau milă (nu e cazul), dar mă simt nevoit să spun câteva cuvinte legate de faptul că pentru o perioadă mai lungă vă voi lipsi! Cât de lungă... nu ştiu să vă spun acum.

N-o să fac un secret din faptul că starea actuală a sănătăţii mele implică o schimbare radicală de atitudine, de comportament şi chiar de viaţă. Am făcut multe greşeli în viaţa mea, iar una din acestea a fost faptul că m-am încrezut prea tare în puterea voinţei mele. Da, m-am ştiut un bărbat puternic, capabil să înfrunte orice situaţie grea, orice pericol, orice... Şi am înfruntat (cu succes aş zice) destule situaţii care pe alţii i-ar fi pus pe fugă din prima clipă. Voinţa, însă, nu este suficientă întotdeauna. Sunt cazuri în care această forţă interioară trebuie combinată cu inteligenţa, cu o capacitatea superioară de a discerne corect între priorităţile vieţii. Boala este un asemenea exemplu. O boală, mai ales dacă este una periculoasă, cu efecte care pot duce chiar la deces, nu poate fi tratată doar cu voinţă. Asta am înţeles şi eu acum, din păcate un pic cam târziu...

Puşcăria a fost un blestem pe viaţa mea. În 1998 am fost arestat în baza unei condamnări abuzive (abuz demonstrat cu ocazia procesului câştigat de mine la CEDO împotriva guvernului român). După două luni de detenţie, odată ajuns în libertate am fost nevoit să mă internez de urgenţă în spital suspect fiind de tuberculoză. Am stat atunci internat trei luni şi mi-am rezolvat problema. Sau cel puţin aşa credeam...

În 2008 am fost încarcerat din nou, tot în baza unei condamnări abuzive, dar de data aceasta nu am mai avut nici puterea, nici posibilitatea de a mă mai război cu guvernul la Strasbourg. Am stat trei ani în puşcărie şi când toţi mă vedeau terminat, distrus, mort chiar, eu am trăit triumfând peste toate aceste gânduri negre. M-am întors acasă, lângă copii mei, fără să-mi mai fac vreo grijă cu privire la starea sănătăţii mele. La câteva luni de la liberare am început să simt primele simptome. Le-am ignorat. După încă vreo câteva luni am început să am stări de rău din ce în ce mai accentuate. Apoi, chiar fără să fac nici un efort, am început să respir tot mai greu. Am ignorat şi aceste situaţii. “Îmi revin eu”, mi-am spus şi în loc să acţionez mai inteligent şi să-mi fac investigaţii medicale am mers la muncă în Franţa pe ideea că “banul contează”. Mda...

Am stat opt luni în Franţa trebăluind prin şantiere, gâfâind ca un ogar la orice solicitare fizică. M-am întors de acolo şi... cred că până aici mi-a fost! 

Nu m-am dus la spital, nu mi-am făcut analizele medicale decât atunci când n-am mai putut respira, când stările de cădere la pat ţineau 23 de ore pe zi şi când am văzut că după ce slăbisem deja zece kilograme nu mă puteam reface nici mâncând, nici luând vitamine, nici prin alte forme de forţare a... voinţei! Iar când am ajuns, în sfârşit, să păşesc pe drumul corect al verificării sănătăţii prin investigaţii medicale verdictul pe care l-am primit a fost dur şi nemilos. Internarea mea se impune acum de urgenţă şi sper doar să nu fie cam prea târziu... Nu de alta, dar verificând pe net am citit prin mai multe locuri că tuberculoza se poate trata “dacă este descoperită în fază incipientă”. Nimeni nu spune nimic dacă tuberculoza mai poate fi tratată în caz că este descoperită în fază mai... avansată! O să descopăr eu acest lucru, pe pielea mea, în următoarele luni...

Să nu faceţi ca mine! Nu e suficient să fii (sau să te crezi) “Mihai Viteazul” plus “Napoleon” ca să îţi tratezi o boală. Da, dacă e doar să te lupţi cu “turcii” sau să elaborezi texte “geniale”, dacă trebuie doar să înfrunţi temeri, lipsuri, trădări, duşmănii pătimaşe sau momente de strâmtorare poţi să trăieşti fiind învingător. Poţi câştiga bătălii sau le poţi pierde câştigând experienţă, dar nu poţi învinge o boală cu “sabia”! Nici cu cuvintele, nici cu starea de spirit, nici cu atitudini de învingător în războaie duse aiurea din prea multă sau prea puţină înţelepciune. De regulă, o boală înseamnă un virus, iar un virus se învinge cu “anti-virus”, adică exact cu medicamentele potrivite şi cu un stil de viaţă adecvat. 

Bun... Târziu sau la timp, de mâine încep tratamentul într-un spital creat exact pentru tratarea unor astfel de afecţiuni. Dacă va fi cu succes sau nu voi afla trăind până la capăt destinul ciudat ce mi-a fost hărăzit. Fără dorinţa de a vă părea prea tragic, punând însă răul în faţă, vă spun că dacă pornesc acum pe un drum care va fi să fie ultimul din viaţa mea atunci voi fi ultimul care va plânge pentru asta. Şi va fi ultimul act de “vitejie” prostească de care mă voi dovedi capabil. Dacă, însă, doctorii (doctoriţele) care se vor ocupa de mine vor reuşi să învingă prin profesionalism şi competenţă ceea ce eu n-am putut prin voinţă şi prostie atunci vă spun că în ziua în care voi fi multi-milionar (am voie să visez, nu-i aşa?) le voi ridica un monument! Iar dacă nu voi fi multi-milionar (am voie să fiu realist?) am deja construit un monument în inima mea şi preventiv le dăruiesc această “construcţie” indiferent de rezultatele pe care le vor da tratamentele medicale. 

N-o să închei cu un salut, nici cu un rămas bun. Voi reproduce pe final doar câteva versuri dintr-o poezie care mi-a fost dăruită de un unchi drag mie (Valentin Moldovan) într-o vreme în care boala nu-mi măcina trupul ci  sufletul. Atunci, aceste cuvinte, alături de alte câteva, m-au vindecat!

O îmbrăţişez pe mama/Şi pe toţi care-mi sunt dragi,

E o luptă însăşi viaţa/Cu oglinda din obraji

În panoul biruinţei,/Fără minus, fără plus,

Îmi felicit azi copiii/Un Flaviu şi-un Darius.

Mă-nsoţeşte omenia/Condamnată justiţiar,

Am plătit cu datoria/Pentru dulcele-amar!

Am pus cărţile pe faţă/În misiune, pentru voi,

Ştirile de dimineaţă/Şi-un trifoi cu patru foi!

...