miercuri, 24 decembrie 2008

"MOŞ" pentru o zi....

Am fost şi eu "Moş Crăciun! În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului, mă transformam în "Moş" pentru o zi şi aduceam cadouri copiilor mei.
Pomul de iarna (bradul) îl procuram din timp, dar îl ţineam pe balcon până în seara de Ajun. Copii insistau să împodobim pomul cât mai repede, dar eu nu cedam. "Bradul trebuie împodobit doar în seara de Ajun, în seara de 24, acesta este farmecul şi spiritul sărbătorilor" le spuneam eu mereu! Şi aşa a fost...
În fiecare an, în Ajunul Crăciunului, ridicam bradul pe suportul de fier. Îl ciopleam sa îi regley înalţimea...Apoi mă aşeyam la masa împreună cu toţi cei trei copii ai mei şi legam bomboane şi globuri. Soţia mea se ocupa de instalaţia de lumini. Avea răbdare să descâlceasca firele incurcate! Apoi Camelia se retrăgea în bucatarie unde alături de mama mea prepara tot felul de mâncăruri şi prăjituri. Bradul se împodobea relativ repede.Copii se întreceau în a pune cât mai multe globuri si bomboane.Unele cadeau iar eu le ridicam şi le puneam mai sus, în zonele unde micuţii nu ajungeau. Fata, Daniela, admira o vreme tot acest "spectacol" , apoi se retrăgea şi ea la bucătarie, unde era solicitata să mărunţeasca zarzavaturi.
Tot in Ajun eu ieşeam la cumpărat cadouri. Uneori eram însoţit de Camelia, soţia mea. Ne mai consultam cu privire la ce ar vrea copii să primeasca...Cadoul pentru ea îl cumparam întotdeauna mai din timp, să nu-l vada înainte de vreme. Când plasele erau pline, mascam cadourile cu dulciuri sau alte alimente,ca să nu le observe copii când intram in casa. Apoi le ascundeam în dulap pâna se lăsa seara...
Când seara venea simţeam in comportamentul tuturor o anumita tensiune. fiecare aştepta momentul cadourilor. Toţi ştiau ca "tati" nu i-a uitat, că îi iubeşte şi că de când suntem împreună le-am oferit cadouri cu prilejul tuturor sărbaturilor, indiferent care era situaţia financiara a familiei. Toţi ştiau că "Tati" este "Moş Crăciun"! Eu mimam indiferenţa... Mă prefăceam suparat şi obosit pentru ca..."Moşul" era sărac şi s-ar putea să nu vina! Îi amăgeam pe copii sunându-le ca...lasă, poate că o să vina "Moşul" anul viitor că anul ăsta nu a avut timp de noi. Flaviu şi Darius se uitau la mine cu ochii neîncrezători, apoi plecau privirea dezamagiţi. Ei ştiau CA TATI NU MINTE NICIODATA...dar ceea ce le spuneam atunci nu erau minciuni, ci jocuri nevinovate. Doar Dana nu mă credea. Eu îi zâmbeam cu subînţeles apoi se facea că mă crede. Apoi sosea şi momentul pentru care muncisem atât.
Îi ceream soţiei mele subtil să ma ajute să îndepartez copii din camera unde era bradul. Fata mea Dana simţea imediat despre ce era vorba şi intra în joc. În timp ce toţi erau "ocupaţi" astfel în alta camera eu îngramadeam cadourile sub brad. Erau multe şi atât de frumos era totul! În ultimul moment, Cami fugea şi scotea dintr-un loc ascuns cadoul meu. Am apreciat-o mereu pentru atentia aceasta, chiar dacă nu-şi permitea să îmi ia cadouri scumpe, banii fiind cheltuiţi toţi sub atenta mea supraveghiere. Ea reuşea mereu însa să "subtilizeze" o mica sumă (eu mă făceam că nu observ) şi îmi cumpara ceva.Îi chemam apoi pe copii Doame ce frumoasă era bucuria lor!!! Cum desfăceau ei toate jucăriile şi dulciurile, le întindeau pe jos, apoi veneau şi mă sarutau de mii de ori. NU VOI UITA NICIODATĂ acele momente! Seara de Căciun era unica, fantastică, era cea mai fericita zi din n pentru familia mea. Privirile mele şi ale soţiei mele se întâlneau spre bucuria copiilor şi parca ne mulţumeam unul-altui din priviri. Eram cinci (Eu, Cameli, Dana, Flaviu şi Darius) ŞI O SINGURA FIINŢĂ.
Dar toate acestea s-su dus...nu mai sunt decât amintiri. Nu mai jucăm acelaşi rol, nu mai împărţim aceleaşi cucurii şi cadouri. Pentru unii dintre noi "Moşul" nu mai există.
În seara de Craciun a anului 2008, undeva într-un sătuc prăpadid, doi copii vor aştepta inutil venirea "Moşului" care i-a iubit de cănd s-au născut. Va fi primul an în care copii mei vor învaţa pe pielea lor ce dar nepreţuit este FAMILIA! Sau altfel spus, ce frumos putea să fie dacă...Dar asta e deja alta poveste. CRĂCIUN FERICIT.

CORNEL SABOU

Un comentariu:

Anonim spunea...

Am avut ocaziade de a cunoaste viata pe care a duso aceasta familie nefericita din cauza acestui nemernic,ecscroc si MINCINOS.Minte cu nerusinare el na avut cum sa se ocupe cu asa ceva.Este un MIZERABIL de cea mai joasa spete un nespalat si on ORDINAR,care nu merita bagat in seama.