Doar gânduri... Despre mine, cu mine, despre alţii şi altele. Nimic important. Doar eu...
Se poate spune că în gândurile tale stă scris adevărul despre tine? Poate că da, poate că nu... Oricum, în gândurile mele sunt eu, cu amintiri, cu dureri, vise şi speranţe, cu lacrimi ce nu au curs încă. Nimic sensibil, însă... Fier. Rocă! Asta trebuie să fie acum gândul meu! Pentru că altfel...
De exemplu, încă tot nu pot să recitesc scrisorile care mi-au fost scrise de-a lungul timpului de copiii mei. Nu e vorba că m-ar durea cuvintele lor, şi că ne(re)citindu-le aş fugi de durere. Pur şi simplu, nu pot! Mă blochează imaginea lor, scriindu-mi, desenându-mi inimioare. Rupte-n două...
Aiurea... Uneori cuprind cu gândul meu întreaga lume! Revăd Parisul care m-a văzut cândva. Cu Arcul de Triumf lângă care mă odihneam gândind. Cu croaziera pe Sena, şi etajul trei din Eiffel. Am Turnul cu mine. În gând, şi pe un raft. Simbolic...
M-am săturat de televizor... Nu mă mai uit la ştiri. Le ştiu di-nainte. Aceleaşi poveşti, cu alţi actori. Nimic nou sub soare... Citesc cărţi uşoare! Mai nou, de dragoste. Caut un happy-end. Îl găsesc în vieţile inventate de scriitori. În ”vieţile” mele, finalul e departe... de a fi happy.
Mama îmi tot zice să mă las de fumat. Şi să mă rog. Se apropie Crăciunul...
(va urma)
Cornel SABOU
luni, 22 noiembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
Cu Bujor făr-obrăjor
Am scris, nu o dată, despre cadrele, ofiţerii, din penitenciarul Baia Mare care sunt ”complicaţi” în relaţii neprincipiale (ca să folosesc un termen mai uşor de digerat) cu interlopii deţinuţi aici, şi am scris acele articole doar pentru faptul că activitatea INTERLOPĂ a acestor cadre m-a afectat în mod direct! Altfel, nu mă consider eu ”abilitat” cu misiunea de a curăţa lumea penitenciară de indivizii-funcţionari corupţi, diletanţi sau pur şi simplu bolnavi psihic! Rămân la părerea că nu trebuie să fac ”jocul” nimănui (dat fiind faptul că există asemenea... ”jocuri”) ci doar să MĂ APĂR de abuzurile celor care se cred (în spaţiul acesta... închis) nişte mici (mari?) dumnezei. La fel voi face şi în continuare, în articolul de faţă. Voi pleca de la o ”problemă” aparent minoră (cum PAR mai toate problemele din spaţiul penitenciar), dar care dezvăluie faţa ascunsă a unei probleme majore. De aceea vă solicit atenţia şi vă ”provoc” la o judecată de valoare...
Zilele trecute, într-un moment în care eu lipseam (fiind plecat în oraş), s-a organizat o percheziţie pe secţia ”deschişi” (a V-a) din penitenciarul Baia Mare, secţie în care îmi petrec şi eu ”veacul”. Percheziţia a fost condusă de ofiţerul-comisar BUJOR, o mai veche ”cunoştinţă” de-a mea... ”Profitând” de faptul că eu lipsesc, Măria-Sa, ofiţerul Bujor, a confiscat o... plită electrică pe care, de obicei, deţinuţii îşi încălzeau mâncarea pentru ca s-o facă mai ”comestibilă”. Sincer, m-a supărat foarte tare faza asta, indiferent care va fi ”interpretarea” autorităţilor, şi anume că plita aceea era, sau nu, ”legală”. M-am învăţat de mult timp că legalitatea unei asemenea... situaţii stă la cheremul ofiţerilor. Ei, ca şi dumnezei ce sunt, decid ce e legal, şi ce nu... De exemplu, în acte, secţia noastră figurează ca fiind dotată cu maşină de spălat, cu un cuptor cu microunde, şi cu alte asemenea ”acareturi” care, în realitate, LIPSESC, acestea fiind însuşite în timp de tot felul de cadre, şi folosite în interesul lor! N-am făcut niciodată caz de aceste situaţii... Am înţeles că aşa funcţionează sistemul, şi n-ai ce face. Românul (nu-i aşa?) trăieşte de la locul de muncă! Şi apropo de vorba asta... mi-am amintit de Bujor!
Tipul ăsta chiar a trăit cu ce i-a oferit slujba sa, şi nu mă refer aici la salar, nici la veniturile sale legale. De exemplu, o REGULĂ de la care nu s-a abătut ani întregi a fost să servească masa pe secţiile de deţinere. Anumiţi deţinuţi, interlopi, ŞTIAU că, atunci când vine Bujor în schimb, trebuie aşteptat cu platoul plin de mâncare. Bujor se instala comod într-unul din birourile de pe secţie şi aştepta să fie servit. Interlopul colecta mâncarea şi de la alţi deţinuţi (ca să umple bine de tot platoul) mai adăuga şi o sticlă de suc (ocazional mergea şi câte-o pălincă!) după care ofiţerul era servit. Uneori, Bujor mai avea şi ”invitaţi”, alţi colegi de-ai săi tot aşa de pofticioşi. Cheful dura, de regulă, până seara târziu. Se bârfea, se mai făceau câteva ”conspiraţii”, după care, sătul şi satisfăcut, Bujor mergea acasă...
Omul nu era lipsit de ambiţii ”profesionale”... Visul său era să ajungă director, şi avea mare ”boală” pe cei din ANP care tot transferau la Baia Mare ofiţeri de la Gherla, destrămându-i visul. Pe plan ”local” a concurat cu actualul director, Horea Chiş, şi după cum arată azi realitatea se vede treaba că n-a prea avut câştig de cauză. Eu ştiam de ambiţiile sale, de comploturile anti-Horea Chiş pe care le punea la cale, dar am preferat să nu mă implic deloc în războiul dintre cei doi, deşi indirect, Bujor făcea în aşa fel încât la mine să ajungă tot felul de informaţii ”compromiţătoare” despre rivalii săi. M-am păstrat în rezerva mea până azi, până când omul s-a hămesit la plita electrică de pe secţia noastră. Oare e supărat Bujor că de o vreme încoace trebuie să mănânce doar din banii săi, că ”hoţul” nu mai ştie de ”respect” şi nu-l mai serveşte cu platoul? Să vă spun ceva... Pe platourile alea am pus şi EU mâncare, mâncare pe care o primeam la vizită, adusă de mama mea! L-am hrănit pe nemernicul ăsta care e plătit din banii voştri! Şi nu i-am cerut NIMIC în schimb... Am văzut care era ”regula”, şi cine eram eu s-o schimb? Mai ales că mă alegeam oricum cu o grămadă de informaţii pe care omul mi le strecura prin intermediari! Eu, însă, nu sunt ”de ieri”, şi nici dus cu pluta nu sunt. Am ignorat total jocurile sale, interesele sale particulare, şi am reţinut doar acele aspecte care erau importante pentru detenţia mea, pentru condiţiile în care eu îmi desfăşuram viaţa. Probabil că şi asta l-a făcut să fie mai... puţin îngăduitor de data asta, luându-ne ”săraca” plită! Nu-i nimic, să-i fie de bine! Doar că acum, nemaiputând să fierb supa, o să-l fierb pe el, pentru că am foarte multe ”ingrediente”!
Subiectul ”Bujor” e de fapt un serial, şi azi e doar partea întâi. Mă aştept la contra-reacţii, la măsuri prosteşti menite să mă sperie, dar oare de ce trăiesc în această imagine un deja-vu? Şi daca s-au mai încercat asemenea presiuni, şi s-a văzut care a fost efectul, atunci...? Nimeni nu învaţă nimic? Păcat... Sau nu? Vom vedea! Pe curând...
Cornel SABOU
Zilele trecute, într-un moment în care eu lipseam (fiind plecat în oraş), s-a organizat o percheziţie pe secţia ”deschişi” (a V-a) din penitenciarul Baia Mare, secţie în care îmi petrec şi eu ”veacul”. Percheziţia a fost condusă de ofiţerul-comisar BUJOR, o mai veche ”cunoştinţă” de-a mea... ”Profitând” de faptul că eu lipsesc, Măria-Sa, ofiţerul Bujor, a confiscat o... plită electrică pe care, de obicei, deţinuţii îşi încălzeau mâncarea pentru ca s-o facă mai ”comestibilă”. Sincer, m-a supărat foarte tare faza asta, indiferent care va fi ”interpretarea” autorităţilor, şi anume că plita aceea era, sau nu, ”legală”. M-am învăţat de mult timp că legalitatea unei asemenea... situaţii stă la cheremul ofiţerilor. Ei, ca şi dumnezei ce sunt, decid ce e legal, şi ce nu... De exemplu, în acte, secţia noastră figurează ca fiind dotată cu maşină de spălat, cu un cuptor cu microunde, şi cu alte asemenea ”acareturi” care, în realitate, LIPSESC, acestea fiind însuşite în timp de tot felul de cadre, şi folosite în interesul lor! N-am făcut niciodată caz de aceste situaţii... Am înţeles că aşa funcţionează sistemul, şi n-ai ce face. Românul (nu-i aşa?) trăieşte de la locul de muncă! Şi apropo de vorba asta... mi-am amintit de Bujor!
Tipul ăsta chiar a trăit cu ce i-a oferit slujba sa, şi nu mă refer aici la salar, nici la veniturile sale legale. De exemplu, o REGULĂ de la care nu s-a abătut ani întregi a fost să servească masa pe secţiile de deţinere. Anumiţi deţinuţi, interlopi, ŞTIAU că, atunci când vine Bujor în schimb, trebuie aşteptat cu platoul plin de mâncare. Bujor se instala comod într-unul din birourile de pe secţie şi aştepta să fie servit. Interlopul colecta mâncarea şi de la alţi deţinuţi (ca să umple bine de tot platoul) mai adăuga şi o sticlă de suc (ocazional mergea şi câte-o pălincă!) după care ofiţerul era servit. Uneori, Bujor mai avea şi ”invitaţi”, alţi colegi de-ai săi tot aşa de pofticioşi. Cheful dura, de regulă, până seara târziu. Se bârfea, se mai făceau câteva ”conspiraţii”, după care, sătul şi satisfăcut, Bujor mergea acasă...
Omul nu era lipsit de ambiţii ”profesionale”... Visul său era să ajungă director, şi avea mare ”boală” pe cei din ANP care tot transferau la Baia Mare ofiţeri de la Gherla, destrămându-i visul. Pe plan ”local” a concurat cu actualul director, Horea Chiş, şi după cum arată azi realitatea se vede treaba că n-a prea avut câştig de cauză. Eu ştiam de ambiţiile sale, de comploturile anti-Horea Chiş pe care le punea la cale, dar am preferat să nu mă implic deloc în războiul dintre cei doi, deşi indirect, Bujor făcea în aşa fel încât la mine să ajungă tot felul de informaţii ”compromiţătoare” despre rivalii săi. M-am păstrat în rezerva mea până azi, până când omul s-a hămesit la plita electrică de pe secţia noastră. Oare e supărat Bujor că de o vreme încoace trebuie să mănânce doar din banii săi, că ”hoţul” nu mai ştie de ”respect” şi nu-l mai serveşte cu platoul? Să vă spun ceva... Pe platourile alea am pus şi EU mâncare, mâncare pe care o primeam la vizită, adusă de mama mea! L-am hrănit pe nemernicul ăsta care e plătit din banii voştri! Şi nu i-am cerut NIMIC în schimb... Am văzut care era ”regula”, şi cine eram eu s-o schimb? Mai ales că mă alegeam oricum cu o grămadă de informaţii pe care omul mi le strecura prin intermediari! Eu, însă, nu sunt ”de ieri”, şi nici dus cu pluta nu sunt. Am ignorat total jocurile sale, interesele sale particulare, şi am reţinut doar acele aspecte care erau importante pentru detenţia mea, pentru condiţiile în care eu îmi desfăşuram viaţa. Probabil că şi asta l-a făcut să fie mai... puţin îngăduitor de data asta, luându-ne ”săraca” plită! Nu-i nimic, să-i fie de bine! Doar că acum, nemaiputând să fierb supa, o să-l fierb pe el, pentru că am foarte multe ”ingrediente”!
Subiectul ”Bujor” e de fapt un serial, şi azi e doar partea întâi. Mă aştept la contra-reacţii, la măsuri prosteşti menite să mă sperie, dar oare de ce trăiesc în această imagine un deja-vu? Şi daca s-au mai încercat asemenea presiuni, şi s-a văzut care a fost efectul, atunci...? Nimeni nu învaţă nimic? Păcat... Sau nu? Vom vedea! Pe curând...
Cornel SABOU
luni, 1 noiembrie 2010
Respect
Ideea acestui articol mi-a fost insuflata de un comentariu care ma intreba daca exista (pentru mine!) vreun cadru demn de respect in penitenciarul Baia Mare... Trec peste faptul ca un om inteligent ar fi intuit raspunsul fara ca eu sa mai fac precizari suplimentare. Ignor si ideea ca „pentru mine” ar inseamna un... interes personal. Raspund acestei intrebari intr-un mod simplu... EXISTA peste tot in lumea asta oameni demn de cel mai adanc respect! Eu continui sa cred ca omenirea este compusa in majoritatea sa de oameni „buni”, problemele aparand din cauza faptului ca „minoritatea” oamenilor „rai” se afla, cel mai adesea, la conducerea treburilor statului... In particular, penitenciarul Baia Mare are adevarati profesionisti ai acestei meserii, de ofiter sau agent de penitenciare. Pe majoritatea ii cunosc personal si imi justific parerea pe argumente concrete, reale si nu pe imaginatie. Exista cadre care au un respect egal pentru interdictiile si drepturile detinutilor, care se comporta respectuos si care IMPUN respect si TEAMA, acolo unde nevoia justifica asta,! Exista cadre foarte inteligente, cu calitati umane extraordinare. Si nu e o munca usoara, sa „veghezi” asupra infractorilor de tot felul!!!
E adevarat ca eu am criticat deseori cadre din unitate, dar administratia trebuie sa se obisnuiasca si sa accepte ca numai o critica obiectiva ii este de folos, si nu laude interesate. Eu sunt jurnalist si meseria asta m-a invatat ca rezultatea reale si pozitive se obtin doar cu o critica inteligenta si realista. De aici apare si credibilitatea „atacului” de presa, iar ulterior transformarile. Si in unitatea baimareana s-au schimbat multe de cand tot scriu eu aici, si TOATE aceste schimbari sunt recunoscute acum, de toata lumea, ca fiind benefice. Ce sa fac eu, daca la vremea aceea, „lumea” n-a inteles ca vremurile cand sistemul era criminal si nemilos au trecut? Ca traim intr-o alta lume, in care valorile umane sunt inviolabile si ca TREBUIE ca sis sistemul penitenciar sa progreseze. Articolele mele au fost receptate ca „atacuri”... S-au nascut dusmanii aparent ireconciliabile... Si totusi, lucrurile au evoluat bine, intr-o directie sanatoasa. Mai sunt multe de facut, dar nu sunt absurd, stiu ca e nevoie de timp. Apoi, tocmai faptul ca EXISTA si cadre profesioniste imi da incredere ca drumul inapoi nu mai e posibil.
Cu nume si date concrete despre aceste persoane voi veni, eventual, dupa liberare, cand nu voi mai putea fi suspectat de nu stiu ce interese, si cand voi putea reactiona mult mai puternic daca se vor confirma abuzuri... Pana atunci, toti cei care merita respect sa stie ca, oricum, IL AU! Nu pentru ca-l vor, ci pentru ca-l merita! Pe curand...
Cornel SABOU
E adevarat ca eu am criticat deseori cadre din unitate, dar administratia trebuie sa se obisnuiasca si sa accepte ca numai o critica obiectiva ii este de folos, si nu laude interesate. Eu sunt jurnalist si meseria asta m-a invatat ca rezultatea reale si pozitive se obtin doar cu o critica inteligenta si realista. De aici apare si credibilitatea „atacului” de presa, iar ulterior transformarile. Si in unitatea baimareana s-au schimbat multe de cand tot scriu eu aici, si TOATE aceste schimbari sunt recunoscute acum, de toata lumea, ca fiind benefice. Ce sa fac eu, daca la vremea aceea, „lumea” n-a inteles ca vremurile cand sistemul era criminal si nemilos au trecut? Ca traim intr-o alta lume, in care valorile umane sunt inviolabile si ca TREBUIE ca sis sistemul penitenciar sa progreseze. Articolele mele au fost receptate ca „atacuri”... S-au nascut dusmanii aparent ireconciliabile... Si totusi, lucrurile au evoluat bine, intr-o directie sanatoasa. Mai sunt multe de facut, dar nu sunt absurd, stiu ca e nevoie de timp. Apoi, tocmai faptul ca EXISTA si cadre profesioniste imi da incredere ca drumul inapoi nu mai e posibil.
Cu nume si date concrete despre aceste persoane voi veni, eventual, dupa liberare, cand nu voi mai putea fi suspectat de nu stiu ce interese, si cand voi putea reactiona mult mai puternic daca se vor confirma abuzuri... Pana atunci, toti cei care merita respect sa stie ca, oricum, IL AU! Nu pentru ca-l vor, ci pentru ca-l merita! Pe curand...
Cornel SABOU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)