Doar gânduri... Despre mine, cu mine, despre alţii şi altele. Nimic important. Doar eu...
Se poate spune că în gândurile tale stă scris adevărul despre tine? Poate că da, poate că nu... Oricum, în gândurile mele sunt eu, cu amintiri, cu dureri, vise şi speranţe, cu lacrimi ce nu au curs încă. Nimic sensibil, însă... Fier. Rocă! Asta trebuie să fie acum gândul meu! Pentru că altfel...
De exemplu, încă tot nu pot să recitesc scrisorile care mi-au fost scrise de-a lungul timpului de copiii mei. Nu e vorba că m-ar durea cuvintele lor, şi că ne(re)citindu-le aş fugi de durere. Pur şi simplu, nu pot! Mă blochează imaginea lor, scriindu-mi, desenându-mi inimioare. Rupte-n două...
Aiurea... Uneori cuprind cu gândul meu întreaga lume! Revăd Parisul care m-a văzut cândva. Cu Arcul de Triumf lângă care mă odihneam gândind. Cu croaziera pe Sena, şi etajul trei din Eiffel. Am Turnul cu mine. În gând, şi pe un raft. Simbolic...
M-am săturat de televizor... Nu mă mai uit la ştiri. Le ştiu di-nainte. Aceleaşi poveşti, cu alţi actori. Nimic nou sub soare... Citesc cărţi uşoare! Mai nou, de dragoste. Caut un happy-end. Îl găsesc în vieţile inventate de scriitori. În ”vieţile” mele, finalul e departe... de a fi happy.
Mama îmi tot zice să mă las de fumat. Şi să mă rog. Se apropie Crăciunul...
(va urma)
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu