marți, 22 mai 2007

Condamnat la închisoare (I)

Cred că a venit timpul să explic o situaţie în care sunt implicat şi care s-a mediatizat intens în ultimele luni în presa locală din Maramureş. Este vorba de condamnarea mea la închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de genul înşelătoriei sau falsului! Evident, duşmanii mei din mafia presei locale au speculat aceste probleme pe care le am şi au excelat în mediatizarea condamnării bucurându-se de faptul că voi face puşcărie! Nu am de gând să le mai răspund, dar pentru că mulţi oameni au luat cunoştinţă de aceste situaţii prin intermediul lor mă simt dator să dau unele explicaţii.
În primul rând trebuie să precizez că este vorba de două condamnări pe care le-am primit, de două dosare separate, fără legătură juridică între ele. Acesta este amănuntul pe care nu l-au înţeles incompetenţii din presa locală care s-au străduit să mediatizeze condamarea mea! Glasul Maramureşului a scris de mai multe ori despre acest subiect, dar a prezentat rechizitoriul dintr-un dosar şi condamnarea din altul spunând că e vorba de una şi aceiaşi problemă. Am încercat să-i corectez, dar şmecherii nici n-au vrut să audă. O dădeau înainte cu confuzia dosarelor, aşa că i-am lăsat în pace... Despre ce e vorba? Vă explic în continuare...
Primul dosar în care am fost implicat priveşte infracţiunea de înşelătorie şi se referă la emiterea de file CEC fără acoperire. Concret, în anul 2003 am lucrat în domeniul construcţiilor executând diferite lucrări (case, apartamente, spaţii comerciale). În multe cazuri beneficiarii solicitau ca firma de construcţii să asigure aprovizionarea cu materiale urmând ca ei să achite contravaloarea acestora ulterior. Aşa se face că mergeam la diferite depozite, comandam materialele de construcţii necesare şi le transportam la beneficiarul unde aveam lucrare. Neavând bani cash, pentru plata acestor materiale lăsam o filă CEC cu data plăţii fixată - de regulă - peste 30 zile (erau şi cazuri când nu se trecea nici o dată). În aceste 30 de zile urma ca acel beneficiar să-mi plătească materialele şi eu - la rândul meu - să plătesc către depozitele de unde mă aprovizionam. Cei care lucrează în domeniu ştiu că aceste metode de lucru sunt o practică curentă. În mod normal, dacă apar probleme (beneficiarul nu plăteşte la timp etc...) părţile se întâlnesc, discută şi stabilesc alte termene. În cazul meu nu s-a mai întâmplat aşa. Atunci când au apărut probleme (de ce, veţi vedea imediat) am fost "executat" pe loc, fără nici un fel de îngăduinţă. Chiar şi atunci când m-am străduit să achit datoriile acumulate, lor nu le-a păsat şi au dus cercetarea penală mai departe! Cornel Sabou le picase în plasă şi nu trebuia să scape!!
Pe scurt... Între beneficiarii mei au existat şi trei persoane care mi-au tras ţeapă! De aici au apărut problemele. După o perioadă de colaborare în care mi s-au plătit la zi obligaţiile m-am trezit cu comenzi de materiale mult mai mari. După ce le-am dus marfa la destinaţie (marfă achiziţionată în aceleaşi condiţii descrise mai sus) aceşti ţepari au refuzat să o mai plătească! Astfel, la termenul scadent eu - la rândul meu - am fost în imposibilitate de a plăti către depozite. Aşa s-a născut infracţiunea de înşelăciune! În prima fază - naiv fiind - credeam că lucrurile vor putea fi rezolvate prin dialog, prin stabilirea altor termene de plată. Dintr-o datorie totală de aproximativ 6-700 milioane lei vechi am început să achit primele datorii imediat după consumarea acestor ţepe. Pentru că nu sunt miliardar şi nici fiu de politician n-am putut începe această "goană" pentru plata datoriilor decât cu vreo 60 milioane. Creditorilor mei nu le-a păsat însă de buna mea intenţie şi m-au reclamat în bloc la poliţie. Aşa s-a născut dosarul penal care avea să se termine (în primă instanţă) cu o condamnare la 2,10 ani închisoare!
Acum, cine sunt ţeparii aceştia? În dosarul meu penal ei figurează ca martori împotriva mea şi numai datorită declaraţiilor lor am putut fi condamnat la această pedeapsă. Unul este Ştefan Bancoş, un pensionar care pe timpul lui Ceaşcă fusese şef de local pe la mai multe asemenea "aşezăminte" din Baia Mare (localul Gării, sau "Intim", din cartierul Hatvan). Având relaţii sus-puse în Poliţie, Parchet şi alte instituţii omul chiar s-a lăudat cu ţeapa pe care mi-a tras-o (o sumă de 4-500 milioane lei). De altfel, chiar în timpul anchetei am observat că între el şi anchetatorii mei erau relaţii de strânsă prietenie povestindu-şi unul altuia amintiri sau vorbind despre rudele pe care le au în viaţa politică (amănuntele de acest gen le ţin pentru mai târziu). Planul acestui Bancoş fusese simplu şi eficient. Un om ca el îi cunoştea pe toţi foştii comunişti din administraţie sau justiţie. Pe timpul lui Ceauşescu, şefii de localuri publice erau printre privilegiaţii sorţii. Ei aprovizionau ("pe sub mână") cu alimente toate cadrele partidului sau rudele acestora. Nu insist pe această temă pentru că ştim cu toţii cum era pe atunci. Bancoş îi cunoştea pe toţi patronii mari de construcţii, dar nu dorea să apeleze la ei pentru a-şi construi casa pe care şi-o dorea (nu putea să le tragă ţeapă lor!). A apelat la un anunţ din ziar şi a dat peste mine. Mi-a făcut în avans câteva plăţi apoi mi-a comandat toate materialele de care avea nevoie pentru casă. După ce le-a primit a refuzat să mi le plătească şi chiar s-a amuzat de această "lovitură" în faţa inspectorilor de poliţie care anchetau cazul şi care râdeau pe seama prostiei mele.
Al doilea ţepar a fost cunoscutul bişniţar băimărean Zoli Chiş. La fel, m-a contactat în urma reclamelor pe care le publicam în presa locală, mi-a comandat anumite lucrări la proprietăţile lui şi mi-a efectuat câteva plăţi în avans. După terminarea lucrărilor a refuzat să-mi achite restul de plată de 140-150 milioane. Cine-l cunoaşte pe acest om - sau cine a auzit de el - nu cred că-şi poate imagina faptul că eu l-aş fi înşelat pe el (care este un maestru al escrocheriilor). Zoli Chiş a suferit o mulţime de condamnări la închisoare pentru acte de violenţă sau înşelăciune şi este ultracunoscut pentru faptul că nu a făcut o afacere cinstită în toată viaţa lui!
În fine, al treilea ţepar care m-a băgat în această situaţie este numitul Ştefan Balogh, un ţigan cu zeci de ani de puşcărie executaţi până acum, renumit pentru escrocheriile lui. Metoda a fost aceiaşi ca în cazurile precedente. Plata unui avans consistent, comanda unei cantităţi mai mari de materiale şi apoi neplata acestora. Prejudiciul în cazul lui Balogh a fost de aproximativ 120 milioane lei.
În toate cele trei cazuri eu am achiziţionat marfă de la anumite depozite şi am livrat-o către ei. Apoi, la termenul de plată fixat indivizii au refuzat să-mi achite contravaloarea motiv pentru care nici eu n-am putut achita către depozite. M-am străduit să fac rost de bani din alte părţi pentru a putea acoperi prejudiciul ce mi l-au creat (mă gândeam că în timp oricum voi reuşi să recuperez banii) dar n-am reuşit să achit decât vreo 60 de milioane. Între timp, fără să mai aştepte alte discuţii, depozitele cărora le eram dator au făcut reclamaţie la poliţie. Şi acum urmează alt epiod interesant...
În mod normal, în astfel de cazuri, dacă eu aş fi plătit datoriile dosarul penal s-ar fi închis. Chiar dacă se ajungea în proces puteam plăti cele 6-700 milioane şi împăcarea părţilor ducea la închiderea cazului. Ei bine, în cazul meu nu se mai putea face acest lucru fapt care dovedeşte (în opinia mea) că de la bun început nu s-a dorit decât condamnarea mea! Există un singur caz în care împăcarea părţilor nu stinge cauza penală: atunci când dosarul penal se deschide prin autosesizarea Poliţiei! Da, în cazul meu dosarul penal s-a deschis prin autosesizarea Poliţiei! Şi asta pentru ca să nu mai pot rezolva problemele prin plătirea datoriilor. Aşa am ajuns condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare...
Veţi spune: bine, dar tu nu ai făcut nimic pentru a recupera aceste datorii? Ei, ce puteam eu să fac? M-am gândit să-i reclam la Poliţie, dar eu eram deja la Poliţie, iar Poliţia cerceta această cauză. Motiv pentru care am specificat toate aceste lucruri (cu foarte multe amănunte) în declaraţiile pe care le dădeam şi speram că în baza acestor declaraţii Poliţia va începe cercetarea penală şi împotriva lor. Dacă făceam o plângere separată aceasta s-ar fi cumulat cu dosarul aflat deja în anchetă. Deci, în naivitatea mea, credeam că Poliţia îşi va face corect treaba şi că vinovaţii vor fi pedepsiţi. Mult mai târziu aveam să aflu că de fapt dosarul fusese deschis prin autosesizare şi că nu era de fapt nici o şansă ca adevăraţii escroci să fie pedepsiţi. Dosarul a stat la Poliţie în cercetări trei ani de zile. După ce am văzut că în instanţă sunt trimis doar eu era prea târziu să mai fac ceva în acest sens... Am mers apoi pe alte căi...
Aflasem că Zoli Chiş era - printre altele - omul colonelului Vasile Mureşan. Chiş era un cunoscut bişniţar local care făcea multe afaceri murdare. Se pare că o parte din profiturile sale astfel obţinute le vărsa în visteria acestui colonel corupt. Vasile Mureşan fusese şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Maramureş, iar la data când aveau loc aceste evenimente era şef al serviciului "doi şi-un sfert" din Maramureş. L-am vizitat pe Mureşan la birou şi i-am spus pe faţă că ştiu de relaţiile de colaborare dintre el şi Zoli Chiş. Îi ceream să intervină pe lângă protejatul său şi să-l determine să-mi plătească datoria pentru a putea şi eu plăti la rândul meu către depozite. Mureşan (fără să comenteze nimic despre relaţia sa cu Zoli Chiş) mi-a promis că va interveni şi că mă va ajuta. Ce a făcut el în acest sens... n-o să vă vină să credeţi! În acea perioadă, încercam să aflu cât mai multe despre ţeparii mei cu unicul scop de a-i determina să-mi plătească. Între timp, mi-am deschis şi ziarul "Viaţa Maramureşului" şi am început să scriu despre aceste ţepe. Există dovada faptului că în vara lui 2003 am scris în Viaţa MM toată această poveste, cu multe detalii şi în mai multe numere (ziarele pot fi consultate la Biblioteca Judeţeană). Aşa se face că am aflat despre o condamnare definitivă de 2 ani închisoare pe care Zoli Chiş o avea de mai bine de un an, condamnare care nu era însă pusă în executare deoarece bişniţarul se bucura de protecţia Poliţiei. Speriat probabil de investigaţiile pe care le făceam eu asupra activităţii acestui escroc, Mureşan s-a întâlnit cu Zoli Chiş şi i-a propus să execute pedeapsa cu închisoarea şi să nu-mi plătească mie nimic! Aşa că, în urma înţelegerii dintre cei doi, Zoli s-a "predat" poliţiei care l-a dus în Penitenciar unde acesta a stat aproximativ un an! Acesta a fost "ajutorul" pe care l-am primit de la Vasile Mureşan...
În privinţa lui Ştefan Balogh (ţiganul cu zeci de ani de închisoare executaţi) am aflat alte amănunte interesante. Balogh era unul din cei care conducea minoritatea ţiganilor din judeţul Maramureş (la cazierul pe care-l avea nici nu se putea altfel). De asemenea, el era cel care negocia cu partidele politice votul ţiganilor de fiecare dată când aveau loc alegeri. Ţepele acestea petrecându-se în vara lui 2003, ştim că în 2004 au avut loc alegeri locale şi generale. Cu acel prilej, Balogh a negociat votul ţiganilor şi cu Cristian Anghel, cu Ludovica Pârvu şi cu viitorul ministru Şereş. Printre altele, Balogh era de mai mulţi ani un fel de consilier neoficial al primarului Cristian Anghel pe probleme "ţigăneşti". El asigura legătura dintre primarul băimărean şi cetele de ţigani din Maramureş. Am aflat acest lucru chiar atunci, în vara lui 2003 şi... m-am dus personal la Anghel! De cum am intrat la el în birou, primarul băimărean m-a întâmpinat cu aceste cuvinte: "Ţi-au tras ţeapă ăştia!". I-am spus că ştiu de faptul că Balogh Ştefan este unul din consilierii săi neoficiali prin care controlează comunitatea ţiganilor din Maramureş şi l-am rugat să intervină la protejatul său pentru a-l determina să-mi plătească datoria de 120 milioane. Anghel a bgăgat capul în pământ şi mi-a răspuns ca la TV: "Poţi merge jos, la biroul de informaţii, şi să te informezi că nu avem nici un Balogh Ştefan consilier pe probleme de rromi". Am plecat de acolo cu un gust amar. Era clar pentru mine că şi Anghel se bucura de necazurile mele şi nu dorea cu nici un chip să mă ajute. Am înţeles atunci (refuzat fiind de peste tot) că relaţiile din această mafie politico-financiară sunt atât de puternice încât dacă nu faci parte din grupul lor de căcăcioşi n-ai nici o şansă să ieşi la liman. Aveam de ales între a mă "preda" lor (adică a merge şi a încerca să fiu acceptat într-un anumit grup de interese mafiote) sau a lupta mai departe, e adevărat cu puţine şanse de reuşită. Am ales varianta a doua...
Aşadar, după peste 4 ani de anchetă şi proces, am fost condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru înşelăciune într-un dosar în care - de fapt - victima sunt eu, iar adevăraţii escroci (protejaţi de administraţia politică sau de Poliţie) sunt bine mersi. Păgubit şi neprotejat de nimeni, fără bani şi fără avocaţi care să mă apere nu puteam sfârşi decât în acest fel... Recursul se judecă în zilele următoare la Tribunalul Maramureş...
Cu povestirea despre celălalt dosar voi reveni mâine...
Cornel SABOU
PS - De-a lungul acestor patru ani care s-au scurs am scris neîncetat în ziarul meu despre afacerile de corupţie în care au fost implicaţi Anghel, Mureşan şi alţi bandiţi din administraţie şi poliţie. Aceasta a fost lupta mea cu sistemul. Mi-am dorit să le fiu un coşmar şi cred că am reuşit. Eu nu mă tem de închisoare, de aceea nu m-am dus să cerşesc milă nimănui. Dacă va trebui voi merge şi voi face închisoare. Dar, până atunci mai adun nişte date. Şi, înainte de a pleca, le voi mai strica nişte vise... Pe curând... (C.S.)

3 comentarii:

Iulian TRASA spunea...

am scris pe blogul meu despre cazul dumneavoastra. imi puteti acorda un interviu?

Cornel Sabou spunea...

oricanda doresti... ma poti gasi la telefon sau pe mess.
Cornel Sabou

Cornel Sabou spunea...

nr. meu e 0741.467746
ID-ul de messenger: cornelsabou