Ce sentiment vă poate genera vederea unui copil? Desigur, inocenţă, puritate, dragoste, dar cred că la toate astea (şi la multe altele de genul ăsta) putem adăuga şi sentimentul de PACE! Personal, cred că nu există vreun mesager al păcii mai potrivit decât un copil. O privire blândă care poate face să coboare arma, o înaintare îndrăzneaţă în zone interzise pentru adulţi, o mână întinsă pe care nu o poţi strânge decât amical, o întrebare hazliu de naivă care obligă un răspuns matur, o viaţă întruchipată într-o fire plăpândă pe care ar trebui să fii complet nebun ca s-o întrerupi. O ”armată” de copii ar putea învinge în orice război, contra oricărei puteri! Pacea lor este o ”armă” care loveşte în conştiinţă şi anihilează orice gând criminal. Cu copiii nu poţi duce un război, cu pacea din firea lor nu te poţi lupta...
Şi totuşi, copiii mai mor, şi la propriu, şi la figurat. Mor lăsând în urmă, fără răspuns, întrebările strigate de părinţii îndureraţi, mor ducând cu ei, ”dincolo”, pacea şi nevinovăţia pe care le-au întrupat. Dincolo de inimile îngheţate de durere, mai rămâne după ei o luptă ce nu ia sfârşit, o lume în război.
”Dacă” ai fost cândva copil, ai fost şi tu un mesager al păcii. După decenii de experienţă de viaţă, cei mai mulţi dintre noi ne-am ”adaptat” mediului, şi ne-am transformat în ”soldaţi”. Luptăm, pierdem şi/sau câştigăm. Unii au rămas, însă, peste timp, cu puritatea păcii în privire, cu aceiaşi nevinovăţie cerească ce le-a fost pusă în suflet încă de la naştere. Ei sunt ”armata” de copii maturi care fac lumea mai bună. Răniţi de luptele noastre, ”ciuruiţi” de inteligenţa noastră războinică, ei ştiu să se salveze, salvându-ne! Ne lovesc cu aceiaşi privire blândă, de copil, desfiinţează ”zonele interzise” din mentalitatea noastră îngustă, ne întind mâna nu pentru a cere ceva, ci pentru a oferi. Înpofida aerelor noastre de superioritate, ei sunt adevăraţii învingători. Pentru că noi iubim copiii, dar deseori îi ”ucidem” cu faptele noastre războinice!
Voi încerca să scriu, să citesc şi să simt mai mult despre pace decât despre război. Asta-i morala povestirii de mai sus. Şi efectul războiului meu, dus împotriva firii mele. Căci îmi iubesc copiii mai presus de luptele pe care le-am câştigat sau pierdut! Pe curând...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu