miercuri, 11 aprilie 2012

Mai Fericiţi cu o Înviere

Adevăru-i că nu sunt prea "impresionat" de apropierea Paştelui... Nici sărbătoarea în sine, cu toate semnificaţiile ei, nu mă face să fiu foarte spiritual sau mult-prea cucernic! Ba aş putea spune că - într-o oarecare măsură - Paştele mă înfioară! Pentru că în sărbătoarea asta creştină este multă... moarte! Multă "pedeapsă", multă durere, este judecare şi condamnare este NEDREPTATE!.. Şi totuşi, multă dreptate...
ÎNVIEREA este un paradox de noţiuni despre viaţă care nu pot fi însuşite decât prin moarte. Paştele creştin este trecerea prin moarte. Da, este şi o izbândă, este şi o confirmare a tot ce a fost şi va fi să fie, dar totuşi, parcă uneori simt că e prea mult simbol într-un singur moment!
Uite o chestie ciudată... Avem timp să fim morţi tot restul "vieţii" de după moarte, de ce să ne mai omorâm cât timp trăim? De ce să ne luăm acum gândul de la tot ce e ideal pozitiv în viaţă doar pentru că avem în faţa Paştelui exemplul morţii nedrepte prin crucificare? În fond, suntem noi înşine crucificaţi destul prin tot ce am trăit forţat, dincolo şi separat de ceea ce ne-am dorit! Vreau mai multă bucurie şi speranţă care să vină din sărbătorile astea. Nu iluzorii, nu amăgitoare căci miturile sentimental-religioase nu au valoare dacă nu dau putere. 
Suntem prea loviţi de realitate ca să fim insensibili la ce putem lua frumos din viaţă! Nu sunt teolog, nu o să vă ţin o predică de Paşte. O să vă îndemn însă la un lucru care - cred eu - o să vă facă să simţiţi altfel momentul. Toate simbolurile credinţei creştine au legătură directă cu OMUL şi cu DUMNEZEU. Cu cel de lângă tine şi cu Cel de lângă tine. Dacă îţi lipsesc legăturile astea directe, sărbătoreşti degeaba Paştele, ascultă-mă ce-ţi spun! Cozonacul ăla poţi să-l faci oricând, la fel şi salata de beuf sau friptura de ce carne vrei. Nu se termină lumea într-o sâmbătă seara! Dacă ai însă parte şi de fiorul ăla dumnezeiesc, ce vine nu se cumpără, dacă simţi imensitatea din jurul tău comprimată în fiecare om pe care îl întâlneşti şi poţi privi în ochi zâmbind, dacă, în fine, şti să fii cel care vorbeşte printr-o atingere înseamnă că ai început să treci dincolo, nu de realitate ci de superficialitate! Îţi doresc să ai un Paşte Fericit! Cuminte şi frumos... Să ne auzim, vedem, citim şi "după"... Mai îmbătrâniţi poate cu o crucificare, dar şi mai fericiţi cu o Înviere! 

Cu respect, 

Cornel SABOU

Un comentariu:

PaS360 spunea...

Ai facut un comentariu:
"Paştele mă înfioară! Pentru că în sărbătoarea asta creştină este multă... moarte! Multă "pedeapsă", multă durere, este judecare şi condamnare este NEDREPTATE!.. Şi totuşi, multă dreptate…"

Desprinzandu-ma de articolul tau, imi vin in minte (lafel cum tu spuneai) atata moarte si groaza, care este provocata de crestinism in istorie, ca(ei), spunand in cele din urma, ca sunt REZONABILE, NECESARE SI IMPERATIVE pt cauza crestinismului!
Poate ar trebui aceasta tema sa faca motivul unui articol:
de ce este nevoie de MOARTE PT IZBAVIRE DE GRESELI?
de ce "cineva" ne cere o pedeapsa cu moartea pt greselile noastre"
Nu contrazic toate cele scise in scriptura… dar ma gandesc…daca Dumnezeu ne-a
facut dupa chipul si asemanarea LUI, de ce omul OMOARA IN NUMELE DOMNULUI?
Merci!

PS: Imi place nespus fraza: "Uite o chestie ciudată... Avem timp să fim morţi tot restul "vieţii" de după moarte, de ce să ne mai omorâm cât timp trăim?"…:)