miercuri, 6 iunie 2007

Armaghedonul Maramureşului (II)

  • Ioan Hudrea (alături de Virgil Măgureanu) a fost tatăl spiritual al fostului partid parlamentar PUNR
  • Senatorii şi deputaţii PUNR promovaţi în Parlament prin influenţa şi banii lui Hudrea supravegheau masiva acţiune de privatizare în masă a economiei româneşti, în special prin metoda MEBO
  • Senatorul maramureşean Teodor Ardeleanera era mâna dreaptă a lui Hudrea prin poziţia pe care o ocupa, de şef al comisiei de privatizare din Senat

În primul episod am vorbit foarte mult de Ioan Hudrea, fostul director general al Companiei REMIN din Baia Mare. Voi continua, periodic, să menţionez de mai multe ori numele său pentru că sunt multe lucruri în care este implicat şi pentru care (asemeni mie, nu-i aşa?) ar trebui să dea socoteală în faţa justiţiei!

La vremea sa, Partidul Unităţii Naţionale a Românilor (celebrul "defunct" PUNR) a fost înfiinţat cu sprijinul nemijlocit şi direct al lui Ioan Hudrea! Puţină lume ştie acest lucru... Cei mai mulţi cred că în spatele PUNR ar fi stat Virgil Măgureanu, "şarpele cu ochelari". Ca să înţelegi mai bine "problema" trebuie să te decizi din ce unghi priveşti unele evenimente... A controlat Virgil Măgureanu mai multe persoane influente din societatea românească, sau a fost el cel controlat de aceştia? Chestiune de nuanţă... sau nu? Cert e că Hudrea s-a implicat cu toate forţele sale în susţinerera PUNR. Pe lângă faptul că a finanţat mascat acest partid (prin metode descrise în episodul anterior) a şi promovat deputaţi şi senatori pe liste în mai multe judeţe. În Maramureş, parlamentarii lui Hudrea din PUNR au fost senatorul Teodor Ardelean (fost preşedinte al Comisiei de privatizare din Senat!), deputatul Nicolae Bud (de pregătire inginer miner) şi deputatul Gheorghe Brânzei (în prezent director general al Băncii Naţionale, filiala Maramureş). În alte judeţe au fost alte nume (acolo nu mă bag deocamdată deşi cunosc date concrete - dar n-am putut niciodată să le verific la faţa locului, de aceea mă abţin...). Gheorghe Funar a fost principalul beneficiar al "investiţiei" patronate de Ioan Hudrea, primind sarcina de a conduce acest partid mercenar, alături de Valeriu Tabără! În spatele unor slogane extrem de populare (ideea de unitate naţională a prins foarte bine atunci) PUNR se ocupa de fapt de aspecte economice vitale pentru statul român, dar şi pentru grupul de interese al lui Ioan Hudrea. Cea mai mare parte a privatizărilor din perioada 1990-2000 a fost săvârşită sub "patronajul" acestor parlamentari marionetă... Virgil Măgureanu era cel "mai la vedere" (dacă se poate spune aşa despre şeful SRI din acea perioadă) care conducea destinele PUNR şi care asigura o "politică" de interese unitară, în scopul îndeplinirii obiectivelor trasate de Hudrea şi de alţi acoliţi de-ai săi.

De exemplu, mii de întreprinderi din România au fost privatizate prin înşelătoarea metodă MEBO (v-o mai amintiţi?), metodă inventată (adaptată la specificul naţional) de... PUNR! Ce însemna metoda MEBO? Pe scurt, fabrica de stat era "vândută" (de fapt cedată aproape gratis) muncitorilor care lucrau în ea! Fiecare muncitor putea cumpăra o parte (mică) din acţiuni cu bani împrumutaţi de la... stat (FPS)! Apoi, cică, muncitorii (deveniţi acţionari) îşi alegeau conducerea. Totul la suprafaţă părea extrem de democratic... În realitate însă, majoritatea acţiunilor de la fiecare astfel de fabrică erau ulterior achiziţionate de la muncitori de directorii care le conduceau şi care deveneau astfel patroni. De unde aveau aceştia bani ca să cumpere acţiunile? Da, aţi ghicit! De la Ioan Hudrea (nu numai de la el, dar era unul din finanţatorii cei mai importanţi). Ce făceau mai departe aceşti directori cu acţiunile? Le cedau către Hudrea sau către alte persoane aflate în slujba acestuia? Nu mai ştiu pentru că n-am avut cum să urmăresc întregul proces. Bănuiesc însă acest lucru... Dacă este adevărat însă, putem spune că acest mafiot patrona la un moment dat (prin interpuşi sau direct) un număr impresionant (imposibil de stabilit cu precizie) de fabrici din România. Banii pe care el îi sustrăgea de la bugetul de stat din funcţia pe care o ocupa - de director general al Companiei REMIN - (zeci de miliarde lei) îi folosea apoi, printre altele, pentru cumpărarea - prin metoda descrisă mai sus - fabricilor privatizate prin metoda MEBO. Omul promovat de el în Senat (senatorul maramureşean Teodor Ardelean) şi care ocupa funcţia cea mai importantă (preşedinte al Comisiei de privatizare din Senatul României) supraveghea personal mersul "afacerilor" pe întreg cuprinsul României. El stabilea ce firme vor fi privatizate (nu singur, bineînţeles, dar, avea o foarte mare influenţă!) când anume şi prin ce metode. Apoi, se asigura că acţiunile erau cumpărate de la muncitori de directorii angajaţi, după care - repet - drumul acţiunilor (şi al adevăraţilor proprietari) se pierdea (pentru cei ca mine, din afara sistemului)! Pentru activităţile sale din slujba lui Hudrea, senatorul Teodor Ardelean a primit câte un "pumn" de acţiuni la aproape fiecare întreprindere privatizată în România în perioada în care era el senator! După ce s-a înfruptat serios de la această "masă a bucatelor" şi după ce a asigurat interesele patronului său spiritual (Ioan Hudrea), Teodor Ardelean a primit ordin să se retragă total din viaţa politică pentru a i se pierde urma! Cum a făcut-o, veţi vedea în continuare... (o analiză scurtă a metodei MEBO o puteţi găsi aici, iar un exemplu de atitudine PUNR-istă în Parlament - făcută de marionetele lui Hudrea - în favoarea privatizărilor prin MEBO, aici)

Aici trebuie să mai fac câteva precizări... Pe Teodor Ardelean l-am întâlnit în nenumărate rânduri... În vremea aceea (mijlocul anilor 90) era foarte activ. Făcea săptămânal conferinţe de presă, discuta cu orice jurnalist, avea un stil de a vorbi extrem de atractiv! Reuşea să capteze imediat interesul maselor care-l ascultau! N-am înţeles niciodată de ce un om ca el, cu o cultură generală vastă, cu un discurs extraordinar (vă spun că îi eclipsează categoric pe Geoană, Năstase sau alţi lideri în vogă!), cult şi inteligent s-a putut lăsa atras în această caracatiţă patronată de Hudrea! Am înţeles că există unele aspecte în trecutul său care îl fac şantajabil... Ceva legat de dorinţa de carieră în rândurile activiştilor PCR şi pe tărâmul propagandei comuniste... Se ştie sigur, la nivel de Maramureş, că a scris o carte în care condamna în cel mai veninos limbaj comunist secta Martorilor lui Iehova, încercând oarecum să capteze interesul puternicilor de atunci. Poate o mai fi şi altceva...

Într-o vreme, Ardelean mi-a recunoscut că avea acţiuni la mai multe firme din România, fără să-mi precizeze însă la care şi la câte. La sfârşitul anilor 90 el a dispărut brusc de pe scena politică locală şi naţională. A refuzat orice promovare în prima linie (deşi a tranzitat pe la PSD şi PD) şi a refuzat să mai stea de vorbă cu jurnaliştii. Ani de zile n-a mai dat nici măcar un interviu, el... cel care anterior era mediatizat (local şi naţional) aproape zilnic! Ce se întâmplase cu "marele" Teodor Ardelean? Răspunsul a venit în scurt timp...

După plecarea lui Ardelean din Parlament şi desfiinţarea PUNR, Hudrea a tras sforile necesare în Guvern şi în Consiliul Judeţean Maramureş pentru a urgenta finalizarea în Baia Mare a unei investiţii mamut: noul sediu al Bibliotecii Judeţene! O clădire imensă, vastă, largă... spuneţi-i cum vreţi (vezi aici). Înainte chiar de terminarea construcţiei, Teodor Ardelean a fost numit director general al acestei instituţii! De atunci şi până în prezent el conduce Biblioteca Judeţeană Maramureş. Am înţeles atunci totul! După ce se folosise masiv de el, după ce îl recompensase cu acţiuni prin toată ţara, Hudrea îi pregătise lui Ardelean culcuşul de retragere! Postul de director al unei asemenea instituţii era unul comod, liniştit, ferit de bliţurile jurnaliştilor şi neexpus la scandaluri publice... În timp, numele lui Teodor Ardelean urma să fie uitat, iar contribuţia sa la jefuirea economiei naţionale în interesul lui Ioan Hudrea aşişderea!

Anii au trecut şi se părea că totul este în regulă în privinţa sa... dar Teodor Ardelean a comis o greşeală! Plictisit probabil de confortul Bibliotecii Judeţene, acum câteva luni el s-a înscris în noul partid Liberal-Democrat (al lui Stolojan)! Celălalt Teodor (Stolojan) căuta probabil nişte oameni în Maramureş care să-i promoveze PLD-ul. Ardelean era ideal deoarece - repet - în prestanţă publică se comportă excepţional şi are un discurs elaborat, care prinde la auditoriu. În plus, are şi relaţiile care să-i permită o ascensiune furtunoasă în noua sa activitate politică. Se pare însă că Teddy (cum este el alintat în judeţ) nu s-a sfătuit înainte de a face acest pas şi cu mentorul său, Ioan Hudrea (ca să nu mai vorbesc de Virgil Măgureanu!). Aşa că... citiţi aici! La nici cinci luni de când a intrat în PLD (şi de când a preluat conducerea acestui partid în Maramureş), Teodor Ardelean şi-a dat brusc şi inexplicabil demisia! Citiţi - în articolul la care v-am trimis - explicaţiile sale şi veţi recunoaşte că sunt penibile! Cum adică “pretentiile politice au crescut dupa referendum iar eu nu le pot face pe toate”... Teddy a primit ordin să revină la... normal, adică să se retragă din prim-planul vieţii politice pentru a nu atrage atenţia asupra sa!!! Acesta este adevărul! Amănuntul (demisia sa recentă din vârful PLD Maramureş) are relevanţă doar în contextul descris mai sus, altfel el nu este suficient de bine înţeles...

Să zicem că eu am luat-o puţin razna cu „teoria” mea (Hudrea, MEBO, Ardelean etc...). Ar trebui ca cineva să verifice exact câte firme privatizate prin metoda MEBO în anii 90 au dat între timp faliment (şi au fost cumpărate pe nimic de investitori strategici) şi câte mai menţin şi în prezent structura acţionariatului muncitoresc! Dacă cineva îmi va prezenta cifre şi date concrete în acest sens voi recunoaşte că am greşit. Altfel, a nega pur şi simplu o „teorie” (susţinută de argumente logice) fără a contrargumenta serios nu mi se pare OK... Să trecem mai departe însă...

Până s-a finalizat construcţia Bibliotecii Judeţene, Teddy Ardelean a „vegetat” ca director la o firmă privată din Baia Mare, Izoterom, firmă patronată de omul de afaceri Dumitru Matei (PSD). Matei are mai multe firme şi lucrează în special în întreprinderi axate pe producţie industrială. A dezvoltat afaceri în toată ţara şi chiar în Ucraina! A candidat în 2004 la Primăria Baia Mare dar a pierdut în faţa liberalului Cristian Anghel. Este tot din „gaşca” lui Virgil Măgureanu (şi – prin extensie – a lui Ioan Hudrea), dar pe „filiera” PSD (cu mai multe detalii despre acesta şi PSD voi reveni cu altă ocazie).

Gheorghe Brânzei, celălalt parlamentar PUNR-ist creat de Ioan Hudrea, a fost mai întâi primar ales al municipiului Baia Mare! Ochit de Hudrea cu ocazia alegerilor locle, acesta a fost atras imediat spre listele parlamentare, înscris în PUNR şi a ieşit deputat! Brânzei făcea parte din grupul de oameni ai lui Hudrea care încerca să menţină o „colaborare” eficientă între interesele sale şi conducerea Băncii Naţionale a României (direct cu Mugur Isărescu!). Tocmai de aceea, după ce a ieşit din Parlament a fost „ascuns” la comanda filialei Maramureş a BNR. Ce interese putea avea însă Hudrea (şi gaşca sa) la BNR? Aici e iarăşi tare mult de vorbit, aşa că o lăsăm – iar! – pe altă dată...

Vedeţi dvs, oameni buni, în Maramureş practic nu există o competiţie politică reală, veritabilă între diferitele partide sau între anumiţi lideri politici. Maramureşenii get-beget care s-au afirmat în politică nu au fost decât nişte marionete, executanţi docili ai unor ordine primite din sectoarele care i-au promovat acolo. În prezent, de exemplu, îl avem în Camera Deputaţilor (din partea PSD) pe „ilustrul” deputat-anonim Ioan Buda! Buda a fost mai întâi primar în Tg. Lăpuş, apoi prefect al judeţului. Toată cariera lui politică a fost finanţată de un puternic Trust de construcţii local. Este vorba de omul de afaceri Viorel Zoicaş, patronul SC Agecom SA. Zoicaş a plătit peste tot unde trebuia pentru ca acest Buda să ocupe funcţii importante. Încă de când era primar la Tg Lăpuş, Buda îi facilita lui Zoicaş Viorel obţinerea unor lucrări de construcţii plătite de la buget. Pentru cine are chef (şi timp de pierdut) e foarte uşor să documenteze la faţa locului lista de lucrări „executate” de SC Agecom în Tg Lăpuş. Una din ultimele lovituri marca Viorel Zoicaş este încasarea unei sume de peste 1 milion de euro pentru construirea în Baia Mare a unui nou sediu (ultramodern) pentru Vamă! Lucrarea s-a terminat la sfârşitul anului trecut, iar după 1 ianuarie 2007 (odată cu aderarea la UE), s-a decis desfiinţarea Vămii Baia Mare şi dezafectarea clădirii ultramoderne. Cine şi de ce a permis cheltuirea de la buget a unui milion de euro pentru construirea inutilă a acestui sediu? Eu m-am obosit, n-aveţi decât să verificaţi... Mai interesant ar fi însă de urmărit cine va primi de la stat (pe bani puţini, bineînţeles) această clădire „dezafectată”, „inutilă” şi „falimentară”...

Pentru ca „tacâmul” să fie complet, am să vă reamintesc (dacă cumva aţi uitat) că acest Viorel Zoicaş este cel care i-a construit frumoasa vilă lui Virgil Măgureanu în judeţul Sălaj (presa timpului a scris o mulţime de articole despre asta – inclusiv eu)... Tot el a ridicat şi casa primarului băimărean Cristian Anghel din Baia Mare. Apoi – în pas cu moda – şi-a făcut şi-o televiziune (Alpha TV Baia Mare). După ce-a supt câteva sute de milioane de la bugetul local pentru – vezi Doamne – publicitate, a închis-o şi gata! A trecut la alte afaceri... Să nu uităm de sediul ultraluxos pe care l-a „donat” filialei judeţene a PSD taman în buricul târgului. Voi mai reveni şi asupra acestui Viorel Zoicaş, pentru că – după cum vedeţi – face parte din celebra gaşcă „Măgureanu-Hudrea” şi n-aş vrea doar să trec în revistă anumite „afaceri” de-ale lui. Repet... Toate informaţiile „interesante” despre un asemenea om trebuie puse (şi accentuate) într-un context mai larg, pentru a fi mai uşor de „digerat”, adică de înţeles... Acestea (afacerile aranjate şi bănoase) n-ar fi fost posibile dacă el (individul numit simbolic „mafiot”) nu făcea parte dintr-un „sistem” care guvernează la negru - dacă pot spune aşa – sau în paralel cu guvernul real. Acest „sistem ticăloşit” (termenul l-am împrumutat de la Traian Băsescu, sper să nu se supere!) îl ajută pe mafiot să se îmbogăţească, să progreseze şi să-şi conceapă – la rândul său – o altă reţea de slujitori (în administraţia de stat, poliţie, justiţie etc...) care – la nevoie – să reacţioneze la ordin. De aceea reţelele de mafioţi în legătură directă cu statul pot fi foarte greu – sau deloc – răpuse!

În fine, povestea celui de-al treilea parlamentar PUNR de Maramureş, Nicolae Bud, e mult mai simplă. Acesta a fost chemat la birou de Hudrea care i-a pus în vedere următoarele: „Alege: ce vrei să fi, director în Ministerul Industriilor sau deputat?” Omul s-a zăpăcit un pic, dar în final a preferat deputăţia. Ca să fiu sincer, Nicolae Bud a fost un om cuminte, sufletist şi sincer interesat de amărâţii prezentului nu doar de parveniţii tranziţiei. Era singurul parlamentar la biroul căruia mai găseai şi oameni sărmani, nu doar inşi în frac şi costum... Dar şi Bud a fost folosit de Hudrea o bună perioadă. Totuşi, spiritul mai independent pe care acesta îl manifesta uneori, „slăbiciunile” pe care Bud le afişa faţă de oameni insignifianţi pentru „zeii” mineritului şi încercarea sa de a „rezolva” anumite probleme create iniţial chiar de către mentorii săi l-au dus - la un moment dat - la marginea prăpastiei! Lui Bud i s-a înscenat un dosar penal, i s-a ridicat imunitatea de parlamentar şi a fost trimis în judecată. Poate nu mă veţi înţelege, dar pentru mine (care am început să înţeleg cât de cât cum funcţionează sistemul) asemenea „recomandări” (cercetări penale la politicieni în anii 90!!!) reprezentau mai degrabă un certificat de bună purtare decât unul de „infractor”. De aceea, la vremea aceea – ca jurnalist – lui Nicu Bud i-am acordat credit şi l-am susţinut în „lupta” sa. În ultima clipă acesta a fost „salvat” tot de... Virgil Măgureanu! Fostul director al SRI l-a luat sub aripa sa protectoare, şi l-a băgat în noul său partid de atunci (PNR – Partidul Naţional Român). Încetul cu încetul (după eşecul proiectului PNR) Bud a fost abandonat de mentorii săi şi a lucrat ani buni ca director la o importantă firmă din Bucureşti. În 2004 şi-a forţat destinul şi a candidat independent la Consiliul Judeţean dar a ratat la mustaţă obţinerea unui post de consilier judeţean. Impresionaţi, oarecum, de succesul său la public, mai multe partide l-au curtat în ultimii ani pe Bud. În urmă cu două luni, acesta s-a înscris în PSD Maramureş!

Cam aceasta a fost mica poveste a muşchetarilor lui Ioan Hudrea din Maramureş... Voi reveni din nou, în curând...

Cornel SABOU

Primul jurnalist care m-a intervievat pe marginea acestui "Armaghedon" a fost însăşi... moartea! Vezi pe... http://moarteaonline.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=483&Itemid=63


2 comentarii:

c|neva spunea...

Am citit si eu primul articol. Interesante lucruri dar as dori daca se poate sa-mi raspunzi la niste intrebari. Pana cand citesti asta sper sa termin si celelalte 2 articole.

Gabriel Stan spunea...

Cornel, din păcate nu mai merge acest link (legat de Teodor Ardelean):

http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=3&id=5908

404 - File or directory not found.
The resource you are looking for might have been removed, had its name changed, or is temporarily unavailable.

Există şi în altă parte?