Un intelectual este cineva a cărui minte se veghează pe ea însăşi. Albert Camus
Atunci când m-am simţit încolţit, am reacţionat. Am scris pe acest blog timp de trei ani deşi postura mea, de deţinut, nu mă avantaja de loc. Cu fiecare articol pe care-l publicam aduceam – contra mea – o nouă ”armată” de funcţionari de penitenciar. A trebuit să-i înfrunt cu inteligenţă, pentru a nu-mi agrava poziţia, şi aşa extrem de şubredă. Am făcut-o fără frică. Nu ştiu de unde am luat putere, calm şi atâta voinţă.... Nu, nu mă laud singur, vreau doar să fiu realist. Pentru că nu e puţin lucru să te lupţi cu sistemul fiind în acelaşi timp total la discreţia sistemului. Şi totuşi, uneori simt nevoia să mă opresc din războaiele astea. Mai ales atunci când (contra)reacţia nu (mai) este una de forţă. Constat, în ultimul timp, o atitudine surprinzător de OK din partea administraţiei. Învăţat, până acum, să mă aştept doar la ce-i mai rău, nu pot să nu remarc şi cealaltă faţă a lucrurilor atunci când aceasta se arată extrem de vizibil.
În ultimul timp, deşi anunţasem un nou serial de dezvăluiri, nu m-am mai confruntat cu reacţiile atât de adverse cu care fusesem obişnuit. Mobilizat la maxim, atent la tot ce se-ntâmplă în jurul meu, pregătit să înfrunt provocări sau să fac faţă unor dispute (aşa cum s-a întâmplat timp de trei ani) rămân oarecum dezarmat atunci când văd că sunt tratat cu respect şi îngăduinţă! Abia în asemenea momente simt că dacă aş continua să acuz în neştire aş fi un infractor fără scrupule! Dar nu sunt, decât ceea ce sunt...
Nu ştiu dacă e cazul să mă amăgesc cu speranţe care ulterior să se dovedească neîntemeiate. Ştiu însă că vreau să rămân – dincolo de tot ceea ce trăiesc, bun sau rău – aşa cum m-am descris deseori chiar eu. Să răspund, fără frică, şi cu mult curaj la tot ceea ce primesc. La bine, cu bine, la rău cu ”rău”! Voi continua să scriu... Tot felul... Pe curând...
Cornel SABOU
9 comentarii:
urmaresc blogul asta de ceva vreme. am incercat sa fiu cat mai obiectiv. dar fara sa vreau imi dau seama ca poate esti un pic cam oportunist. si nu-ti duci la capat promisiunile. daca se comporta frumos cu tine renunti la dezvaluiri. adica eu suspectez ca primesti ceea ce vrei. poate mici avantaje sau promisiuni.
in rest liberare cat mai grabnica si sanatate.
Mai bine lasate de scris ca esti plictisitor...
dle popan, in cazul meu, in situatia mea, ce crezi ca ar trebui sa fac pentru ca sa par (in ochii dumitale) ne-oportunist? Suspiciunea ta e intemeiata! Eu fac aici "caz" de niste DREPTURI pe care le am, conform legii, si pe care (din cauza defectiunilor sistemului) NU le primesc! Le mediatizez pentru a indrepta lucrurile, pentru a "corecta" sistemul astfel incat sa pot beneficia de drepturile pe care le am. NU AM FACUT NICI UN SECRET DIN ASTA! Ba dimpotriva, mi-am declarat intotdeauna intentiile, deschis si sincer! Nu sunt "un pic" oportunist, sunt un om care se lupta sa supravietuiasca in conditii extreme. Si care reuseste asta!
Spui ca nu-mi tin promisiunile, dar in acelasi timp spui ca urmaresti de mult blogul asta... E un paradox aici! Pentru ca in ultimii trei ani am publicat peste 100 de articole, cu numeroase dezvaluiri despre abuzurile din sistem! Articolele sunt inca aici, marturie! Care crezi ca e SCOPUL articolelor mele??? Sa te amuzi dumneata? NU! Scopul meu e sa se indrepte lucrurilke acolo unde ele nu sunt in regula!!! Tine minte chestia asta! Pentru ca atunci cand lucrurile nu s-au indreptat, cand situatiile de abuz s-au mentinut, eu am continuat sa scriu. Nu m-am oprit chiar daca am fost amenintat, santajat, lovit chiar! Atunci cand lucrurile s-au indreptat (nu doar in ceea ce ma priveste pe mine, ci in multe alte situatii care priveau soarta tuturor detinutilor) m-am oprit din scris... Acum, am observat o "profesionalizare" a actului de management penitenciar. Cel putin in aceasta chestiune, a "gestionarii" ineditei situatii de a avea un blog "pe cap". Si nu pot sa nu recunosc deschis asta, nu pot sa raman nepasator, si sa fiu "batut in cap"!
Imi asum si potentialele greseli pe care pot sa le fac in acest "proces" de constiinta. Pana la urma nu sunt decat un om care vrea sa se intoarca sanatos in familia sa. Si in societate.
Multumesc pentru urari! Numai bine...
cornel nu o lua personal. era o mica observatie doar. evident ca am citit articolele tale. si de aia am incercat sa fiu cat mai obiectiv. deoarece cunosc persoane din ambele tabere. am avut chiar onoarea sa-l cunosc pe chisu cel intelectual, erudit. nu pe managerul de puscarie. sau pe adi bota, artistul nu golanul.
probabil ai si tu dreptatea ta. o au si ei pe a lor.
mai mult ca sigur ca dupa ce te vei elibera totul va deveni istorie.
ok, nu m-a deranjat deloc comentariul tău, ba dimpotrivă. În mulţimea de înjurături anonime pe care le primesc mereu "pică" foarte bine o opinie mai cizelată, chiar dacă e - parţial - critică. Mi se pare totuşi prea mult să ceri unui deţinut să facă ceea ce nu fac nici chiar profesioniştii liberi (şi la propriu, şi la figurat). Încă un aspect... Am învăţat de la Sorin Roşca-Stănescu (cel care mi-a fost "maestru" în iniţierea media) să nu fiu niciodată... obiectiv! Un jurnalist care se documentează corect CREDE în legitimitatea cauzei pe care o apără, şi devine automat SUBIECTIV, cerând îndreptarea lucrurilor! Obiectivi rămân doar cei care reflectă în ghilimele declaraţiile politicienilor din conferinţele de presă. Eu am trecut de mult de etapa asta. Chiar de a doua zi după ce-am debutat în presă! S-auzim de bine...
pai vezi de ce ascult eu RFI, sectia romana? Astia fiind platiti de catre statul francez fac un jurnalism corect. Nu sunt nici cu Vantu, nici cu Patriciu nici cu Voiculescu. Acest post de radio l-as da ca exemplu de jurnalism tuturor. Si uite cum de la garcea de pe culoarul puscariei am ajuns la discutii despre integritatea profesionala sau subiectivism VS obiectivism.
p.s nu pot sa nu ma minunez cat de semianalfabeti sunt unii care comenteaza pe pagina ta.
te simti fara importanta cind nu te baga lumea in seama?
:))
sa stii ca fenomenul "Garcea" nu l-am inventat eu. Exista, dincolo de faptul ca ne place sau nu. In puscarii e raiul exemplarelor de tip "Garcea"! Cu bulanul in mana, catusele la brau si privirea incruntata. Daca-i vorbesti in fraze l-ai omorat! M-am invatat sa folosesc cu ei propozitii simple, de genul... "da", "nu" :) uneori saream calul si ziceam "OK" moment in care omu' punea mana pe bulan suspectandu-ma ca l-am injurat!.. Poate exagerez, dar daca nu??? Trist...
oricum
esti NOAPTE BUNA!
IMI PARE RAU DE TINE
Trimiteți un comentariu