marți, 13 mai 2014

Sclavii Rusiei

De o bună bucată de vreme încoace, pe toate posturile TV, în presa scrisă (atâta câtă mai este) şi pe diferite bloguri, siteuri etc se “analizează” în mult prea multe şi diferite moduri “criza ucraineană” sau, altfel spus, pericolul apariţiei unui nou război. Sintetizând aceste analize ar rezulta următoarea imagine: Rusia este bau-bau, balaurul din poveste, Putin e noul Hitler (sau Stalin – totuna!), Ucraina e fata mare violată de vecinul beat, iar noi putem sta liniştiţi pentru că suntem în NATO! Se face caz de legile internaţionale se invocă protecţia minorităţii ruse şi se analizează temeinicia argumentelor invocate de părţile aflate în conflict. Mult bla-bla inutil... 
Faţă de această situaţie şi pus în faţa atâtor inepţii debitate pe subiect în media mă văd nevoit să intervin şi să clarific două-trei lucruri...

În toată politica lumii şi în toate timpurile (din antichitate şi până azi) un singur criteriu a stat la baza acţiunilor de forţă desfăşurate de un stat împotriva altui stat. Este vorba de puterea militară! ÎNTOTDEAUNA, fără excepţie, când un stat devenea o mare putere militară îşi supunea prin forţă toţi vecinii. Acesta se oprea din politica expansionistă doar când era pus în faţa altui stat care avea cel puţin o forţă militară egală cu a sa. Stilul acesta (foarte evident şi clar pentru perioada antică şi medievală) s-a perpetuat până în zilele noastre. Diferenţa faţă de trecut este doar faptul că azi politica de forţă este mascată de propagandă, chestiune care în trecut nu exista. Când Imperiul Otoman ataca în neştire popoarele europene nu spunea că vrea să le “elibereze” ci afirma sus şi tare că vrea să le supună. Nu exista pe atunci această falsă propagandă de azi care ascunde fiecare conflict în spatele ideilor de eliberare a popoarelor, de protejare a minorităţilor, de implementare a democraţiei etc. 

Puterile moderne s-au oprit puţin din expansiunea pe cale militară când au apărut armele sofisticate ale secolelor XX-XXI, în special armele nucleare. Era evident că un război purtat între marile puteri în noile condiţii ar duce la autodistrugere. Aşa că noile războaie s-au purtat doar cu naţiunile mai slabe şi chiar dacă pe teritoriile acestor state-victimă se înfruntau – mai pe faţă, mai pe ascuns - tot marile puteri, propaganda venea şi ascundea sau justifica această situaţie. Vezi cazurile Coreea (anii cincizeci), Vietnam (60-70), Afganistan (80), Irak, din nou Afganistan şi acum Ucraina (plus numeroasele conflicte din statele africane). Toate acestea au fost teatre de război pentru că acolo nu exista pericolul declanşării un război nuclear. Să revenim acum la Ucraina de azi...
Dominată de blocul militar NATO, Europa oferea puţine şanse de expansiune pentru orice mare putere. Cu o excepţie. Este vorba de fostele state sovietice. Nu mă refer la fostele state comuniste ci doar la cele care compuneau în trecut URSS. Statele baltice au apucat să adere la NATO într-o vreme în care Rusia abia se refăcea după dureroasa (pentru ea) rupere de Uniunea Sovietică. Ani la rând în Rusia au trebuit reaşezate instituţii, recreate sisteme de comandă etc. Acum (de câţiva ani încoace) Rusia este stabilizată din toate punctele de vedere, inclusiv (sau MAI ALES) în domeniul militar!
Nu trebuie să ne mire politica de forţă pe care Putin o duce împotriva Ucrainei. Ucraina nu este parte din nici o alianţă militară. Valorile şi legile internaţionale sunt egale cu zero, aşa cum au fost întotdeauna pentru toate marile puteri, inclusiv pentru SUA. Ucraina, singură, nu este capabilă să se opună Rusiei. Ştiind toate acestea, Putin se desfăşoară aşa cum se desfăşura Imperiul otoman pe vremuri, doar că el acum nu spune că vrea să supună Ucraina ci – evident – că vrea să o elibereze de fasciştii care au preluat acolo puterea şi, bineînţeles, să protejeze minoritatea rusă. Exerciţiul de forţă este evident şi este executat pentru singurul motiv că Rusia este mai puternică decât Ucraina din punct de vedere militar! Este singurul lucru care contează! Nu minorităţi, nu “dreptate”, nu legi, nu altceva. Putin a prins un loc în care NATO nu este băgat şi acţionează acolo cu forţa pe care o are. Politica junglei, adică cel mai puternic îl mănâncă pe cel mai slab. Nu are alte motivaţii în spate decât dorinţa de a-şi extinde puterea şi influenţa. Aşa cum pe alte planuri şi din aceleaşi motive acţionează militar şi SUA, care la rândul său îşi maschează adevăratele intenţii în propaganda “eliberării popoarelor” şi a exportului de democraţie. 
Dacă acceptăm acest context ne dăm seama uşor cum vor evolua evenimentele. În jurul Rusiei vor supravieţui doar statele care se declară supuse Moscovei (gen Belarus) sau cele care au apucat să adere la NATO. Celelalte, mai ales dacă manifestă şi tendinţe de independenţă sau intenţii de orientare spre Vest, vor fi supuse imediat prin exerciţiul puterii militare. Cazurile Georgiei (în trecutul apropiat) şi acum al Ucrainei. 

Da, Ucraina va fi complet destabilizată şi destrămată. Estul Ucrainei este deja în război civil. Mai multe oraşe s-au “blindat” şi la propriu şi la figurat împotriva încercărilor Kievului de a restabili ordinea. E o chestiune de zile până când Rusia va interveni militar şi va prelua controlul acestei mari părţi din Ucraina. Dacă Armata ucraineană se va opune, atunci Ucraina va fi ocupată integral şi Putin “nu va mai avea ce face” decât s-o încorporeze în Rusia. 
Din păcate, la fel cred că se va întâmpla şi în Moldova. Veţi vedea că Rusia nu va abandona Transnistria. Odată ce această regiune va deveni teritoriu rus, până la un pretext pentru ocuparea militară a Moldovei nu mai e mult. Pentru că Moldova se grăbeşte să se integreze în UE şi Putin nu poate permite asta! Ori la conducerea Moldovei va veni un guvern pro-rus, ori Moldova va fi ocupată militar de Rusia! Acesta este verdictul!

Asta am vrut să vă spun... Nu mai analizaţi aiurea toate motivele aruncate pe piaţă de propaganda oficială. Toate astea la un loc au valoare ZERO! În realitate este vorba de exercitarea unei puteri din dorinţa de a-ţi creşte puterea şi influenţa. Ca în evul mediu! Când înţelegi asta îţi dai seama că nu ai de ales decât să te supui, să devi sclavul celui puternic, sau să lupţi şi să mori frumos! Nici o şansă cu apelarea la legile internaţionale, la ONU sau la extratereştri! Nimănui nu-i pasă de aşa ceva... Azi, cel puternic e Rusia. Cel slab e Ucraina. Cel puternic vrea să îl supună pe cel slab. Cel slab se supune de bună voie sau este supus cu forţa. Atât! Clar până aici??? Mă bucur... 

Numai bine, ne reauzim curând!

Cornel SABOU

Un comentariu:

Anonim spunea...

Sa nu mai victimizam Ucraina - un stat mult prea mare creeat artificial care la origini era la fel de mic cat Transilvania si care niciodata n-a inclus Crimea. Putin a adus Rusiei ceea ce-i apartinea: Crimea - un teritoriu ciuntit de evreul-bolsevic cu radacini in Ucraina: Nikita Hruşciov. Scenariul este absolut identic ca in cazul in care Romania si-ar lua inapoi Moldova de peste Prut.
Rusia comunisto-bolsevica, a marit teritoriul Ucrainei -in vremea in care Ucraina era ORICUM parte intergranta a Rusiei- cu teritorii furate de la Polonia si Romania.

Rusia doar si-a luat inapoi ce-i apartinea: Crimea. Ca sa nu mai vorbim de celelalte provincii din Estul Ucraiei teritorii rusesti toate cu populatie majoritara rusa ce ar trebui re-integrate in Rusia mama. A cam venit vremea ca Ukraina sa cedeze ceea nu i-a apartinut, nu-i le apartine si sa ramana ceea ce a fost la origini.

Mai trebuie inteles faptul ca Rusia de azi condusa de Putin, nu mai este Rusia comunista condusa de liderii bolsevici-evrei care au exercitat experimentul "Comunism" pe spatele poporului urs crestin si al Europei de Est, Rusia de azi nu mai este Rusia comunista si dusmanul Romaniei. Aversitatea de azi a Rusiei este datorata extrem de prastei diplomatii romanesti de dupa 1989. O diplomatie stralucita din partea Romaniei ar fi putut sa fie o buna colaborare economica si politica cu Rusia fara ca acesta sa afecteze aderarea la NATO si U.E. Ceausescu, asa comunist si cu studii de 4 clase era mult mai bun diplomat fiindin bune relatii cu toate statele lunii in acelasi timp, ceea ce sub-mediocrii diplomati romani de de dupa 1989 n-au reusit, oricum nici n-au incercat. De la nivelul unui asemenea colaborari bune cu Rusia, altfel ar fi putut fi abordat subiectului Tezaurului Romaniei, un pret mult mai mic la gaze puteam plati si in mod sigur, conducta proiectului South Stream nu ar fi ocolit Romania intr-un mod atat de evident si razbunator.
Mai trebuie inteles faptul ca Rusia de azi condusa de Putin este unul dintre putinele bastioane crestine importiva tavalugului Americao-evreisc Impreialist. Rusia de azi ar trebui sprijinita de Europeni si nu condamnata pentru ca si-a recuperat un teritoriu ce i-a apartinut din timpuri vechi ale Monarhiei Romanov pe care evreii bolsevici sub conducerea lui Tortki (cel mai feroce jidan bosevic) a lichidat-o, ugigandu-i cu sange rece, intr-o camera, cu copiii alaturi, ca pe niste caini.