duminică, 11 ianuarie 2009

Bilant neoficial

Am urmărit cu interes o emisiune televizată pe postul local AXA TV, în care directorul Penitenciarului Baia Mare, Horia Chiş, prezenta un bilanţ al unităţii pe anul 2008. A fost o prezentare interesantă, elegantă, frumoasă, mult prea frumoasă! La sfârşit, nu a lipsit decât îndemnul: „Vă aşteptăm cu drag în penitenciarul nostru!”, dar dacă mă gândesc bine, cred că fostul director, Vasile Chiorean, l-ar fi rostit.
Nu voi veni eu acum să-l contrazic pe Chiş, chiar dacă unele realităţi îl contrazic flagrant. 2008 a fost un an marcat de multe tulburări. Directorul Vasile Chiorean şi directorul adjunct Ioan Chindriş au fost înlocuiţi din funcţii şi sancţionaţi administrativ (nu pentru bună purtare); şeful de tură Florentin Cosma a fost sancţionat şi degradat pentru incompetenţă, Florea Gavriş a fost, şi el, sancţionat (ca şef secţie). În spatele acestor sancţiuni, stau multe abuzuri (unele cunoscute, altele nu) şi multe situaţii anormale, care au fost tolerate ani în şir, în această unitate.
În Penitenciarul Baia Mare, în 2008, au murit oameni. Au murit din cauza anumitor boli şi asta nu pot eu înţelege! Omul liber este… liber să se trateze (sau nu) de bolile pe care le are, dar cel închis nu are de ales. El se află total la discreţia doctorilor unităţii şi, dacă aceştia nu-şi fac datoria, el este liber să moară, aşa cum, de altfel, s-a şi întâmplat. Părerea mea (neavizată şi subiectivă) este că un deţinut nu are „voie” să moară în penitenciar din cauza anumitor boli! Dacă medicii descoperă o boală gravă la un deţinut, ei trebuie să-l interneze pe acesta într-un spital-penitenciar, iar dacă nici acolo nu se poate trata, să-l lase liber! În toate ţările civilizate se procedează aşa! Nici nu admit faptul că medicii ar putea să nu descopere o afecţiune a unui deţinut care ar putea să-i provoace acestuia moartea! Dacă într-o altă viaţă voi fi director general al ANP, voi demite imediat orice director de penitenciar la care îi moare de boală vreun deţinut!
2008 a fost un an „normal” şi din alte puncte de vedere. Un deţinut a protestat urcându-se pe puşcărie şi a fost dat jos după ce a fost, evident, minţit şi dus de nas! A fost un an în care, culmea, toţi deţinuţii care au mers în permisie s-au întors în unitate la timpul potrivit! Tot în 2008, s-au schimbat câteva „drepturi” ale deţinuţilor, asprindu-se oarecum detenţia (mă refer aici la dreptul de a primi pachete cu alimente). Nu s-a schimbat însă nimic în ceea ce priveşte dreptul cadrelor de a fi premiate în bani! Asta e de bine…
2008 a însemnat un progres dureros înainte. Este bine să marcăm PROGRESUL, fără a ascunde însă durerile care l-au făcut posibil! Faţă de ce a fost, 2009 trebuie să însemne mai mult. În primul rând, mai mult profesionalism, mai mult respect, demnitate şi onoare din partea purtătorilor de uniforme. Noi, deţinuţii, suntem „gunoaiele” societăţii, de la noi nu puteţi avea pretenţii. Noi putem face orice prostie, nebunie sau tâmpenie, pentru că suntem calificaţi infractori. Voi, cadrele, nu aveţi „dreptul” acesta! De aceea, vă urmărim şi vă „taxăm” ori de câte ori călcaţi strâmb! Noi încercăm să ne salvăm din acest iad, iar voi trebuie să ne înţelegeţi şi, unde puteţi, să ne ajutaţi!
Nu extind mai departe acest bilanţ neoficial, pentru că ce a fost rău a trecut şi ce a fost bun a rămas. Mergem înainte pe drumul condamnării noastre, trăindu-ne micile drame neînţeleşi de nimeni, dar judecaţi de toţi. S-auzim de bine!
Pe curând…
Cornel Sabou

Un comentariu:

george spunea...

am avut ocazia sa il cunosc pe domnul chis. am locuit in baia mare pana acu ceva timp, si am intractionat oarecum profesional cu domnia sa. pe vremea respectiva (adica in aprilie) era doar CIist. dar sincer dintre toti directorii de la Baia Mare mi se pare cel mai luminat si deschis la nou. Ce sa ma zic de faptul ca este un adevarat intelectual. Dar. Exista un mare dar. Depinde cat de mare va fi compromisul facut cu sistemul. Cu mizeriile din sistem si cu mentalitatile angajatilor. Care au ramas undeva la nivel de ani 80.