Omul „PROBLEMĂ"

Bine v-am regăsit în 2009! Aşa cum am promis, odată cu noul an, începe o nouă serie de dezvăluiri despre viaţa Penitenciarului Baia Mare…
Pentru că sunt un om ne(re)educat, nu merit recompense. Drept urmare, nu voi beneficia de niciunul din avantajele permise de lege în acest sens. Nicio problemă… Totuşi, hai să vă spun cum stă treaba cu recompensele astea…
În afara drepturilor prevăzute de lege, deţinutul poate primi suplimentar şi alte „drepturi". De fapt, mici (sau mari) avantaje, care îi pot face detenţia mai uşoară. Acestea nu sunt obligatorii şi – în principiu – se acordă pentru a încuraja deţinutul să aibă un comportament potrivit cu scopul pedepsei. Recompensele acestea sunt de diverse feluri: încredinţarea unei responsabilităţi (o recompensă mai mult formală, pentru că, în realitate, nu înseamnă nimic), suplimentarea drepturilor la vizită şi pachet, oferirea de… hârtie şi pix (!!) şi, în fine, cea mai importantă, învoirea (permisia). Învoirea este de 24 de ore, iar permisia, de 2-5 zile, până la maxim 25 zile/an (pentru regimul semideschis, unde sunt încadrat şi eu). Pentru această ultimă formă de recompensă, se luptă cei mai mulţi! Nu e puţin lucru să mergi în permisie, din puşcărie!
În mod normal, tentaţia firească a deţinutului este să respecte toate condiţiile care se cer, pentru obţinerea permisiei. Uitându-se în lege, el descoperă că trebuie să demonstreze o bună conduită, stăruinţă în muncă sau în cadrul activităţilor educative, instruire şcolară sau formare profesională. Sentimentul de frustrare apare atunci când, deşi sunt îndeplinite toate condiţiile de mai sus, permisia nu apare! Odată cu trecerea timpului, apare deznădejdea. Apoi, revolta. În final, deţinutul „descoperă" că toate condiţiile stipulate în lege sunt literă moartă şi că aceste învoiri şi permisii se acordă pe baza altor criterii, care n-au nimic în comun cu stimularea pozitivă, educativă…
Să vă dau câteva exemple concrete. Avem aici un şef de secţie – model perfect pentru starea perpetuă de tranziţie. Se numeşte FLOREA GAVRIŞ şi ocupă cam toate funcţiile posibile, deşi nu este competent pentru niciuna. Florea Gavriş este folosit ca paravan între deţinuţi şi administraţia penitenciarului. Dacă „hoţul" vrea să vorbească cu directorul, se loveşte de Gavriş. Dacă iese la raport la un alt cadru din conducere, apare tot Gavriş. Dacă vrea la judecătorul delegat, acolo e Gavriş. În fine, dacă vrea să-l reclame pe Gavriş, mai întâi, trebuie s-o facă la… Gavriş! Într-o atare situaţie, e şi normal să apară nemulţumiri. Pe zi ce trece, Gavriş este responsabilizat pentru tot răul din unitate. Culmea e că răspunderea aceasta este şi întemeiată! Dacă în penitenciarul Baia Mare există acumulări de tensiune, nemulţumiri sau proteste, acestea i se datorează, în cea mai mare măsură, „omului bun la toate", Florea Gavriş!
Gavriş este cel care a „elaborat" condiţiile speciale şi ilegale (!) în care se acordă permisiile. Nu contează cât munceşte omul, cât de „cuminte" este sau câtă râvnă depune în activităţile cultural-educative. Pentru a se încadra în condiţiile lui Gavriş, deţinutul trebuie să-i ofere acestuia informaţii despre locurile în care alţi deţinuţi ascund telefoanele mobile! În timp, „hoţul" s-a adaptat cerinţelor şi a început să-şi „vândă" colegii. Acest fapt a dus la câteva conflicte grave între deţinuţii-victime ale „prăduielilor" şi cei care ofereau informaţii. Cei mai „şmecheri" au găsit soluţia de a împăca şi capra, şi varza. Dacă Gavriş vrea telefoane, păi, hai să-i dăm! Cumpărăm un telefon (cu 40 de pachete de Marlboro), îl ascundem „bine" în cameră, apoi mergem la Gavriş şi-l informăm că un coleg îşi ascunde telefonul în acel loc! Micul „Napoleon" merge imediat la locul indicat, descoperă telefonul şi totul e OK: vine recompensa! În consecinţă, putem spune că o recompensă în Penitenciarul Baia Mare costă cam 260 RON (echivalentul ţigărilor cu care s-a cumpărat telefonul)! Bravo, maestre Gavriş! Aşa te-a învăţat ANP-ul? Mă îndoiesc…
Culmea e că aceste condiţii impuse de Gavriş au dus la dublarea, triplarea şi – în final – înzecirea comerţului ilegal cu telefoane mobile! Dacă, înainte, telefoanele din penitenciar erau puţine, necesitatea de a da informaţii exclusiv despre acest subiect a făcut ca cererea de telefoane să crească! Deţinuţii din camerele în care nu exista nici un telefon se simţeau „nedreptăţiţi", pentru că nu aveau ce informaţii să-i dea lui Gavriş, aşa că au început să introducă în unitate (pe diferite căi) un mare număr de telefoane „second hand". Lucrul acesta poate fi confirmat chiar de administraţie, care raportează un număr din ce în ce mai mare de telefoane „descoperite"! politica aceasta iresponsabilă de a încuraja şi recompensa „prăduiala" (oferirea de informaţii) a condus la o situaţie care, în prezent, este scăpată de sub orice control! Şi toate acestea pornit de la nişte „idei" ce aparţin „marelui" şef de secţie Florea Gavriş…
E trist că nişte cadre de penitenciar (profund incompetente) se cred mai inteligente decât Parlamentul României, Guvern sau conducerea superioară a ANP. Scopul prevederilor legale este ca, printr-o stimulare pozitivă, să se dezvolte în omul închis acele aspecte ce ţin de personalitatea curată, frumoasă şi înălţătoare a OMULUI. Ştiind că poate fi în mod REAL recompensat pentru rezultate deosebite în muncă, deţinutul va munci cum n-o face niciun alt om de pe pământ!!! Pentru o zi, două sau trei de libertate (permisie), analfabetul este capabil să scrie o carte, tâlharul, să compună o piesă de teatru sau hoţul, să se întoarcă la Dumnezeu! Stimularea pozitivă REALĂ poate produce minuni, poate schimba destine şi salva vieţi! Rog pe cineva să-i spună toate astea lui Florea Gavriş! Sau, eventual, rog pe ALTCINEVA să-l dea afară din sistemul penitenciar pe Florea Gavriş!!!
Unii vor spune că sunt subiectiv, că dacă aş fi fost „cumpărat" de acest Gavriş cu o recompensă nu aş mai fi scris toate astea. Vă înşelaţi, domnilor (doamnelor)!
Singura recompensă care mi s-a acordat până acum (cea inutilă, cu „încredinţarea unei responsabilităţi") mi-a fost acordată chiar de către acest Florea Gavriş! Nu sunt însă atât de prost, să nu înţeleg mesajul ascuns în spatele ei. Acordarea acestei recompense a venit în momentul imediat următor schimbării directorului Vasile Chiorean, când ANP Bucureşti a tăiat în carne vie, sancţionând mai multe cadre din Penitenciarul Baia Mare (inclusiv pe acest Gavriş). Atunci, Florea Gavriş a încercat să-şi salveze propriul fund şi, profitând de conjunctura creată, iată că a reuşit! Mai mult decât atât, prin linguşeli, trădări, minciuni şi diversiuni, a reuşit să se facă „util", protejând administraţia penitenciarului de orice „problemă" venită din partea deţinuţilor. Şi, aşa, ajungem de unde am pornit… Paravanul care stopează orice legătură (firească) între deţinuţi şi administraţie îşi face „datoria"!
Acesta e doar începutul unui amplu serial care vă va aduce în faţă toată viaţa acestui distrugător de vieţi! M-am documentat intens şi am strâns o mulţime de informaţii despre acest cadru incompetent. Pe cât posibil, voi încerca să nu extind investigaţia asupra altor persoane, pentru a nu altera mesajul, dar dacă nu voi avea de ales, voi merge asemenea păianjenului, PE FIR, atât pe orizontală, cât şi pe verticală! Cine are minte să priceapă!
Închei, nu înainte de a vă spune că, în urma evenimentelor descrise în articolul precedent („Sărbătorind o zi…"), directorul Horia Chiş a luat – extrem de operativ! – toate măsurile necesare pentru îndreptarea situaţiei de la sectorul vizită. Semn că, la nivel superior, unitatea se află pe drumul cel bun! Cât de lung va fi însă drumul acesta spre normalitate rămâne de văzut…
Pe curând…
Cornel Sabou