marți, 18 octombrie 2011

EU, vedeta...

De foaaaaaarte multe ori mi-a fost dat să aud că mass-media este vinovată pentru “modelele” care sunt promovate în ziare şi TV, că aceste modele influenţează negativ orientarea tineretului şi că lipsesc adevăratele repere morale. Se sugera faptul că “ar fi bine” ca media să prezinte mai des oamenii desăvârşiţi din punct de vedere moral şi profesional pentru ca acelaşi tineret să se orienteze în viaţă conform cu criteriile oferite de aceste elite comportamentale.
Ce să zic... Pe fond, aceste aprecieri sunt corecte, la fel cum pe fond şi comunismul era corect! Egalitate pentru toţi, societatea perfectă, munca înnobilează omul etc... Viaţa doar e puţin altfel. Parcă nu vrea să urmeze teoriile noastre perfecte. În practică, comunismul a arătat oribil. A “patronat” doar crime şi abuzuri. A ţinut oamenii într-o ţară întreagă ca şi pe deţinuţi în puşcării, cu garduri de sârmă ghimpată pe graniţe, cu Miliţia în case. La fel şi în “problema” modelelor. Se sugerează anumite exemple, dar ia-le de unde nu-s!
Să vedem, aşa la “nimereală”... Ilie Năstase a fost un mare sportiv. Poate fi model? Poate! Dar omul este şi un afemeiat notoriu! Poate fi model? Nu poate! Altul... Hagi. Mare sportiv. Mare fotbalist. Poate fi model? Da, poate! Dar omul e pierdut în spaţiu ca antrenor! A ratat TOT ce a condus în această calitate. Poate fi un om lipsit de succese un model? Nu poate!
Doamnelor şi domnilor cititori, toţi oamenii de succes au “problemele” lor. Nimeni nu e perfect. Nu e perfectă nici Monica Gabor, nici Simona Senzual, dar nici dumneata nu eşti! De fapt, nu de modele are nevoie lumea de azi ci de bani! Şi media se uită la cei care fac în mod real bani!!! Asta e ideea... Vin apoi falşii moralişti (de regulă săraci din pct de vedere material) şi acuză “practicile” unor persoane. Cică Monica Gabor a fost prostituată şi că ea de fapt se vinde unor oameni cu bani, aspect care ar fi imoral. Aşa este, dar oare din 100 de fete tinere din ziua de azi câte ar refuza să devină soţia lui Irinel dacă ar fi cerute? Cică Simona Senzual ar fi la fel, o damă de companie, dar oare câte fete dintr-o sută nu ar da orice să fie în locul ei? Daniela Crudu a ajuns să recunoască aproape oficial că este prostituată (mă rog, una de “lux”) şi să-şi dea chiloţii jos în direct, dar asta n-a îndepărtat bărbaţii cu bani de ea, ba dimpotrivă, i-a crescut clientela. Bianca Drăguşanu a tras, în domeniul ăsta, cea mai faină ţeapă. Eu sunt convins că tipa l-a prostit pe fotbalistul Cristea să-i dea regulat (lunar) nişte mii de euro pentru ca ea să “pozeze” în media cum că ar fi prietena lui. E o formă de prostituţie nouă, în care îţi vinzi imaginea mai mult decât corpul. Şi asta pentru că tipul cu pricina s-a ambiţionat să fie considerat “erou” între bărbaţi pentru faptul că o are ca prietenă pe fosta lui Botezatu.
Exemplele astea nu sunt de condamnat chiar dacă la o privire superficială aşa ar părea. Pentru că întrebarea e aceiaşi.... Cum am fi noi dacă am fi în locul lor???
În alt plan, situaţiile sunt identice. În politică şi administraţie toţi ştim că toţi fură. Dar foarte mulţi recunosc că dacă ar fi în locul celor de la putere ar fura şi ei! E greu să vezi că printr-o semnătură îţi poţi atribui “gratuit” miliarde şi să n-o faci!
Eu cred altceva. Eu cred că “revolta” asta împotriva “modelelor” aşa-zis negative porneşte de la faptul că ele reflectă pe ecranele televizoarelor propriile noastre gânduri şi dorinţe ascunse! Atât de ascunse încât nu vrem să le recunoaştem nici faţă de noi. Acestea însă ies la iveală atunci când soarta ne “favorizează” şi ne pune într-o postură în care putem să “profităm”! De exemplu, un profesoraş de la ţară este un exemplu model pentru comunitate. Cuminte, harnic, inteligent cu o moralitate desăvârşită. Asta până când se vede propulsat în politică. Dacă “mâine” acest profesoraş ajunge prefect dă în boala furatului imediat! Am cazuri concrete dacă vreţi. Vasile Berci, deputatul PNL de Maramureş e un exemplu. Fost profesoraş, fost prefect, actual deputat şi în rest nu mai zic...
La fel şi în cealaltă “problemă”. Femeile care ne populează apartamentele le acuză pe Crudu, Drăguşanu, Senzual etc de “practici” imorale, dar când viaţa le pune în anturajul vreunei vedete masculine, cu bani şi succes, ar da orice să se vadă în pat cu acesta (micile şi “măruntele” excepţii confirmă teoria...)!
Eu cred că ar fi tare bine să ajungem la pragul acela de maturitate în care să ne cunoaştem şi să ne recunoaştem “defectele”, neîmplinirile, frustrările, dorinţele şi apoi să ne raportăm corect la realitatea înconjurătoare. Nu sunt de vină vedetele că noi suntem aşa cum suntem. Cât despre media, poate că această “instituţie” a ajuns la pragul acela de maturitate de care vorbeam şi acum nu face decât să recunoască (prin imaginea de pe ecran şi din paginile ziarelor) toate aceste “probleme” pe care le are societatea. Care de fapt nu sunt probleme ci, simplu spus, REALITĂŢI!
Ideea e să conştientizăm că şi noi putem deveni vedete! În felul nostru, pentru copiii noştri, pentru soţ/soţie, pentru restul familiei, pentru colegi sau prieteni. În loc să cerem modele mass-mediei putem oferi modele prin propria persoană! Nu e mai simplu, mai uşor şi mai “rentabil” în acelaşi timp? Să fii o vedetă reală în mediul tău de viaţă, să fii un model de succes in tot anturajul tău..! Dacă trăieşti şi simţi cumva experienţa asta te rog scrie-mi şi spune-mi cum e...
... Pentru că eu, de exemplu, nu vreau să fiu model pentru nimeni. Nici vedetă. Singurele împliniri din viaţa mea sunt cei doi copii. În rest am ratat cam tot. Mă amăgeam o vreme cu cariera profesională (de ziarist) pe care o vedeam plină de succese, dar apoi am înţeles că succesele astea de fapt m-au “omorât”, mi-au distrus familia, mi-au luat libertatea, m-au făcut sărac şi la propriu şi la figurat. Am rămas doar cu ambiţiile mele prosteşti, idealiste. Nu, eu nu sunt potrivit cu vremurile astea. Nu pot şi nici nu vreau să fiu model sau vedetă pentru cineva. Nici măcar pentru copiii mei. Încerc să-i îndepărtez de “valorile” care mi-au distrus mie viaţa. Să-i fac să înţeleagă realităţile. La fel şi pe voi... De aia scriu...

Cornel SABOU

Niciun comentariu: