Adi Rusu, „detectivul” cel neprihănit, s-a trezit portavocea CMP

„De ieri, Clubul Maramureşean de Presă a început să prindă cheag. O iniţiativă de coagulare a breslei, bine-venită (…)”– scria Adi Rusu, director general al cotidianului „Detectivul de presă”, în comentariul său din pagina 2, în data de 14 martie a.c. Aşadar, după cum scria Rusu, din 13 martie „a început să prindă cheag” Clubul Maramureşean de Presă (CMP), comentariul respectiv având, nota bene, următorul titlu: „CMP, o voinţă a jurnaliştilor”. Da, o voinţă a jurnaliştilor… a doar câtorva jurnalişti cu nume „vechi şi grele” în media locală (vezi paginile 2, 3 şi 16). Prin urmare, atât conform titlului cât şi conform primelor fraze, jurnalistul Adi Rusu vorbeşte (scrie) despre CMP, în calitatea sa de membru fondator, fiind unul dintre cei şase iniţiatori. Dar scria Adi Rusu în numele CMP sau strict în nume personal? Veţi vedea imediat, stimaţi cititori, de ce am punctat – şi voi mai puncta – pe importanţa acestei întrebări. Căci, în fond, vorba unui coleg de breaslă (chiar din CMP!), fiind vorba de rubrica în care Rusu scrie zilnic, deci a sa „bucăţică”, nu mai era necesar ca semnatarul să mai precizeze în text că este opinia sa personală, şi nicidecum poziţia CMP. Iar acum să vedem de ce am privit lucrurile din acest punct de vedere.

„Se vrea şi debarasarea de pseudojurnaliştii care îşi cam fac de cap în peisajul media în numele unei profesii pe care nu o cinstesc prin acţiunile lor (ce tip de acţiuni, dragă Adi, de ce o iei pe arătură şi nu spui concret ce te doare? – n.a.). Există o anumită pătură de rataţi, care şi-au făcut cuib prin cele redacţii şi care în ultima vreme şi-au găsit ţinte tot jurnalişti. Câteva publicaţii, voma presei locale (frumos vocabular, măi directore de ziar, n-am ce zice! – n.a.), reprezentată de oameni marcaţi de evenimente nefericite din trecutul lor (oare te referi chiar la unii dintre colegii tăi din Clubul Maramureşean de Presă? – n.a.), de o impotenţă mintală şi o nesimţire fără margini pun la zid munca celorlalţi colegi fără să le dea dreptul la apărare (ce vorbeşti tu, domnu’ Rusu, a formulat vreunul dintre voi un Drept la replică şi aţi solicitat publicarea lui într-unul dintre ziarele la care te referi?; sau ai uitat unde e Palatul de justiţie, domnule director-poet? – n.a.). Nefericiţii, din nepricepere şi disperare, îşi spun pamfletari (…) Din acest punct de vedere, pamfletarii de la ziare hazlii ori jurnale de apartament sunt doar păduchii unei bresle care nu-i mai acceptă (stimaţi cititori, aici curajosul şi verticalul Adi Rusu se referă la HORA LOCALĂ şi VIAŢA Maramureşului, lucru evident, însă, iată, facem noi menţiunile respective dacă Adi tot n-a mai avut atâta pastă-n pix s-o facă el însuşi!; şi-ţi dăm şi posibilitatea, asprule jurnalist detectiv de presă, să ne strigi acum: iată, v-aţi recunoscut şi v-aţi deconspirat singuri!; păi asta-i doar una dintre diferenţe între noi: tu baţi câmpii, nu spui nimic concret şi te-ascunzi după deget – al lui Petruşca Călin, în timp ce noi spunem lucrurilor pe nume, ce zici? – n.a.). (…) Cei din club se vor delimita clar de haiducii neruşinării de la capătul pixului (…)” ş.a.m.d.

Însă ne oprim aici cu citatele din capodopera lui Adi Rusu, îi ajunge câtă publicitate i-am făcut iarăşi. Aşadar, vorbeşte Adi în numele CMP sau în nume personal? „Cei din club se vor delimita clar de haiducii…”, scrie Rusu, da’ de unde ştia el încă din 14 martie că ai săi colegi se vor delimita, auzi, de nişte haiduci? Şi de care anume haiduci, măi Adi, de ce nu dai tu nume, ca să afle cititorii tăi că mai sunt haiduci în Maramureş? Ce-o tot întorci ca la Buzău, spune pe şleau ce-ai de spus… Apropo, dar de ce vorbeşti despre nişte „pseudojurnalişti”, „pamfletari”, „păduchi” şi „haiduci”, însă eviţi cuvinte precum semianalfabeţi, pupincurişti ori ŞANTAJIŞTI? Nu-ţi plac astfel de cuvinte? Fireşte că nu! Şi ce dacă lumea vorbeşte? Puţin îţi pasă ţie, domnule director general, de toate astea, nu-i aşa? Ştii tu vorba lui Pamfil Şeicaru (şi sper că nu mă înşel) – „Şantajul şi etajul”? A, nu ştii cine-a fost Pamfil Şeicaru? Ba ştii, atunci e OK!

Şi să mai lămurim un lucru. Colegul de CMP al lui Adi Rusu, adică scriitorul Marian Ilea, zicea, sâmbăta trecută la AXA TV, cam aşa ceva: „CMP e deja contestat din stânga şi din dreapta. Ceea ce e bine, înseamnă că CMP chiar există şi e luat în seamă. Că dacă n-ar fi luat în seamă…” În regulă, în principiu e corectă constatarea lui Marian, doar că mai depinde la cine s-a referit vorbind de contestarea CMP. Poate la unii politicieni? Sau la oameni de afaceri? Ori la nişte funcţionari publici? Poate. Aşa cum probabil era o aluzie şi la unii jurnalişti? Poate inclusiv la noi? Poate! Dacă da, atunci chestiunea stă cam aşa: noi nu contestăm înfiinţarea sau existenţa noului CMP, e dreptul colegilor noştri să-şi facă ce organizaţie vor. Cu totul alta e problema, chestie de nuanţă: noi încercăm să arătăm opiniei publice - şi mai ales ziariştilor tineri - strict MODUL în care a pornit acest CMP şi CINE sunt iniţiatorii, adică cei care vor să formeze „un grup care îşi propune să respecte şi să apere atât drepturile şi obligaţiile omului de presă, cât şi ale celorlalţi”, după cum scrie acelaşi Adi Rusu. Limpede?

Peter CZOMPA