Dragă Aiacoboaie,
În "Glasul MM" de azi, vineri 30 martie 2007, ai avut onoarea de a publica un editorial. Te felicit, probabil e primul (şi ultimul) editorial pe care l-ai publicat în întreaga ta carieră jurnalistică! Faptul că ai "sărbătorit" acest eveniment dedicând creaţia ta lui Cornel Sabou e un fapt care ţine de un soi de frustrare pe care o înţeleg. Pentru orice cititor al "Glasului" este evident că te-ai străduit mult, ai dat - cum se spune - tot ce ai p(f)utut. Te-am citit, cu milă, de la început până la sfârşit... Şti care a fost prima amintire care mi-a revenit în minte? Vocea ta linguşitoare din perioada de început a televiziunii Alpha TV, când nu mă scoteai din apelative de genul "maestre", "profesore" etc... În memoria acelor momente frumoase, când pentru tine eram un fel de idol de presă, voi încerca să-ţi dovedesc faptul că nu te-ai înşelat, că am fost şi am rămas (cel puţin pentru tine) un maestru şi un profesor...
Aşadar, limbă de cur de câine ce eşti, tu care ai supt pule de la toţi milionarii de pe aici, din Maramureş, să şti de la mine că nu te plânge nimeni! Ai plecat din Maramu', ai fost izgonit de aici pentru că aşa suntem noi, maramureşenii, neiertători cu jigodiile. Dacă ne superi o dată te iertăm, a doua oară te mai înţelegem, dar a treia oară e prea mult! Şi nu ne mulţumim doar să te-njurăm sau să-ţi dăm şuturi în fund ci te aruncăm cât colo, ca pe-o măsea stricată, ca pe-un gunoi de preţ ce eşti! Cândva, nu de mult, a mai încercat unul (cred că Vadim îi zice) să mă înjure aşa, ca la uşa cortului. Nici o problemă, mi-am zis, dacă tot sunt maestru trebuie să reacţionez pe limba lui... Urmarea? I-am dedicat un material care cred că şi acum stă undeva în arhiva lui la loc de cinste! I-am închis gura măscăriciului şi l-am făcut de groaza târgului. De atunci şi-a băgat minţile-n cap şi a stat în banca lui... Tu eşti departe de nivelul intelectual al lui Vadim şi asta se vede din scriitura ta!
Mi-amintesc de vremea în care erai la Alpha TV. Tu îţi mai aminteşti? E postul care a ajuns în faliment din cauza ta! Dar de AXA TV? Acolo te luptai cu Creţ care din voi să vă băgaţi amantele pe ştiri. Încercai şi tu să fi bărbat, dar nu prea te descurcai la partea cu sexul! Uite, am auzit o poveste interesantă şi vreau neapărat să ţi-o (s)pun...
Cică ţi-a fost băgată pe gât o tipă mişto, tânără, liceancă şi prietenă cu un bişniţar. Tu ai pus botu la ea instantaneu şi - ca orice fraier care se respectă - ai vrut s-o iei de nevastă. Ţi-ai găsit şi naş, pe cine altul decât pe Marian Ilea zis "Limbă de Aur". Într-o dimineaţă, pe terasa unei pizzerii din Baia Mare, făceai calcule pizdoase despre cum o să te măriţi tu cu fata aia, aşa fără să ai actele necesare! Ce se-ntâmplase oare? Nu-ţi ieşise încă schimbarea de nume? A venit "naşul" tău să te salveze... A zis Limbă de Aur că ştie el nişte primari care ţi-ar oficia slujba de înmormântare - pardon - de cununie fără să ceară acte. Şi-aţi mers în Baia Sprie, la Barbulovici. Ăsta, primar cu ceva vechime, n-a pus botu la vrăjeala voastră şi a refuzat să-ţi facă o nuntă cadou. Ofuscat, Marian te-a făcut pachet şi aţi mers direct în Tăuţi, la "micul Băsescu", Tony Ardelean. Aţi crezut că aţi scăpat de dracu, dar aţi dat de mă-sa! Tony a spus din prima: "bă, voi îmi întindeţi o cursă, hai plecaţi de-aici". Şi nemăritat ai rămas, fraiere coclit ce eşti! Dar partea frumoasă abia urmează... Tu şi Marian îi pregătiseşi tipei o faină carieră jurnalistică, undeva prin redacţia Glasului... După eşecul cu primarii, fata de liceu te-a lăsat baltă şi s-a dus la prietenul ei (ţi-l aminteşti?, bişniţarul!) căruia i-a spus: "Ia-mă frate de la ăsta că m-am săturat. N-are nici măcar buletin şi nici nu ştie fute. De ce naiba să mai stau cu el?" Şi dusă a fost... Acuma, Aiacoboaie dragă, spune sincer: nu-i aşa că încă mai ai amintiri cu ea? O regreţi? Ei, fiţi-ar mutra a dracului să-ţi fie, gata, te-ai lins pe bot! N-o mai pupi cât trăieşti! Ce a fost a fost... şi n-o să mai fie! Când naiba o să mai ajungi tu director de televiziune ca să ţi se pună-n poale nişte gagici? Acuma, că ai ajuns pe drumuri, mai te du şi prin gară... Găseşti pe-acolo nişte borâturi bune de faţa ta, nici o grijă...
Ca un nefutut ce eşti, te legi şi tu de familia mea, de nevastă, de mamă, de copii... Ştiu că nu poţi discerne de aceea nici n-am pretenţii de la tine. Cu Marian era altceva, el avea totuşi ceva vocabular, cu el chiar îmi plăcea să mă duelez, dar cu tine, jigodie... cu tine ce să fac? Cum să te mai bag în seamă? Te bag - eventual - într-un WC şi trag apa după tine, deşi ştiu că nici apa nu te poate spăla. Pentru că fiinţa ta întreagă pute, e o mizerie greţoasă, un putregai urât şi o balegă de vacă... Cu capu tău chel ca fundul unei prostituate, cu moaca ta de beţiv ordinar nu poţi ieşi în lume decât mascat, ca nevasta lui Bin Laden.
Mai pomeneşti de puşcărie... şi tu, şi naşu tău... O tot daţi înainte, puşcărie-n sus, puşcărie-n jos. Un medic psihiatru ar putea să vă pună imediat un diagnostic. Eu n-am să zic decât că respectaţi tiparul de comportament al omului care se teme de închisoare mai ceva decât de moarte. Probabil, voi credeţi că dacă aţi ajunge acolo aţi fi violaţi, bătuţi, schingiuiţi etc... De aici şi groaza cu care scrieţi când vorbiţi de puşcărie, de aici şi "bucuria" pe care o aveţi când aflaţi că un om poate ajunge acolo. Să vă spun ceva, amândorura... Puşcăria nu e - în realitate - sperietoarea pe care o vedeţi voi prin filmele americane. Acolo, după gratii, se află oamenii simplii din societatea noastră, care n-au avut suficiente relaţii pentru a scăpa de condamnări, care au murit de foame în libertatea asta tip junglă, care vă sunt vouă - poate - vecini sau consăteni sau care v-au fost cândva. Sunt oameni - majoritatea - amărâţi, bătuţi de soartă, nu de Dumnezeu! Eu am fost acolo şi - după cum vedeţi - am ieşit întărit, puternic şi capabil să vă fac vouă nopţi albe! Dacă va trebui voi merge din nou şi nu va fi nici o problemă. Spre deosebire de tine, eu sunt bărbat şi am sânge-n instalaţie ca să-mi înfrunt soarta. Eu am ales drumul acesta în viaţă şi nu plâng pe umărul nimănui, ba dimpotrivă! Dar ce vorbesc cu tine, tu nu şti ce înseamnă "a alege"... Ai auzit de George Coşbuc? Nu, George Coşbuc în afară de faptul că e o stradă a mai scris şi poezii când se plictisea. Una din ele se numeşte "Decebal către popor". Îţi citez un vers-două (şti ce sunt astea?, of...): "Totuna e dac-ai murit flăcău sau moş-ngârbovit/Dar nu-i totuna leu să mori/Sau câine-nlănţuit!" Da, mortăciune, după cum vezi, există pe lumea asta şi oameni care aleg cum să "moară"! Pentru că e singura alegere importantă pe care poţi să o faci în viaţă! Nu poţi decide când să te naşti, asta e treaba părinţilor tăi şi nici cum să trăieşti... aici eşti "victima" anturajului, a educaţiei primite în familie etc... Nu poţi alege locul în care apari pe pământ şi nici cine să fie şef de stat în secunda naşterii tale. Poţi, în schimb, alege cum să mori! Ca un bărbat adevărat, luptând cu viaţa şi cu împrejurările nefaste, luându-te la trântă cu potrivnicii sorţii tale, ca un leu, sau dimpotrivă poţi alege să fi o târâtoare, un nemernic fără Dumnezeu, şi să mori ca un laş slugarnic, ca un câine-nlănţuit! Da, probabil tu vei fi "liber" mereu, iar eu voi fi "închis" din nou. Diferenţa mare dintre noi, pocitanie, este că eu am ales să "mor" aşa, pe când tu te temi de "moarte"... Rămâi, din partea mea, liber şi-nlănţuit... Eu, de oriunde-aş fi - de aici sau din puşcărie - mă piş pe faţa ta! În curând...
În "Glasul MM" de azi, vineri 30 martie 2007, ai avut onoarea de a publica un editorial. Te felicit, probabil e primul (şi ultimul) editorial pe care l-ai publicat în întreaga ta carieră jurnalistică! Faptul că ai "sărbătorit" acest eveniment dedicând creaţia ta lui Cornel Sabou e un fapt care ţine de un soi de frustrare pe care o înţeleg. Pentru orice cititor al "Glasului" este evident că te-ai străduit mult, ai dat - cum se spune - tot ce ai p(f)utut. Te-am citit, cu milă, de la început până la sfârşit... Şti care a fost prima amintire care mi-a revenit în minte? Vocea ta linguşitoare din perioada de început a televiziunii Alpha TV, când nu mă scoteai din apelative de genul "maestre", "profesore" etc... În memoria acelor momente frumoase, când pentru tine eram un fel de idol de presă, voi încerca să-ţi dovedesc faptul că nu te-ai înşelat, că am fost şi am rămas (cel puţin pentru tine) un maestru şi un profesor...
Aşadar, limbă de cur de câine ce eşti, tu care ai supt pule de la toţi milionarii de pe aici, din Maramureş, să şti de la mine că nu te plânge nimeni! Ai plecat din Maramu', ai fost izgonit de aici pentru că aşa suntem noi, maramureşenii, neiertători cu jigodiile. Dacă ne superi o dată te iertăm, a doua oară te mai înţelegem, dar a treia oară e prea mult! Şi nu ne mulţumim doar să te-njurăm sau să-ţi dăm şuturi în fund ci te aruncăm cât colo, ca pe-o măsea stricată, ca pe-un gunoi de preţ ce eşti! Cândva, nu de mult, a mai încercat unul (cred că Vadim îi zice) să mă înjure aşa, ca la uşa cortului. Nici o problemă, mi-am zis, dacă tot sunt maestru trebuie să reacţionez pe limba lui... Urmarea? I-am dedicat un material care cred că şi acum stă undeva în arhiva lui la loc de cinste! I-am închis gura măscăriciului şi l-am făcut de groaza târgului. De atunci şi-a băgat minţile-n cap şi a stat în banca lui... Tu eşti departe de nivelul intelectual al lui Vadim şi asta se vede din scriitura ta!
Mi-amintesc de vremea în care erai la Alpha TV. Tu îţi mai aminteşti? E postul care a ajuns în faliment din cauza ta! Dar de AXA TV? Acolo te luptai cu Creţ care din voi să vă băgaţi amantele pe ştiri. Încercai şi tu să fi bărbat, dar nu prea te descurcai la partea cu sexul! Uite, am auzit o poveste interesantă şi vreau neapărat să ţi-o (s)pun...
Cică ţi-a fost băgată pe gât o tipă mişto, tânără, liceancă şi prietenă cu un bişniţar. Tu ai pus botu la ea instantaneu şi - ca orice fraier care se respectă - ai vrut s-o iei de nevastă. Ţi-ai găsit şi naş, pe cine altul decât pe Marian Ilea zis "Limbă de Aur". Într-o dimineaţă, pe terasa unei pizzerii din Baia Mare, făceai calcule pizdoase despre cum o să te măriţi tu cu fata aia, aşa fără să ai actele necesare! Ce se-ntâmplase oare? Nu-ţi ieşise încă schimbarea de nume? A venit "naşul" tău să te salveze... A zis Limbă de Aur că ştie el nişte primari care ţi-ar oficia slujba de înmormântare - pardon - de cununie fără să ceară acte. Şi-aţi mers în Baia Sprie, la Barbulovici. Ăsta, primar cu ceva vechime, n-a pus botu la vrăjeala voastră şi a refuzat să-ţi facă o nuntă cadou. Ofuscat, Marian te-a făcut pachet şi aţi mers direct în Tăuţi, la "micul Băsescu", Tony Ardelean. Aţi crezut că aţi scăpat de dracu, dar aţi dat de mă-sa! Tony a spus din prima: "bă, voi îmi întindeţi o cursă, hai plecaţi de-aici". Şi nemăritat ai rămas, fraiere coclit ce eşti! Dar partea frumoasă abia urmează... Tu şi Marian îi pregătiseşi tipei o faină carieră jurnalistică, undeva prin redacţia Glasului... După eşecul cu primarii, fata de liceu te-a lăsat baltă şi s-a dus la prietenul ei (ţi-l aminteşti?, bişniţarul!) căruia i-a spus: "Ia-mă frate de la ăsta că m-am săturat. N-are nici măcar buletin şi nici nu ştie fute. De ce naiba să mai stau cu el?" Şi dusă a fost... Acuma, Aiacoboaie dragă, spune sincer: nu-i aşa că încă mai ai amintiri cu ea? O regreţi? Ei, fiţi-ar mutra a dracului să-ţi fie, gata, te-ai lins pe bot! N-o mai pupi cât trăieşti! Ce a fost a fost... şi n-o să mai fie! Când naiba o să mai ajungi tu director de televiziune ca să ţi se pună-n poale nişte gagici? Acuma, că ai ajuns pe drumuri, mai te du şi prin gară... Găseşti pe-acolo nişte borâturi bune de faţa ta, nici o grijă...
Ca un nefutut ce eşti, te legi şi tu de familia mea, de nevastă, de mamă, de copii... Ştiu că nu poţi discerne de aceea nici n-am pretenţii de la tine. Cu Marian era altceva, el avea totuşi ceva vocabular, cu el chiar îmi plăcea să mă duelez, dar cu tine, jigodie... cu tine ce să fac? Cum să te mai bag în seamă? Te bag - eventual - într-un WC şi trag apa după tine, deşi ştiu că nici apa nu te poate spăla. Pentru că fiinţa ta întreagă pute, e o mizerie greţoasă, un putregai urât şi o balegă de vacă... Cu capu tău chel ca fundul unei prostituate, cu moaca ta de beţiv ordinar nu poţi ieşi în lume decât mascat, ca nevasta lui Bin Laden.
Mai pomeneşti de puşcărie... şi tu, şi naşu tău... O tot daţi înainte, puşcărie-n sus, puşcărie-n jos. Un medic psihiatru ar putea să vă pună imediat un diagnostic. Eu n-am să zic decât că respectaţi tiparul de comportament al omului care se teme de închisoare mai ceva decât de moarte. Probabil, voi credeţi că dacă aţi ajunge acolo aţi fi violaţi, bătuţi, schingiuiţi etc... De aici şi groaza cu care scrieţi când vorbiţi de puşcărie, de aici şi "bucuria" pe care o aveţi când aflaţi că un om poate ajunge acolo. Să vă spun ceva, amândorura... Puşcăria nu e - în realitate - sperietoarea pe care o vedeţi voi prin filmele americane. Acolo, după gratii, se află oamenii simplii din societatea noastră, care n-au avut suficiente relaţii pentru a scăpa de condamnări, care au murit de foame în libertatea asta tip junglă, care vă sunt vouă - poate - vecini sau consăteni sau care v-au fost cândva. Sunt oameni - majoritatea - amărâţi, bătuţi de soartă, nu de Dumnezeu! Eu am fost acolo şi - după cum vedeţi - am ieşit întărit, puternic şi capabil să vă fac vouă nopţi albe! Dacă va trebui voi merge din nou şi nu va fi nici o problemă. Spre deosebire de tine, eu sunt bărbat şi am sânge-n instalaţie ca să-mi înfrunt soarta. Eu am ales drumul acesta în viaţă şi nu plâng pe umărul nimănui, ba dimpotrivă! Dar ce vorbesc cu tine, tu nu şti ce înseamnă "a alege"... Ai auzit de George Coşbuc? Nu, George Coşbuc în afară de faptul că e o stradă a mai scris şi poezii când se plictisea. Una din ele se numeşte "Decebal către popor". Îţi citez un vers-două (şti ce sunt astea?, of...): "Totuna e dac-ai murit flăcău sau moş-ngârbovit/Dar nu-i totuna leu să mori/Sau câine-nlănţuit!" Da, mortăciune, după cum vezi, există pe lumea asta şi oameni care aleg cum să "moară"! Pentru că e singura alegere importantă pe care poţi să o faci în viaţă! Nu poţi decide când să te naşti, asta e treaba părinţilor tăi şi nici cum să trăieşti... aici eşti "victima" anturajului, a educaţiei primite în familie etc... Nu poţi alege locul în care apari pe pământ şi nici cine să fie şef de stat în secunda naşterii tale. Poţi, în schimb, alege cum să mori! Ca un bărbat adevărat, luptând cu viaţa şi cu împrejurările nefaste, luându-te la trântă cu potrivnicii sorţii tale, ca un leu, sau dimpotrivă poţi alege să fi o târâtoare, un nemernic fără Dumnezeu, şi să mori ca un laş slugarnic, ca un câine-nlănţuit! Da, probabil tu vei fi "liber" mereu, iar eu voi fi "închis" din nou. Diferenţa mare dintre noi, pocitanie, este că eu am ales să "mor" aşa, pe când tu te temi de "moarte"... Rămâi, din partea mea, liber şi-nlănţuit... Eu, de oriunde-aş fi - de aici sau din puşcărie - mă piş pe faţa ta! În curând...
Cornel SABOU
Un comentariu:
cornel, asta e moldovean/dupa nume, da.da-l in saracie ca nu stie multe asta.zi moldovean si nu mai tre sa adaugi nimic.se subantelege
Trimiteți un comentariu