marți, 27 martie 2007

Schizofrenicul “Vagonetar”



A fi sau a nu fi… bolnav psihic!

Comportamentul public al jurnalistului Marian Ilea îngrijoarează

Simptomele schizofreniei paranoide se regăsesc din plin în manifestările publice ale acestuia

Marian Ilea nu a negat explicit faptul că ar fi colaborat cu Securitatea, sau că ar lucra ca agent acoperit al serviciilor secrete

Întrebare: dacă boala lui Marian este reală şi dacă el este agent acoperit cum poate statul român să colaboreze cu un schizofrenic???

În ultimele săptămâni, cetăţenii judeţului Maramureş (telespectatori ai AXA TV sau cititori ai ziarului „Glasul MM”) au putut fi martorii unui comportament extrem de bizar al jurnalistului Marian Ilea. Observând cu atenţie comportamentul acestuia, am reuşit să identific câteva simptome ale unei boli extrem de grave, schizofrenia paranoidă! Să fie clar de la bun început, nu susţin că Marian Ilea e nebun, că are crize sau că trebuie tratat de specialişti într-un spital psihiatric! Mă îngrijorează însă starea sa de sănătate având în vedere că e un jurnalist foarte simpatic, un adevărat top-model al presei maramureşene. Sincer, n-aş vrea să-l pierdem pe acest Marian, să ne trezim într-o zi că e dus în cămaşă de forţă şi închis la nebuni! De aceea trag acum un semnal de alarmă şi solicit public oamenilor de specialitate să studieze comportamentul lui Marian şi să stabilească dacă acesta se încadrează sau nu în simptomele specifice schizofreniei paranoide! Lansez un apel către întreaga comunitate maramureşeană: oameni buni, dacă Marian Ilea ar avea nevoie de ajutor nu i-aţi întinde o mână? Haideţi, aşadar, să punem mână de la mână şi să salvăm sufletul pierdut al acestui brav jurnalist! Într-un asemenea demers, cu caracter strict umanitar, primul pas trebuie să fie identificarea bolii (dacă ea există) şi apoi stabilirea unui tratament eficient.

Schizofrenia

Termenul "schizofrenie" se referă la una din cele mai temute şi controversate boli mintale cunoscute. Deşi are manifestări specifice, boala poate îmbrăca manifestări foarte variate de la un pacient la altul şi chiar la acelaşi pacient, de la un moment la altul. În general, schizofrenia poate fi stăpânită cu tratament adecvat, iar la peste 50% din pacienţii care au acces la tratament de specialitate timp de mai mulţi ani, boala se poate chiar vindeca. Deşi cercetătorii şi specialiştii în sănătate mintală nu ştiu ce anume cauzează schizofrenia, tratamentele disponibile la ora actuală îngăduie pacienţilor să ducă o viaţă normală atât pe plan profesional cât şi familial. Cu toate acestea, persoanele care suferă de schizofrenie au nevoie de o supraveghere medicală continuă, pentru tot restul vieţii - într-o manieră oarecum similară pacienţilor care suferă de diabet.

Simptome

În general, schizofrenia debutează în timpul adolescenţei sau tinereţii. Simptomele se instalează treptat, motiv pentru care familia sau prietenii adesea nu remarcă instalarea bolii. Ceea ce simte la început pacientul este o stare de tensiune, incapacitatea de a se concentra sau dormi, precum şi dorinţa de a se retrage din viaţa socială. După un timp însă, cei apropiaţi observă că personalitatea pacientului s-a schimbat. Perfrmanţele profesionale, aspectul fizic şi relaţiile sociale încep să se deterioreze. Personal nu cunosc multe amănunte din viaţa de adolescent a lui Marian Ilea. Ştiu însă că în urmă cu aproximativ 15 ani, acest eminent jurnalist avea un comportament dezechilibrat. Era unul din clienţii fideli ai barurilor băimărene, consuma foarte mult alcool şi de multe ori nu avea cu ce-şi plăti cinzeaca. Una din ospătarele care-l servea permanent ne-a mărturisit că Ilea cerea deseori alcool şi apoi colinda mesele vecinilor cerşind bani pentru a-şi putea plăti consumaţia. Desigur, nu ştim noi acum în ce măsură această descriere se potriveşte cu realitatea de atunci, dar dacă aceste bârfe sunt adevărate, atunci iată, putem găsi în comportamentul de acum 15 ani al lui Marian forme evidente de viaţă dezorganizată. Marcat de o stare de tensiune interioară, frustrat şi incapabil să se adapteze stilului de viaţă de după 1989 omul poate cădea în patima alcoolului şi poate astfel facilita inconştient apariţia schizofreniei.

Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin adeseori din ce în ce mai bizare. Pacientul adoptă comportamente ciudate, spune cuvinte lipsite de sens şi are percepţii neobişnuite. Acesta este debutul psihozei, sau bolii mintale. Psihiatrii pun diagnosticul de schizofrenie atunci când un pacient a avut simptomele active ale bolii (de ex. un episod psihotic) timp de cel puţin două săptămâni, la care se adaugă alte simptome colaterale existente timp de cel puţin 6 luni. În multe cazuri, pacienţii sufera timp de multe luni înainte de a căuta ajutor. Schizofrenia tinde să aibă o evoluţie ciclică, cu perioade de agravare şi ameliorare a simptomelor. Aceasta face ca un pacient care suferă de această boală să pară perfect normal într-o anumită perioadă, pentru ca după un timp să nu mai poată gândi logic şi să ajungă până acolo încât nu mai au nici o idee despre cine sunt ei sau cei din jurul lor. Iluziilie, halucinaţiile şi tulburările de gândire sau vorbire devin dominante.

Dacă ne amintim acum câteva “discursuri” rostite de Marian în ultima vreme putem vedea că o serie de simptome dintre cele descrise mai sus se regăsesc în personalitatea sa. Ilea are un comportament ciudat… Deşi se pretinde jurnalist, el nu respectă principiile jurnalismului, se implică activ în viaţa internă a partidelor politice, emite păreri şi judecăţi despre tot felul de probleme, chiar şi despre acelea pe care nu le cunoaşte deloc, se autointitulează “lider” etc… Discursul său pe TV conţine cuvinte lipsite de sens, iar percepţiile sale asupra realităţii sunt cu adevărat neobişnuite. În anumite situaţii, Ilea pare un om perfect normal, dar îndată ce-şi dă drumul la gură se poate constata că nu mai poate gândi logic. Iluziilie, halucinaţiile şi tulburările de gândire sau vorbire încep să domine discursul său şi să-I afecteze comportamentul.

Iluziile sunt gânduri fragmentate, bizare şi care nu au nici o bază în realitate. De exemplu, pacienţii care suferă de schizofrenie pot ajunge să creadă că cineva îi spionează sau pune la cale sa le facă rău, sau că cineva le "aude" gândurile, le instilă gânduri în minte sau le controleaza simţămintele, acţiunile sau impulsurile. Unii pacienţi ajung să creadă că sunt Isus, sau că posedă puteri şi capacităţi neobişnuite.

Halucinaţiile sunt o altă manifestare a schizofreniei. Cea mai obişnuita halucinaţie la pacienţii cu schizofrenie este auzirea de voci care comentează comportamentul pacientului, îl insultă sau îi transmit porunci. Mai pot apărea halucinaţii vizuale, cum ar fi vederea unor lucruri care nu există, sau tactile - cum ar fi perceperea unor senzaţii de arsură sau mâncărime.

O altă tulburare frecventă afectează procesul gândirii în aşa fel încât pacienţilor le vine foarte greu să facă asociaţii între diferite gânduri. Ca urmare, ei pot trece de la un subiect la altul total diferit, fără să realizeze că ceea ce fac este lipsit de logică. Uneori pot înlocui cuvintele cu sunete sau rime lipsite de sens sau cu cuvinte inventate de ei.

Trebuie să precizez că descrierea acestei boli poate fi uşor găsită pe zeci de siteuri medicale. Simptomele pe care eu le descriu sunt preluate de pe asemenea siteuri (de pe internet), deci reprezintă punctul de vedere oficial al medicinei româneşti. Noi nu trebuie acum decât să vedem ce spun medicii şi să comparăm această teorie cu realitatea pe care ne-o oferă comportamentul lui Marian Ilea. Putem astfel concluziona fiecare dacă simptomele oficiale, recunoscute ale schizofreniei se regăsesc sau nu în comportamentul lui Marian Ilea.

In ciuda acestor simptome, pacienţii care suferă de schizofrenie nu sunt cu totul rupţi de realitate. Ei ştiu, de exemplu, că omul mănâncă de obicei de trei ori pe zi, că noaptea se doarme şi că străzile sunt pentru maşini. Aceasta le şi permite să pară normali în cea mai mare parte a timpului.

Simptomele psihotice ale schizofreniei se pot atenua - perioada în care medicii spun că pacientul este în remsie. Alte simptome - cum ar fi retragerea socială, reacţiile emoţionale inadecvate, apatia extremă etc. - pot însă persista ani de zile, atât în perioadele de remisie, cât şi atunci când psihoza revine - perioadă numită de recădere, sau decompensare. Chiar în remisie fiind, pacienţii care suferă de schizofrenie pot să nu fie totuşi în stare să facă lucruri obişnuite, cum ar fi să se îmbrace sau să se spele cum trebuie.

Trebuie să recunosc faptul că imaginea lui Ilea nu este dintre cele mai “curate”. El apare pe TV îmbrăcat mereu aproape cu aceleaşi haine, pare mereu neîngrijit şi nespălat, aşa că pe bună dreptate poţi să te întrebi dacă el stăpâneşte sau nu aceste trări simple ale omului modern (spălatul şi îmbrăcatul). Anumiţi oameni mi-au destăinuit – printre altele – că Marian nu ştie să citească mesajele SMS, nu ştie să introducă numere în telefonul mobil sau să utilizeze în condiţii bune calculatorul.

Bolnavii, uneori vorbesc pe un ton monoton şi susţin că nu au deloc trăiri emoţionale. Ceilalţi îi privesc ca fiind ciudaţi şi tind să îi marginalizeze.

Exista mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacienţii ale căror simptome sunt colorate de impresia că sunt persecutaţi sunt catalogaţi ca suferind de "schizofrenie paranoidă"; pacienţii care sunt incoerenţi dar care nu au iluzii sunt incluşi în categoria de "schizofrenie dezorganizată". Forma cea mai debilitantă de schizofrenie este schizofrenia "negativă": pacienţii cu această formă de boală sunt lipsiţi de iniţiativă, motivaţie, interes social, incapabili să se bucure şi să reacţioneze afectiv. Intrucât schizofrenia diferă de la un pacient la altul ca intensitate, severitate şi frecvenţă a episoadelor psihotice sau reziduale, mulţi specialişti folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a descrie un spectru de boli cu gravitate variabilă. Alţii consideră schizofrenia ca fiind de fapt un grup de boli înrudite, la fel cum "cancerul" descrie multe boli diferite, dar înrudite între ele.

Dacă Marian Ilea are sau nu impresia că este persecutat cred că nu mai trebuie demonstrat. El a afirmat public de nenumărate ori (şi a scris chiar) faptul că este urmărit de maşini ciudate, că tot felul de oameni politici plătesc presa pentru a scrie de el etc… Acestea nu sunt decât expresii ferme, concrete ale sentimentului de persecuţie la care Marian crede că este supus.

Câteva date statistice

Schizofrenia afectează ambele sexe în mod egal, însă debutul la femei are loc de obicei cu cinci ani mai târziu decât la bărbaţi. În populaţia generală, cam 150 din fiecare 100.000 de persoane se vor îmbolnăvi de schizofrenie. Deşi este o boală relativ rară, prin faptul că debutează timpuriu în viaţă şi datorită efectelor devastatoare pe plan emoţional, familial, financiar etc. pe care le are, această boala este una din cele mai temute afecţiuni mintale. Schizofrenia ţine ocupate mai multe paturi de spital decât aproape oricare altă boală. În SUA, costul schizofreniei este estimat la 30-48 milioane dolari.

Cauze - teorii

Există numeroase teorii privitoare la cauzele schizofreniei, fără însă ca cercetătorii să poată identifica până în prezent cauza exactă.

În trecut, cercetătorii psihiatri au emis teoria că schizofrenia îşi are rădăcinile în greşeli de educaţie a copiilor. Se credea că o mamă rece, distantă şi lipsită de afecţiune (numită de aceşti teoreticieni "schizofrenigenică") putea, prin îngrijirea ei inadecvată, să determine apariţia simptomelor de schizofrenie la copiii ei. Astăzi, această teorie este socotită desuetă.

Cei mai mulţi specialişti sunt de părere că unii moştenesc susceptibilitatea de a se îmbolnăvi, iar boala este declanşată de evenimente exterioare, cum ar fi o infecţie virală care produce modificări biochimice în organism, sau o situaţie foarte stresantă din viaţa de adult, sau o combinaţie a acestora.

Oamenii de ştiinţă ştiu de mai mult timp că schizofrenia are tendinţa de a apărea în anumite familii, şi la ora actuală există multe studii care sprijină existenţa unei componente ereditare în schizofrenie. De exemplu, studii recente indică existenţa unui risc de 8-18% de îmbolnavire de schizofrenie la copiii care au un părinte ce suferă de această boală - chiar şi în cazul în care sunt adoptaţi de părinţi sănătoşi mintal. Dacă ambii părinţi suferă de schizofrenie, riscul copilului creşte la 15-50%. Copiii ai căror părinţi biologici sunt sănătoşi, dar ai căror părinţi adoptivi suferă de schizofrenie au un risc de îmbolnăvire de 1% - risc identic cu cel al populaţiei generale.

Este important de înţeles însă că schizofrenia nu se moşteneste direct, la fel cum se moşteneşte culoarea ochilor. Asemenea multor boli cu componentă ereditară, schizofrenia se manifestă atunci când organismul trece prin modificările hormonale şi fizice ale adolescenţei. Genele sunt cele care guvernează configuraţia fizică şi biochimică a creierului.

Cei mai multi psihiatri consideră că elementele descrise mai sus - predispoziţia genetică, influenţele din mediu, cum ar fi infecţiile virale, factorii stresanţi, cum ar fi sărăcia, precum şi abuzul emoţional sau fizic - formează o constelaţie de factori care trebuie luaţi în calcul atunci când încercăm să înţelegem schizofrenia. Un mediu familial sau social neprietenos, sau dobândirea unor deprinderi social inadecvate pot declanşa schizofrenia la cei care au o vulnerabilitate genetică sau pot provoca recăderi la cei care suferă deja de boală. Psihiatrii sunt, de asemenea, de părere ca aceşti factori stresanţi pot fi contracaraţi de aşa-numiţii "factori protectori". Printre aceştia se numără folosirea regulată a medicamentelor antipsihotice, existenţa unei reţele de suport constituită din familie şi prieteni, găsirea unui loc de muncă în care pacientul este acceptat şi înţeles, precum şi învăţarea deprinderilor sociale şi de adaptare necesare pentru a face faţă acestei boli.

Personal, aş vrea să cred că mediul în care-şi desfăşoară activitatea profesională Marian Ilea îl va ajuta pe acesta să elimine simptomele descrise mai sus, care se regăsesc în comportamentul său.

Tratamente

Psihiatrii au descoperit o serie de medicamente care ajută la reechlibrarea balanţei biochimice. Ele reduc semnificativ halucinaţiile şi celelalte simptome, ajutând în acelaşi timp pacientul să poată avea o gândire coerentă. Ca toate medicamentele însă, şi cele antipsihotice au unele efecte secundare şi trebuie luate numai la indicaţie şi sub supravegherea unui psihiatru/medic. În primele săptămâni după începerea tratamentului, când organismul pacientului se adaptează, pacientul are uneori de furcă cu senzaţii de gură uscată, vedere înceţoşată, constipaţie şi ameţeală. Ameţeala poate apărea după ridicarea bruscă în picioare, din cauza scăderii tensiunii arteriale. Aceste efecte secundare dispar de regulă după câteva săptămâni.

Există însă şi alte efecte secundare care pot fi mai grave şi uneori incomplet reversibile, motiv pentru care administrarea lor trebuie făcută numai sub supravegherea unui psihiatru. Unul din aceste efecte secundare se numeşte diskinezie tardiva (DT) şi afectează 20-30% din persoanele care folosesc medicamente antipsihotice. Această diskinezie apare mai frecvent la pacienţii vârstnici.

DT debutează cu tremurături ale limbii, ticuri faciale şi mişcări mandibulare anormale. Ulterior simptomele se pot agrava, mergând pâna la mişcări de aruncare şi rotire continuă a limbii, lingerea şi pocnirea buzelor, grimase şi mişcări de mestecare şi sugere. În cele din urmă, pacientul prezintă mişcări spasmodice ale mâinilor, picioaerelor, gâtului şi umerilor.

Din nou observăm câteva simptome care apar şi-n comportamentul reputatului nostru jurnalist. Putem vedea pe Tv cum Ilea îşi roteşte continuu limba într-o mişcare caracteristică de sugere! Un motiv în plus să fim îngrijoraţi de soarta sa…

Sunt speranţe

Se pun multe speranţe în noua generaţie de medicamente antipsihotice, mai ales că ele vor fi utile şi în cazurile care au devenit rezistente la medicaţia tradiţională. De asemenea, ele vor avea mai puţine efecte secundare şi o eficienţă sporită în tratarea simptomelor schizofreniei. Unul din cele mai recent intrate pe piaţă este Clozapine. Acest produs nu pare să producă DT şi s-a dovedit util în multe cazuri pentru care tratamentul tradiţional se dovedise insuficient. Dezavantajul principal al clozapinului este potenţialul său de a provoca agranulocitoza, o tulburare sangvină ce apare la 1-2% din pacienţi şi care poate fi fatală dacă nu este depistată din timp. Aceasta înseamnă că pacienţii trataţi cu Clozapine vor trebui monitorizaţi foarte atent prin teste sangvine periodice, ceea ce va face ca tratamentul să fie foarte costisitor.

Graţie capacităţii de a diminua halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire, tratamentul medicamentos permite pacienţilor să se poată bucura şi de rezultatele terapiei sociale şi psihologice. Terapia socială, care se axează pe reînvăţarea deprinderilor sociale, se poate administra în cadrul unor sesiuni de grup, în familie sau individual. Aceste tratamente s-au dovedit a avea capacitatea de a reduce riscul recăderilor cu până la 50%.

Un alt tip de tratament nemedicamentos ce şi-a dovedit eficienţa este aşa-numita terapie familială psiho-educaţională. Ea se bazează pe rolul foarte important pe care familia îl joacă în viaţă şi recuperarea pacientului cu schizofrenie. Implicarea familiei în tratamentul bolnavului de zchizofrenie devine o practică standard în clinicile de psihiatrie care se respectă. Un studiu recent a arătat că frecvenţa recăderilor scade la zero la în primul an de astfel de terapie.

În finalul articolului nostru, trebuie să precizăm că suntem categoric alături de Marian Ilea şi că dorim însănătoşirea sa grabnică. Mai există însă o problemă…

Informator schizofrenic?

Într-unul din numerele trecute ale “Vieţii” publicam un mini-interviu cu Marian Ilea. Prima întrebare la care acesta a fost solicitat să răspundă a fost dacă recunoaşte faptul că a fost informator al Securităţii şi ce înseamnă “Vagonetarul”. Vă mai amintiţi răspunsul său? Iată-l: “Dacă aş fi fost informator al Securităţii, probabil că ,,Vagonetarul’’ ar fi însemnat un nume de cod. Adică Marian Ilea ar fi semnat note informative cu ,,pseudonimul’’- codul ,,Vagonetarul’’. Acest cuvânt şi cod în acelaşi timp nu înseamnă nimic pentru Marian Ilea de acum şi cel de dinainte de 1989, asta o scriu şi o declar şi amica, şi oficial…” După cum vedeţi, Ilea nu a negat explicit faptul că ar fi fost informator al Securităţii. El a spus că numele de cod “Vagonetarul” nu înseamnă nimic, şi are dreptate. Nu numele de cod trebuie să însemne ceva pentru el ci însăşi activitatea de informator! Cu privire al aceasta – repet – Ilea nu a negat-o explicit! În aceste condiţii, mă simt obligat să speculez puţin pe această temă… Unii oameni bănuiesc faptul că Marian Ilea a fost informator al Securităţii încă de pe vremea în care lucra la mină. În prezent, se bănuieşte că este activ, în slujba unui serviciu secret. Bănuielile sunt cu atât mai întemeiate cu cât Ilea a scris de mai multe ori materiale de presă extrem de laudative la adresa unor şefi de servicii secrete. Cel mai execrabil în acest sens a fost cel scris despre colonelul Vasile Mureşan căruia Marian Ilea I-a ridicat o adevărată statuie mediatică. Serviciile secrete româneşti au recunoscut faptul că au – în prezent – agenţi sub acoperire în presa românească. Există aşadar creată premisa pentru Ilea de a lucra în slujba serviciilor secrete. Mai departe, observăm că el se implică activ în multe probleme care nu privesc breasla jurnalisticii, motiv care întăreşte suspiciunea că ar fi agent acoperit.

În momentul de faţă însă se pune o altă problemă: cât de echilibrate, reale şi autentice sunt informaţiile pe care el le dă serviciilor secrete dacă suspiciunile noastre de mai sus se dovedesc întemeiate şi Marian Ilea este bolnav de schizofrenie paranoidă? În acest caz, oare statul român nu este dus în eroare, nu este dezinformat? Poate un bolnav schizofrenic să fie o piatră de temelie pentru serviciile secrete româneşti? Desigur, până la obţinerea unor răspunsuri la întrebările de mai sus trebuie să clarificăm dacă Marian Ilea este sau nu bolnav de schizofrenie paranoidă… În acest sens, poate ar fi utilă o “inspecţie” la fondul de arhivă al Spitalului de Psihiatrie din Baia Mare. Trebuie aflat dacă Marian Ilea are sau nu un dosar medical la acest spital, dacă a fost sau nu internat vreodată, dacă a urmat un tratament de specialitate şi cum a răspuns el tratamentului medicamentos. În mod normal, cazul (dosarul) medical al unui om nu ar trebui să intereseze pe nimeni. Orice om poate fi supus “păcatului” de a suferi de-o boală, chiar şi psihică. Dacă însă acel om lucrează într-un domeniu sensibil (ca şi cel al informaţiilor) şi mai ales ca agent acoperit al unui serviciu secret, atunci boala sa poate fi un real pericol pentru societate. Ipotetic vorbind, Marian Ilea ar putea oferi serviciilor secrete informaţii extrase din halucinaţiile sale, iar acest serviciu secret - luându-le de bune - să demareze acţiuni concrete împotriva unor semeni de-ai noştri complet nevinovaţi! Comportamentul dezechilibrat al unui schizofrenic nu poate sta la baza unor decizii ale SRI sau al altui serviciu secret! Nu pot să cred că societatea noastră a ajuns într-un asemenea hal încât să aibe nevoie de seviciile informative ale unui nebun cu legitimaţie!! Dacă realitatea este chiar aceasta, atunci Dumnezeu cu mila!!! Înseamnă că România s-a transformat într-un spital de nebuni, iar noi – oamenii normali - suntem ţinuţi în cămaşă de forţă de o mână de schizofrenici…

Vom reveni asupra acestui subiect, în curând…

Cornel SABOU

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ceea ce ne prezinti aici, domnule Sabou, dovedeste ca ti-ai pierdut busola,nu doar a bunului simt ci chiar a unei minime coerente!
Te erijezi intr-un Freud ori Jung de buzunar, un binefacator al comunitatii, dar mai ales al "victimei", "pacientului" dumitale, Marian Ilea, caruia ii vrei binele, binele suprem! Si in acest nobil scop ii scormonesti cu delicatete si fantasmagoric viata, faci mii de supozitii, sugerezi tot soiul de circumstante: schitezi portretul unui bolnav psihic, bolnav pe care apoi vrei sa-l salvezi! Intr-un sens,s-ar putea spune ca iti faci un chip cioplit, pe care apoi il exorcizezi! Nastrusnica isprava, comic, de un comic involuntar! Atit de mare ti-e ura fata de omul asta incit a cobori (in citeva rinduri) citeva trepte bune ale abjectiei nu ti pare un lucru rau ori de prost gust, ba dimpotriva te crezi ironic, sarcastic si plin de umor! E trist ce se intimpla cu dumneata, in mintea dumitale e haos nascut din ura si neputinta, nu ai umor (din starea febrila in care scrii, umorul e absent) si nici stil; dintr-un formator de opinie ai devenit un deformator!Nu indraznesc sa sustin ca prezinti (prin ceea ce scrii) simptome nevrotice ori psihopatice dar e probabil ca niste sedinte la un bun psihanalist ti-ar fi benefice, chiar necesare!Iti doresc sa redevii cel care ai fost, un ziarist onorabil!

Cornel Sabou spunea...

Dar de unde sti dta ce si cum am fost eu? ai fost martorul din umbra al carierei mele profesionale? daca esti un sustinator neconditionat al lui Marian Ilea... n-ai decat, sa fi sanatos! Care e problema ca eu am alta parere?
Pe de alta parte, te rog nu confunda critica si ura! Nu sunt termeni sinonimi!!! Nu-l urasc pe Ilea mai mult decat pe mine insumi :)
Omul ala are in schimb o problema reala legata de ceea ce scriam in articol. el chiar a urmat niste tratamente medicale in sesnsul asta. mi-au spus oamenii care-i faceau rost de medicamente!!! Deci totul e foarte real, nu e doar banuiala mea...
In fine... Ilea a cam depasit masura pe plan local. Cine l-a imputernicit pe acesta sa "decreteze" care jurnalist e... jurnalist si care nu? In fond, suntem intr-un stat democratic, supusi legilor pietei, nu? daca eu am o parere despre un politician trebuie cumva sa cer aprobarea lui ilea pentru a scrie despre acel politician? mi se pare absurd... insa el asa vede lumea presei locale...