marți, 30 august 2011

Nu te întoarce, dar nu ne uita


Baia Mare...
Oraşul amorţit care a dat naştere celor mai groaznice temeri legate de sănătatea populaţiei sale.
Oraşul care îşi gaza locuitorii prin emisiile de gaze ale combinatului.
Oraşul înconjurat de flori, păduri, dealuri şi natură în cea mai pură formă a sa.

Este locul în care ne-am născut “noi”, băimărenii. Nu am ales asta. Aşa a fost să fie. Este oraşul nenorocit în care am crescut. Cunoscându-i bălăriiile, mizeria şi aerul irespirabil l-am iubit totuşi. Pe malurile râului mort care traversează “lagărul” Baia Mare s-au ţesut milioane de iubiri eterne. Prin parcul cândva verde ne-am plimbat cu toţii, mai mult sau mai puţin romantici. Prin Grădina Zoologică, cea cu doi lupi rupţi de foame şi trei găini “sălbatice”, ne-am aventurat ca să vedem sălbăticia. Şi poate ne-a plăcut mai mult decât ne-a speriat.
Baia Mare ne-a mâncat anii. I-a devorat. I-a consumat. Trăind, învăţând, muncind sau nefăcând nimic. Iubind sau urând. Aşa i-am “pierdut”, câştigându-i...
De Baia Mare nu poate să-ţi fie dor... decât dacă îl părăseşti! Baia Mare nu e o femeie frumoasă pe care să vrei s-o trânteşti în pat. E o femeie săracă, poate doar puţin educată, dar extrem de harnică şi bine ancorată în responsabilităţile sale. Când am fost bolnav m-a îngrijit. M-a trimis la şcoli, mi-a dat să mănânc. M-a legănat să dorm uşor, m-a făcut să iubesc. Să cresc! Să devin OM!
Oricine poate să plece... Dar dacă părăseşti Baia Mare, îţi va lipsi! Grija, natura, tăcerea... Vei găsi prin alte locuri multe “femei” frumoase. Împodobite, rujate, fardate şi extrem de curtate. Vei fi încă unul pe lângă ele... Vei deveni altcineva. Baia Mare îţi va lipsi! Pentru că aici ai lăsat o parte din tine...
Nu te întoarce! Doar aminteşte-ţi... Că ai fost cândva fiul, fiica “ei”, poate chiar iubitul! Că ai plâns în braţele acestui oraş dorindu-ţi să pleci, şi te-a lăsat... Că ai fost, poate, nerecunoscător căci nu i-ai pus nici o floare în păr. Şi totuşi, Baia Mare are flori!
Are şi gară... Locul despărţirii condamnate. Lada de gunoi a privirilor triste lăsate în urmă, şi depozitarul muniţiei de speranţă. Către alte lumi. Către alte zări. Fără “ea”, fără noi...
Baia Mare nu te cheamă.
Nu te întoarce! Doar aminteşte-ţi...

Cornel SABOU

Un comentariu:

Calin Pop spunea...

Nu-i chiar drept si nici asa de sumbru cum descrii. Am trait aici, traiesc si cred ca nu-mi va parea rau ca am als Baia Mare pentru viata mea.
Puteam pleca, ca sa fiu plecat si sa maninc o paine mai alba oriunde altundeva. Pentru ce? ca sa traiesc cu regrete, cu sufletul gol si buzunarul plin? Baia Mare e un oras minunat pentru antreprenoriat. Cunosti pe toata lumea, si daca ai ceva in cap plus vointa sa construiesti ceva poti reusi. Cat e nevoie ca sa fie indeajuns? Material ma refer... Cati bani ai nevoie sa castigi? Cati trebuie sa plece dintre cei isteti si tineri sau macar in putere ca sa ramana doar batranii si cei ce nu mai pot reconstrui?
Sa mergem toti sa le dam anii nostri cei buni strainilor, asa-i? ei ce ne dau? bani? pentru banii aia ne iau viata, sperantele, originile. Pentru ca atunci cand voi sunteti plecati vin ei si cumpara, exploateaza sau distrug ceea ce VOI lasati in urma.
Eu sunt aici - si-oi mai fi, sa stii ca nu sunt singurul, asa, ca sa mai existe ceva de vi-ti intoarce.