După ce am ascultat piesa de mai sus, preluată din "folclorul" afgan, haideţi să parcurgem întâi câteva date tehnice despre ţara numită Afganistan! Apoi, ne vom opri şi asupra misterelor reale care compun viaţa trecută şi mai ales prezentă a acestei ţări bântuită timp de decenii de războaie şi grave tulburări sociale.
Afganistanul (Paştună/Dari (afgană): Afğānistān افغانستان) este o ţară din Asia centrală. Se învecinează cu Iranul la vest, Pakistanul la sud şi la est, Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Tadjikistanul la nord, şi cu China în estul extrem. Aici sunt cea mai mare parte din Munţii Hindukush. Este una dintre cele mai sărace ţări ale lumii.
Afganistanul este o ţară fără ieşire la mare şi este situată în Asia Centrală. 75% din suprafaţă este acoperită cu munţi colţuroşi, care se centralizează în Munţii Hindu Kush, al doilea lanţ muntos ca mărime din lume. Multe vârfuri depăşesc 6100 m înălţime. Cea mai mare parte a restului ţării conţine câmpii aride, care flanchează miezul muntos în nord, vest şi sud. Podişul sud-vestic este în mare parte pustiu, nelocuit, majoritatea populaţiei concentrându-se în văile fertile din jurul oraşelor Kabul, Bamian şi Jalalabad.
Istoria
În antichitate şi evul mediu, teritoriul Afganistanului a fost stăpânit succesiv de perşi, greci, parţi, sasanizi, arabi, mongoli, etc. Constituit în 1747 sub conducerea lui Ahmad şah Durrani, statul afgan a fost supus de Marea Britanie în urma a două războaie (1839-1842 şi 1878-1880). După cel de-al treilea război anglo-afgan (mai-iunie 1919), Marea Britanie a recunoscut independenţa Afganistanului, proclamată la 28 februarie 1919. În perioda 1919-1929 au fost înfăptuite o serie de reforme din iniţiativa emirului Amanullah. În timpul celui de-al doilea război mondial, Afganistan îşi menţine neutralitatea declarată în 1939. La 17 iulie 1973 regele Muhammad Zahir Şah (1933-1973) este înlăturat, monarhia este abolită, iar Afganistanul se proclamă republică. La 27 aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, puterea este preluată de Partidul Democratic al Poporului (comuniştii), divizat în două facţiuni aflate în conflict. În ultimele zile ale anului 1979, U.R.S.S. invadează Afganistanul; preşedintele Hafizullah Amin este ucis, iar puterea este încredinţată lui Babrak Karmal. Invazia declanşează un lung şi sângeros război civil (1979-1990), în cursul căruia aproape şase milioane de afgani s-au refugiat în Pakistan şi Iran. La 4 mai 1986, Babrak Karmal este înlăturat, puterea fiind preluată de Mohammad Najibullah; guvernul sovietic, apreciind ca o greşeală invazia, semnează cu S.U.A. la 14 aprilie 1988 un acord, mediat de O.N.U., privind retragerea trupelor sovietice din Afganistan, operaţiune încheiată la 15 februarie 1989. Forţele mujahedinilor alcătuiesc un guvern în exil (23 februarie 1989), care continuă lupta. Najibullah încearcă o serie de tratative cu rebelii, dar ele eşuează, ceea ce duce la continuarea războiului civil. În urma presiunilor interne şi externe preşedintele Mohammad Najibullah a demisionat (16 aprilie 1992), punându-se astfel capăt regimului comunist din Afganistan. Cele mai mari grupări rivale ale rezistenţei (Hezb-i-Islami condusă de Gulbuddin Hekmatyar şi Jamiat-i-Islami condusă de Ahmed Shah Massud) au hotărât (24 aprilie 1992) crearea unui consiliu interimar pentru guvernarea ţării până la alegerile legislative. Neînţelegerile dintre cele două grupări s-au amplificat, provocând numeroase victime şi distrugeri materiale.
Hidrografia Afganistanului
Principalele râuri sunt: Amu Darya, având un debit de 1.400 m³/s, Hari (căruia nu i se cunoaşte debitul exact)- un râu ce străbate 1100 km pornind din munţii Afganistanului şi care dispare în deşertul Kara-Kum din Turkmenistan - Kabul sau Kabal, având o lungime de 700 km şi care dă numele său capitalei şi Helmand, cu un debit ce variază între 56 m³/s, pe timp de secetă şi 2000 m³/s pe timp de inunda'ii, care şerpuieşte pe o lungime de 1150 km pe teritoriul afgan şi care se varsă în bazinul endoreic Sistan, un bazin închis, drenat de ape curgătoare fără legătură cu reţeaua hidrografică tributară mărilor şi oceanelor, practic un imens rezervor care, după amenajări hidrotehnice corespunzătoare, ar putea fi folosit pentru stocarea apei.
Clima Afganistanului este una temperat continentală, secetoasă, cu patru anotimpuri distincte. Temperaturile variază puternic în funcţie de anotimp şi de regiune. Iernile aduc zăpadă, iar verile sunt calde şi secetoase. Toamna este moderată. Cantitatea medie de precipitaţii este de aproximativ 34 cm pe an şi scade în principal primăvara.
Economia
Produse importate: autovehicule, produse petroliere, produse textile.
Produse de export: gaze naturale, fructe şi nuci, covoare.
21% din forţa de muncă figurează în industrie. Industriile din bumbac, covoare ţesute de mână, ţesături de lână, încălţăminte, mobilă, rafinarea zahărului, conservarea fructelor şi industria artizanală. Exploatarea gazelor naturale, a cărbunilor şi a altor minereuri este în creştere, alături de fabricile de construcţii, printre care şi o fabrică de asamblare a autovehiculelor. Produsele chimice se obţin din gaze naturale şi există mai multe fabrici de ciment.
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Afganistan:
Minaretul şi vestigiile arheologice de la Jam / Djam (2002).
Peisajul cultural şi vestigiile arheologice din Valea Bamyian (2003).
Afganistan înseamnă (cuvânt cu cuvânt) ţara afganilor şi s-a întemeiat la începutul secolului 19. Englezii au introdus primii denumirea ţara afgană, transformându-se mai târziu în Afganistan, denumire preluată şi de afgani. Cuvântul afgan nu se înţelege în sensul de cetăţean al Afganistanului, ci se referă în deosebi la poporul paştunilor (fiind denumiţi afgani numai în Persia şi India).
Numele Afganistan a fost folosit pentru prima oară în 1801 în tratatul de pace dintre Anglia şi Persia referitor la regiunile în care trăiau paştunii. O denumire foarte veche a regiunii unde astăzi se află Afganistan este Kabulistan. Pâna acum 2.000 de ani existau regi în Ghazna denumiţi Kabulschahi (regii din Kabul). Poetul Firdausi de la curtea sultanului Mahmod din Ghazna a scris acum 1.000 de ani foarte multe de Kabulistan (denumit şi Zabulistan).
Numele istoric cel mai cunoscut pentru această regiune este Khorasan.
Capitală: (şi cel mai mare oraş) Kabul, 34°3′N 69°08′E
Limbi oficiale: Limba persană (Dari), Paştună
Sistem politic:
- Preşedinte: Hamid Karzai
Independenţă:
- 1919, faţă de Marea Britanie
Suprafaţă:
- Total: 647,500 km² km² (locul Locul 40)
Populaţie
- Estimare: 28.395.716 (locul Locul 38)
- Densitate: 43 loc/km²
Monedă: Afgani (AFN)
Prefix telefonic: +93
Domeniu Internet: .af
Fus orar: UTC+ 4:30
Mai jos vă prezint un articol preluat de pe internet, despre "comorile" ascunse de subsolul acestui stat. Ideea materialului de mai jos este simplă: dacă astăzi ar fi exploatate la maximum resursele naturale din Munţii Afganistanului, toată economia mondială ar fi dată peste cap, toate clasamentele privind producţia de diferite materii prime ar fi schimbate! Astăzi, pe spaţiul afgan, au fost identificate resurse naturale exploatabile în valoare de peste 3.000 miliarde dolari! O sumă destul de mare pentru a justifica interesul marilor puteri ale lumii faţă de acest popor sărac, tribal şi mult înapoiat în timp pe scara civilizaţiei!
Nicu Pârlog, 11.09.2010
Un intelept proverb din vechime spune ca “Minciuna are picioare scurte”. O scurgere recenta de informatii privind zacamintele naturale care se ascund in subsolul afgan ne ofera o perspectiva diferita a campaniei internationale impotriva terorismului, initiata de administratia Bush dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 si concretizata in ocuparea Afganistanului. Banuielile diversilor analisti politici internationali care invinuiau Statele Unite ale Americii ca doresc, de fapt, cotropirea si insusirea bogatiilor naturale ale Afganistanului (despre care circulau cifre imense in cercuri restranse), sunt pe cale sa fie confirmate. Unii estimeaza ca valoarea bogatiilor subterane depaseste suma astronomica de 1 trilion de dolari. Se zice ca razboaiele si banii impart acelasi miros. Razboiul din Afganistan poarta cu sine aroma ametitoare a peste 1000 de miliarde...
Un simplu comunicat de presa
Cate poate spune sau cate poate ascunde un simplu comunicat de presa? Mai ales atunci cand acesta este remis cu girul oficial al Pentagonului si preluat de marile agentii de presa ale lumii? Subiectul este extrem de sensibil si actual: razboiul impotriva terorismului, pacificarea Afganistanului, vanatoarea de talibani, distrugerea Al-Qaeda, normalizarea vietii dintr-o tara care nu a mai cunoscut pacea de peste 30 de ani si, nu in ultimul rand, goana dupa metale pretioase si gaze naturale, ambele aflate la mare pret in zilele noastre.
Revenind la comunicatul in cauza, acesta a trecut aproape neobservat chiar si in presa internationala. A lasat in urma doar comentarii acide sau resemnate venite din partea analistilor specializati in politica internationala, economia mondiala si impartirea zonelor de influenta. In luna noiembrie a anului trecut (2009), surse din interiorul Pentagonului declarau sub anonimat ca mai multe expeditii geologice americano-afgane sustineau ca rezultatele obtinute pana la acea data indica prezenta a mari depozite minerale in adancurile acestei tari din inima Asiei.
Cu toate acestea, goana dupa bogatiile unei tari sarace (!), a inceput mult mai devreme. In luna ianuarie a anului 1984, directorul Departamentului Afgan de Geologie publica un raport conform caruia subsolul tarii dispune de o mare varietate de resurse minerale, incluzand aici: fier, crom, aur, argint, sulf, talc, magneziu, marmura si lapis lazuli. Era doar o estimare superficiala, geologii afgani nedispunand la acea vreme de aparatura performanta cu ajutorul careia sa evalueze toate mineralele din subsol sau macar dimensiunea zacamintelor in cauza. Informatiile aduse de geologii afgani ajunsesera deja la urechile sovieticilor, care de la infiintarea lor in Afganistan, banuiau ca aceasta tara arida ascunde si alte bogatii in afara de uriasele depozite de gaze naturale, despre care Kremlinul avea cunostinta inca din anul 1957, cand geologii rusi investigau rezervele de gaze naturale din apropierea fluviului Amu Daria.
Guvernul afgan din acea perioada era o marioneta sustinuta de Uniunea Sovietica: prin urmare, autoritatile de la Kabul se pregateau sa dezvolte si sa exploateze resursele minerale pe baza tehnologiei de extractie si prelucrare sovietica, alaturi de inginerii pregatiti la Moscova. Evident ca U.R.S.S-ul intentiona sa-si pastreze partea leului pentru sine. O alta comoara indelung cautata dupa care jinduiau ochii sovieticilor, consta in rezervele de uraniu afgane, foarte apreciate in intreaga lume deoarece furnizau materia prima pentru armele nucleare a caror dezvoltare era la apogeu spre mijlocul anilor '80. Peste planurile sovieto-afgane s-a asternut insa praful dupa infrangerea U.R.S.S-ului de catre mujahedini, eveniment incheiat cu fuga rusinoasa a rusilor din anul 1989.
Cum sa furi un Trilion?
Pe data de 13 iunie 2010, cotidianul The New York Post titra pe prima pagina un eveniment de importanta majora pentru geo-politica mondiala. Cu putine zile in urma, cercetatori din cadrul U.S. Geological Survey (forul suprem al geologiei si mineritului american), aparati de soldatii U.S. Army si ghidati de agentii CIA, descoperisera cea mai mare parte din potentialul subsolului afgan. La o prima estimare a geologilor, zacamintele afgane valorau peste 1 trilion de dolari. Un trilion! Adica un tren de 25 vagoane incarcate ochi din podea pana la acoperis cu hartii de cate o suta de dolari!
La Washington ochii sticleau lacom, iar mainile se strangeau cu bucurie. La Moscova, privirile impasibile ascundeau noi strategii. La Teheran, ingrijorarea si temerile erau pe noi culmi. La Beijing, strategii intrau in sedinta urgenta, pe cand la Bruxelles era pe deplin stapana surpriza si surorile ei - stupoarea si frustrarea.
Doar capeteniile tribale din Afganistan nu aveau habar de ceea ce se intampla. Impasibili si aparent absenti, afganii isi vedeau de treburile si cutumele lor stravechi. Viata stapanilor de drept ai bogatiilor de sub pamantul stramosilor lor continua netulburata. De fapt, 99% dintre cetatenii afgani nu au aflat nici astazi despre descoperirea care le poate schimba vietile. Definitiv.
Sumele de bani rezultate de aici ar putea schimba din temelii Afganistanul, daca bineinteles se vrea asta... ceea ce, conform majoritatii analistilor politici, este foarte putin probabil sa se intample vreodata. Chiar si un sfert din suma colosala de bani ar fi suficienta pentru construirea unei infrastucturi moderne de secol 21, asigurarea bazelor unor economii locale durabile, alaturi de punerea la punct a unor sisteme de invatamant si sanatate eficiente.
Guvernul afgan si presedintele in exercitiu, Hamid Karzai, au fost anuntati printre ultimii de descoperire, un oficial american din Afgansitan comentand ironic ca mai era putin si Executivul afgan afla vestea de la CNN, in loc sa primeasca informatiile direct de la « prietenii » de la Washington. Intr-un sfarsit, oficialii afgani si americani au cazut de acord sa discute in privinta noii descoperiri care schimba total datele jocurilor geopolitice.
In ciuda exacerbarii conflictelor armate alimentate de ofensiva talibanilor si in ciuda suplimentarii cu trupe americane anuntata inca de anul trecut de catre Presedintele Barack Obama, ofensiva lansata de trupele americane la Marja, in sudul Afganistanului, bate pasul pe loc, cu toata superioritatea zdrobitoare a tehnicii de lupta americane. Colac peste pupaza, acuzatiile de coruptie si favoritism continua sa curga asupra capetelor membrilor guvernului Karzai. Data fiind situatia, oficialii americani se vad nevoiti sa ia in considerare faptul ca noua comoara este pe cale sa se transforme intr-o arma cu mai multe taisuri.
In loc sa aduca mult sperata pace si prosperitate, noile bogatii naturale pot determina talibanii sa se angajeze cu si mai multa furie in lupta, avand inca un motiv sa faca tot posibilul pentru recastigarea controlului asupra Afganistanului. Coruptia, care se afla deja pe un trend ascendent in randul membrilor guvernului Karzai, risca sa fie alimentata din plin de tentatia uriasa a noilor bogatii. Cu atat mai mult cu cat o mana de oligarhi locali si actuale capetenii tribale razboinice sunt deja stapani peste pamanturile care ascund bogatiile fabuloase.
Povestea comorii
Nu mai departe de anul trecut (2009), ministrul afgan al minelor a fost acuzat de oficialii americani ca a acceptat o mita in valoare de 30 milioane de dolari, venita din partea unor afaceristi chinezi carora le acordase dreptul de a-si exploata propria mina de cupru. Ministrul a fost demis.
Luptele nesfarsite dintre armata afgana si liderii tribali continua nestingherite de posibilitatea incheierii macar a unui acord de pace pe termen scurt. Afganistanul beneficiaza de o lege nationala a mineritului, intocmita cu ajutorul consilierilor Bancii Mondiale, cu observatia ca intr-o tara ca Afganistanul legea este pur si simplu inaplicabila in contextul actual.
Observatia deputatului subsecretar pentru Aparare si Comert si lider al echipei Pentagonului care a descoperit zacamintele, Paul A. Brinkley, este mai mult decat elocventa: "Aici legile tarii nu conteaza, nimeni nu poate anticipa reactia populatiei in cazul unei confruntari intre guvernul afgan sprijinit de noi si capeteniile tribale care controleaza provinciile unde am facut descoperirile. Ministrul minelor nu este pregatit sa se ocupe de situatie. Este de datoria noastra sa-l ajutam in acesta privinta".
In anul 2004, geologi americani trimisi in Afganistan ca parte a unei echipe de reconstructie, au descoperit o serie de harti ciudate in depozitul Oficiului Geologic Afgan din Kabul. La o prima evaluare, hartile prezentau date noi asupra zacamintelor minerale ale tarii. Echipa americana a aflat, ulterior, ca datele au fost colectate de catre expertii minieri rusi detasati aici pe perioada ocupatiei sovietice a Afganistanului.
In graba retragerii din 1989, toate hartile si materialele intocmite de rusi au fost abandonate. In timpul haosului anilor '90, cand Afganistanul a fost macinat de nesfarsite razboaie civile si de regimul de fier al talibanilor, un mic grup de geologi afgani a reusit sa protejeze hartile, ascunzandu-le in propriile case. Geologii afgani le-au returnat Oficiului Geologic Afgan doar dupa invazia americana si rasturnarea regimului taliban din anul 2001.
"Hartile au fost realizate cu mult timp in urma, locurile erau stiute, dar dezvoltarea mineritului a fost inexistenta in cei 30-35 ani de razboaie continue", intareste Ahmad Hujabre, un inginer afgan care a lucrat in anii '79 in cadrul Ministerului Minelor.
Inarmat cu vechile harti rusesti, U.S. Geological Survey a inceput inca din anul 2006 o serie de survolari la inaltime asupra Afganistanului. Specialistii americani s-au folosit de echipament de ultima ora bazat pe masuratori magnetice si gravitationale. Echipamentul a fost atasat pe un avion de tip Navy Orion P-3, care a survolat astfel peste 70% din suprafata tarii. Datele obtinute au fost intr-atat de producatoare de sperante pentru Wshington, incat, un an mai tarziu, echipa de geologi s-a reintors pentru un studiu si mai sofisticat, de data acesta la bordul unui avion britanic de bombardament echipat cu instrumente care ofereau imagini tridimensionale ale depozitelor minerale de mica si mare adancime. A fost cel mai detaliat si avansat studiu asupra subsolului afgan realizat vreodata.
Capitala miniera a lumii
Rezultatele au fost - aparent - uitate, pentru ca in noiembrie 2009, o forta speciala delegata de Pentagon cu misiunea de a afla datele finale asupra bogatiilor afgane s-a infiintat de urgenta in "teatrul de operatiuni impotriva terorismului".
Pana in prezent, conform datelor Pentagonului, cele mai mari depozite naturale investigate contin zacaminte majore de fier si cupru. Zacamintele sunt atat de voluminoase incat fac, teoretic, ca la ora actuala Afgansitanul sa detina cele mai mari rezerve de cupru si fier din lume. Alte descoperiri includ mari depozite de Niobiu, un metal usor, foarte rar, folosit in obtinerea de oteluri cu proprietati superconductoare.
Rezervele de gaze naturale ale Afganistanului contin aproximativ 150 de miliarde de metri cubi. Zacamintele de carbuni din acesta tara insumeaza, de asemeni, cifra enorma de peste 400 milioane de tone.
In anul 1983, in Muntii Khwaja Rawash situati la nord de Kabul, expertii sovietici erau in extaz: identificasera unul dintre cele mai mari zacaminte de uraniu din lume. In anul 2009, americanii gustau un extaz si mai mare: tocmai descoperisera ca Afganistanul mai detinea depozite similare de uraniu in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar.
De asemenea, saraca tara asiatica mai detine importante zacaminte de azbest natural, aur, argint, nichel, zinc, mercur, bauxita, potasiu, grafit, turmaline, smaralde, safire si rubine. Insa marea bogatie a subsolului afgan consta in depozitele sale de fier cu o puritate nemaintalnita. La o prima estimare, depozitele feroase contin circa 2 miliarde de tone de amestecuri din hematite si magnatite, amestecuri care contin circa 62% fier pur.
Cel mai mare depozit de cupru din Afganistan se afla undeva la 50 km nord de capitala Kabul, in valea Aynak. Zacamintele contin peste 300 milioane tone de minereu cu o puritatea a cuprului de 0,7-1,5%.
Nu mai putin de 80 % din rezervele mondiale de lapis-lazuli, o piatra semi-pretioasa, sunt inca neexploatate, fiind ascunse in subsolul afgan. Inainte de invazia sovietica din anul 1979, minerii afgani extrageau, anual, circa 6.000 tone de lapis-lazuli, o cantitate infima fata de grosul zacamintelor.
Insa, probabil cea mai ravnita comoara din Afganistan consta in imensele zacaminte de litiu descoperite de americani in toamna anului trecut. Singure, doar rezervele de litiu ar putea scoate Afganistanul din saracia crunta din prezent si - teoretic - l-ar transforma intr-o tara mai bogata decat toate statele est-europene intrate in U.E. cu ocazia ultimului val de integrare. Litiul este materia prima pentru bateriile si unele componente din laptop-uri, telefoane mobile si alte echipamente, de la cele de buzunar la navetele cosmice!
Pe plan mondial, cerinta pentru litiu este atat de mare incat Afganistanul ar putea ajunge in viitor « Arabia Saudita a litiului » dupa cum estimeaza expertii americani de la U.S. Geological Survey.
Nici zacamintele de aur ale Afganistanului nu sunt modeste. Ba din contra, unii experti estimeaza ca daca se va trece la exploatarea tuturor zacamintelor aurifere afgane, piata mondiala a aurului va scadea cu peste 50% in doar prima luna de exploatare.
Cu aceste noi date in fata, se pare ca scopurile americanilor in Afganistan sunt mai « nuantate » si nu-i vizeaza doar pe teroristi, fanaticii musulmani sau de negasitul Osama bin Laden.
Ok, Ce faceti cu chinezii si rusii?
"Oh, Doamne, este un potential absolut urias aici. Practic aceasta tara sta pe comori", exclama recent, intr-un interviu, generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, uluit si el de grandoarea datelor prezentate in raportul geologilor americani. Cum saracacioasa economie afgana consta, de fapt, in agricultura si pastoritul de subzistenta, produsul intern brut de aici este printre cele mai scazute din lume. Pe baza ultimei descoperiri, o parte a oficialilor afgani, satui de razboi, viseaza cu ochii deschisi la reconstructia tarii.
"Acest moment, va deveni coloana vertebrala a proaspetei economii afgane. Va deveni piatra pe care ne vom reconstrui patria" declara emotionat Jalil Jumriany, un consilier al ministrului afgan al mineritului. Este, totusi, greu de crezut ca presupunerile senine ale afganilor se vor transforma prea curand in realitate.
Statele Unite ale Americii au fost, deja, acuzate ca impun un monopol economic si financiar asupra firavului stat afgan. In plus, cei doi mari rivali ai Unchiului Sam, Rusia si China, nu s-au impacat deloc cu situatia si pandesc deja la orizont. Cu atat mai mult cu cat lumea nu mai este impartita in sfere clare de influenta, cum era in perioada Razboiului Rece, iar marile puteri se zbat pentru stabilirea de noi ierarhii. China si Rusia incearca sa profite din plin de criza care inca bantuie o America condusa de Barack Obama un presedinte (inca) popular dar - pana acum - slab.
In ciuda masivelor investitii din regiune si a prezentei trupelor americane, o serie de oficiali americani se tem de China - singura tara din lume care nu a simtit criza economica mondiala, ba mai mult de atat: a prosperat mai mult ca oricand in ultimii doi ani. Noul colos economic al lumii nu se sinchiseste prea tare de sentimentele si interesele americanilor. Foamea economiei chineze este tot mai mare, iar bogatiile naturale ale Afganistanului si Iranului, state aflate in imediata apropiere a Chinei, sunt singurele care o pot astampara. Iar, in prezent, China nu mai are niciun motiv sa se teama de S.U.A. Astazi, S.U.A. au ajuns sa se imprumute in dolari la Banca Chinei, iar 90% din bunurile de larg consum de pe piata americana sunt fabricate in China. Influenta Marelui Dragon de la Rasarit este atat de mare, incat pana si unele componente ale armelor din dotarea armatei americane au ajuns sa fie fabricate in China.
Beijingul nici nu a stat prea mult pe ganduri. La inceputul acestui an, chinezii au cumparat deja de la capeteniile tribale, valoroasa mina de cupru din Aynak, provincia Logar. Situatia este din ce ince mai tensionata, Beijingul nesfiindu-se sa aplice Washington-ului presiuni dintre cele mai diverse.
Nici Moscova nu se limiteaza la rolul de observator. Stapana de odinioara a comorii cunoaste inca multe secrete. Recentele tulburari din Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan si Kirghistan, concretizate in caderea regimurilor pro-americane, sugereaza o apropiere discreta, dar insistenta a Rusiei. In plus, apropierea fara precedent dintre Rusia si China, alaturi de posibilitatea tot mai clara de prefigurare a unei Eurasii unite, nu face decat sa puna bete in roata proiectellor americane in Afganistan.
Din nefericire, dupa cum putem astazi sa prefiguram viitorul, sunt slabe sperante ca afganii, proprietarii de drept ai comorii, sa se bucure de mostenirea din subsolul patriei lor.
Update! Trilionul este, mai nou, trei trilioane de dolari!!!
La inceputul lunii septembrie, anul curent (2010), Ministrul Minelor din Afganistan, Wahidullah Shahrani a iesit la rampa cu o declaratie care, literalmente, rastoarna cursul burselor din Londra, New York si Tokyo.
Oficialul afgan afirma ca, in urma cercetarilor de ultima ora efectuate de o echipa de geologi americani si de specialisti ai Pentagonului, valoarea depozitelor de minereuri naturale, estimate initial la circa 1 trilion de dolari, este, de fapt, cu mult mai mare.
Potrivit datelor remise de catre specialistii americani, numai rezervele de litiu din Afganistan sunt mai mari decat cele detinute de Bolivia, tara considerata, in prezent, primul exportator mondial.
La fel, rezervele naturale de cupru si fier sunt cu mult peste cele estimate initial. Numai rezervele de fier din provincia Bamyan sunt mai mari decat cele din Europa occidentala.
Shahrani declara in continuare ca datele americanilor, potrivit carora rezervere minerale descoperite ar fi valorat "doar" 1.000 miliarde de dolari, au fost lansate special, deoarece pe atunci Washingtonul nu dorea sa destabilizeze pietele de profil prin anuntarea unei potentiale sume de 3.000 de miliarde $.
Cam acesta a fost articolul pe care am vrut să vi-l prezint despre marele "mister" (acum dezvăluit) al Afganistanului. O ţară mare, plină de bogăţii, dar săracă!
În aceste condiţii, Afganistanul continuă să trăiască, iar pe unele domenii se adaptează imediat vieţii moderne. Iată mai jos adaptarea afgană după celebra piesă muzicală "Gagnam Style"!
Afganistanul are însă şi femei frumoase! În fotografia de mai jos v-o prezint pe cea care a câştigat concursul de Miss Afganistan şi - ca un premiu pentru voi - vă dau şi adresa ei de facebook! :)
Miss Afganistan: Zallascht Sadat
Încheiem periplul afgan cu o altă piesă muzicală afgană "înnobilată" de un dans specific locului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu