Condamnat la închisoare (I)

Cred că a venit timpul să explic o situaţie în care sunt implicat şi care s-a mediatizat intens în ultimele luni în presa locală din Maramureş. Este vorba de condamnarea mea la închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de genul înşelătoriei sau falsului! Evident, duşmanii mei din mafia presei locale au speculat aceste probleme pe care le am şi au excelat în mediatizarea condamnării bucurându-se de faptul că voi face puşcărie! Nu am de gând să le mai răspund, dar pentru că mulţi oameni au luat cunoştinţă de aceste situaţii prin intermediul lor mă simt dator să dau unele explicaţii.
În primul rând trebuie să precizez că este vorba de două condamnări pe care le-am primit, de două dosare separate, fără legătură juridică între ele. Acesta este amănuntul pe care nu l-au înţeles incompetenţii din presa locală care s-au străduit să mediatizeze condamarea mea! Glasul Maramureşului a scris de mai multe ori despre acest subiect, dar a prezentat rechizitoriul dintr-un dosar şi condamnarea din altul spunând că e vorba de una şi aceiaşi problemă. Am încercat să-i corectez, dar şmecherii nici n-au vrut să audă. O dădeau înainte cu confuzia dosarelor, aşa că i-am lăsat în pace... Despre ce e vorba? Vă explic în continuare...
Primul dosar în care am fost implicat priveşte infracţiunea de înşelătorie şi se referă la emiterea de file CEC fără acoperire. Concret, în anul 2003 am lucrat în domeniul construcţiilor executând diferite lucrări (case, apartamente, spaţii comerciale). În multe cazuri beneficiarii solicitau ca firma de construcţii să asigure aprovizionarea cu materiale urmând ca ei să achite contravaloarea acestora ulterior. Aşa se face că mergeam la diferite depozite, comandam materialele de construcţii necesare şi le transportam la beneficiarul unde aveam lucrare. Neavând bani cash, pentru plata acestor materiale lăsam o filă CEC cu data plăţii fixată - de regulă - peste 30 zile (erau şi cazuri când nu se trecea nici o dată). În aceste 30 de zile urma ca acel beneficiar să-mi plătească materialele şi eu - la rândul meu - să plătesc către depozitele de unde mă aprovizionam. Cei care lucrează în domeniu ştiu că aceste metode de lucru sunt o practică curentă. În mod normal, dacă apar probleme (beneficiarul nu plăteşte la timp etc...) părţile se întâlnesc, discută şi stabilesc alte termene. În cazul meu nu s-a mai întâmplat aşa. Atunci când au apărut probleme (de ce, veţi vedea imediat) am fost "executat" pe loc, fără nici un fel de îngăduinţă. Chiar şi atunci când m-am străduit să achit datoriile acumulate, lor nu le-a păsat şi au dus cercetarea penală mai departe! Cornel Sabou le picase în plasă şi nu trebuia să scape!!
Pe scurt... Între beneficiarii mei au existat şi trei persoane care mi-au tras ţeapă! De aici au apărut problemele. După o perioadă de colaborare în care mi s-au plătit la zi obligaţiile m-am trezit cu comenzi de materiale mult mai mari. După ce le-am dus marfa la destinaţie (marfă achiziţionată în aceleaşi condiţii descrise mai sus) aceşti ţepari au refuzat să o mai plătească! Astfel, la termenul scadent eu - la rândul meu - am fost în imposibilitate de a plăti către depozite. Aşa s-a născut infracţiunea de înşelăciune! În prima fază - naiv fiind - credeam că lucrurile vor putea fi rezolvate prin dialog, prin stabilirea altor termene de plată. Dintr-o datorie totală de aproximativ 6-700 milioane lei vechi am început să achit primele datorii imediat după consumarea acestor ţepe. Pentru că nu sunt miliardar şi nici fiu de politician n-am putut începe această "goană" pentru plata datoriilor decât cu vreo 60 milioane. Creditorilor mei nu le-a păsat însă de buna mea intenţie şi m-au reclamat în bloc la poliţie. Aşa s-a născut dosarul penal care avea să se termine (în primă instanţă) cu o condamnare la 2,10 ani închisoare!
Acum, cine sunt ţeparii aceştia? În dosarul meu penal ei figurează ca martori împotriva mea şi numai datorită declaraţiilor lor am putut fi condamnat la această pedeapsă. Unul este Ştefan Bancoş, un pensionar care pe timpul lui Ceaşcă fusese şef de local pe la mai multe asemenea "aşezăminte" din Baia Mare (localul Gării, sau "Intim", din cartierul Hatvan). Având relaţii sus-puse în Poliţie, Parchet şi alte instituţii omul chiar s-a lăudat cu ţeapa pe care mi-a tras-o (o sumă de 4-500 milioane lei). De altfel, chiar în timpul anchetei am observat că între el şi anchetatorii mei erau relaţii de strânsă prietenie povestindu-şi unul altuia amintiri sau vorbind despre rudele pe care le au în viaţa politică (amănuntele de acest gen le ţin pentru mai târziu). Planul acestui Bancoş fusese simplu şi eficient. Un om ca el îi cunoştea pe toţi foştii comunişti din administraţie sau justiţie. Pe timpul lui Ceauşescu, şefii de localuri publice erau printre privilegiaţii sorţii. Ei aprovizionau ("pe sub mână") cu alimente toate cadrele partidului sau rudele acestora. Nu insist pe această temă pentru că ştim cu toţii cum era pe atunci. Bancoş îi cunoştea pe toţi patronii mari de construcţii, dar nu dorea să apeleze la ei pentru a-şi construi casa pe care şi-o dorea (nu putea să le tragă ţeapă lor!). A apelat la un anunţ din ziar şi a dat peste mine. Mi-a făcut în avans câteva plăţi apoi mi-a comandat toate materialele de care avea nevoie pentru casă. După ce le-a primit a refuzat să mi le plătească şi chiar s-a amuzat de această "lovitură" în faţa inspectorilor de poliţie care anchetau cazul şi care râdeau pe seama prostiei mele.
Al doilea ţepar a fost cunoscutul bişniţar băimărean Zoli Chiş. La fel, m-a contactat în urma reclamelor pe care le publicam în presa locală, mi-a comandat anumite lucrări la proprietăţile lui şi mi-a efectuat câteva plăţi în avans. După terminarea lucrărilor a refuzat să-mi achite restul de plată de 140-150 milioane. Cine-l cunoaşte pe acest om - sau cine a auzit de el - nu cred că-şi poate imagina faptul că eu l-aş fi înşelat pe el (care este un maestru al escrocheriilor). Zoli Chiş a suferit o mulţime de condamnări la închisoare pentru acte de violenţă sau înşelăciune şi este ultracunoscut pentru faptul că nu a făcut o afacere cinstită în toată viaţa lui!
În fine, al treilea ţepar care m-a băgat în această situaţie este numitul Ştefan Balogh, un ţigan cu zeci de ani de puşcărie executaţi până acum, renumit pentru escrocheriile lui. Metoda a fost aceiaşi ca în cazurile precedente. Plata unui avans consistent, comanda unei cantităţi mai mari de materiale şi apoi neplata acestora. Prejudiciul în cazul lui Balogh a fost de aproximativ 120 milioane lei.
În toate cele trei cazuri eu am achiziţionat marfă de la anumite depozite şi am livrat-o către ei. Apoi, la termenul de plată fixat indivizii au refuzat să-mi achite contravaloarea motiv pentru care nici eu n-am putut achita către depozite. M-am străduit să fac rost de bani din alte părţi pentru a putea acoperi prejudiciul ce mi l-au creat (mă gândeam că în timp oricum voi reuşi să recuperez banii) dar n-am reuşit să achit decât vreo 60 de milioane. Între timp, fără să mai aştepte alte discuţii, depozitele cărora le eram dator au făcut reclamaţie la poliţie. Şi acum urmează alt epiod interesant...
În mod normal, în astfel de cazuri, dacă eu aş fi plătit datoriile dosarul penal s-ar fi închis. Chiar dacă se ajungea în proces puteam plăti cele 6-700 milioane şi împăcarea părţilor ducea la închiderea cazului. Ei bine, în cazul meu nu se mai putea face acest lucru fapt care dovedeşte (în opinia mea) că de la bun început nu s-a dorit decât condamnarea mea! Există un singur caz în care împăcarea părţilor nu stinge cauza penală: atunci când dosarul penal se deschide prin autosesizarea Poliţiei! Da, în cazul meu dosarul penal s-a deschis prin autosesizarea Poliţiei! Şi asta pentru ca să nu mai pot rezolva problemele prin plătirea datoriilor. Aşa am ajuns condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare...
Veţi spune: bine, dar tu nu ai făcut nimic pentru a recupera aceste datorii? Ei, ce puteam eu să fac? M-am gândit să-i reclam la Poliţie, dar eu eram deja la Poliţie, iar Poliţia cerceta această cauză. Motiv pentru care am specificat toate aceste lucruri (cu foarte multe amănunte) în declaraţiile pe care le dădeam şi speram că în baza acestor declaraţii Poliţia va începe cercetarea penală şi împotriva lor. Dacă făceam o plângere separată aceasta s-ar fi cumulat cu dosarul aflat deja în anchetă. Deci, în naivitatea mea, credeam că Poliţia îşi va face corect treaba şi că vinovaţii vor fi pedepsiţi. Mult mai târziu aveam să aflu că de fapt dosarul fusese deschis prin autosesizare şi că nu era de fapt nici o şansă ca adevăraţii escroci să fie pedepsiţi. Dosarul a stat la Poliţie în cercetări trei ani de zile. După ce am văzut că în instanţă sunt trimis doar eu era prea târziu să mai fac ceva în acest sens... Am mers apoi pe alte căi...
Aflasem că Zoli Chiş era - printre altele - omul colonelului Vasile Mureşan. Chiş era un cunoscut bişniţar local care făcea multe afaceri murdare. Se pare că o parte din profiturile sale astfel obţinute le vărsa în visteria acestui colonel corupt. Vasile Mureşan fusese şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Maramureş, iar la data când aveau loc aceste evenimente era şef al serviciului "doi şi-un sfert" din Maramureş. L-am vizitat pe Mureşan la birou şi i-am spus pe faţă că ştiu de relaţiile de colaborare dintre el şi Zoli Chiş. Îi ceream să intervină pe lângă protejatul său şi să-l determine să-mi plătească datoria pentru a putea şi eu plăti la rândul meu către depozite. Mureşan (fără să comenteze nimic despre relaţia sa cu Zoli Chiş) mi-a promis că va interveni şi că mă va ajuta. Ce a făcut el în acest sens... n-o să vă vină să credeţi! În acea perioadă, încercam să aflu cât mai multe despre ţeparii mei cu unicul scop de a-i determina să-mi plătească. Între timp, mi-am deschis şi ziarul "Viaţa Maramureşului" şi am început să scriu despre aceste ţepe. Există dovada faptului că în vara lui 2003 am scris în Viaţa MM toată această poveste, cu multe detalii şi în mai multe numere (ziarele pot fi consultate la Biblioteca Judeţeană). Aşa se face că am aflat despre o condamnare definitivă de 2 ani închisoare pe care Zoli Chiş o avea de mai bine de un an, condamnare care nu era însă pusă în executare deoarece bişniţarul se bucura de protecţia Poliţiei. Speriat probabil de investigaţiile pe care le făceam eu asupra activităţii acestui escroc, Mureşan s-a întâlnit cu Zoli Chiş şi i-a propus să execute pedeapsa cu închisoarea şi să nu-mi plătească mie nimic! Aşa că, în urma înţelegerii dintre cei doi, Zoli s-a "predat" poliţiei care l-a dus în Penitenciar unde acesta a stat aproximativ un an! Acesta a fost "ajutorul" pe care l-am primit de la Vasile Mureşan...
În privinţa lui Ştefan Balogh (ţiganul cu zeci de ani de închisoare executaţi) am aflat alte amănunte interesante. Balogh era unul din cei care conducea minoritatea ţiganilor din judeţul Maramureş (la cazierul pe care-l avea nici nu se putea altfel). De asemenea, el era cel care negocia cu partidele politice votul ţiganilor de fiecare dată când aveau loc alegeri. Ţepele acestea petrecându-se în vara lui 2003, ştim că în 2004 au avut loc alegeri locale şi generale. Cu acel prilej, Balogh a negociat votul ţiganilor şi cu Cristian Anghel, cu Ludovica Pârvu şi cu viitorul ministru Şereş. Printre altele, Balogh era de mai mulţi ani un fel de consilier neoficial al primarului Cristian Anghel pe probleme "ţigăneşti". El asigura legătura dintre primarul băimărean şi cetele de ţigani din Maramureş. Am aflat acest lucru chiar atunci, în vara lui 2003 şi... m-am dus personal la Anghel! De cum am intrat la el în birou, primarul băimărean m-a întâmpinat cu aceste cuvinte: "Ţi-au tras ţeapă ăştia!". I-am spus că ştiu de faptul că Balogh Ştefan este unul din consilierii săi neoficiali prin care controlează comunitatea ţiganilor din Maramureş şi l-am rugat să intervină la protejatul său pentru a-l determina să-mi plătească datoria de 120 milioane. Anghel a bgăgat capul în pământ şi mi-a răspuns ca la TV: "Poţi merge jos, la biroul de informaţii, şi să te informezi că nu avem nici un Balogh Ştefan consilier pe probleme de rromi". Am plecat de acolo cu un gust amar. Era clar pentru mine că şi Anghel se bucura de necazurile mele şi nu dorea cu nici un chip să mă ajute. Am înţeles atunci (refuzat fiind de peste tot) că relaţiile din această mafie politico-financiară sunt atât de puternice încât dacă nu faci parte din grupul lor de căcăcioşi n-ai nici o şansă să ieşi la liman. Aveam de ales între a mă "preda" lor (adică a merge şi a încerca să fiu acceptat într-un anumit grup de interese mafiote) sau a lupta mai departe, e adevărat cu puţine şanse de reuşită. Am ales varianta a doua...
Aşadar, după peste 4 ani de anchetă şi proces, am fost condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru înşelăciune într-un dosar în care - de fapt - victima sunt eu, iar adevăraţii escroci (protejaţi de administraţia politică sau de Poliţie) sunt bine mersi. Păgubit şi neprotejat de nimeni, fără bani şi fără avocaţi care să mă apere nu puteam sfârşi decât în acest fel... Recursul se judecă în zilele următoare la Tribunalul Maramureş...
Cu povestirea despre celălalt dosar voi reveni mâine...

Cornel SABOU

PS - De-a lungul acestor patru ani care s-au scurs am scris neîncetat în ziarul meu despre afacerile de corupţie în care au fost implicaţi Anghel, Mureşan şi alţi bandiţi din administraţie şi poliţie. Aceasta a fost lupta mea cu sistemul. Mi-am dorit să le fiu un coşmar şi cred că am reuşit. Eu nu mă tem de închisoare, de aceea nu m-am dus să cerşesc milă nimănui. Dacă va trebui voi merge şi voi face închisoare. Dar, până atunci mai adun nişte date. Şi, înainte de a pleca, le voi mai strica nişte vise... Pe curând... (C.S.)

Votez NU

Mâine va avea loc referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu... Voi vota şi eu, la fel ca mulţi alţi români. Cum voi vota şi mai ales de ce voi vota într-un anume fel? Iată întrebări la care încerc să găsesc răspunsuri acum, cu o zi înainte...
În primul rând trebuie să precizez că sunt extrem de neplăcut surprins de modul în care personalităţi de tot felul tratează acest "subiect"! Mi-am dat seama - o dată în plus - că avem o generaţie de intelectuali de cea mai slabă calitate, că ducem o acută lipsă de lideri veritabili şi că nu prea avem modele demne de urmat. Analizele pe care le-am urmărit au fost - TOATE! - marcate de un subiectivism strigător la cer şi lipsite de consistenţă. Cei mai mulţi au fost demagogii, cei care repetă mecanic clişeele preluate de la alţi indivizi, la fel de mediocrii. De asemenea, în toată această campanie a predominat mesajul diversionist, atacurile fără probe, înjurăturile şi ameninţările. Câtă risipă inutilă de energie!..
Mi-am amintit astfel de un moment al anilor 90 când democraţia americană a fost pusă la o "grea" încercare atunci când parlamentul lor a trebuit să voteze suspendarea preşedintelui Bill Clinton. Vă mai amintiţi? Era vorba de experienţa "nefericită" pe care Bill a avut-o cu Monica Lewinski... În primele declaraţii, Clinton a negat în faţa Comisiei însărcinate cu anchetarea sa că ar fi avut o relaţie cu acea domnişoară, pentru ca ulterior - pus în faţa probelor ştiinţifice strânse de procurori - să recunoască faptul că a făcut sex oral în Biroul Oval. Parlamentul american (Camera Reprezentanţilor şi Senatul) s-a văzut pus astfel în postura de a vota pentru demiterea lui Clinton. Acuzaţia care i se aducea nu viza "ora" sa sexuală ci sperjurul, adică faptul că a minţit - în primă fază - comisia de anchetă! Vedeţi dvs, acolo nu se mai punea problema dacă sperjurul exista sau nu (cum se pune acum problema la Băsescu, dacă a încălcat sau nu Constituţia). Toată lumea accepta faptul că Bill Clinton minţise. Şi totuşi, votul dat de Parlament a fost împotriva demiterii sale! Pentru că problemele serioase ale SUA nu puteau fi date peste cap de o aventură sexuală! Un senator american declara atunci (înainte de efectuarea votului): "E clar că Parlamentul nu-l va demite pe Preşedinte, dar pentru democraţia noastră e important să existe un vot în această problemă". Declaraţia aceea mi-a rămas întipărită în memorie până azi. Pentru americani nu conta faptul că "infracţiunea" care i se imputa preşedintelui lor era minoră, că în acel război adversarul lui Clinton nu era Saddam Hussein sau Bin Laden ci o biată femeie nesatisfăcută... Nu se gândeau nici că se vor face de ruşine pe plan mondial pentru că dezbăteau în Parlament o relaţie sexuală a preşedintelui... Ei urmăreau să respecte cu orice preţ (chiar cu preţul de a fi penibili în ochii întregii lumi) principiile democraţiei şi legile lor care garantau libertatea cu care se mândreau de decenii! Clinton a rămas în funcţie şi democraţia americană a triumfat din nou!
La noi, în România, ţara şmecherilor şi a descurcăreţilor, principiile democraţiei sunt doar nişte "fete" bune de violat! În mod real, nimănui nu-i pasă să respecte nişte legi, nişte norme de la care în mod normal o democraţie autentică nu abdică niciodată! Fiecare îşi raportează intenţia de vot şi îşi adaptează mesajul în funcţie de interesele personale. Cei care încearcă să fie echidistanţi sunt ori slab pregătiţi şi nu fac faţă "concurenţei", ori nu beneficiază de suficientă mediatizare.
Îl auzim pe Geoană că vrea suspendarea lui Băsescu pentru că acesta nu respectă Parlamentul, pentru că vrea putere sporită, peste limitele Constituţiei. Şi are dreptate... Băsescu este cu adevărat un om care vrea putere, care nu se mulţumeşte cu un rol de "moderator", care jigneşte Parlamentul de câte ori are ocazia prin mesaje directe şi publice. Vadim Tudor spune că Băsescu e un dictator. Trecând peste faptul că o asemenea acuzaţie din partea lui Vadim e cel puţin penibilă (liderul PRM este unanim receptat ca dictator în propriul partid) trebuie să recunoaştem că Băsescu are apucături de dictator. Voiculescu zice că Băsescu e un securist şi un prefăcut, că mesajele sale sunt mincinoase şi că el sprijină de fapt oligarhia sa personală, formată din anumiţi oameni de afaceri protejaţi de-a lungul anilor de Băsescu. Şi Voiculescu are dreptate! Numai un prost care n-a cunoscut regimul comunist poate spune că Băsescu n-a colaborat cu Securitatea. Există chiar "şanse" foarte mari ca preşedintele nostru să fi avut un grad de ofiţer acoperit în Securitatea comunistă deoarece a ocupat funcţii importante în afara graniţelor ţării noastre. A crede că toate aceste facilităţi se obţineau pe atunci întămplător, fără să existe la bază o susţinere securistă înseamnă a subestima periculos de mult capacitatea de acţiune a comuniştilor... În fine, Băsescu spune că toţi aceşti critici ai săi sunt oameni care au dosare penale şi care îl atacă pentru că el a redat libertatea justiţiei nemaidorind să-i protejeze, să le protejeze afacerile frauduloase. El zice că a cerut justiţiei să judece nepărtinitor aceste dosare şi să aplice legea. Acest fapt a deranjat pentru că liderii politici infractori se tem de un viitor petrecut după gratii. Şi Băsescu are dreptate! Da, Geoană, Iliescu, Voiculescu, Vadim, Bela etc sunt oameni care au direct sau indirect probleme cu justiţia. Da, se tem pentru viitorul lor şi ar vrea ca justiţia să fie mai departe controlată de puterea politică pentru a influenţa cursul "evenimentelor" (adică al dosarelor). Mai vine şi Becali şi spune că i-a zis Dumnezeu să voteze împotriva suspendării lui Băsescu. De ce? Pentru că Băsescu "le spune" bine, pentru că ştie el că parlamentarii sunt mafioţi!
Aşadar, în concluzie, toţi au dreptate!!! Da, toţi au dreptate pentru că avem o clasă politică slabă, şantajabilă şi coruptă. Pentru că nici unul din actualii lideri politici nu este un personaj care să poată definii corect democraţia. Pentru că trăim într-o Românie a haosului şi a rezolvării problemelor prin puterea pumnului. Dovadă în acest sens stau milioanele de români care au părăsit această ţară blestemată fără vreun gând de întoarcere. Pentru că experimentăm zi de zi o justiţie incorectă, făcută din burtă. Nu există în România ultimilor 17 ani un singur "mafiot" prins care să-şi recunoască "fapta"!!! Până şi deputatul Bivolaru, după 7 ani de detenţie, în ziua liberării a spus că "în sfârşit s-a făcut dreptate"! Cei mai de seamă cercetaţi penali (Voiculescu, Iliescu, Şereş, chiar şi Becali cu pământurile sale etc) reclamă corupţia din justiţie. Omul simplu o face la fel, indiferent că se judecă pentru pământ sau pentru divorţ. În acest context, nu există altă posibilă reacţie decât renunţarea, scârba şi...plecarea! Cei care rămân trebuie să înveţe să îndure...
În consecinţă, cum votăm mâine dacă toţi au dreptate? În baza interesului nostru personal, aşa cum fac toţi cei din politică? Dar care este interesul nostru personal? Într-adevăr, mare dilemă! Trebuie să recunosc că mult timp am fost nehotărât. Pentru că nici o variantă a votului nu reprezintă cu adevărat o soluţie pentru România de acum. La un moment dat m-am gândit chiar să nu mă duc la vot. Apoi, fiul meu de 10 ani m-a întrebat cu cine votez... "Sper că n-o să votezi împotriva lui Băsescu" mi-a spus el. "De ce?" l-am întrebat. "Păi, dacă pleacă el, de unde vine un preşedinte mai bun?.." Aşa că m-am hotărât. Voi vota NU suspendării lui Băsescu. Cum de ce? Păi dacă îl dăm jos pe el, cine poate veni în locul său? Are acum România un om capabil să impună o democraţie reală? Eu cred că nu. Şi fiul meu crede la fel...

Cornel SABOU

Garda nu moare, dar se predă!

A trecut ceva timp de când nu am mai scris... Absenţa aceasta a provocat ceva reacţii, unele de-a dreptul hazlii! Gaşca lui Corin Cherecheş de la trustul fantomă AGH a mers până acolo încât să spună că am fugit din ţară sau că am... dispărut! Ce să-i faci, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere!..

Aşa cum am scris în ultimele materiale de pe acest blog, în ultimul timp m-am ocupat de mafia din presa noastră locală (şi nu numai). Sincer, nu trăgeam mari speranţe la vreun succes având în vedere că ştiu foarte bine cum funcţionează sistemul şi - mai ales - modul discreţionar în care se aplică legea. Primul proces pe care l-am deschis s-a terminat deja. E vorba de plângerea pe care am depus-o la Tribunalul Maramureş împotriva Gărzii Financiare din Baia Mare. După cum ştiţi, Garda s-a alăturat presiunilor făcute de "Glasul MM" asupra mea şi a ziarului pe care îl conduc demarând controale asupra firmelor administrate de soţia mea. Nici o problemă, mi-am zis eu, ei îşi fac treaba... mi-o fac şi eu. În numele ziarului "Viaţa MM", am depus la Gardă o cerere (în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public) prin care am solicitat informaţii despre controalele efectuate de Garda Financiară la unele firme despre care aveam informaţii neoficiale că sunt protejate. Nu vă spun aici şi acum despre ce firme este vorba pentru că vreau să vă pregătesc o surpriză :).

Şeful Gărzii, incompetentul comisar Ioan Pop, a refuzat pur şi simplu să răspundă cererii mele crezându-se undeva deasupra Legii. Ce-am făcut eu? L-am dat în judecată, atât pe el cât şi Garda! Aţi mai pomenit aşa ceva? În timp ce majoritatea patronilor fug de Gardă, eu m-am găsit să o dau în judecată...

Zilele acestea s-a terminat procesul. Evident, am câştigat! Instanţa a admis cererea mea şi a obligat Garda Financiară să-mi ofere toate informaţiile pe care le-am cerut. Nu s-au acordat despăgubiri în bani pentru că s-a constatat faptul că Garda Financiară Maramureş nu are personalitate juridică, aceasta fiind doar un reprezentant al adevăratei instituţii care este Comisariatul Regional de la Cluj. Am hotărât să nu fac recurs pentru că - în fond - pe mine mă interesează informaţiile. Pe acestea le voi avea în curând... După ce Garda o să mi le comunice va începe un alt „război” al dezvăluirilor. Vă promit asta!

Glasul şi Ilea sunt cercetaţi penal

Între timp, s-au demarat şi cercetările în dosarul penal deschis de subsemnatul împotriva lui Marian Ilea şi a ziarului Glasul Maramureşului pentru comiterea infracţiunii de şantaj. S-au luat primele declaraţii şi s-au strâns primele probe. Parchetul Baia Mare a trimis dosarul la Poliţia Baia Mare. Acolo, cercetarea a fost începută de unul din cei mai experimentaţi poliţişti maramureşeni, Ioan Tohătan. Personal, am încredere că cercetările nu vor fi blocate de cineva sus-pus. Pentru că faptele sunt indubitabile, de necontestat. În mod normal, legal, acest dosar se va termina în instanţă printr-o condamnare la închisoare a lui Marian Ilea şi a altor persoane care vor fi găsite vinovate (având în vedere că o parte din materialele şantajiste au fost semnate "Glasul MM" s-ar putea ca în dosar să figureze ca inculpaţi şi acţionarii-patronii Glasului, adică taman Corin Cherecheş!). Oricum, vă voi ţine la curent cu evoluţia acestui dosar. Deja au apărut unele chestiuni extrem de interesante, dar deocamdată nu le pot comunica public. Toate la timpul lor... Pe curând...

Cornel SABOU