Chistocul

Motto: Manifestum non eget probatione (ceea ce e evident nu cere sa fie dovedit)

Exista pe lumea asta oameni frumoşi şi oameni urâţi, dar nu poţi spune despre un om că este frumos sau urât decât după ce-l cunoşti. Mi s-a întâmplat şi mie să cunosc oameni. Pe unii mai devreme, pe alţii mai târziu. În unii am recunoscut valori şi frumuseţi strălucitoare, în alţii am descoperit ură, multă ură, care le transforma chipul aparent plăcut într-o masa diformă de carne. Interacţionând pentru a cunoaşte, am avut interesanta surpriză de a mă cunoaşte şi pe mine. Nu m-a surprins prea mult constatarea, dar m-a nemulţumit. Pentru că eu, cel (re)descoperit, nu mai eram cel imaginat într-o vreme…

Trăiesc în mediul penitenciar de aproape doi ani şi jumătate. M-am lovit aici de o realitate ciudată, care la început mi-a fost de neînţeles. În lumea penitenciară nu există nuanţe de gri, totu-i alb sau negru. Există doar „băieţi buni” sau „băieţi răi”, „şmecheri” sau „fraieri”, profit sau pierdere, prieteni sau duşmani, stăpâni sau sclavi. Aici eşti „cu unii” sau „cu alţii”, iar daca i-ai ales pe „unii”, trebuie-musai sa fii şi împotriva „altora”. Am crezut că în tot acest joc al extremelor eu pot avea forţa de a rămâne poziţionat dincolo de extreme. Că pot fi o stâncă de care să se spargă orice val… şi nu m-am înşelat prea mult. M-am înşelat doar atât cât a fost necesar ca să pot înţelege realitatea asta ciudată...

Când l-am cunoscut pe Horia Chis, acesta era un nimeni. Un tip sfios, tăcut, nici măcar manierat. Se plimba prin puşcărie culegând „informaţii” de doi lei de la indivizi de doi bani. Nu l-am băgat în seamă pentru că… eu eram stâncă, nu val! M-a abordat la un moment dat şi am discutat. Trebuie să fii aici, în pielea mea (dincoace de gratii), să cunoşti şi să „judeci” oamenii prin comparaţie, ca să poţi înţelege apoi de ce i-a fost aşa uşor să mă prostească! Întâlnisem, în sfârşit, un om care ştia lega (în afară de oameni) şi-o frază!

Horia Chis era un om aparent inteligent. În aceste condiţii i-am deschis omului o linie de credit la încrederea mea. Trebuie să recunosc că am avut un mare depozit de încredere în banca sufletului meu, daca i-a trebuit acestui om doi ani ca să consume TOT creditul pe care i l-am dat! Dar nu asta este important…

După doi ani de afaceri pe credit, l-am cunoscut din nou pe Horea Chis. Acum e director general adjunct ANP si titular pe postul de director al Penitenciarului Baia Mare. Pe de altă parte, recunoscându-l, am observat că tot un NIMENI a rămas. Acelaşi tip sfios, limitat, tăcut, nici măcar manierat. Se plimbă prin puşcării culegând „informaţii” de doi bani de la indivizi de doi lei. Are însă ceva în plus la capitalul de imagine: nu mai este nici măcar aparent inteligent! Este doar el, dezbrăcat de fraze şi de contextul care-l făcea odată să pară special. Pus în lumină, mi-a strălucit ca întunericul şi atunci m-am luminat şi eu. Dificil proces, trebuie să recunosc…

În fine, partea nasoală nu e că unii oameni rămân la stadiul de maimuţă, ci că astfel de maimuţe induc regresul unor oameni. M-am speriat de faza asta când au început să-mi placă bananele… Nu cred că m-am dezmeticit prea târziu, totuşi, dar rămâne să-mi demonstrez asta.

Lucrez la câteva „eseuri” despre un trecut pe care vreau să-l recuperez. Niciodată n-am crezut că voi fi atât de bucuros să ştiu că nu voi mai beneficia de permisii, învoiri, alte recompense sau câştiguri penitenciare. De fapt, cred că de astă dată mi-am deschis mie o linie de credit pentru ca „lucrând” cu această valoare să-mi recâştig încrederea în mine. Până la urmă, nu e greu să rămâi stâncă în furtună, căci nu trebuie decât să fii tu însuţi mereu…

Pe curand…

Cornel SABOU

Cristian Anghel are nevoie de sprijin!

Cristian Anghel are nevoie de ajutor! Exista deja creata in jurul sau o situatie speciala menita sa-l distruga, sa-l neutralizeze, sa-l desfiinteze, pentru a nu mai putea fi vreodata ceea ce a fost si nici macar ceea ce este. Sistemul penitenciar perfid poate face asta aproape cu orice om. A incercat si cu mine, dar nu a reusit. Cu Anghel e mai usor. El e un om ancorat mult mai sanatos decat mine in adevaratele valori umane, are repere morale solide de la care nu abdica si de aceea va suporta mult mai greu detentia distructiva care i se pregateste.

Comanda superioara a ANP a refuzat cererea lui Cristian Anghel de a fi transferat la Penitenciarul din Baia Mare. Acest refuz este ilegal, dar cine are puterea sa lupte cu asta ? Legea 275/2006 spune clar ca un condamnat trebuie sa-i execute pedeapsa in penitenciarul cel mai apropiat de domiciliul sau. Pentru Anghel, acesta e cel din Baia Mare.

Administratia penitenciarului baimarean a primit insa indicatii sa blocheze cu orice pret transferarea lui Anghel la Baia Mare! Intrucat directorul titular al unitatii baimarene, HORIA CHIS, este acum director general adjunct al ANP, prin el s-a putut realiza acest abuz. In consecinta, Cristian Anghel este tinut mai departe la Penitenciarul Gherla.

Am informatii ca asupra fostului primar baimarean se exercita presiuni specifice lumii penitenciare ascunse. Se creeaza artificial situatii care sa-i distruga moralul, sa-i franga vointa si sa-l transforme din omul ce a fost, in leguma. Cristian Anghel a suportat deja primele prabusiri psihice grave, iar starea sa se poate deteriora odata cu izolarea sa tot mai accentuata de membrii familiei. Amintesc, deocamdata, doar faptul ca deja Cristian Anghel este nevoit sa plateasca protectie lumii interlope din penitenciarul Gherla, si in lumea asta interlopa includ atat detinutii periculosi, cat si cadrele corupte care raspund neconditionat comenzilor venite de afara. Sunt chestiuni subtile, nedemonstrabile din punct de vedere juridic, dar reale si durereoase in viata de puscarie. Familia lui Anghel este in acest moment extrem de ingrijorata!

Apreciez ca acest moment impune oamenilor responsabili o atitudine ferma. Cristian Anghel are nevoie de ajutor! Cer pe aceasta cale jurnalistilor adevarati, curajosi, incoruptibili sa urmareasca firul evenimentelor care compun viata lui Cristian Anghel. Indiferent de ceea ce vi se va spune in mod oficial, eu va spun in mod responsabil: daca fostul primar nu se transfera urgent la Penitenciarul Baia Mare, va fi un om pentru a doua oara condamnat. Cereti ANP sa explice de ce ii refuza lui Cristian Anghel dreptul de a fi aproape de casa? De ce il tin acolo, la Gherla, si il supun unor presiuni perfide? Nu va asteptati ca Anghel sa reclame personal aceste lucruri, pentru ca el se teme! Cititi realitatea din jurul sau cu ochii vostri experimentati si cautati dincolo de minciunile administratiei penitenciare.

Sunt matur, sunt responsabil si nu-mi permiteam sa trag acest semnal de alarma daca situatia nu o impunea. Incercati sa ajungeti la Cristian Anghel fara a afecta dreptul familiei sale de a-l vizita. Acum el are nevoie de sprijin! Nu-l cere si nu-l va cere explicit si deschis pentru ca nu o poate face. Daca veti raspunde acestui apel, puteti salva un om. Conteaza? Eu nu i-am fost prieten, dar pentru mine conteaza!

Cornel SABOU

Afacerea "Libertatea"

Cadrele de la Penitenciarul Baia Mare implicate in afacerile ilegale cu telefoane mobile se acopera atat prin diversiuni, minciuni, falsuri, cat si prin actiuni violente, unele doar incurajate, altele in mod direct aplicate. Despre violenta voi vorbi insa cu alta ocazie. Deocamdata ma limitez la afacerile cu telefoane patronate de ofiterul Flore Gavris.

Structurilor superioare din ANP li se toarna baliverne de genul “ii protejam, toleram si acceptam pe unii ca sa putem controla ansamblul” si cu asta se mascheaza de fapt AFACEREA. Pentru ca daca Gavris cu ai lui nu ar aproviziona cu telefoane mobile puscaria, nu ar exista nici fenomenul care sa fie combatut! Elementar, nu?

Dovezi de bun simt, de logica, exista. Am spus deja ca desi s-au confiscat sute (poate mii) de telefoane mobile nu exista nici macar o singura ancheta interna care sa clarifice TOATE circumstantele care au permis detinutului sa intre in posesia telefonului. Gavris nu a permis niciodata ca o ancheta sa ajunga, de exemplu, la agentul Ionica Ghilvaci, care aducea telefoanele in puscarie. Intotdeauna ancheta se bloca atunci cand ajungea la “dealerul” care raspandea telefoanele. Iata cum se intampla asta…

Un detinut este prins cu telefonul mobil. I se intocmeste raport de incident si este anchetat. “De la cine ai telefonul mobil?” este intrebat el. Si detinutul prins spune “de la X”, acest “X” fiind un alt detinut care are aprobarea lui Gavris sa raspandeasca telefoanele, asa numitul (de mine) “dealer”. “X” este intrebat formal daca recunoaste ca i-a vandut un telefon fraierului prins. El, binenteles, neaga si ancheta se inchide. A doua zi, Ghilvaci vine cu un alt transport de telefoane pe care le da lui “X”, si afacerea curge mai departe.

O alta proba indirecta a acestei stari de lucruri este faptul ca “dealerii” de care vorbesc (detinuti cu ani multi de puscarie in spate) nu au fost niciodata prinsi oficial cu telefoane sau alte obiecte interzise. Nici chiar atunci cand au existat plangeri si reclamatii concrete impotriva lor. Intotdeauna au fost protejati pentru c..., afacerea trebuia sa curga! Cunosc personal foarte multe situatii de acest fel, si cunosc toate persoanele implicate, atat de dincoace cat si de dincolo de camera de detinere. Unele episoade o sa le povestesc, chiar daca nu am probe concrete. Va fi credibilitatea mea impotriva credibilitatii “lor”…

Daca ofiterul Flore Gavris nu ar fi organizat toata aceasta afacere infloritoare, in Penitenciarul Baia Mare nu ar fi fost atatea telefoane mobile. In timp ce in alte penitenciare care sunt bine organizate la sectorul “paza interioara”, abia se gaseste un telefon la 4-5 luni (avem, in acest sens, exemplul penitenciarului Gherla), in Baia Mare se gasesc 7-8 si chiar 10 telefoane pe camera, si asta de mai multe ori in fiecare luna! La Bucuresti nu se raporteaza chiar toate situatiile, iar anchetele interne sunt efectuate foarte superficial. Nu trebuie atinse interesele cadrelor Gavris, Ghilvaci, Neagos etc si nici ale “dealerilor” de dupa gratii. Daca incearca cineva sa scuture tot acest sistem i se baga imediat pumnul in gura. La actiunile de intimidare participa deopotriva cadrele implicate si detinutii protejati informativ. De aceea iesirea din acest cerc pare interzisa, dar nu este imposibila. V-o dovedesc eu acum!

Trist este insa, alt lucru. In spatele acestor sintagme (“fraier”, “smecher”, “dealer” etc) se gasesc, de fapt, oameni, fiecare cu durerile lui, caci viata la puscarie nu e usoara si dorul de cei dragi este mare. Prin incurajarea acestei afaceri cu telefoane, patronata de subcomisarul Flore Gavris, se produc multe drame si inechitati. Cei prinsi cu telefon sunt sanctionati taindu-li-se multe drepturi, apoi liberarea lor este amanata pentru mult timp. Pe de alta parte sunt mereu “jefuiti” si de bani si alte valori pe care le achita pentru a avea telefon. In penitenciarul Baia Mare s-a creat deja o stare mare de tensiune din cauza acestor diversiuni organizate de Gavris. Exista multi detinuti nemultumiti nu pentru ca au pierdut un telefon, ci pentru ca sunt folositi ca masa de manevra in interesul unor interlopi protejati de administratie. S-au consumat si cateva conflicte tacute, si se pun la cale razbunari. In fata acestei situatii, Flore Gavris e nepasator si isi continua netulburat afacerile. Directorul Horea Chis, singurul care ar fi putut reglementa situatia, fiind promovat la Bucuresti, lipseste, iar ofiterii ramasi la comanda nu comenteaza in fata lui Gavris. Alti ofiteri, competenti si de caracter, au fost de mult timp marginalizati si impiedicati sa se manifeste. A avut grija Gavris de asta, in combinatie cu interlopii pe care ii protejeaza.

Aparent, s-ar parea ca nu este iesire din aceasta situatie. Interlopii-lideri, controlati de Gavris, se impun in fata celorlalti detinuti, timorandu-i si chiar folosind violenta. Multe cadre (gen Ionica Ghilvaci si Bogdan Neagos) asculta neconditionat de Gavris, iar la nevoie creeaza diversiuni, intimideaza, ameninta. Nu ai la cine sa reclami situatia, nu are cine sa ia masuri. ANP este neputincios intrucat penitenciarele au o anumita autonomie locala care le permite sa faca aproape orice. Demersul meu nu este insa unul sinucigas. Eu stiu ca adevarul are putere sa miste si muntii din loc! Asa ca asta voi face. Voi scrie adevarul cunoscut din interior. Apoi, in cateva luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi libera, iar un Cornel Sabou liber are alta forta sociala. Nu voi abandona aceasta lupta pentru ca am vazut in jurul meu prea multa suferinta nedreapta, prea multe afaceri care se fac pe seama libertatii noastre.

Stiu ca in puscaria Baia Mare s-au tesut multe legende chiar si in jurul meu. Nu m-am obosit sa combat povestile care ma vizau pentru ca am observat ceva. Oamenii care cu adevarat au caracter, care sunt profesionisti si care m-au cunoscut nu se indoiesc de mine! Drept urmare, mai mult pretuieste parerea unui singur om adevarat decat a zece jigodii! Jigodiile n-au decat sa se spele pe cap cu toate diversiunile, minciunile si povestile lor de doi bani, sa negocieze, sa-si imparta si sa-si desparta interese si influente.

Asta e lumea lor, nu e a mea. N-am fost niciodata parte la-mpartit, nu voi fi nici la patimit!

Pregatesc un amplu document cu multe detalii care completeaza imaginea pe care v-am descris-o. Pentru ca tot ce spun eu aici poate fi probat. Nu sunt nici singur, nici singurul care stie, chiar daca acum pare ca sunt singurul care vorbeste.

Pe curand……

Cornel SABOU

Gunoaiele antisociale

Am povestit in articolul trecut cum a fost favorizat un infractor condamnat pentru omor si cum s-au implicat mai multe cadre din penitenciarul Baia Mare in musamalizarea “cazului Grigor Ioan”. Din cele ce va voi descrie in acest material (si in altele, care vor urma) veti intelege de ce s-a ajuns la un asemenea grad de profesionalizare a cadrelor de penitenciar si de ce unele din acestea se confunda practic cu crima organizata, cu lumea interlopa, construindu-si o putere paralela si ilegala. Am timp, rabdare, pix si hartie ca sa le iau pe toate in ordine, sa le descriu amanuntit si sa astept reactii de orice fel, inclusiv atacuri la persoana concrete. Nu ma tem, si nici nu vreau sa aud de vreo idee de... protectie in favoarea mea. Va spuneam ca il am pe Dumnezeu, iar in rest imi este suficient...

Tema cu telefoanele utile in penitenciare poate parea (pentru un om liber) ceva lipsit de importanta, dar nu este asa. S-a dovedit deja, de nenumarate ori, ca unii detinuti se pot folosi de aceste telefoane pentru a-si conduce (din puscarie) afacerile ilegale de afara, pentru a face presiuni, amenintari, fraude de tot felul, pentru a organiza alte si alte retele de crima organizata. Cel mai adesea, telefoanele mobile sunt folosite in aceste scopuri in penitenciarele bucurestene, unde se aduna “crema” infractionalitatii romanesti. Am fost de doua ori la Jilava si chiar daca de fiecare data am stat doar cateva zile am putut sa vad concret cum se organizau prin telefonul mobil retelele de introducere in penitenciar a drogurilor.

Pe aici, prin Ardeal, nu ne putem „lauda” cu structuri interlope atat de puternice ca si cele din Bucuresti, dar au existat si aici (chiar si la Baia Mare) cazuri surprinse de autoritati, in special de cele de afara, din libertate, pentru ca administratia penitenciarului baimarean nu este in mod real interesata sa „dezgroape mortii” din interior. Daca la Jilava am putut observa si o adevarata preocupare a cadrelor pentru a combate fenomenul fraudelor prin telefon (initiindu-se in acest sens chiar si modificari ale legii si regulamentelor interne care au afectat toate penitenciarele din tara) in Baia Mare nu se intampla acest lucru, si o sa va explic de ce…

Poate ca firea noastra, a ardelenilor, este alta (si este!); poate ca suntem mai molcomi, mai comozi, sau poate ar fi alte explicatii. Cert e ca aici marea majoritate a detinutilor care isi procura un telefon mobil, folosesc aparatul pentru a mentine legatura cu familia, cu prietenii (discutiile avand un caracter - sa zic asa - nevinovat!) pentru a se amuza pe internet (majoritatea telefoanelor permit accesul in reteaua de internet) descarcand poze, jocuri, muzica etc. Orice ar spune unii sau altii, pentru un detinut telefonul mobil inseamna o usurare extraordinara a pedepsei, mentinerea unui tonus ridicat, intarirea sperantei in viitor si chiar salvarea unei casnicii, a unei relatii intime caci (nu-i asa?) ochii care nu se vad ... macar se aud! Aceasta dorinta de contact intim, personal si permanent cu exteriorul (usor de inteles din punctul de vedere al detinutului), daca nu este combatuta de cadre intr-un mod real – eficient ajunge sa fie transformata in afacere! Tot de cadre, de UNELE cadre, si DOAR de anumiti detinuti. In concret, „fraierii” care vor un telefon mobil doar pentru ca sa tina legatura cu familia pot cumpara unul de la „dealerii autorizati” din puscarie, adica de la detinutii care – cu aprobarea ofiterilor din conducere – se ocupa de bunul mers al afacerii. Dupa un timp (de obicei scurt, de la cateva zile la o luna) fraierii sunt „vanduti”, adica vine „garda” si le confisca telefonul. Ce face atunci fraierul? Pai, tocmai gustase din placerea de a-si auzi copiii la telefon, nevasta, prietena, etc, asa ca va dori imediat sa-si cumpere altul! Unde merge el sa faca rost de un mobil? Tot la dealerul de la care cumparase anterior si care apoi il „vanduse”, dar fraierul nu stie asta.....

Asa ca afacerea sporeste vazand cu ochii. Fraierii pun mereu „botul” (pentru ca le e dor de vocea calda de acasa), smecherii incaseaza banii si-i impart cu cadrele corupte. Penitenciarul din Baia Mare ajunsese la un moment dat renumit in toata tara ca fiind „raiul” telefoanelor mobile! Detinuti din alte parti imi spuneau: „Cornele, aici pana si ultimul bulangiu are telefon”! Situatia s-a mai „stricat” un pic dupa ce directoruol venit la sfarsitul lui 2008, Horea Chis, a luat niste masuri de combatere a fenomenului, dar dl. Chis a fost promovat la Bucuresti (director general adjunct) si iadul din Baia Mare a devenit din nou „RAI”! Cu timpul, sistemul s-a perfectionat, s-a „eficientizat” si a ajuns pana la supremul stadiu de a-i combate chiar pe cei ce se lupta cu fenomenul, anuland chiar rapoarte de incident intocmite detinutilor prinsi in flagrant, cu telefonul asupra lor (!), protejandu-i explicit, pe fata, pe cei care se ocupa de intreaga afacere.

O sa spuneti acum ca vreti nume. OK, dar daca dau nume, cui foloseste asta? Aparatul local de diversiune este foarte bine pus la punct; „ei” se ajuta reciproc cu declaratii false, cu minciuni, la nevoie fac presiuni, santajeaza, ameninta, joaca teatru, insceneaza magarii de tot felul. Vorbim aici de ani multi in care „ei” s-au structurat, s-au protejat, si s-au ajutat neincetat. Odata cu rostirea (scrierea) primului nume voi fi imediat acuzat ca inventez, ca mint, ca ma „razbun”, ca as fi avut si eu telefon, ca mi l-au luat si ca asta nu-mi convine, si multe altele de acest fel. Vor poza in eroi pentru ca – vezi Doamne – au confiscat sute de telefoane mobile (fraierii de care vorbeam). In fine, stiu ca vor reactiona dur.....Ii invit s-o faca si impotriva mea, dar pana atunci mai am multe de spus.

In Penitenciarul Baia Mare, ofiterul care supravegheaza indeaproape derularea afacerii cu telefoane mobile (si cu alte obiecte interzise) este subcomisarul FLORE GAVRIS. El controleaza toate filierele prin care aceste telefoane intra in unitate, se asigura ca acestea ajung la dealerii interlopi si ca apoi sunt vandute fraierilor. Apoi tot el coordoneaza activitatea de „recuperare” a lor prin perchezitii. Dupa umila mea parere, faptul ca el este implicat personal in aceasta afacere, este demonstrat de situatia absurda, ilogica, flagranta ca desi exista sute (poate mii) de telefoane mobile confiscate, nu exista nici macar un singur cadru care sa fie sanctionat pentru ca le-ar fi introdus in unitate! Cum se poate ca nici macar o ancheta interna sa nu se finalizeze cu clarificarea intregului „traseu” parcurs de telefon? Nici macar una, din sutele (miile?) derulate in ultimii trei – patru ani! Gavris nu este, insa, stat in stat. El este acoperit in aceasta actiune de superiorii sai, chiar la nivelul ANP! Este protejat si tolerat pentru ca pe el se bazeaza sefii atunci cand trebuie sa musamalizeze ceva. Iar Gavris nu se ocupa doar de aceasta filiera infractionala, ci conduce multe alte „afaceri” mai importante decat cea – banala – cu telefoanele fraierilor! Ma voi referi la toate cate le stiu, dar le voi lua pe rand ca nu ma grabesc.

In unitate, Gavris are uneltele sale. Cadre care executa orbeste ordinele prin care se controleaza afacerea, si care au – fiecare – misiuni clare in tot acest puzzle. De exemplu, agentul Ionica Ghilvaci are pregatire multilateral dezvoltata, ocupandu-se atat de introducerea in unitate a telefoanelor, cat si de confiscarea lor. Altul, cum e Bogdan Neagos, merge mai mult pe confiscari, in baza informatiilor concrete care vin de la Gavris, care la randul sau le primeste de la dealerii aprovizionati de Ghilvaci (si de altii). Cam acesta este cercul... Oameni ca si Ghilvaci aduc telefoanele, le predau unor detinuti cheie, acestia le vand fraierilor si apoi transmit lui Gavris „pozitia” lor. Gavris trimite cadre tip Neagos la recuperare. Beneficiul se imparte. Nu aici, dupa gratii, ci afara, in intalniri de taina. Si nu neaparat in bani cash, ci (si) in alte valori.

Caci infractorii fura valorile, nu muncesc pentru ele! Si nu-i costa mare lucru sa imparta si parte sa-si faca. Dar cu clarificari mai multe vin in urmatorul material. De-acum incepe show-ul! Si nu va obositi sa demarati diversiunile c-am sa va fac o surpriza. S-ar putea chiar sa-mi recunosc public motivatia (de fraier!) si sa va spun in fata ca nu accept ca vocea copiilor mei sa fie traficata, cumparata si vanduta de niste gunoaie sociale!

Caci unii, care lucrati la puscarie, asta sunteti!

Pe curand...

Cornel SABOU.

Criminal favorizat

Vorbim din nou de ofiterul Flore Gavris, angajat al Penitenciarului Baia Mare, dar si de alte cadre care in ultimii ani se organizeaza tot mai bine in structuri de timp criminal, si veti vedea ca afirmatia mea e valabila atat la propriu, cat si la figurat. Pentru ca anumiti ofiteri si agenti nu mai apara de mult interesele legitime ale statului, ci si-au construit propriul stat, cu legi proprii, cu interese strict personale, cu ierarhii artificiale, toate acestea scapate de sub orice control.

Am sa va dau cateva exemple… Vreau sa intelegeti insa ca nu e decat un nou inceput de drum, in incercarea de a scoate de sub presul uitarii mizeria ascunsa a vietii penitenciare. Sper ca oamenii competenti, educati si de caracter din ANP sa inteleaga demersul meu…

In luna aprilie, sectia a V-a (deschisi) a Penitenciarului Baia Mare a avut parte e o perchezitie generala. Aceste perchezitii se organizeaza periodic, cadrele unitatii incercand astfel sa gaseasca eventuale obiecte interzise aflate in posesia persoanelor private de libertate (telefoane mobile, bauturi alcoolice etc).

In timpul perchezitiei, detinutii sunt scosi din camere impreuna cu tot bagajul personal si sunt controlati foarte amanuntit. La fel s-a intamplat si la actiunea de care vorbeam, perchezitia fiind coordonata de domnul Filip. Cu aceasta ocazie, asupra detinutului Grigor Ioan (mai precis in bagajul sau personal, intr-o lada in care acesta isi tinea alimentele) a fost gasit (ascuns intr-o paine) un telefon mobil.

Domnul Filip a fost chemat imediat, a luat telefonul si a dispus (conform legii), intocmirea unui raport de incident pe numele detinutului. A doua zi, directorul adjunct Iulian Tiplea a venit personal pe sectia noastra si l-a informat pe Grigor Ioan ca permisia de 3 zile care ii fusese aprobata anterior a fost anulata.

Pana aici, totul s-a desfasurat dupa litera legii si a regulamentelor interne. Pasul imediat urmator trebuia sa fie intrunirea Comisiei de Disciplina pentru analizarea si aprobarea raportului de incident, pas care trebuia totusi sa fie precedat de o mica ancheta interna, care sa lamureasca circumstantele care i-au permis lui Grigor Ioan sa aiba asupra sa un telefon mobil.

Totodata, comisia de disciplina trebuia sa stabileasca si pedeapsa care se va aplica detinutului, pedeapsa care putea merge pana la 10 zile de izolare, plus schimbarea regimului de executare a pedepsei, de la „deschisi” la „inchisi”. ANP a emis recent o decizie care prevede sanctionarea drastica a detinutilor prinsi cu telefoane mobile, inclusiv incadrarea acestora la un regim mai restrictiv de executare a pedepsei.

Avem in acest sens un exemplu in cazul detinutului Danci Dumitru, care a fost sanctionat cu trei rapoarte de incident pentru detinerea de telefoane mobile. Chiar daca acesta avea o pedeapsa mica (un an si cateva luni) pentru o infractiune usoara (furt) a fost mutat la Penitenciarul Gherla la regimul „inchis”, iar libertatea sa a fost amanata 6 luni, urmand ca detinutul urmand sa-si efectueze pedeapsa in termen (adica integral).

In cazul lui Grigor Ioan, insa, legea si decizia ANP nu au mai fost aplicate! Pentru a „analiza” raportul sau de incident, Comisia de disciplina s-a intrunit de patru ori, dar nu ca sa aprobe o sanctiune, ci ca sa gaseasca o cale prin care sa musamalizeze cazul, sa anuleze raportul si sa-l scape, astfel pe detinut de consecintele legii. Grigor Ioan este condamnat la 15 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor, a executat deja 10 ani, iar in luna august a acestui an, trebuie sa fie analizat in Comisia de liberare conditionata.

Daca raportul de incident i-ar fi fost aprobat, nu mai ramanea timp pentru un RMD (ridicarea masurii disciplinare), fapt care ar fi obligat Comisia de liberare sa-i amane cu mult timp liberarea conditionata. Aceasta Comisie de disciplina care l-a favorizat pe criminalul Grigor a fost condusa de subcomisarul Flore Gavris (S. S. A. R. P.), ofiterul cel mai „specializat” in matrapazlacuri de acest fel.

El a gasit, a conceput caile, mijloacele, prin care raportul de incident putea fi anulat. In acest scop, Gavris a apelat la un alt cadru fara scrupule, agentul Ionica Ghilvaci, pe care in trecut l-a salvat de mai multe ori de la sanctiuni disciplinare sau administrative. Ghilvaci, oricand bucuros sa dea o mana de ajutor in actiuni de musamalizare a unor abuzuri, a acceptat sa dea o declaratie absurda si falsa, in care spunea ca el l-ar fi obligat pe detinutul Grigor sa scoata afara din incinta sectiei acea lada in care se afla telefonul mobil, iar detinutul s-ar fi supus fara sa stie ca ia asupra sa „un mort” (obiect interzis).

De-a lungul celor patru sedinte ale Comisiei de disciplina, studiindu-se diverse varianta de musamalizare a cazului, s-a optat pentru versiunea aceasta, iar Grigor a fost invatat sa dea declaratii in acest sens, pentru a putea fi folosite in favoarea sa (in paranteza fie spus, daca s-ar accepta aceasta masura drept adevar, agentul Ghilvaci ar trebui sanctionat, pentru ca obligand un detinut sa iasa la perchezitie cu un bun care nu-i apartine, comite un abuz, dar cine sa-l sanctioneze cand vorbim aici de o structura criminala a cadrelor din Penitenciarul Baia Mare?).

Mai departe, nu s-a facut nicio ancheta interna pentru a se afla cum a ajuns acel telefon in unitate, si apoi intr-o lada, ascuns intr-o paine, desi in asemenea cazuri, intotdeauna se face (chiar si doar formal) o ancheta. Astfel, raportul de incident a fost anulat, iar criminalul Grigor Ioan a scapat de pedeapsa. Absurdul, insa, de-abia acum incepe!

Bucurosi ca au gasit solutia optima de musamalizare a cazului, simtindu-se in acelasi timp perfect stapani pe situatie si stiind ca oricum nu dau nimanui socoteala pentru faptele lor, Gavris si ai lui l-au revitalizat imediat pe tristul criminal Grigor.

La doar cateva zile de la inchiderea dosarului, Grigor a fost repartizat la munca in exteriorul unitatii. Fiind la regimul deschis, el pleaca in fiecare dimineata la munca, neinsotit de cadrele unitatii, nesupravegheat, si se intoarce seara. Avantajul acestei situatii este dat de faptul ca in perioada in care se afla in afara unitatii, poate detine asupra sa, legal, un telefon mobil.

Mai mult decat atat, tot imediat dupa inchiderea cercetarilor asupra raportului sau de incident, lui Grigor Ioan i-a fost aprobata o invoire de 24 h! Propunerea de recompensare a acestuia a fost facuta de seful sectiei a V-a (deschisi), Bogdan Neagos, un alt cadru care participa activ la toate masinatiunile obscure ale lui Flore Gavris, indiferent daca acestea incalca sau nu legea.

Acesta este un caz evident, clar si concret de favorizare a unui infractor, si nu vorbim de un infractor oarecare, ci chiar de un criminal condamnat la 15 ani inchisoare. Nu doar ca a fost salvat de la o sanctiune binemeritata, a fost ajutat sa ajunga intr-o situatie care ii permite acum sa detina legal asupra sa un telefon mobil; in loc sa fie pedepsit cu izolare, a fost recompensat cu invoire, iar in august, va fi eliberat la prima sa analizare in Comisia de liberare, ca doar e un om muncitor, nu?

Cunosc perfect cazul Grigor (ca doar omul e langa mine!), atat in aspectele sale oficiale si frauduloase, cat si in cele neoficiale si la fel de frauduloase. Stiu tot traseul pe care l-a avut telefonul sau mobil pana pe masa de judecata a domnului Gavris. Stiu si legaturile construite in timp intre Flore Gavris (plus alte cadre) si structuri reale de criminalitate organizata.

Stiu ca acum pornesc un altfel de razboi, mult mai periculos decat toate cele pe care le-am dus, pentru ca adversarii imi sunt acum si de-o parte si de alta a „baricadei” penitenciare, dar nu ma tem, pentru ca il am pe Dumnezeu! Pana la urma, ce am de pierdut, viata? Oricum traiesc doar ca sa mi-o dau. Revin curand…

Cornel SABOU

POEZII

Textele de mai jos sunt o adaptare dupa autorul norvegian Rudyard Kipling... Sper sa va placa!

DACA

De pot sa nu-mi pierd capul
Cand ma privesti in ochi,
Si sa raman tot eu,
De pot crede in mine cand tu nu ma mai crezi,
Si totusi te ascult caci viata-mi luminezi,
De pot sa te astept atunci cand uiti sa vii,
Si-n visuri ma innec, in dorul de copii,
De pot visa cu tine fara sa am cosmar,
De pot gandi apoi fara sa simt amar,
De pot sa-nfrunt o lume, sa nu dau inapoi,
Si impotriva lumii sa cred mereu in noi,
De vad pierdute clipe, si-n altele eu sper
Atunci cand viata mea pe palme ti-o ofer,
De pot eu sa ma joc ruleta cea ruseasca,
Si norocul chior sa nu ma paraseasca,
Dar chiar de-o fi sa fie norocul blestemat,
Sa mor crezand in tine, chiar si incatusat,
De rabd eu spusa mea, cuvant rastalmacit,
Un adevar, minciuna sa fie osandit,
De pot rabda durerea si nici macar s-o simt,
De pot sa iti vorbesc si never sa te mint,
De pot eu sa ma lupt si chiar sa reusesc
Sa-nving gandul cel rau, si iarasi sa gandesc,
De pot sta in multime si sa fiu multumit
Apoi, la inchisoare, sa fiu chiar fericit,
De-oi rezista solid la orice lovitura,
Si n-oi ceda in veci la viata asta dura,
De pot eu transforma tot timpul in minute,
Si viata in clipe de viata petrecute,
Al tau sunt eu pe veci, si tot ce-mi amintesc
Este c-am vrut sa-ti spun cat de mult TE IUBESC!


INVATA

Invata de la apa cum limpede sa fii,
Invata de la flacari sa arzi cand vei iubi,
Invata de la umbra cum sa te adaptezi,
Invata de la stanca sa fii ca ea cand crezi,
Invata de la soare cum poti sa stralucesti,
Invata de la vantul ce bate printre nori
Cum poti sa mai traiesti atunci cand vrei sa mori,
Invata de la toate, caci toate iti sunt datye
Ca tu sa poti s-alegi
In viata nestemate,
Invata de la vierme ca si el are-o viata,
Invata de la nufar sa fii mereu in fata,
Invata de la flacari ca focul nu se stinge,
Invata de la ape c-atunci cand ploua, ninge,
Invata de la umbra ca totul are-un rost,
Invata de la stanca sa fii cum ai mai fost,
Invata de la soiare cum sa fii luminat,
Invata de la stele sa fii nevinovat,
Invata de la greier sa canti si-apoi sa zbori,
Invata de la luna sa luminezi prin nori,
Invata de la vulturi cand viata-ti este grea,
Si du-te la furnica sa vezi munca la ea,
Invata de la floare mereu sa te oferi,
Invata de la miel, naiv cand esti sa speri,
Invata de la pasari sa canti cand esti iubit,
Invata de la toate cum sa fii fericit!

Invata, om frumos, in lumea ta de vis,
Cum sa traiesti in veci, in iad sau paradis!