Statul Roman refuza sa primeasca inapoi Tezaurul
Despre Tezaurul Romanesc pierdut in imensitatea Rusiei s-au scris tone de carti, articole, brosuri etc, dar NIMENI nu a dorit sa spuna vreodata clar si apasat ADEVARUL despre aceasta chestiune! Oficial, se afirma ca URSS (apoi, in zilele de azi, Rusia) a refuzat constant restituirea Tezaurului Romanesc trimis la Moscova in timpul Primului Razboi Mondial. Aceasta teorie este o MINCIUNA, asa cum am sa va demonstrez in continuare. Adevarul INCREDIBIL este faptul ca de 30 de ani incoace Rusia se chinuie efectiv sa ne dea Tezaurul inapoi, dar AUTORITATILE ROMANE REFUZA SA-L PRIMEASCA! Pentru acest lucru, Parchetul General ar trebui sa dechida un dosar penal pentru TRADARE ultimilor Presedinti ai Romaniei si multor membri ai Guvernului Roman care de-a lungul anilor au blocat toate incercarile rusilor de a ne restitui Tezaurul. Din ce motive au facut asta? Veti afla daca veti citi cu rabdare pana la sfarsit...
Prima cedare a Tezaurului: 1917, catre Germania
Mai intai o foarte scurta retrospectiva a problemei. Nu insist prea mult cu asta deoarece cazul este ultracunoscut.
Asadar, in timpul Primului Razboi Mondial, in noiembrie 1916, Armata Germana ocupa Bucurestiul. Guvernul se retrage la Iasi unde, in luna decembrie incarca Tezaurul Romanesc si-l trimite la Moscova guvernului Tarist pentru a fi protejat de atacul german. Peste 93 tone de aur si multe alte valori (documente vechi, opere de arta, bijuterii etc) au fost atunci scoase din tara.
Peste un an, in octombrie 1917, cu ajutorul concret al Germaniei (care se afla in razboi cu Rusia) comunistii condusi de Lenin executa o lovitura de stat si preiau puterea in Statul Rusesc transformand aceasta tara in Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS). La cateva luni dupa instalarea la putere, noul guvern comunist sovietic adopta o hotarare prin care Tezaurul Romanesc este declarat sechestrat si se afirma clar ca nu va fi inapoiat "oligarhilor romani". In martie 1918, Rusia si Germania semneaza un acord de pace.
Si acum, ATENTIE, urmeaza un document despre care putina lume stie! La data de 7 mai 1918, Romania capituleaza in fata Germaniei si aliatilor ei semnand Tratatul de Pace de la Bucuresti In acest Tratat, pe langa cedarile teritoriale, Romania accepta sa cedeze Tezaurul BNR (acela transportat la rusi!) catre Germania! Ernst Jackh (un fost diplomat german) scrie in memoriile sale (publicate in 1954) ca prin semnarea acestui Tratat, Romania ar fi renuntat clar, in favoarea Germaniei, la tot Tezaurul transportat anterior la Moscova! Din pacate, este doar PRIMA renuntare explicita pe care Romania (prin Guvernele avute de-a lungul anilor) a facut-o in problema Tezaurului.
In continuare urmeaza un traseu sinuos al aurului romanesc, neclar inca. Se pare ca initial, sovieticii ar fi acceptat plata de despagubiri catre Germania si ar fi trimis acolo tot aurul romanesc depozitat initial la Moscova. Dupa terminarea razboiului, in mai multe corespondente se vorbeste despre aurul romanesc existent la germani, cerandu-se inapoierea acestuia de catre Aliati. Nu mai stim exact cum si ce s-a intamplat intre rusi si germani, dar oricum asta ne intereseaza mai putin acum. Ceea ce conteaza pentru noi este ce au facut Guvernele Romanesti pentru a recupera acest tezaur.
Inainte de a incheia retrospectiva istorica sa mai precizez doar ca dupa incheierea Primului Razboi Mondial toate tratatele semnate inainte de capitularea Germaniei au fost anulate, deci si cel semnat de Romania la Bucuresti prin care renuntau la Tezaur...
A doua renuntare la Tezaur: 1956 catre URSS
Sa revenim mai aproape de timpurile noastre si sa vedem cum stam in problema Tezaurului. In primul rand trebuie precizat un fapt de natura juridica. Dupa caderea URSS-ului, nou Stat Rus a declarat explicit ca-si asuma toate tratatele semnate de fosta Uniune Sovietica, DAR NU SI CELE SEMNATE DE RUSIA TARISTA! Nu stiu care a fost exact scopul rusilor atunci cand au facut aceasta asumare selectiva a trecutului lor, dar ca efect concret si imediat era si este faptul ca in mod oficial, azi, Rusia nu are nici o obligatie juridica privind inapoierea Tezaurului Romanesc! Veti vedea mai incolo de ce acest "amanunt" are o importanta covarsitoare in toata chestiunea legata de inapoierea Tezaurului...
In 1935, URSS-ul condus de Stalin trimite inapoi Romaniei o mare parte din Tezaur!!! Comentatorii de azi, lipsiti complet de informatii si superficiali in munca de documentare, afirma ca s-au trimis inapoi numai "nimicuri". Pai Romania avea in Tezaurul sau nimicuri??? Un tren cu 17 vagoane arhipline s-a intors atunci la Bucuresti continand arhive si documente stocate in 1.436 lazi. Un anume domn Paraschivescu a semnat atunci din partea Guvernului Roman protocolul de predare-primire.
Al doilea transport de returnare a Tezaurului are loc in 1956 si a continut un numar de aproape 40.000 de obiecte de arta romanesti (obiecte religioase, medalii, tablouri, monezi de aur, icoane etc)! Se semneaza inca un Protocol de predare-primire care, insa, contine si o anexa despre care nu s-a stiut nimic mult timp! Academicianul Mihai Ralea, imputernicit al Guvernului Roman, semneaza cu aceasta ocazie urmatorul text: "Guvernul Republicii Socialiste Romania multumeste poporului URSS pentru bunurile restituite si declara in mod oficial ca nu mai are nici o pretentie materiala sau de orice alta natura aferenta operatiunii de transport si depozitare a valorilor BNR in depozitele Kremlinului ce a avut loc in decembrie 1916 si august 1917"!!! Ramasesera neinapoiate cele peste 90 de tone de aur!
A treia renuntare: despagubirile catre URSS dupa al doilea razboi mondial
A treia renuntare la Tezaurul romanesc (de fapt la zecile de tone de aur) nu este poate a treia in ordine cronologica, dar este o renuntare valabila juridic si azi. Cei care au acces la documente ar putea sa confirme sau sa infirme asta daca au curaj!
Este vorba de al doilea razboi mondial... Dupa cum se stie, Romania a intrat in razboi impotriva URSS. Apoi, in 1944, Romania a semnat un armistitiu in fata rusilor si au intors armele impotriva Germaniei. In pacea care s-a semnat ulterior intre Romania si URSS (si care a fost recunoscuta de toate puterile lumii, inclusiv de Statele democratice!) se stipuleaza plata unor despagubiri imense din partea Romaniei catre URSS ca urmare a actiunilor de razboi duse de Statul Roman impotriva sovieticilor in perioada 1941-1944. Ei bine, se pare ca Tezaurul acesta a fost calculat atunci de Moscova ca facand parte din despagubirile la care Romania era obligata! Asta este si logica pentru care URSS a inapoiat Romaniei tot Tezaurul de documente si alte obiecte, mai putin cantitatea de aur si de asemenea este si logica dupa care actuala Rusie considera ca nu mai are in mod OFICIAL nimic de inapoiat Statului Roman! Veti vedea de ce accentuez cuvantul "oficial". Pentru ca, desi documentele vremii asta spun, rusii de azi aflati in structurile puterii moscovite, mult mai deschisi la minte decat predecesorii comunisti, stiu care este situatia si recunosc in mod neoficial faptul ca "ar trebui" sa dea inapoi Romaniei cele 93 de tone de aur. Problema lor este faptul ca nu pot deschide aceasta discutie (si aceasta actiune) in mod OFICIAL, adica prin canalele diplomatice cunoscute pentru ca OFICIAL guvernul lor nu mai datoreaza NIMIC Romaniei, tara noastra recunoscand asta prin conducatorii ei de-a lungul timpului. Cum spuneam, Statul comunist Roman, a acceptat ca acele 93 de tone de aur sa faca parte din despagubirile de razboi la care eram obligati (inclusiv de americani si englezi!), iar ulterior, prin documentul semnat in 1956 tot Statul Roman este cel care recunoaste ca nu mai are nici o pretentie de la Moscova in aceasta chestiune! Dar nu este vorba doar de aceste renuntari. Mai vreti cateva? Iata-le...
A patra renuntare la Tezaur: 1965, Nicolae Ceausescu
In
1964, Nicolae Ceausescu ajunge la putere in Romania. Chiar daca ulterior a fost perceput ca un "disident" fata de regimul autoritar comunist de la Moscova, in primul an de exercitare a puterii sale, acesta avea nevoie de confirmare de la "fratele mai mare" sovietic. Drept pentru care, in 1965, Nicolae Ceausescu efectueaza prima sa vizita la Moscova si semneaza un acord de
"prietenie si ajutor reciproc" cu URSS. Ei bine, acel acord asumat de Statul Roman prin conducatorul sau legitim are o clauza care prevede expres faptul ca se elimina reciproc orice pretentii mutuale cu privire la chestiunea Tezarului Romanesc neinapoiat, respectiv cantitatea de aur! Astfel, pentru a-si consolida puterea nou obtinuta la Bucuresti, Nicolae Ceausescu renunta prin semnatura sa la cele 93 de tone de aur! Nu stim oficial de ce a facut asta, dar putem presupune ca pentru a i se recunoaste puterea pe plan international (dar si in interior, unde sovieticii aveau inca mare influenta!) Ceausescu avea nevoie de aceasta "acceptare" din partea sovieticilor, iar pentru a o obtine acesta nu s-a dat in laturi de la nimic, cedand pentru asta inclusiv Tezaurul in aur!
A cincea renuntare: din nou Nicolae Ceausescu, 1986
In
1986 are loc o Operatiune ultra-secreta derulata impreuna de romani si sovietici despre care nimeni nu stie nimic nici in ziua de azi! Cert e ca atunci, Nicolae Ceausescu a fost personal la Moscova pentru a semna aceasta Operatiune secreta comuna si cu aceasta ocazie a semnat si un alt document cu partea sovietica prin care
se precizeaza explicit ca Romania nu mai are nici o pretentie din partea URSS in problema recuperarii Tezaurului! Documentele care vorbesc despre aceasta Operatiune secreta sunt clasificate si se pare ca nu vor putea fi deschide mai devreme de cativa zeci de ani. Fiind vorba de o actiune autorizata de la cel mai inalt nivel al celor doua tari si desfasurandu-se in cel mai mare secret nu putem specula prea mult. Personal, insa, imi amintesc ca in 1985, Gorbaciov a venit la putere in URSS, iar din 1986 acesta a inceput celebra sa "relaxare" comunista care a dus la o mai ampla deschidere spre vest si in final la prabusirea blocului sovietic! Nu stiu daca operatiunea secreta de care am vorbit mai sus are sau nu legatura cu Operatiunea asta de destramare a Blocului Comunist pe care Gorbaciov a implinit-o cu succes incepand din 1986 (anul in care Ceausescu a semnat la Moscova acel protocol secret privind Operatiunea Speciala la care si Romania lua parte). Noi stim azi ca Ceausescu era un obsedat comunist si ne imaginam ca el n-ar fi fost niciodata de acord cu asa ceva, dar... orice e posibil! Ramane sa aflam despre ce a fost vorba atunci odata cu trecerea timpului. Ce ne intereseaza pe noi acum e faptul ca in 1986 Ceausescu a semnat inca o data un document prin care arata ca Statul Roman renunta la tonele de aur de la Moscova!
De ce nu se poate repatria aurul romanesc in mod oficial printr-un acord guvernamental
Buuuuun... Sa recapitulam. Astazi, Rusia sustine oficial (si este indreptatita legal sa spuna asta!) ca nu mai are nici o obligatie fata de Romania privind restiutuirea aurului care a facut parte din Tezaurul romanesc trimis la Kremlin in 1916 si 1917. Toate celelalte parti componente ale Tezaurului (cu exceptia aurului) au fost restituite deja Romaniei in doua transe (cum am amintit mai sus), in anii 1935 si 1956. In urma pacii semnate dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania a fost de acord sa plateasca despagubiri catre URSS, iar in contul acestor depagubiri a fost de acord sa cedeze cele 93 de tone de aur aflate in posesia rusilor. "Afacerea" a fost girata si de reprezentantii SUA si ai Marii Britanii! Ulterior, in 1956, 1965 si 1986, reprezentantii autorizati ai Statului Roman au precizat explicit, in documente, faptul ca Romania a rezolvat problema Tezaurului si ca nu mai are nici o pretentie de la Moscova in aceasta chestiune. Este motivul pentru care Rusia NU POATE astazi sa accepte sa discute in mod OFICIAL (la nivel de reprezentanti legitimi, alesi, ai celor doua tari) chestiunea repatrierii celor 93 de tone de aur! Daca ar face asta, consecintele juridice ar fi considerabile! Ar insemna, de exemplu, ca restituind oficial cele 93 de tone de aur, Romaniei ii ramane echivalentul in bani al acestui aur ca datorie neplatita catre Rusia in urma pacii de dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial! Ne-ar da cu o mana si ne-ar lua cu doua pentru ca in acest caz Romania de azi ar trebui sa plateasca Rusiei acele despagubiri de razboi care au fost calculate atunci ca fiind achitate prin ramanerea aurului romanesc la Moscova! In acest caz cu ce ne-ar ajuta recuperarea in acest fel a aurului din Tezaur! Cu nimic, ba chiar ne-ar nenorocii si mai mult viata prezenta si viitoare. Pentru ca NIMENI n-ar putea contesta azi Pacea semnata dupa WW2 si prevederile consemnate atunci, respectiv plata de despagubiri catre URSS la care Romania a fost obligata de TOATE puterile Aliate! Intelegeti cum sta treaba? Practic ne racim gura de pomana tot cerandu-ne aurul inapoi pentru ca aurul asta a fost abandonat acolo, la Moscova, de autoritatile romane si nu mai avem dreptul la el! Punct! Asa ar trebui sa fie corect si cinstit, PUNCT! Dar nu e punct... Pentru ca, daca oficialii romani au abandonat problema aurului, milioanele de romani nu au facut asta!
Planul "secret" rusesc de inapoiere a aurului romanesc
Aurul de la Moscova nu e proprietatea Statului Roman!
Au trecut decenii peste istoria noastra si problema aurului nerecuperat de la rusi a ramas in mentalul colectiv romanesc. Astazi, orice roman stie ca "rusii ne-au furat Tezaurul" chiar daca habar n-are romanul in ce consta acest Tezaur sau despre ce e vorba in subiect. La nivel mondial, prin repetarea obsesiva a acestui slogan pe mai multe canale, s-a creat imaginea rusului capcaun si ahtiat dupa aur care il jefuieste pe saracul roman. Recunosc, spre rusinea mea, ca si eu credeam candva asa! "Uite cum rusul, profitand de puterea sa militara, refuza cu incapatanare sa ne dea inapoi aurul". Asta e curentul de gandire cel mai raspandit azi. In realitate, rusul de care vorbim e mai preocupat decat noi sa ne inapoieze aurul, iar noi, cei care ne tot plangem azi ca am fost jefuiti de fratele mai mare din est, suntem cei care refuzam sa-l primim inapoi! Vorbesc aici de cei 30 de ani de dupa Revolutia din 1989! Ceea ce urmeaza sa va spun intrece orice v-ati putea imagina pe acest subiect!
Exasperati de discutiile nesfarsite despre "aurul romanesc" rusii s-au gandit sa rezolve cumva problema. Intai sa precizam un lucru: Rusia nu sta in tonele alea de aur romanesc! Rusia este poate cea mai bogata tara din lume in ce priveste resursele de aur, mai ales cele neexploatate inca! Aurul despre care tot vorbim noi nu are nici o insemnatate pentru puterea de la Moscova. Tot ce e important pentru ei in chestiunea asta e legat de IMAGINE, de ideea ca ei ar fi furat aurul asta de la romani, ca l-au primit doar ca sa-l pastreze o vreme si ca acum refuza sa-l inapoieze. Pentru un Stat care se pretinde Super-Putere Mondiala este extrem de rusinos sa faca fata unei asemenea imagini, iar rusii sunt destul de sensibili la asta. Faptul ca legal ei nu mai au nici o obligatie in chestiunea Tezaurului este cunoscut la nivel oficial, dar dupa cum s-a vazut in timp asta nu a ajutat prea mult, chiar deloc. Problema Tezaurului a ramas mereu si mereu in discutie si este un subiect mereu redeschis de la simplul muritor de rand pana la nivel mai mare, diplomatic. Pe de alta parte, in 1996, cand a aderat la Consiliul Europei, Rusia s-a angajat sa-si rezolve cumva toate disputele istorice pe care le are cu diverse state, inclusiv cu Romania, iar aurul din Tezaur este una din aceste probleme care trebuia rezolvata. De asemenea, Rusia are o problema de acelasi gen (cum are Romania!) cu recuperarea Tezaurului lor de la Japonia! In 1921, ei au transferat in Japonia de 6 ori mai mult aur decat le-am dat noi lor ca un fel de garantie deoarece aveau nevoie urgenta sa se aprovizioneze cu diverse produse. Ulterior, dupa WW2, cand au incercat sa-si recupereze Tezaurul, Japonia a refuzat sa-l inapoieze din cauza ca intre cele doua tari exista niste dispute teritoriale valabile pana azi! Se pare ca, de fapt, dupa WW2, intre Rusia (URSS) si Japonia nu s-a semnat o pace nici pana azi! La desele interventii rusesti de recuperare a aurului lor, li se raspundea permanent din partea japoneza cu exemplul romanesc! Asa ca rusii au devenit de-a dreptul exasperati de "aurul romanesc" si chiar vor sa rezolve odata aceasta problema si sa inapoieze acest aur Bucurestiului!
Drept urmare, pentru a rezolva chestiunea, rusii au gandit un plan pe care eu l-as putea numi perfect si genial! Repet, ei nu puteau discuta problema la nivel guvernamental, astfel ca au gasit un alt termen de la care sa plece. Asa s-a nascut ideea ca Aurul trimis la Moscova in 1916 nu este proprietatea Statului Roman ci este proprietatea privata a Bancii Nationale a Romaniei, fapt care, de altfel, din punct de vedere legal, juridic, este ADEVARAT! In consecinta, rusii au decis ca sunt gata sa sprijine o discutie cu BNR care sa fie derulata prin terte firme private intermediare (ca sa nu se zica ulterior ca s-a discutat oficial cu Guvernul Roman) si in urma careia aurul acesta romanesc sa fie returnat, atentie, nu Romaniei ca Stat (fata de Romania ne mai avand nici o obligatie), ci direct Bancii Nationale a Romaniei! De altfel, in documentele vremii chiar asa se specifica si anume faptul ca in vagoanele acelea care porneau in 1916 din Iasi spre Moscova se afla aur apartinand BNR, plus alte documente si valori apartinand de entitati private din Romania! Victor Antonescu, Ministru al Finantelor in Guvernul Romaniei din 1916, cel care a semnat Protocolul cu Rusia tarista privind transportarea la Moscova a Tezaurului romanesc, chiar asa precizeaza in documente, ca aurul este proprietatea privata a BNR! Acest lucru, culmea, nu-l contesta nimeni! Exista si documente certe accesibile oricui care demonstreaza asta. Va dau o trimitere? Iat-o: Arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Romania, fond 71/1914, E2, Partea 1, volumul 183, fila 50-53! De asemenea, copii autentificate ale acestui document (care stabilesc calitatea de proprietate privata a BNR asupra aurului romanesc de la Moscova) se afla in posesia Ambasadelor Occidentale de la Bucuresti.
Deci, daca stam bine sa ne gandim, asta este cea mai corecta forma de restituire a aurului romanesc ramas la Moscova. Spre rusinea noastra nu am fost noi, romanii, cei care sa gandeasca un asemenea plan, dar uite ca l-au gandit rusii. Ca sa poata sa ne restituie aurul! Ei bine, ce credeti? Au fost romanii bucurosi? S-au grabit sa raspunda pozitiv la aceasta preocupare ruseasca de a trimite inapoi cele 93 de tone de aur? Ei bine... NU! O sa va dau detalii, dar va spun de pe acum concluzia: timp de 30 de ani, in toata perioada trecuta de la Revolutia din 1989 si PANA AZI, prin toate Guvernele si prin toti Presedintii care au condus tara noastra, Romania a refuzat sa primeasca inapoi aurul (cele 93 de tone) sub aceasta forma, ca returnare catre BNR!!! Vi se pare incredibil? Nu, nu e incredibil, din pacate ACESTA e adevarul: AM REFUZAT SA PRIMIM AURUL INAPOI!
1994, Ion Iliescu cere inapoi Tezaurul!
Dupa Revolutia din 1989, prima oara cand se cunoaste ca Romania a ridicat din nou OFICIAL problema Tezaurului si ideea recuperarii acestuia a fost in
1994, cand
Ion Iliescu, Presedinte atunci, intr-o corespondenta cu oficiali rusi a rugat partea ruseasca sa gaseasca o rezolvare a chestiunii Tezaurului. Raspunsul oficial pe care l-a primit atunci Ion Iliescu a fost ca
"problema asa-zisului Tezaur al Romaniei este un subiect inchis". Subiectul (asa cum am argumentat mai sus), insa, este inchis doar pe partea oficiala, diplomatica! In particular, Ion Iliescu a fost contactat de oficiali rusi, i s-a explicat in detaliu ce complicatii exista in cazul discutarii acestei probleme la nivel oficial si s-a stabilit, de comun acord, ca problema sa fie rezolvata "cumva" pe viitor, iar de detaliile organizatorice care urmau sa apara sa se ocupe consilierul prezidential
Ioan Talpes, ca sa nu fie implicat direct Presedintele.
In paralel, Kremlinul a inceput sa gandeasca o actiune concreta prin care sa poata restitui acel Tezaur Romaniei! Ce au facut ei in sensul asta?
Un Departament de Analiza si Sinteza din cadrul Kremlinului a elaborat un document cu solutia problemei pe care l-a predat Dumei de Stat. Parlamentul asta rusesc a format imediat o Comisie Mandatara care sa inceapa sa execute planul. In 1996, Comisia asta emite o decizie oficiala care permite rezolvarea problemei aurului romanesc in cadrul unui proiect economic, comercial si financiar mai larg cu conditia ca acesta sa se desfasoare in plan PRIVAT, fara nici o implicare directa a Statului prin reprezentantii sai diplomatici! Toate aceste proiecte (erau acolo prevazute mai multe, nu doar chestiunea aurului romanesc) au fost predate apoi Ministerului Dezvoltarii Economice si Comertului de la Moscova care ulterior le-a repartizat pentru executie Institutului de Relatii Economice Externe (VNIIVS).
A sasea refuzare: Bancorex blocheaza intoarcerea aurului romanesc la Bucuresti!
Toate aceste formalitati fiind terminate, s-a trecut la executarea concreta a planului de retrocedare de catre rusi a aurului romanesc. Dupa cateva discutii s-a ajuns la o intelegere care prevedea faptul ca rusii vor deschide o Banca Privata la Bucuresti, iar Tezaurul va fi adus in tara la noi prin aceasta Banca! Astfel, s-a infiintat la Bucuresti Banca Comerciala "Fortuna", dar avand la baza capital si investitoti americani!!! Totul ca sa se respecte ideea conceputa la Kremlin, ca Rusia sa nu fie deloc implicata ca Stat in aceasta retrocedare! Ca sa intelegem cat de serios au tratat problema asta rusii, trebuie sa amintesc faptul ca atunci ei au transferat imediat 2,5 milioane de dolari ca si Capital Social al noii Banci in conturile BANCOREX si au depus doua tone de aur in Elvetia pe numele "Fortuna Bank"! Moment in care, pregatirile fiind terminate, rusii au cerut BNR sa inceapa formalitatile de preluare a Tezaurului prin Banca Fortuna care deja functiona la Bucuresti! Ei bine, acum apare primul blocaj!!
BANCOREX se opune imediat retrocedarii aurului prin Banca "Fortuna" argumentand ca o asemenea tranzactie poate fi efectuata numai prin intermediul Bancorex, nu prin alta banca! Problema era faptul ca Bancorex era Banca integral de Stat, nu privata, ori problema rusilor (si trebuia sa fie si a romanilor!) era faptul ca aducerea in tara a aurului nu se poate face decat prin entitati private, acesta fiind si rostul infiintarii Bancii Fortuna, o entitate privata ce urma sa discute direct cu BNR, care era recunoscuta ca entitatea privata proprietara a aurului!
Asa se face ca problema s-a blocat, iar ulterior BNR a retras licenta de functionare a Bancii "Fortuna". Cele doua milioane jumate de dolari depuse la Bancorex s-au "pierdut" si aurul nostru a ramas tot la Moscova, iar aurul rusesc depus in Elvetia a ramas mult timp de asemenea blocat deoarece situatia juridica a Bancii Fortuna in Romania a ramas neclarificata mult timp dupa aceea.
Asa s-a incheiat prima actiune concreta organizata si executata de rusi pentru a ne inapoia aurul din Tezaurul trimis acolo in 1916.
In chestiunea implicarii Bancorex in recuperarea Tezaurului exista mai multe suspiciuni. Se pare ca Banca incerca sa atraga acest aur la ea pentru a acoperi gaurile mari rezultate prin acordarea a mii de mari imprumuturi catre persoane importante din Statul Roman, imprumuturi care nu s-au mai intors niciodata inapoi. De altfel, din acest motiv Bancorex a dat faliment ulterior, datoria acestei banci fiind preluata la bugetul de Stat. De asemenea, seful Bancii Fortuna ar fi fost atras de Bancorex intr-o inselatorie de proportii emitand catre Banca romaneasca niste garantii de 1 miliard de dolari, iar Bancorex a incercat sa foloseasca aceste garantii pentru a atrage fonduri private care sa acopere gaurile imense din creditele neperformante. Atunci ar fi intrat in afacere si niste cetateni arabi binecunoscuti la noi, cum ar fi Omar Haisam, dar si altii. In fine, problema e complicata, nu o mai dezvolt acum...
Al saptelea refuz: Zoe Petre conditioneaza intoarcerea aurului emitand pretentii imposibil de indeplinit
1997, puterea se schimba la Bucuresti. Presedinte devine Emil Constantinescu. Rusii din nou disperati sa ne dea Tezaurul inapoi trimit un emisar la noua putere pentru a rediscuta un plan de retrocedare a celor 93 tone de aur. Problema este discutata de consilierul prezidential Zoe Petre. Asta, incuiata rau si incapabila sa inteleaga complexistatea cauzei, se trezeste vorbind si conditioneaza intoarcerea aurului de condamnarea de catre partea ruseasca a Pactului Ribbentrop-Molotov si a efectelor acestuia. Adica, ceva de genul urmator: "cum, vreti sa ne dati aurul inapoi??? Asa, moka? Pai nu se poate asa, pur si simplu sa ni-l inapoiati. Noi avem conditii! Daca le indepliniti, bine, daca nu, nu, nu primim inapoi nici un tezaur, clar?"... Pentru ca penibilul sa fie cat Casa Poporului, rusii au incercat sa-i explice incuiatei doamne Zoe Petre ca URSS a condamnat deja, in 1989, acest Pact, ca in prezent actuala Rusie nu mai are in granitele sale teritoriile care intrau sub incidenta Pactului Ribbentrop-Molotov si ca, in plus, toata aceasta actiune de intoarcere in Romania a aurului din Tezaur trebuie facuta fara implicare factorului politic!
Daca ati crezut ca nu se poate idiotenie mai mare ca asta va inselati. Probabil in urma discutiilor purtate de rusi cu Zoe Petre, dl. Diaconu, pe atunci ambasador roman la Moscova, emite catre Rusia un document prin care cere oficial, din partea Statului Roman, nici mai mult, nici mai putin decat "23 miliarde dolari in chestiunea Tezaurului"!!! Moment in care rusii abandoneaza orice alta initiativa in acest domeniu prin colaborare directa cu puterea de la Bucuresti!
Al 8-lea refuz: Consilierul prezidential Cico Dumitrescu refuza sa discute preluarea aurului
In 2003, noua generatie de functionari publici de la Kremlin primeste sarcina de a elabora un nou plan de restituire a aurului Romanesc catre vecinul idiot dinspre sud... Astfel, o firma din Germania (Stat despre care se stia ca e de incredere pentru ambele parti) este mandatata sa ia legatura cu Guvernul Romaniei pentru a gasi conditii reciproc acceptabile de restituire a aurului. Firma respectiva, "Capital Consulting Ltd", din Stuttgart, era condusa de Claus Rayhle, care in acelasi timp era si reprezentantul in Germania al Institutului rusesc VNIIVS, cel care - va amintiti? - fusese mandatat de Parlamentul Rus si de Guvern sa rezolve chestiunea retrocedarii aurului catre romani.
Imediat ce primeste aceste imputerniciri, Rayhle se duce direct la Ambasada Romaniei din Germania si discuta acolo problema. Este sfatuit de oficialii romani sa mearga la Bucuresti si sa discute mai intai cu administratia prezidentiala. Rayhle se deplaseaza in mai 2003 la Bucuresti unde ia legatura cu consilierul prezidential Cico Dumitrescu. Un alt IDOT roman aflat atunci in functia nepotrivita! Cico Dumitrescu il asculta cu atentie pe Rayhle si... nu pricepe nimic din planul pe care i-l prezinta acesta! Cum adica... aur privat? Ce-i asta? Si cum sa se intoarca aurul pe cale privata? Consilierul prezidential este naucit complet. Incepe s-o ia razna. "Diversiune", reclama el. Ceva de genu': "va stiu eu pe voi, numa de prostii va tineti!" Cere documente. I se dau documente. Trimite documentele la Serviciile Secrete romanesti "pentru verificare" si in acelasi timp il recomanda pe Rayhle ca "suspect"!!! Suspect pentru ca mintea stupida si incuiata a acestui consilier prezidential nu putea concepe (asa cum nu pot concepe nici azi majoritatea romanilor!) ca RUSIA VREA SA NE DEA AURUL INAPOI!!! Evident, boul asta isi imagina ca Rusia nu vrea, ca Rusia tine cu dintii de aurul din Tezaurul romanesc si atunci cand a venit cineva mandatat de Guvernul rus sa discute despre aducerea gratuita a aurului in Romania, imediat si fara alte conditii decat cele legate de "filiera" privata, asta a innebunit, a luat-o razna! Pe moment, proiectul s-a blocat din nou!
Al 9-lea refuz: Cristian Diaconescu refuza intoarcerea aurului
Luna ianuarie, anul 2004. Secretarul de Stat din cadrul Ministerului de Externe roman, Cristian Diaconescu, accepta sa-i primeasca in audienta pe Rayhle si pe omul de afacri de origine romana, Eugen Anca, ambii reprezentand firma germana de care am pomenit mai sus. Anca urma sa aiba un rol important in actiunea de intoarcere in tara a aurului pe filiera privata. Rusii expun (a cata oara?) planul conceput la Kremlin de retrocedare a aurului romanesc din Tezaur. Diaconescu asculta si el cu atentie, intelege ca aurul se poate intoarce imediat in Romania daca accepta acest plan, dar romanul daca nu e idiot din nastere se face sigur asa practicand politica: el refuza sa discute mai departe despre aducerea aurului in tara pe cale privata! Urmeaza un discurs populist diaconescian despre obligatiile Rusiei in aceasta chestiune, dovada ca atunci cand a inteles problema, de fapt n-a priceput o iota! Oficial, de la Stat la Stat, nu se poate discuta pentru ca oficial, de la Stat la Stat, Romania si Rusia au discutat deja aceasta problema si Romania a renuntat complet in mod oficial la acest aur care, de altfel, a fost inclus si in plata despagubirilor de razboi de dupa 1945!
Incredibil, problema este inchisa din nou!
Al 10-lea refuz: Mugur Isarescu initial accepta, apoi refuza primirea aurului dupa ce e speriat de SRI si SIE
Rayhle se intoarce in Germania. Eugen Anca ramane reprezentantul firmei "Capital Consulting Ltd." in Romania si este mandatat sa gaseasca mai departe o cale prin care sa convinga autoritatile romane sa-si primeasca aurul inapoi. In aprilie 2004, Anca se duce in audienta la Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Se explica din nou planul rusesc de inapoiere a aurului catre partea romana, se argumenteaza din nou de ce este nevoie de o filiera privata prin care acest aur sa se intoarca in tara. Mugur Isarescu asculta cu atentie si se pare ca e primul roman care intelege cu adevarat situatia si care accepta sa mearga mai departe cu acest plan. Ii solicita lui Eugen Anca o oferta scrisa, iar acesta se conformeaza imediat. Astfel se face prima propunere concreta, oficiala, in document depus la registratura BNR prin care se specifica faptul ca aurul romanesc de la Moscova poate fi returnat imediat Romaniei, mai precis Bancii Nationale Romane, proprietarul de drept al acestui aur. Eugen Anca pleaca din biroul lui Isarescu increzator ca va primi in curand un raspuns si ca va trece la executarea planului conceput pentru repatrierea aurului. Din partea BNR, insa, nu a mai primit raspuns niciodata!!! De ce? Pai, stai sa vezi... Te doare mintea, nu alta! N-ai vazut asa ceva, garantez!
Legea romana obliga orice oficial care trebuie sa desfasoare o afacere de orice fel cu un strain sa ceara din partea serviciilor secrete un raport despre strainul in cauza. Strainul din ecuatia noastra era firma germana intermediara, apoi Claus Rayhle si in final romanul Eugen Anca! Asa face si Isarescu! Trimite catre SRI si SIE o informare despre afacerea propusa de Eugen Anca, apoi primeste din partea Serviciilor noastre secrete un raspuns prin care i se spune ca Rayhle figureaza "suspect" in arhiva noastra secreta si prin extensie (pentru ca face afaceri cu Rayhle) tot "suspect" este considerat si Eugen Anca! Mai departe, printr-o alta extensie idioata romaneasca, daca Isarescu ar face afaceri cu ei ar deveni automat si el "suspect" sau poate chiar mai mult decat atat! Isarescu se sperie si ingroapa imediat problema. Memoriul depus de Eugen Anca la BNR prin care este daruit gratuit aurul romanesc de la Moscova nu a mai primit niciodata raspuns!
Rusia plateste 20 milioane dolari ca sa-i convinga pe romani sa-si ia aurul inapoi
Urmeaza aberatia aberatiilor, situatia cea mai comica in tot tragismul ei din isotria acestei probleme. Anca isi da seama ca nu va putea face nimic pana nu rezolva cumva chestiunea asta cu "suspectul". Cere o audienta in Parlamentul Romaniei. Vrea sa explice in detaliu problema, sa se inteleaga undeva ca nimeni nu vrea sa castige nimic din "afacerea" asta, ca Rusia nu este interesata decat sa retrocedeze aurul Romaniei cu conditia ca aceasta retrocedare sa se faca prin firme private pentru a nu fi implicat Statul Rus in chestiune din considerente pe care nu le mai repet acum convins fiind ca cititorii mei sunt mai destepti decat politicienii romani si ca au priceput deja cum sta treaba. Este primit de Senatorul Adrian Paunescu. Un om de afaceri roman mai era prezent la aceasta discutie. Se discuta in detaliu problema. Informare, argumente, tot tacamul. Nu stim cat a priceput Adrian Paunescu, dar afaceristul prezent la discutie (probabil un consilier neoficial al lui Paunescu in probleme complicate de afaceri) il sfatuieste pe Anca sa urmeze o practica consacrata pe piata financiara mondiala pentru situatii in care e nevoie de incredere intr-un partener pe care nu il cunosti! Pe scurt, Rusia, prin Rayhle si Anca, trebuia sa aduca in favoarea BNR o "dovada de buna executie a proiectului", adica sa depuna in conturile BNR o suma de 20 milioane dolari reprezentand garantia faptului ca afacerea propusa este sigura! Pe Piata internationala, acest tip de garantie este numit "Performance Bond" si reprezinta 2% din valoarea contractului propus. Aurul romanesc, era evaluat la acea data la suma de 1 miliard de dolari. Astfel, daca dorea sa castige increderea partenerului roman, Anca trebuia sa depuna in conturile BNR o garantie de 20 milioane de dolari. Conform practicii internationale, daca afacerea propusa de Anca nu se va executa din vina lui, atunci cei 20 de milioane vor ramane Statului Roman!
Ei, ce parere aveti? Sincer, acuma, daca ati fi voi in locul partenerului rus, ce i-ati spune romanului acum? Nu conteaza, Anca intelege situatia si se conformeaza. Informeaza imediat autoritatile rusesti si, fapt incredibil pentru o minte romaneasca, dar normal pentru partea ruseasca care este sincer interesata sa returneze Tezaurul, la data de 18 octombrie 2004 rusii emit o confirmare bancara nu de 20 de milioane de dolari ci de... tineti-va bine, 350 milioane dolari! Se spune acolo ca 20 de milioane sa fie retinuti de BNR ca "Performance Bond", iar restul sa se constituie la Bucuresti intr-un Fond special de garantare a platilor catre orice Firma din Romania care ar vrea sa desfasoare orice gen de afacere in Federatia Rusa! N-ai pomenit asa ceva! Ce bunavointa mai mare decat asta ai putea dori? Ce garantii mai ferme? Rusia plateste zeci de milioane de dolari ca sa-i convinga pe romani sa-si primeasca aurul inapoi!
BNR refuza aurul din Tezaur plus inca 350 milioane dolari
Ce credeti ca s-a intamplat mai departe? Care ar mai putea fi acum piedica din calea intoarcerii aurului la Bucuresti? S-ar mai putea intampla ceva negativ? Nu, nimic. Exact! NU S-A INTAMPLAT NIMIC!!! Nici pozitiv! BNR a refuzat sa primeasca cei 350 milioane de dolari veniti din Rusia. Pur si simplu a refuzat. A refuzat apoi orice. Nici macar sa discute nu au mai fost de acord. Pe Anca nu l-au mai primit nici in sediu, nimic pur si simplu!
Eugen Anca era acum disperat. In fata rusilor el venise cu propunerea asta, iar rusii se executasera imediat, punand toti banii la dispozitia lui. Acum, Anca era cu 350 de milioane "in mana", Romania refuza sa primeasca banii (fara sa-si motiveze cumva, oricum, refuzul!) si Anca nu stia ce sa mai faca! A fugit de urgenta la Geneva, la un expert financiar de talie mondiala. Cand esti intr-o asemenea situatie numai cei mari te mai pot ajuta. Elvetianul asta era prieten bun cu... Ioan Talpes, care la acea vreme era vice-prim-ministru in Guvernul Romaniei. Da, iar Talpes! Nu-i stres, si-o fi zis Anca, macar asta mai are ceva habar de problema!
Se duce Anca din nou la Bucuresti si se intalneste cu Talpes. Miracol, asta il primeste! Discuta vreo 3 ore problema. De fapt, Anca vorbeste vreo trei ore repetand ca pentru prosti toate datele afacerii. Soc si groaza, Talpes este de acord!!! Recunoaste, in final, ca in trecut a inteles gresit problema si ca Serviciile Secrete romanesti s-au inselat. Recunoaste ca aurul romanesc poate fi repatriat extrem de usor si este gata sa ajute la rezolvarea problemei!!!
Stati asa, nu va socati si voi! Stiti voi c-a venit aurul in tara intre timp? NU, n-a venit! Deci, ce s-a intamplat daca pana si vice-prim-ministrul Romaniei a fost de acord cu planul rusesc? :) Io va spun daca promiteti ca nu radeti in hohote!
Deci, discutia de care v-am spus mai sus, dintre Talpes si Anca, a avut loc pe data de 3 decembrie 2004, iar peste doua zile, la 5 decembrie 2004, Traian Basescu devine Presedintele Romaniei, iar mandatul lui Talpes inceteaza! :) Deci va e clar acuma cum e treaba cu intelesul problemei si cu acordul lui Talpes? Ma bucur... Sa trecem mai departe!
Traian Basescu refuza sa primeasca Tezaurul inapoi
Romania este acum condusa de Traian Basescu, de Boc si de PD etc. O noua putere, noi sperante pentru Eugen Anca! Incep din nou demersurile catre autoritati, adrese catre administratia prezidentiala, catre Guvern si Parlament. De fiecare data i se raspunde sec: "adresa dvs a fost trimisa catre Ministerul de Externe care urmeaza a va raspunde". Un raspuns de acolo nu a venit niciodata!!! Cineva batea zilnic la portile Romaniei strigand: "hei, aici e tezaurul vostru, luati-l inapoi" si nimeni nu-i deschidea! Pur si simplu NIMENI! Nimeni nu voia nici garantia de 20 de milioane de dolari si nici cei 350 de milioane facuti cadou de Rusia.
Judecand cu mintea de acum, cred ca atunci romanii au fost oarecum intimidati de americani care le-or fi spus ceva de genul" daca vreti in NATO si UE blocati orice afacere cu Rusia". E ok, as intelege pana la un punct chestiunea, dar treaba asta cu Tezaurul nu e o afacere propriu-zisa intre doua State! Nu trebuia privita asa! Era vorba doar de recuperarea celor 93 de tone de aur care apartinusera Romaniei (ma rog, BNR!). NIMENI n-avea dreptul sa ne blocheze acest parcurs de recuperare a aurului! Sau daca o facea trebuia sa si-o asume explicit nu sa tot zbiere pe de alta parte catre Rusia "dati-ne aurul inapoi" cum se face pana si azi!!!
In fine, Anca reface planul. Se gandeste sa infiinteze o alta firma, care sa fie romaneasca, sa aiba sediul in Romania si acea firma sa fie imputernicita sa aduca aurul. Partea rusa agreeaza noul plan. Rusii au fost intotdeauna de acord cu orice idee care putea sa duca la rezolvarea problemei! Astfel, Eugen Anca infiinteaza firma SC "Profact" SRL.
In luna Aprilie 2005, Ambasada Romaniei din Moscova este informata de catre Institutul de Relatii Externe din Moscova (VNIIVS) ca firma "Profact" SRL a fost invitata oficial impreuna cu Banca Nationala a Romaniei sa poarte tratative in chestiunea inapoierii Tezaurului romanesc, proiect care avea indicativul "D-02/122". Rusia precizeaza ca in cadrul acestei intalniri este dispusa sa discute orice problema pe care o are partea romana si care a blocat pana acum returnarea aurului. Ce puii mei putea sa faca Rusia mai mult de atat? Sa aduca aurul pe sest si sa-l arunce undeva in strada, in vreun oras romanesc??? Pur si simplu ei au facut absolut tot ce a depins de ei ca sa poata sa ne dea inapoi cele 93 de tone de aur! Cum a reactionat Romania la adresa din aprilie 2005 trimisa Ambasadei?
Pe atunci, la Moscova, ambasador era cunoscutul Dumitru Prunariu. Asta preia adresa de la rusi si o trimite imediat Ministrului roman de Externe, Mihai-Razvan Ungureanu. Imediat vine raspunsul: Prumariu este sfatuit sa nu mai poarte nici o discutie cu partea rusa pe acest subiect! Adica, sa refuze pur si simplu ORICE fel de discutie despre intoarcerea aurului romanesc in tara! Incredibil, nu-i asa? Aiurea... Incredibil ar fi fost sa vedem ca romanii accepta aurul!!! In buna traditie a prostiei romanesti, insa, noi am refuzat inca o data tonele de gold!
Dar Prumariu nu era prost. S-a gandit ca probabil Ungureanu n-a inteles bine despre ce e vorba, asa ca a trimis memorii cu toate explicatiile necesare Presedintelui Traian Basescu! In adrese erau explicate toate detaliile privind intoarcerea aurului. A facut ceea ce era normal sa faca un Ambasador. Si Basescu a facut tot ceea ce e normal sa faca un tradator. L-a demis imediat din functie pe Dumitru Prunariu!
Eugen Anca a dat un
interviu in Romania in care afirma toate aceste lucruri si precizeaza:
"Tot ce spun pot demonstra cu documente si probe. Domnul Traian Basescu a actionat impotriva intereselor legitime ale Romaniei, si anume impotriva aducerii Tezaurului la Bucuresti"
Romania refuza 12 monede rare din Tezaur date cadou de rusi ca dovada ca Tezaurul exista
Pe final va ofer cireasa de pe tort, ca sa va mai cruciti o data. Inca de la prima discutie purtata pe tema Tezaurului, romanii au cerut Rusiei o proba, o dovada ca Tezaurul exista, respectiv sa li se arate 12 monede de aur continute in Tezaur si despre care romanii aveau dubii ca ar mai exista. Cand te chinui sa dai inapoi prostilor de romani aurul lor, e normal ca ai in dotare si aurul despre care vorbesti, ca altfel nu faceai dracu' nici un demers in acest sens! Rusii au fost intelegatori ca deh, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, asa ca s-au conformat si au predat cele 12 monede de aur intermediarului ca o dovada de buna credinta. Ei bine, Eugen Anca s-a chinuit peste tot sa arate cele 12 monede, ba mai mult a vrut sa le si dea! Adica, pur si simplu sa le dea unei autoritati romane, pe ideea, nu stiu cum s-o spun mai clar... "baaaa, astia-s cocoseii pe care i-ati cerut ca proba! Uite-i luati-i!" Si romanii nostri de haur nimic! NIMIC, BAAAA! N-au vrut sa ia inapoi nici macar cele 12 monede rare (emise intre anii 1859-1907 si numite in limbaj popular "cocosei" sau "napoleoni"). Ce sa mai vorbim de zecile de tone de aur????
S-a dus, deci, Anca la BNR sa predea monezile. Scrie o adresa, spune despre ce e vorba si primeste raspuns. BNR il informeaza ca nu e nevoie de acele monede ca dovada de incredere deoarece ei au incredere in reprezentantul Rusiei care e membru intr-o Comisie de negociere Ruso-Romana. Of, nu stiu cum s-o spun, zau! Totul ar fi fost ok, cu o singura exceptie. Comisia aceea la care facea referire BNR in adresa de raspuns catre Eugen Anca era desfiintata de un an de zile! Ma scuzati, putin, da'-mi aprind o tigara si apoi intru pe final cu povestea, ok?
Mai, oameni buni... Povesteste Anca mai departe ca s-a dus si la Parlament sa doneze monedele alea. Nu l-a primit nimeni, nu le-a vrut nimeni! Nici la Senat, nici la Camera Deputatilor. S-a dus direct la mama lui Scaraoschi, adica la SRI! Le-a oferit monedele si a cerut o audienta la director declarandu-se dispus sa colaboreze cu SRI in orice forma vor ei pentru a aduce Tezaurul in tara. A primit raspuns: "Directorul are agenda incarcata si nu are timp sa va primeasca"!!! Nu stim daca raspunsul era adresat doar lui Anca sau si monedelor. Cert e ca scumpii napoleoni romani au ramas tot asa, pe drumuri...
Pana in 2008, cand Muzeul National de Istorie preia in sfarsit cele 12 monede in urma unui "act de donatie"...
Romania data in judecata la Tribunalul de la Haga pentru ca nu vrea sa-si ia aurul inapoi!!!
In fine... finalul este tot apoteotic, in dulcele stil romanesc. Eugen Anca se trezeste incoltit de absolut TOATE instituiile din Romania care au vreun atribut de control pe orice domeniu posibil si imposibil, de Pompieri, Sanepid, organe fiscale si financiare, Politie etc. I se intocmesc dosare penale cu duiumul, i se aduc acuzatii fantasmagorice, i se efectueaza perchezitii. Este anchetat, suspectat, hartuit non-stop. Pur si simplu ii este intoarsa pe dos toata viata. Si ce credeti ca se constata dupa toate aceste zeci si zeci de controale si anchete? "Am fost amendat cu 10 milioane de lei vechi pentru ca nu aveam stingator de incendiu in birou" spune Anca! In rest, din lipsa de orice proba impotriva lui, nu a putut fi trimis in judecata sau implicat in orice fel in vreo urmarire penala sau alt gen de contraventie. Care si cati din voi v-ati putea lauda cu o asemenea viata perfecta? Cati am putea sta mai departe in picioare dupa o asemenea invazie a structurilor de control in viata noastra privata? Ei bine, Eugen Anca a putut!
Chestiunea nu s-a incheiat aici ci a capatat o turnura mai... periculoasa, daca credeti ca e posibil asa ceva. Eugen Anca a ajuns din nou intr-un impas aparent fara iesire. A cautat din nou sprijin in afara. A discutat cu niste oameni de afaceri olandezi. In general, nimeni nu-l credea pe cuvant cand spunea ca el e reprezentantul Rusiei care doreste sa dea moka inapoi cele 93 de tone de aur Romaniei. Dintre toti cu care a vorbit atunci, cautand sprijin, olandezii au fost singurii curiosi sa verifice la Moscova statutul lui Eugen Anca. S-au dus astia in Rusia si cand s-au intors erau entuziasmati. De la cel mai inalt nivel de la Moscova li s-a confirmat toata povestea! Au preluat imediat intreaga "afacere" a lui Anca, l-au mentinut pe acesta ca reprezentant al lor la Bucuresti, in fata autoritatilor romane si au inceput sa puna problema cu totul altfel decat au pus-o pana acum toti ceilalti. Stati asa ca va dam noi aurul cu japca daca voi nu-l luati de buna voie.
Olandezii au contactat cea mai buna firma de avocatura din Olanda si au deschis un proces la Tribunalul International de la Haga impotriva Romaniei! Cereau, de fapt, sa se constate OFICIAL ca Romania refuza sa isi preia inapoi aurul! In acelasi timp, s-au inteles cu rusii ca acest aur, daca va fi refuzat in continuare de romani, sa fie predat olandezilor si sa fie folosit in proiecte economice comune ruso-olandeze, Romania urmand practic sa piarda dreptul sau asupra aurului prin sentinta Tribunalului de la Haga!
Tribunalul a preluat cazul si a trimis prin Procuratura din Rotterdam notificari catre Guvernul Romaniei si de asemenea, Ambasadei Romaniei. Culmea, Tribunalul a primit raspunsuri de genul "aurul de la Moscova este o afacere privata, iar Guvernul se ocupa doar de chestiuni diplomatice"!!! Au fost trimise adrese de informare catre absolut toate institutiile romanesti, catre Parlament, SRI etc!
Eugen Anca a continuat sa bata pe la toate portile. Multi nu-l credeau. A vorbit cu toti liderii de partide romanesti. Singurul Vadim Tudor care a refuzat sa-l primeasca. Cosmin Gusa era pe atunci lider al PIN si s-a aratat cel mai interesat de subiect cerandu-i lui Anca sa-i faciliteze o informare completa la Moscova pe acest subiect "la cel mai inalt nivel"! Astfel, Gusa a fost la Moscova, a vorbit, s-a informat, apoi s-a intors in tara si a vorbit pe la diferite talk-showuri despre problema Tezaurului, dar vazand ca pe nimeni altcineva nu intereseaza subiectul a abandonat cauza.
Pana si cu Gigi Becali a vorbit Anca, dar acesta n-a inteles cum vine treaba cu restituitu' aurului pe cale privata.
In Camera Deputatilor a fost audiat in trei Comisii, dar tot degeaba. In drumurile astea, Eugen Anca era deseori insotit si de alte persoane, cum ar fi Gelu Voican Voiculescu, Mircea Chelaru, avocatul Liviu Trandafirescu etc.
Asta este... credeti-ma, PE SCURT, povestea Tezaurului romanesc ABANDONAT de autoritatile romane la Moscova!
In fata atitudinii inexplicabile ale autoritatilor romanesti se ridica multe semne de mirare si intrebari legitime. De ce a refuzat cu atata incapatanare Romania sa-si primeasca aurul inapoi? Un raspuns oficial nu exista la aceasta intrebare. De aceea, se fac speculatii. Multe speculatii. Eu nu vreau sa cred, de exemplu, ca acest refuz are legatura cu natura PRIVATA a aurului despre care vorbim, mai precis cu faptul ca aurul trimis de BNR in 1916 in Rusia ar apartine de fapt, in cea mai mare parte, comunitatii evreiesti de atunci, din Romania, care isi tinea aurul la Banca "Mormorosch" din Bucuresti si care s-a folosit de BNR pentru a-si ascunde aurul la Moscova. Anca zice ca daca ar zice mai multe despre acest subiect ar fii afectate grav niste interese politice ale Romaniei prezente... De aceea zic ca ar fi bine si noi sa incheiem subiectul aici. Deocamdata!
Numai bine, pe curand...
Cornel SABOU
