Certitudine: Egiptenii antici zburau cu planoare!

Informaţia ne este oferită de aridul deşert Sahara, din zona faimoasei piramide a regelui Djoser (care este datată oficial cu o vechime de 4.000 de ani!).

În 1891, arheologii francezi au descoperit într-un mormânt (datând din secolul III i.e.n.) o machetă de avion construită din lemn! La început s-a crezut că este o pasăre din vremurile respective, motiv pentru care acest artefact a stat neobservat într-un muzeu egiptean până prin 1969 când un om de ştiinţă, studiind-o mai atent, şi-a dat seama că nu există nicio pasăre care să aibă exact forma aripilor din micuţa machetă de lemn! Mai mult decât atât, macheta respectivă a fost descoperită lângă un papirus de aceiaşi vechime în care era scris clar şi fără nici un dubiu textul: “Vreau să zbor”! Acest indiciu i-a condus pe cercetători spre ideea că macheta reprezintă cu adevărat UN AVION! 

În anul 2006, cercetătorul Simon Sanderson (expert în avionică şi aerodinamică) a construit un aparat exact după modelul “păsării” descoperite în 1891, de cinci ori mai mare decât modelul original, dar respectând în amănunţime toate trăsăturile originale. Aparatul a fost supus la o mulţime de teste în laboratoare de cercetare a performanţelor de zbor şi s-a demonstrat cu certitudine că “pasărea” egipteană este de fapt UN PLANOR FUNCŢIONAL! Cercetătorii egipteni au spus că acest planor putea fi operaţional în acele timpuri întrucât anticii puteau să-l facă să zboare prin catapultare, metodă care mai este folosită şi astăzi de către amatori!

Deoarece - în lumina acestor descoperiri - putem spune cu certitudine că egiptenii din urmă cu 3000 de ani foloseau planoare pentru zbor, întrebarea care rămâne este: de unde au putut lua ei tehnologia necesară pentru realizarea acestui aparat? Cine a făcut toate cercetările şi a stabilit toţi parametrii necesari pentru ca aparatul să fie funcţional? Civilizaţia la care ajunseseră ei în acele timpuri nu le permiteau acestora să obţină astfel de rezultate “ştiinţifice”! Nu aveau de unde să deţină cunoştinţe aprofundate de avionică şi aerodinamică! Aceste ştiinţe sunt relativ moderne şi au fost accesibile europenilor abia după milenii de evoluţie!

Artefactul a stârnit un interes ştiinţific foarte mare la vremea descoperirii "calităţilor" sale avionice. Iniţial, faptul că macheta purta ochi şi un "cioc" a "adormit" spiritul cercetător şi a indus arheologilor ideea că este o pasăre. Abia în 1969, egiptologul Dr. Kahlil Messiha observă că dacă "trupul" machetei ar puteai fi de pasăre, aripile acesteia în nici un caz nu pot fi atribuite vreunei vietăţi zburătoare cunoscute!

Cornel SABOU

"Hope", diamantul morţii

Caut prin întâmplările stranii ale istoriei şi dau peste "soarta" incredibilă a Diamantului "Hope"! Spre ruşinea mea, nu ştiam până acum nimic despre blestemul care i-a însoţit de-alungul secolelor pe cei care au purtat sau deţinut acest celebru diamant, unul din cele mai mari şi mai frumoase diamante din toată istoria lumii!

Vă invit să citiţi articolul de mai jos, preluat de pe http://www.2012en.ro/2011/01/istoria-unui-diamant-blestemat/ , şi apoi să vă cruciţi de toate "coincidenţele" bizare care i-au însoţit acestuia destinul! (Cornel SABOU)

Nici un diamant nu este la fel de renumit ca acesta. Înconjurat de legenda şi mister, unii cred că acest obiect descoperit în India este de fapt purtător de ghinion şi moarte. În ciuda numelui dătător de speranţă, întunecată este povestea celebrului diamant Hope.

Vânătorul francez de comori, Jean-Baptiste Tavernier, a făcut rost de el, probabil furându-l dintr-un templu indian, şi l-a vândut regelui Ludovic al XIV-lea în 1668. Ruinat de speculaţiile fiului său, Tavernier a plecat iar în India, la vârsta de 84 de ani, dar a murit pe drum.

Tăiat în formă de inimă, diamantul a fost purtat la balul curţii de o amantă a regelui, madame de Montespan, care a căzut ulterior în dizgraţie din cauză că participă la misse negre, la care trupul ei gol era folosit ca altar şi în timpul cărora erau sacrificaţi bebeluşi. Proasta reputaţie a pietrei a crescut.

Un secol mai târziu, a fost dăruită de Ludovic al XVI-lea reginei Maria Antoaneta, a cărei implicare în “Afacerea colierului” i-a creat o reputaţie proastă şi a fost una dintre cauzele care au dus la izbucnirea revoluţiei. Ea a purtat diamantul şi l-a împrumutat prietenei ei, prinţesa de Lamballe, care în timpul revoluţiei a fost omorâtă de mulţime, iar capul ei a fost plimbat pe un păr sub ferestrele castelului Temple, în care Ludovic şi familia să aşteptau să fie executaţi. Maria Antoaneta a fost executată în octombrie 1793.

Împreună cu alte bijuterii ale Coroanei, Hope a dispărut în timpul revoluţiei, dar, după 30 de ani, a reapărut în Olanda, tăiat de la 67 la 44 de carate. Îi aparţinea acum unui bijutier din Amsterdam, numit Fals. Fiul acestuia a furat diamantul şi l-a lăsat pe Fals să moară sărac. După ce a dăruit diamantul unui francez, Beaulieu, fiul lui Fals s-a sinucis.

Beaulieu l-a dus la Londra, unde a murit în împrejurări suspecte. Bancherul londonez Henry Thomas Hope a plătit 18.000 de lire pentru el şi i-a dat numele lui. A rămas în familia lui 70 de ani, până ce lordul Francis Hope s-a însurat cu o actriţă. Căsătoria a fost un eşec; soţia lui a prezis că toţi cei care poseda diamantul sunt urmăriţi de ghinion şi a murit săraca, dând vina pe diamant. Lordul Francis, la ananghie, a vândut piatra unui broker francez, Jacques Colot, care a înnebunit şi s-a sinucis după ce o vânduse prinţului rus Kanitovski, care a împrumutat-o unei actriţe de la “Folies Bergeres”, apoi a împuşcat-o în prima noapte în care l-a purtat. Kanitovski a fost împuşcat de revoluţionari, iar diamantul a ajuns la un bijutier grec, Simon Mantharides, care a căzut sau a fost aruncat într-o prăpastie, la sultanul turc, Abdul Hamid, care a fost detronat în 1909, la un an după ce-l cumpărase, şi la Abdul Bey, care s-a înecat.

Vândut la licitaţie în Paris pentru 16.000 de lire, diamantul Hope a traversat Atlanticul şi a ajuns la New York, unde Edward Beale Maclean, proprietarul lui Washington Post, a plătit 160.000 de lire pe el. Se mai spune şi că bijutierii din New York l-au vândut unui client care, venind în America să-l ia, a călătorit pe “Titanic”. Mama lui Maclean a murit imediat după ce fiul ei îl cumpărase, împreună cu doi servitori din casă, iar fiul său, Winson, a fost accidentat de o maşină şi a murit. Maclean a divorţat de soţia lui, Evalyn, s-a ruinat în scandalul “Teapot Dome” şi a înnebunit.

Evalyn a continuat să poarte diamantul, neţinând seama de prevestiri, dar, când fiica ei s-a sinucis în 1946, şi-a amintit că-l purtase la nuntă. Când Evalyn a murit, în 1947, diamantul a fost cumpărat de bijutierul new-yorkez Harry Winston, care l-a dus la Institutul Smithsonian, unde se află şi astăzi.

Senatorul "rezolvă tot"

Vă este cunoscut deja cazul funcţionarei penale de la Direcţia Agricolă Maramureş, Viorica Manta, cea care a încălcat flagrant legea candidând la un post de primar fără să demisioneze din postul de şef serviciu la această instituţie şi care apoi a fost protejată de şefii ei fiind transferată recent - printr-un ordin al ministrului Agriculturii! - pe un alt post în cadrul acestei Direcţii Agricole. Astfel, funcţionara penală, în loc să fie pedepsită pentru încălcarea legii beneficiază de protecţie înaltă şi îşi trăieşte mai departe fericită traiul ei infracţional...

Aflu între timp însă (pentru că am şi eu urechi la nivel mai înalt) că aceasă Viorica Manta este de fapt protejata unui senator de Maramureş. Acesta ar fi fost cel care a făcut tot taficul de influenţă necesar pentru a o ascunde pe funcţionara penală şi a o feri de rigorile legii. În materialul următor, după ce îmi voi termina documentarea, vă voi dezvălui şi numele acestuia plus alte amănunte interesante din viaţa senatorului traficant de corupţie! Pentru că tot se apropie alegerile şi e bine să ştiţi ce votaţi!

Rămâneţi pe-aproape!

Cornel SABOU

Aceiaşi mizerie...

Cunoaşteţi fără îndoială vorba aceea veche a românului care zice: "aceiaşi Mărie, cu altă pălărie!". Vorba se poate aplica în politica românească fără teama de a greşi în vreun fel.

La ora aceasta avem în viaţa politică autohtonă o UNIUNE politică "doctrinară" care a acaparat şi puterea şi opoziţia. Nu vorbim de fapt de forţe politice antagonice, ci vorbim de... "aceiaşi Mărie cu altă pălărie!".

USL este o uniune de social-democraţi (PSD) şi liberali (PNL). Este la putere şi conduce ţara aşa cum vrea. În opoziţie este PDL, dar - atenţie! - şi PDL este o uniune de social-democraţi (fostul PD) şi liberali (fostul partid liberal al lui Stolojan). Aşadar, în loc să vorbim de o putere şi o opoziţie care să fie clar diferite nu doar sub aspect doctrinar, dar şi în privinţa programelor guvernamentale concrete, vorbim de o putere şi o opoziţie IDENTICE în componenta doctrinară şi guvernamentală!

Partidele "mamă" sunt PSD şi PNL... Acestea ar fi trebuit să se războiască pe scena politică, să lupte pentru putere şi în dulcele stil românesc să o tot schimbe între ele la patru ani. Din PSD, însă, s-a desprin "aripa" PD, iar din PNL s-a desprins "aripa" Stolojan. În timp, cele două aripi s-au unit în PDL şi au preluat puterea în România, fapt ce a generat apropierea "împotriva firii" dintre greii PSD şi PNL, care au format USL şi se pregătesc acum să revină la puterea totală pe care au mai deţinut-o cândva...

Acum, circuitul "firesc" ar fi ca puii care s-au fript la guvernare să revină la "mamele" lor. Probabil asta se va întâmpla după alegerile din toamnă-iarnă, când PDL va obţine un scor slab şi PP-DD va intra în Parlament. Parlamentarii PDL se vor integra în PSD şi PNL, iar acestea vor conduce provizoriu în această uniune social-liberală paradoxală. PP-DD va constitui opoziţia...

Probabil, după vreo doi ani de guvernare şi după ce se vor înteţi conflictele de interese, PNL şi PSD se vor despărţi! Nu ştiu care va pleca de la guvernare, dar - din nou paradox - cel care va abandona guvernarea va fi ulterior câştigător! Pentru că la putere va rămâne un guvern minoritar (au mai fost de astea), iar opoziţia (PP-DD plus PSD sau PNL, respectiv partidul care va abandona guvernarea) se va uni pentru a câştiga următoarele alegeri. Astfel, peste patru ani vom găsi la guvernare PP-DD-ul lui Dan Diaconescu alături de jumătate din şmecherii USL! Din nou o coaliţie împotriva naturii şi care va funcţiona pe aceiaşi schemă, scopul fiind compromiterea PP-DD astfel încât la şi mai următoarele alegeri USL să se refacă pentru a zdrobi intrusul diaconist!

Cât de previzibilă poate fi politica românească!!! :)

Cornel SABOU

Preţul trezirii din ignoranţă

Pornesc acest material de la un eveniment întâmplat azi. Un accident de circulaţie în care a fost implicat un autocar plin de români care plecaseră din Spania spre Franţa. În urma accidentului, zeci de români au fost internaţi în spital şi s-a înregistrat un deces. 

Când a auzit ştirea despre accident mama mea a sărit în sus speriată. Are un fiu în Spania şi încă doi în Franţa. Probabil, la fel ca ea au făcut multe alte milioane de rude ale celor plecaţi la muncă "dincolo". Pe mine însă ştirea m-a marcat în alt fel...

Azi eşti ok, râzi, glumeşti, te amuzi pe seama altora, faci bine sau rău, după cum ţi-e voia. Mâine sau peste o oră nu mai eşti! Te-ai dus! A venit unul peste tine şi te-a ras, te-a trimis în lumea despre care nu ştim nimic şi pe care ne-o imaginăm ca fiind a "celor drepţi"! Ai lăsat în urmă tot. N-ai mai apucat să-ţi iei rămas bun de la nimeni. Nici măcar să-ţi achiţi datoriile sau să le mulţumeşti celor care te-au ajutat cândva. Te-ai dus într-o secundă ca să nu te mai întorci niciodată. N-o să mai poţi să ai nici aventuri, nici plăceri, capricii, ifose sau tristeţi. N-o să mai trăieşti nimic! Asta e moartea!

Niciunul din noi n-o conştientizăm exact. De regulă spunem că toate accidentele lumii se întâmplă celorlalţi, nu mie! Aşa spun şi cei care mor în accidente. Aşa spui şi tu acum, iar mâine... poate te văd la ştiri! Sau poate mă vezi! 

Este o anume fatalitate în întâmplările astea care aduc moartea. Practic nu ai cum să te opui. Se spune că doar Isus a învins moartea. Noi, ceilalţi, trăim cu ea deasupra capului mereu. O ignorăm, râdem de ea, dar ea îşi va face la un moment dat "datoria" şi noi nu ne putem opune! Tot ce putem face e ca atâta timp cât ne e dat să ne trăim viaţa în aşa fel încât să avem cât mai puţine regrete în ultima secundă de viaţă. Unii aleg să-şi "trăiască" viaţa în folos personal, alţii au grijă să lase în urmă un nume şi fapte care să-i menţină vi în amintirile altora. Nu este o reţetă valabilă pretutindeni. Totul e şi va fi aşa cum vrei tu să fie! 

V-am spus? Nu v-am spus... În accidentul amintit la început a murit o singură persoană. Nu un bunic, nu un părinte, ci un copil! Prima tentaţie a fost să "acuz" întrebând retoric "de ce preţul cel mai scump trebuie să fie plătit de cel mai nevinovat"?, dar apoi m-am gândit că poate... ceilalţi mai au încă nişte "datorii" de plătit în această viaţă! Dacă ai supravieţuit unui accident nu numi asta neapărat noroc! Nu trebuie să crezi în Dumnezeu, poţi crede în soartă sau destin, spune-i cum vrei, dar supravieţuirea ta înseamnă ceva mai mult decât "noroc". Înseamnă să te întorci cumva din ignoranţa care te-a dus pe drumul acela sortit morţii reale. Înseamnă să-ţi dai seama că ai aproape semeni cărora le pasă de tine şi altfel decât mort! Că valorezi pentru ei ceva acum, câtă vreme eşti viu. Şi poate că tu ai trecut cam nepăsător prin lumea asta şi pe lângă oamenii ăştia şi poate că ar trebui să-ţi pese mai mult! De regulă, toţi supravieţuitorii unui accident spun ulterior că evenimentul i-a schimbat profund pentru tot restul vieţii! Oare de ce?

Noi, ceilalţi, poate că n-ar trebui să aşteptăm să ni se întâmple ceva grav. Nu dau lecţii nimănui, dar peste tot se trăiesc, mai mult sau mai puţin, aceleaşi drame umane, materiale, sentimentale. Nimic nou sub soare! Sună-ţi mama, tatăl, fratele, iubitul etc acum, cât mai poţi, cât mai eşti. Vei avea ulterior timp destul, o veşnicie chiar, să te odihneşti şi să nu-ţi pese! Nu zice că "şti tu" sau că "mie nu mi se întâmplă". Adevărat, poate vei avea ghinionul să nu ţi se întâmple un asemenea accident care să te trezească! Şi atunci îţi vei trăi viaţa mai departe, izolat în drama ta şi-n orgoliul tău de care nici măcar nu eşti conştient. Din cauza ignoranţei de acum vei plânge în ultima ta secundă, în timp ce alţii vor putea închide ochii zâmbind!

Păcat, totuşi, de acel copil... Păcat că a trebuit să plătească el preţul trezirii celorlalţi. Dar cine sunt eu să-ţi spun ţie toate astea? Tu le şti mai bine!
Pe curând!

Cornel SABOU

Genaraţia Învingătorilor

Textul de mai jos l-am preluat de pe internet. L-am găsit undeva, fără semnătura autorului. Îl postez aici pentru că îmi place şi chiar cred că exprimă o realitate! Citiţi despre Generaţia Învingătorilor! (Cornel SABOU)

Născuţi în anii 70-80, vedem acum, în anul 2012, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat`o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că "noi nu ştim nimic".

Suntem ultima generaţie care a jucat `scunsea, Castel, Raţele şi Vânătorii, Ţară ţară vrem ostaşi, Prinsea, Sticluţa cu otravă, Lapte gros, Pac Pac, Hoţii şi vardiştii, ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.

Baieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, şi am cântat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.

Spuneam "mişto" şi "fain" în loc de "cool".

Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. şi cine zice că nu s`a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală..

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba, şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei daca îi întrebi, "muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Pif şi Hercule (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut Cico şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe e`uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr`o sticlă de suc fără teamă de viruşi.

Noi am înjurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, şi poate ca tot noi i`am trimis 10000 de "mailuri" de "dulce".

Noi nu ne dădeam bip`uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris şi jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia aşteptam la chefuri să jucăm Fântâniţa, sau "Flori, fete sau băieţi", sau Sticla, sau Adevăr sau Provocare, sau orice ne dădea un pretext să pupăm !pe gură! pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care încă au mai "cerut (sau li s`a cerut) prietenia", care încă roşeam la cuvântul "SEX", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne`am spălat pe mâini după ce ne`am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi`vă de măgăruş".

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers...Daca eşti de`al nostru... Felicitări!