Emaramures.ro, ruşinea presei locale

Colegul meu din presa băimăreană, Ioan Romeo Roşiianu, a deschis recent o campanie de presă în care cerea intervenţia autorităţilor pentru reglementarea situaţiei bişniţarilor din localitate care invadează locurile publice creând nu doar disconfort trecătorilor, dar şi provocând, se pare, daune importante bugetului local prin comerţul ilicit consumat în locaţiile ocupate de ei. În urma articolelor sale publicate pe siteul www.ne-cenzurat.ro Poliţia Baia Mare a organizat o razie în urma căreia mai mulţi valutişti au fost săltaţi şi duşi la sediu pentru interogatoriu. 

În acest moment ştirea a fost preluată şi de alte mijloace de informare în masă locale, cum ar fi siteul http://www.emaramures.ro. Aici apar problemele! Mai întâi cele de natură strict profesională. "Colegii" de la emaramures.ro nu mai catadicsesc să menţioneze sursa evenimentului relatat. Adică, ei omit cu bună ştiinţă din informarea publicului tocmai elementul principal şi definitoriu al acţiunii poliţiei şi anume faptul că toată razia de prindere a bişniţarilor din Baia Mare s-a pornit la iniţiativa jurnalistului Roşiianu!  Să trecem însă peste acest aspect. În urma articolelor publicate pe http://www.emaramures.ro au apărut online diverse comentarii despre evenimentul relatat. Printre acestea, câteva care îl înjură de-a dreptul pe Roşiianu. Clar ca lumina zilei că mediul interlop se declară astfel revoltat pe jurnalistul care le-a stricat "afacerile"! Treaba interesantă e faptul că http://www.emaramures.ro nu mai moderează comentariile injurioase la adresa lui Roşiianu, în timp ce pe alte subiecte, cu alte comentarii (mai ales când sunt vizate persoane publice foarte dragi Trustului http://www.emaramures.ro) aceştia se arată foarte drastici în activitatea de moderare. De această dată însă, comentariile injurioase împotriva lui Roşiianu au fost încurajate! Tristă atitudine, condamnabilă pentru nişte oameni de presă care îşi spun jurnalişti!

Eu cunosc de mult timp diletantismul jurnaliştilor de la http://www.emaramures.ro! Şi-au dat nu o dată proba incompetenţei şi slugărniciei. Profesional vorbind, nu au "produs" niciodată vreun subiect mai de Doamne-ajută, nu au spart gura târgului cu nimic care să conteze cu adevărat. Se remarcă în schimb prin publicarea a zeci de comunicate de tot felul, începând de la starea vremii până la starea sufletească a sponsorilor lor. Marele avantaj al jurnaliştilor de acest tip este faptul că nu trăiesc prin autofinanţare, deci nu trebuie să fie rentabili în munca lor. Ei au în spate un puternic mafiot local, "om de afaceri", individ băgat mai prin toate partidele şi care emite pretenţia de a învârti tot pe plan judeţean. Pornind de la acest obscur şi insipid individ, de la ordinele şi pretenţiile sale, jurnaliştii de la emaramures actionează în consecinţă. 

Părerea mea este doar o părere subiectivă, dar e a unui jurnalist care face de 18 ani această meserie. În mediul jurnalistic nu ar trebui permise astfel de atitudini mizerabile, necolegiale! Dar dacă acestea există şi se manifestă în toată mizeria lor, atunci trebuie arătate cu degetul! Colegii de la emaramureş.ro trebuie puşi la colţul ruşinii presei locale din Maramureş! Prin toate murdăriile pe care le aruncă, direct sau indirect, pe numele colegilor lor nu fac decât să se situeze în afara colectivului nostru de adevăraţi jurnalişti! De remarcat că aceştia nu au nici măcar bărbăţia de a-şi asuma nişte texte conflictuale, de a intra într-o competiţie directă, concretă, în care să primeze argumentul şi talentul! De unde să scoată ei talent ca să se lupte jurnalistic cu Roşiianu, cu Claudiu Florescu sau cu mine? Cu ce anume să producă ei argumente? Cu neuronul? Ăla e obosit săracu, de la prea mult copy-paste şi plictiseală! Deci tocmai prin anonimatul sub care aruncă diferite mizerii înspre colegii din presă, prin modul mizerabil în care încurajează jignirea jurnaliştilor, muncitorii de la emaramureş.ro se descalifică singuri! Din partea noastră, a multora care ne-am făcut ultimul veac prin presa locală adevărată, luptându-ne pe bune cu mafiile locale, cu politicul corupt şi cu justiţia nedreaptă celor de la emaramure.ro le oferim, nu cu drag, dar pe merit "diploma" de RUŞINE A PRESEI LOCALE!

Cornel SABOU

Iubire cu aripi frânte...

Am iubit-o! :) 

Da, Cornel, ziaristul "rău" care se luptă cu titanii zilei, cu bogaţii jefuitori ai bugetului ţării, cu candidaţii netrebnici care mereu ies câştigători în lupta cu "binele", Cornel care a învins Guvernul României la CEDO şi care a îndurat ani grei de temniţă grea şi nedreaptă... a fost îndrăgostit de o puştoaică drăguţă foc, de o femeie care l-a (m-a) fascinat! E o poveste scurtă, cu final trist neprogramat, dar autentic. Merită să o amintesc aici pentru că ei, iubitei mele, i-am promis-o! Ea, luată de valul vieţii, a uitat, dar eu nu-mi uit niciodată promisiunile! 

Am iubit-o pentru că este... perfectă! :) Da, ştiu, veţi zâmbi! Nu este perfecţiune! Şi asta ştiu. Şi totuşi este! Poartă un nume, are un chip, o adresă, un loc pe planetă în care trăieşte mai mult sau mai puţin fericită, în care speră sau iubeşte în tăcere! Are vise, dorinţe şi aşteptări normale, ca noi toţi. Este perfectă pentru că traversează toate stările autentice de simţire omenească suferind dacă trebuie lovituri, oferind, dacă vrea, nepreţuite sentimente şi... iubire! Căci şi ea m-a iubit! 

N-am să-i scriu numele pentru că se fereşte de identitate pe internet! Lumea virtuală e bântuită de obsedaţi care după ce vin pe capul tău îţi pot provoca pe lângă migrene şi alte dureri, de suflet, ce pot fi cu greu după aceea tratate. Dar nu asta contează. Nu identitatea... Contează, din punctul meu de vedere, că ea este reală, dar şi că este uşor de lovit în sensibilitatea ei cea mai mare. Acum, la final de "love story" încerc s-o determin să înveţe să se protejeze mai mult pe viitor! Pentru că altfel va suferi enorm şi va trăi nefericită... 

Povestea noastră s-a terminat nu din vina cuiva, a mea sau a ei. Am apreciat la un moment dat că e imposibil să o continuăm fără să acumulăm, amândoi, dureri imense legate de anumite neîmpliniri. N-am ştiut cum să pun STOP! Eu ştiu să iubesc, nu să abandonez iubirea! Dar în acelaşi timp ştiu să apreciez corect care sunt şansele reale de împlinire în iubire. Nu m-am născut ieri, ci acum 40 de ani. Viaţa m-a învăţat cum să trăiesc şi mai ales cum să nu o fac. Încerc măcar acum, pe final de "mandat" terestru, să nu mă mai introduc în poveşti perfecte de iubire care pot avea o desfăşurare imperfectă şi consecinţe nefaste. 

Ea e tânără. Are 23 de ani împliniţi de curând. Nu am putut să-i fac vreun cadou pentru că viaţa ne desparte prin geografia locurilor în care trăim. M-a întristat foarte mult ideea că nu pot dărui nimic. A fost momentul în care mi-am dat seama că între a trăi nefericit momentul şi a reveni la realitatea mea concretă fără ea trebuie să aleg a doua cale. Şi am ales-o. Poate vom trăi în altă viaţă, cu alte identităţi, o altă poveste în care să mă pot oferi pe de-antregul, aşa cum sunt şi să fiu acceptat fără condiţia de a mă suporta zilnic singur! Cum să-i spun că nu se poate trăi în doi separat? Cum s-o fac să înţeleagă că o iubire se cere împlinită, nu programată pe secole înainte şi aşteptată? N-am ştiut cum... 

M-am retras din frumoasa poveste... Am crezut că o pot face fără să rănesc, dar se pare că m-am înşelat. Am ajuns să împart sufletului cuvintele grele de despărţire primite. M-a durut. Şi atunci mi-am amintit că am mai trăit asta! 

Cândva m-am despărţit de o femeie care mi-a fost soţie. Şi ne-am aruncat cuvinte grele la despărţire şi anturajul nostru ne alimenta ura crescându-ne-o la infinit. Şi atunci m-am oprit puţin din tumultul vieţii, m-am gândit... şi i-am transmis soţiei mele că îi voi face cel mai mare rău posibil. Că voi scrie pe blogul meu un material în care voi dezvălui toate aspectele legate de viaţa ei care aparent ar dezavantaja-o şi că va rămâne astfel pe veci expusă public. A amuţit sărăcuţa şi probabil a avut câteva clipe de coşmar. Ştiam că se teme de "talentul" meu de a o expune... Am publicat apoi materialul anunţat, doar că nu era răutatea promisă ci un elegant şi frumos rămas bun, în spiritul iubirii care poate nu ne-a legat cum am fi vrut noi, dar cel puţin ne-a ajutat să ne creştem copiii timp de 10 ani! A fost un moment de şoc pentru ea. L-a traversat cu bine şi aş putea spune că asta ne-a ajutat ulterior să menţinem până azi o PRIETENIE care ne permite să comunicăm ca doi oameni cu scaun la cap, în interesul copiilor. A fost nevoie atunci de acel şoc pentru că altfel nu puteam îngropa securea războiului... 

Nu ştiu dacă acum, în cazul iubitei mele "expuse" prezentului, efectul va fi acelaşi. Eu şi ea (spre deosebire de cazul cu fosta mea soţie) nu avem ce împărţi la despărţire decât amintiri. Ştiu însă că din cauza deciziei mele de retragere din poveste EA m-a crezut RĂU, al naibii de rău! Şi n-am putut rezista tentaţiei de a-i alimenta puţin (câteva ore) această idee. Da, eu sunt cel rău care va scrie totul despre tine acum, care te va acuza şi distruge în planul public, bla-bla-bla... Eu sunt cel mai nesimţit, mai ordinar şi mai netrebnic dintre pământeni, care va scrie şi descrie toate intimităţile care au legat şi pot lega doi oameni care se iubesc! Da, sunt! 

Teme-te! Nu merit nimic altceva decât teama ta! 

Nu contează că sunt aşa într-o viziune deformată de nişte nervi justificaţi... Contează că eu am iubit-o real şi că în realitatea mea nu pot efectiv acţiona decât în spiritul a ceea ce simt! Şi pe cât de sincer am fost în dedicare, pe atât de sincer vreau să rămân în finalul pe care am ales singur să-l joc fără să-l câştig! 

Aş vrea să înveţe din asta. Eu nu mai vreau nimic de la ea. I-am spus-o direct la "plecare"... Dar viitoare poveşti de iubire o aşteaptă în viaţa pe care o va trăi. Eu nu voi mai fi acolo ca să mă joc de-a răutatea. Iar lumea, o ştim toţi, e rea cum numai lumea poate fi! 

Trăiţi iubirea vieţii voastre şi împliniţi-o! Azi, nu mâine. Mâine nu garantează nimeni că va veni! Iar dacă nu o puteţi trăi azi... nu vă mai amăgiţi. Mergeţi pe drumul vostru. Este mesajul pe care mi l-am dat singur atunci când mi-am dat seama că iubesc incurabil şi că viaţa mă sileşte să-mi trec iubirea la timpul trecut. 

Ţi-am spus, iubito, că într-o zi voi prezenta lumii întregi faptul că te iubesc! M-ai rugat să aştept... Mai mult decât finalul poveştii noastre de iubire n-am putut să aştept! :) Iartă-mă pentru lungile ore în care te-am făcut să crezi că sunt răul suprem, că te voi lovi cu răutate în ce te doare mai rău. Poate chiar sunt răul acela! Dacă asta te ajută să-ţi continui viaţa în linişte şi pace, atunci crede asta! Important însă este să înveţi să te protejezi pe viitor! Sper că ai notat asta... :) 

Eu pot să trăiesc... şi voi trăi cu bucuria că te-am iubit aşa cum am visat s-o fac! Şi mulţumit că mi-am respectat promisiunile, atât cea de a mărturisii public sentimentul ce ne-a legat cât şi de a fi cel ce sunt până la capăt! Un capăt de drum în iubire şi un început de alt drum în viaţă! Pentru amândoi!

Cornel SABOU

Adi Bota, povestea continuă

citeşte şi...

  Un geniu nebun - Adi Bota 

 şi

  Adi Bota, un destin frânt pe sunet de flaut

Continui să vă povestesc despre Adi Bota, genialul maramureşean care de câţiva ani tot încearcă să-şi distrugă talentul, viaţa şi nu reuşeşte! El şi flautul său îşi continuă periplul prin zonele exotice ale lumii, cântând şi fermecând, trăind din plin şi suferind la fel, înăbuşindu-şi doruri şi frustrări...
V-am spus despre insula misterioasă unde Adi se "ascunde" de lume. Acolo, după ce s-a certat cu FEMEIA s-a trezit dat din nou pe mâna poliţiei, iar Poliţia l-a dat pe mâna negrilor din închisoare, moment în care Adi a văzut şi la propriu şi la figurat negru în faţa ochilor. De supărare i-a bătut pe toţi. Pe negrotei vreau să spun. Ce-a luat el nu se pune. Când Adi a ieşit de acolo, negrii din închisoare s-au simţit unpic mai liberi...
Apoi Adi a încercat să se sinucidă. Nu a reuşit, dovadă că proverbul "încercarea moarte n-are" este adevărat. Apoi, aproape firesc, Adi a început să "omoare" saxofonul...

Pe insula misterioasă, Adi Bota a mai căpătat o obsesie. Este ciudat marcat de cifra ŞASE! Peste tot vede numai 6! Dar înainte de asta v-am spus de ce a fost închis în Penitenciarul Baia Mare? A făcut mai mult de un an de puşcărie pentru că a mers cu motocicleta şi s-a lovit de o maşină a SRI care venea din sens opus! Adi a ajuns la reanimare cu piciorul rupt, iar SRI-ştii au făcut plângere spunând că Adi a vrut să-i omoare, motiv pentru care a fost condamnat! În fine...

Pe insulă Adi a cunoscut o familie de români din Câmpia Turzii. EL (un tip "super-sufletist", cum spune Adi) venise acolo în urmă cu 19 ani şi ca orice român din popor a muncit până a ajuns şeful Aeroportului local. Bătrâna familiei de români ("o doamnă extraordinară") l-a îndrăgit pe Adi de cum l-a cunoscut. Şi evident că a început să-l ajute ca să se integreze în comunitate, inclusiv cu bani. L-a pus bătrâna pe Adi inclusiv să-i zugrăvească locuinţa! Cum Adi al nostru n-a pus în viaţa lui mâna decât pe flaut putem spune că se pricepea la zugrăvit la fel cum s-a priceput Boc să guverneze România. Acest lucru însă nu a împiedicat-o pe doamna româncă să-l plătească pe Adi pentru zugrăveală (care, între noi fie vorba, a ieşit excelent) ca şi cum ăsta ar fi fost cel mai scump zugrav din pădurile insulei! Cu faţa vopsită ca un indian de cartier, stropit din cap până-n picioare cu materiale "ciudate" de construcţii, Adi Bota a luat banii cu recunoştinţă şi a început să... trăiască bine!

"Femeia asta reuşea să-mi ridice moralul în clipele mai dificile, mă încărca pur şi simplu cu energie pozitivă! Avea 66 ani şi locuia la apartamentul cu numărul 6..." spune Bota

Într-o noapte, povestind ei pe o terasă, bătrâna a avut o comoţie cerebrală! A venit un elicopter (gen SMURD la noi) cu doctori şi tot tacâmul, au venit fiul şi fiica bătrânei. Bota nu a venit pentru că el era deja acolo, stană de piatră! Bătrâna, dusă la spital, a stat în comă o perioadă apoi a murit. În seara accidentului, Bota a sunat pe cineva ca să-i spună ce a păţit bătrâna...

"Am spus la telefon că femeia va muri în 26 de zile, dar ea a murit în a 27-a zi, adică 2 + 7 = 9, iar 9 întors e 6!" Adi Bota... "Asta m-a înnebunit! Nu o cunoşteam de mult pe doamna Viorica, dar îmi lipsea."

Chiar când doctorii se ocupau de bătrână şi îi calculau şansele de supravieţuire, Adi ştia că aceasta va muri. Şi a murit după ce intrase în gradul 6 de comă... Moment în care Adi s-a decis să ţină post!

  Cornele, am decis să nu mănânc 27 de zile nimic, de unde am scăzut cele 18 zile de nemâncat dinaintea încarcerării pt că fiindu-mi puţin frică de cifra 6 am zis să nu ţin 27 de zile post pentru că 2 + 7 = 9 care... deja şti, dar am ţinut 18 (hahahahahahaha) de parca 8 + 1 nu dă 9, dar parcă mi-o ceream cifra asta! Ei, când deja a fost faza cu "vara asta se poarta venele lungi" eram într-o perioadă matură a vieţii cifrei 6. Adi Bota

A fost momentul culminant al obsesiei lui Adi pentru cifra şase! Şase peste tot. Vitezele ventilatorului erau 5 plus 1, hârtiile tehnice ale frigiderului arătau un consum de energie care, în final, duceau tot la cifra şase, plus faptul că trăia şi mai multe zile pe lună care aveau data de şase în ele, dar mai erau şi cele cu 9, apoi cele care adunate dau şase sau nouă (care întors e tot şase) etc...
Copiii bătrânei, un băiat şi o fată (Adina)au observat că Adi al nostru o ia razna. L-au găsit la un moment dat cu o tonă de foi de hârtie pe care acesta făcea calcule care în final dădeau mereu ca rezultat cifra şase. Ca să mai evite o înmormântare i-au luat acestuia o cameră la hotel, în apropierea casei lor. L-au băgat în cameră, apoi, la plecare, Adina şi-a amintit ceva... "Apropo, Adi, şti a câtea persoană străină sunt eu pe insula asta care a primit cetăţenie?" Nu vă spun că Adi a îngălbenit instant! " Sunt a 666-a persoană" a spus Adina. Nimic surprinzător pentru Adi. Adică, putea pune pariu că el n-avea şanse să fii dat peste persoana cu nr 555 sau 777, clar!
Au urmat alte trei zile la hotel pentru Adi. Trei zile în acelaşi tip de zbatere între viaţă şi moarte. Cu tentativele lui de sinucidere, cu salvarea care venea din partea copiilor bătrânei, cu mâinile lor întinse mereu pentru a-l ajuta pe Adi să revină în lumea celor nedrepţi, dar vii! Văzând că nu o scot la capăt cu Adişor şi că naveta între casa lor şi hotel era ca o cursă contracronometru între viaţă şi moarte, copii bătrânei l-au luat pe Adi la ei acasă. L-au "dopat" cu medicamentele potrivite, l-au reanimat la propriu şi la figurat. Adi a început să fie unpic mai viu...

  Acum am să încerc să transmit prin muzică tot ceea ce simt şi trăiesc şi vreau să câştig un pariu cu mine şi să văd în cât timp am să învăţ să cânt la saxofon. Îţi mai dau eu ştiri despre mine şi îţi mulţumesc că a 100 oară (de la distanţă acum, nu de la o răsuflare, de la un pat la altul) mă asculţi şi mă ridici moral cu glumele şi stilul tău amuzant pe care - sincer - nu cred ca au avut mulţi ocazia să ţi-l cunoască! Adi Bota 
(va urma)


Cornel SABOU

Don Quijote de la Cotroceni

Trist ar trebui să fie să ajungi ca Traian al nostru, care este... încă preşedinte! Să vezi că vin milioane de oameni la vot şi să ştii că milioanele astea te vor dat afară de la Cotroceni. Apoi, singura ta şansă, singura speranţă să-ţi fie faptul că vor veni "doar" opt milioane şi nu nouă! Cât tupeu îţi trebuie să te întorci după o astfel de "victorie" la Palatul tău de preşedinte înjurat, hulit şi blestemat de propriul popor? 

Probabil Traian are tot tupeul necesar. Îl are... pentru că am văzut asta din atitudinea sa inconştientă. El spune că dacă va fi demis de popor n-are nici o trabă, se întoarce la meseria lui de comandant de navă. De parcă funcţia de preşedinte al României ar fi sinonimă cu cea de barman-ospătar. Dacă te dă patronul afară din bar mergi la firma de construcţii pe principiul că ai zidit cândva o casă şi "ai meserie". Nu mai dai doi bani pe istoria dezastrului tău. Nu-ţi pasă de ceea ce laşi în urmă. Nu mai vrei să ştii nici măcar cum vor învăţa despre tine copiii anului 3.000! Epoca Băsescu a fost de parcă nici n-a existat, decât ca şi coşmar pentru contemporani! 

Să rămâi la Cotroceni când milioane de oameni scuipă pe portretul tău e şi un soi de nebunie. Traian se crede acolo, în mintea lui, un fel de erou spartan care se luptă cu mafia din... USL, adică se luptă cu o mafie a... opoziţiei! PNL şi PSD sunt de ani buni partide de opoziţie şi doar de câteva luni (aş zice chiar săptămâni) au ajuns la putere. Şi totuşi, Traian cu mafia opoziţiei ajunsă la putere se luptă. Văzându-l am un dejavu cu Don Quijote al lui Cervantes, dar nu pe ideea nobleţei gândirii personajului de poveste ci doar pe aceea a luptelor sale cu morile de vânt. Ca şi Don Quijote, Băsescu se luptă din greu cu "mafia". Atacă la baionetă, declară, ameninţă, râde... Apoi este victorios! Poporul întreg este sugrumat de adevărata mafie, este pus la pământ de armata de cămătari politici, este disperat şi fuge din propria ţară, în timp ce Trăienel Quijote jubilează! El a câştigat lupta sa pt că iată, Adrian Năstase este la puşcărie! 

Votul de duminică va fi un şut în fund, dar nu cu urmări de pas înainte pentru preşedinte. Va fi o umilire publică, indiferent dacă se atinge pragul de 50% prezenţă sau nu. Pentru că vor fi milioane de români care vor ieşi din casă nu pentru a alege între doi sau mai mulţi candidaţi ci doar pentru a-i spune lui Traian "PLEACĂ!"... Acesta este mesajul cel mai important al referendumului. Şi este tât de evident încât stai şi te întrebi de ce nu demisionează Trăiănel fără să mai fie expus public acestei umilinţe! Dacă tot are o meserie şi se arată atât de nepăsător faţă de funcţia supremă în stat de ce să mai rabde laolaltă cu ţara o ruşine care ne va face celebri în întreaga lume? Nu ştiu de ce, probabil tot din cauză de tupeu... 

Să-i spunem aşadar... PLEACĂ! Du-te şi Dumnezeu să te ajute să-ţi duci pe umeri coşmarul vieţii tale! Blestemele poporului pe care l-ai sărăcit, umilit şi bătut în pieţe să nu te ajungă! Să te urci în primul vapor şi pe oceanele planetei să fii şef! De-acolo să te întorci numai când ţi-om duce dorul! Adică în vecii vecilor, amin! 

Cornel SABOU

Nu mi-e frică de Beau-Beau!

Jos Beau-Beau!!! 

Direcţia Agricolă Maramureş: Funcţionar public avansat pentru că a încălcat legea

Articol preluat de pe http://www.ne-cenzurat.ro 

  Dezvaluiri despre dezmatul din Directia Agricola Maramures 

  PDL-ista Viorica Manta, sef pe la Directia Agricola a facut ce a vrut si n-a patit nimic. 

Nici macar atunci cand a candidat la functia de primar in comuna natala. 

 Toate guvernele româneşti, indiferent de culoarea politică, au în componenţă oameni care se folosesc de poziţia socială de funcţionar public strict pentru a-şi satisface interese proprii. Atunci când asemenea cazuri ajung în lumina opiniei publice este de datoria autorităţilor să intervină şi să regleze situaţiile astfel încât din poziţia de funcţionar public să fie îndepărtate asemenea personaje care nu fac deloc cinste ideii de stat de drept şi democraţie. Este şi cazul doamnei VIORICA MANTA, şef serviciu în cadrul Direcţiei Agricole Maramureş... 

  A incalcat LEGEA candidand 

 Doamna Manta este funcţionar public, angajat al Guvernului. Este (era) membru PDL. În campania electorală din alegerile locale recent încheiate a participat ca şi candidat la primăria oraşului Vişeu, judeţul Maramureş. Evident, din partea PDL. Viorica Manta a "uitat" însă că legea prevede OBLIGATIVITATEA înaintării demisiei din funcţie pentru orice funcţionar public care îşi depune candidatura în alegeri! Confirm acestor blestemate legi democratice, dacă doamna Manta s-a înscris în cursa electorală ca şi candidat pentru un post de primar ea ar fi trebuit să demisioneze din Direcţia Agricolă judeţeană. Nu s-a întâmplat acest lucru şi până în prezent nimeni nu s-a sesizat asupra acestei flagrante încălcări de lege! Înaintăm noi acest SEMNAL PUBLIC şi solicităm autorităţilor competente să se autosesizeze şi să ia măsurile prevăzute de lege împotriva domnei Viorica Manta. Aceasta a încălcat prevederile legale în sensul că a candidat în alegeri şi nu a demisionat din postul de funcţionar public pe care îl ocupa la data alegerilor! 

  Profil de functionar care candideaza 

 Pentru a completa profilul acestui funcţionar care ignoră legile şi se situează deasupra lor am făcut câteva investigaţii jurnalistice şi iată ce am aflat... Viorica Manta nu a fost niciodată prea preocupată de sarcinile profesionale. Ascensiunea sa a fost, se pare, favorizată de anumite relaţii pe care le-a avut cu unii lideri locali PDL, cum ar fi secretarul general PDL Maramureş, Marian Gheorghe. Despre cei doi, gura lumii spune că ar fi amanţi. Dar noi nu bagam mana in foc! Poate şi datorită acestor relaţii sus puse, Manta şi-a permis de-alungul timpului să profite în interes propriu de avantajele angajării la stat. Cum ar fi cazarea la Hotelul Maramures. Cum ar fi, de exemplu, folosirea maşinii de servici (MM 67 WDR). Întrucât Manta nu are permis, a dat această maşină spre folosinţă fiului ei, care era student la Oradea. Băiatul, ca orice tânăr cu figuri în cap, a condus maşina până a făcut accident. Iar cheltuielile pentru repararea maşinii le-a suportat, evident, tot instituţia la care doamna era angajată. 

  Initiative private in timpul serviciului 

 Dar Viorica Manta se ocupă şi de alte "afaceri"... În domeniul Agriculturii se fac multe documentaţii pentru obţinerea de subvenţii. Multă lume nu ştie de facilităţile prevăzute de lege pentru acest domeniu aşa că Viorica Manta s-a gândit să profie şi de acest fapt. Drept urmare, a cerut mai multe sume de bani de la oameni implicaţi în activităţi agricole pentru a le rezolva acestora documentaţia necesară obţinerii subvenţiilor. Oamenii au plătit sume variind între un milion şi şase milioane lei neştiind că aceste acte se fac gratuit de anumite firme specializate! Viorica Manta încasa banii şi trimitea documentaţia spre întocmire exact acelor firme care prestau aceste servicii în mod gratuit pentru oricine! Noi am identificat deja mai multe persoane care au fost astfel "prostite" de Viorica Manta să plătească pentru întocmirea dosarelor. Este vorba de cazurile Gheorghe Pop, Davanschi Gavrilă, Tomoioagă Ileana, dar şi mulţi alţii, toţi din Vişeu, Maramureş. Ca să găsească "clienţi" naivi, Viorica Manta era ajutată de anumite persoane angajate în Primăria Vişeu. Noi i-am găsit şi pe aceşti colaboratori ai doamnei despre care gurile rele spun ca ar fi… de ocazie. Este vorba de inginer Pop Anuţa şi de inginer Gheorghe Năsui. În prezent, se pare că doamna şi-a extins "afacerile" şi în domeniul biletelor la mare sau la diferite staţiuni pentru pensionari. Din nou doamna Manta rezolvă tot contra unui anumit comision! 

  A gresit si va fi avansata 

 Faza cea mai interesantă se întâmplă însă chiar zilele acestea! Viorica Manta, în loc să fie dată pe mâna autorităţilor pentru că nu a respectat legea, este ajutată acum să obţină un transfer tot în cadrul Ministerului Agriculturii, pe un alt post important. În sensul acesta, pentru obţinerea transferului doamna Manta a apelat şi la alte relaţii pe care le are la Bucureşti, posibil tot prieteni de ocazie. În mrejele doamnei se pare că ar fi căzut chiar şi un secretar de stat din Agricultură! Ne vom documenta asupra identităţii personajului şi vom reveni cu precizări. Ştim însă faptul că directorul executiv al Direcţiei Agricole Maramureş, Virgil Ţânţaş (liberal sadea), a primit un telefon de la Bucureşti prin care i s-a solicitat imperativ ca în cel mai scurt timp să aprobe transferul doamnei pe noul post. Ţânţaş n-a avut puterea să comenteze şi s-a executat imediat! Drept urmare, se pare că doamna are deja aranjate jocurile astfel încât să se poată bucura în linişte de căldura unui loc bine plătit de stat pentru ca să stea degeaba sau, în alt caz, pentru ca să încaseze alte şi alte comisioane de la naivii români din popor care muncesc din greu pentru a-şi construit o mică afacere în agricultură! Vom reveni cu completări pe acest subiect. Cerem instituţiilor statului să intervină şi să reglementeze situaţia doamnei Viorica Manta în litera şi spiritul legii! Noi vom ajuta la asta!

Suspendare cu executare

N-am văzut în TOATĂ viaţa noastră politică un conflict măcar care să fie purtat între putere şi opoziţie cu “armele” decenţei şi ale bunului simţ! În care să primeze atitudinea inteligentă, forţa argumentelor şi faptele clare, de necontestat! Mereu şi mereu vedem aceleaşi acuzaţii reciproce penibile, aceleaşi mesaje stupide şi plictisitoare şi – mai ales – aceiaşi lideri de opinie plictisiţi ei înşişi de ei înşişi!

Acum trăim conflictul suspendării preşedintelui. Partea prezidenţială acuză încălcarea Constituţiei, a legilor, a moralei etc de către Guvern... Partea puterii anti-Băsesciene acuză preşedintele de aceleaşi lucruri.  Nimeni nu discută “pe subiect”! Pe problemele de principiu pe care le ridică situaţia cu specific românesc. O situaţie în care preşedintele este oarecum în afara guvernării, dar el – oricare ar fi – simte nevoia să se implice şi dacă o face “merită” suspendat!. Suntem tentaţi să confundăm preşidenţia României cu Băsescu sau alt nume care a deţinut-o. Şi nu vedem problema reală pe care de fapt o avem...

Ca să se impună în plan intern, un preşedinte al României are nevoie de un prim-ministru marionetă. Altfel nu poate. Legea, Constituţia nu-i permite preşedintelui să se implice prea mult în gestionarea treburilor ţării. Până recent, marioneta a fost Boc. De aceea Băsescu n-avea niciun stres să anunţe tot felul de măsuri guvernamentale deşi atribuţiile sale erau altele. Pentru că Boc îl asculta orbeşte. Era papagalul preşedintelui. 

Dacă prim-ministrul nu e papagal, preşedintele trebuie să stea în banca lui şi să admire peisajul. Atât! Băsescu însă nu s-a putut obişnui cu gândul. Şi aşa a ajuns la suspendare. Pe bună dreptate!

Când eşti părtinitor (din motive care te privesc strict personal) vei găsi întotdeauna “argumente” în favoarea “clientului” tău, chiar dacă el se numeşte Adrian Năstase şi este la pârnaie. Sau chiar dacă el se numeşte Traian Băsescu şi a încălcat flagrant Constituţia, chiar de mai multe ori. Se pare că românul este setat să treacă cu vederea încălcarea legii dacă asta îi aduce anumite avantaje. Dar dacă nu ai treabă cu taberele şi interesele politice la ce valori sau norme îţi raportezi atitudinea? În 1990, femeile spuneau că Petre Roman e bărbat frumos... aşa că l-au votat în masă. De altfel, de atunci încoace, “frumuseţea” unor candidaţi a fost mereu un argument. Deşi eu, ca Bărbat, nu pot înţelege ce a găsit frumos Elena Udrea la chiorul Băse! Dar pe femei nu le înţelege nimeni, deci mă abţin să le înţeleg eu...

Băsescu va acuza mafia din Parlament. Mafia din Parlament va acuza impostura lui Băsescu. Ambele tabere vor avea dreptate! Deci, orice votaţi e ok... dacă rămâne Băsescu... “hă-hă-hă” ne mai distrăm o tură! dacă pică Băsescu mai mergem iar la nişte alegeri. Prezidenţiale. Asta e... 

Închei cu o speranţă culeasă de pe net. Nu s-ar putea oare ca la referendum poporul să îi dea lui Băsescu... suspendare cu executare?

Cornel SABOU

Traiane, hai pa...

Preşedintele României Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament! Urmează referendumul... Poporul va merge la vot pentru a decide dacă Băsescu rămâne la Cotroceni sau dacă va fi demis. Aceasta este ştirea zilei...

Se pare că pentru preşedintele "hă-hă-hă" a venit vremea plăţii. Şi nu poate fi niciun final mai ruşinos decât acesta, de a fi demis de propriul popor! Eventualitatea demiterii sale prin vot popular va fi o lecţie importantă pentru întreaga clasă politică! Mă îndoiesc însă că vor pricepe asta mulţi. Politicianul român nu e făcut să înveţe din greşelile altora ci să profite de acestea!

Din punctul meu de vedere, Traian Băsescu va plăti acum pentru reprimarea sângeroasă a mişcărilor de protest din ianuarie-februarie 2012! Doar el şi Ceauşescu au pus trupele să bată manifestanţii. Doar el s-a retras ca un laş din faţa populaţiei disperate şi s-a ascuns sub paza SPP-ului râzându-şi mai departe în barbă, cu nesimţirea specifică marinarului securist... Atunci popularitatea lui Băsescu a scăzut dramatic sub 10%. Atunci s-a prăbuşit definitiv mitul "jucătorului" care plânge la comandă şi prosteşte lumea. Odată cu Băsescu va dispărea batjocura preşidenţiei române la adresa poporului sărăcit şi revoltat!

Crin Antonescu va prelua şefia statului. Crin oferă o altă imagine şi o altă prestanţă acestei funcţii. Nu este, în concepţia mea, preşedintele perfect, dar strict în comparaţie cu Băsescul ultimilor luni, Antonescu este imaginea de care are acum nevoie România mai mult decât ironia, mishtoul şi râsul isteric băsescian. Avem nevoie de mai multă demnitate. De mai multă inteligenţă cultivată. De mai puţină batjocură publică. Şi de un trai general mai bun...

Ne vedem la referendum...

Cornel SABOU

Oameni mari, caractere mici

Avem oameni mari în ţara asta. Preşedinţi de tot felul, directori, patroni multimilionari în euro, politicieni, miniştri, primari, ziarişti etc... Toţi sunt puternici, inteligenţi, cu o bogată experienţă de viaţă, abili, etc... Nu le mai enumăr toate calităţile. Au în mână PUTEREA. Puterea de a schimba lucrurile, societatea, oamenii, de a imprima un anumit curs evenimentelor. Pot face istorie!
Istoria ultimilor 22 de ani ne arată că România guvernată de aceşti oameni mari a rămas pe loc. Oamenii care trăiesc această ţară sunt în cea mai mare parte nefericiţi, bolnavi, părăsiţi, săraci. În toate ţările lumii s-a înregistrat, mai mult sau mai puţin, o "explozie" a civilizaţiei în ultimii ani, mai puţin în România. De ce pare ţara asta atât de blestemată când are la putere oameni atât de mari, bogaţi şi puternici?

Avem un PREŞEDINTE de ţară care şi-a făcut un scop principal din mandatul său ca să îşi rezolve propriile probleme. Şi-a promovat fiica pe linie de partid şi de stat, şi-a asigurat nevoia imobiliară cu diferite case pe care le-a obţinut mai mult sau mai puţin legal, a pus toate instituţiile statului să-i "termine" pe duşmanii săi personali din politică şi afaceri şi unii mai spun că a dosit nişte miliarde (nu multe) prin conturi străine.
Avem un PRIM MINISTRU care şi-a falsificat CV-ul cu un doctorat plagiat şi care după ce este demascat încă se mai ţine mândru nevoie mare!
Avem un FOST PRIM MINISTRU care lua mită termopane şi punea oamenii cu japca să-i doneze bani de campanie electorală.
Avem MINIŞTRI dovediţi ca plagiatori, dovediţi ca bâlbâiţi şi semianalfabeţi, care habar nu au să vorbească în public, cu publicul!
Avem parlamentari marionetă care fac orice (medicină, învăţământ, avocatură, afaceri etc) numai politică nu!
Avem oameni de afaceri... Cei care sunt multi-milionari, fără nici o excepţie, au ajuns la această avere din afaceri cu statul. Nu pe o afacere în mediul privat.
Avem directori de tot felul de instituţii care imediat ce ajung în funcţii îşi angajează toate rudele pe tot felul de posturi. Apoi, angajează rudele altor angajaţi ai sistemului. Toate nevestele şi fiicele şi mamele de procurori şi judecători sunt angajate în Companii de stat (cu foarte mici excepţii).
Avem poliţişti buni... Păcat că infractorii mari sunt mai buni decât ei! Poliţiştii noştri sunt totuşi buni... Ei fac din rahat bici, adică din nimic sunt în stare să-ţi inventeze orice dosar penal vrei şi mai ales nu vrei! Bineînţeles, la ordin. A, şi mai ştiu să prindă hoţi de buzunare.
Avem judecători şi procurori incoruptibili... :)) (nepotrivită glumă, recunosc!).
Avem ziarişti. Doamne şi ce ziarişti!! Zici că-s clone! La un semn deschisă-i calea şi... laudă şi muşcă şi nu mai laudă şi nu mai muşcă... totul la ordin. Deja îi şti pe de rost ca pe Eminescu... (nepotrivită comparaţie, recunosc!)
Marea majoritate din cei amintiţi mai sus au ca principale preocupări următoarele:
- să ia bani degeaba
- să ia case degeaba
- să ia maşini degeaba
- musai să aibă amante!
- să facă vacanţe de tot felul, peste tot, tot timpul...

Marele român care are astăzi puterea nu reuşeşte să se dezlipească de interesul mărunt al omului care nu are putere. Nu avem idealişti curaţi şi sănătoşi în viziune, politicieni de meserie, ziarişti pur-sânge, milionari din afaceri private, magistraţi de carieră.

Şi totuşi, nu e aceasta imaginea cea mai catastrofală. Da, se poate şi mai rău! O să vezi la alegerile din noiembrie!!! Pe curând...

Cornel SABOU